Ce a urmat apoi,se stie cu prisosinta.Temnitele in continuare,cu alte lagare de exterminare,cu alte "reeducari" prin care au fost obligati sa treaca fratii de cruce si unde au fost supusi unor probe si chinuri de neinchipuit.S-au intrebuintat cu acesti tineri romani niste torturi morale si fizice nascocite de minti bolnave si aplicate cu pasiune patologica.Si toate acestea numai pentru a-i obliga sa-si lepede credinta,sa se goleasca de demnitatea lor de oamen,sa-si murdareasca cele mai curate sentimente fata de familiile,de semenii si societatea lor.
Inchisorile comuniste au constituit mormantul fara flori si candela al maretului vis national romanesc.Iar dupa lungi ani de chinuri si suferinte s-a asternut peste toti tacerea.O tacere de cimitir din care nu se mai aud decat suspinele populatiei terorizate.
Putinii frati de cruce care au putut supravietui temnitelor si metodelor de exterminare rosii,au iesit de acolo garboviti,imbatraniti de timpuriu,cu trupurile schiloade si,unii,chiar cu sufletele daramate.Din maretul lor zbor tineresc,din avantul national al acelor suflete pure si transparente,gata de orice renuntare in favoarea poporului lor,nu a mai ramas pentru ei decat amintirea unor cruzimi fara precedente prin care au fost tarati in scurta lor viata si cosmarul unor suferinte supraomenesti.Bestia umana necontrolata
,cu urile ei nejustificate si nemarginite,a fost mai puternica - poate numai aparent mai puternica - decat entuziasmul,dragostea si dezinteresul cu care acesti tineri s-au oferit Patriei lor.
Si totusi,pe undeva in ei,printr-un colt nealterat al sufletului lor,prin acele unghere intime in care nu poate patrunde actiunea insidioasa pornita din afara si unde se salveaza,in ultima instanta,personalitatea si demnitatea omului,a mai ramas o speranta duioasa,o convingere profunda,ca,suferintele si sacrificiile pe care le-au facut in viata nu au fost zadarnice.Ca ele nu sunt niciodata zadarnice,asa cum le spunea Corneliu Codreanu si Mota,ci ca ele sunt cuprinse intr-o lege eterna de viata pe care mintea noastra nu o poate cuprinde,dar care vor da roade bune pentru tara lor,pentru acea frumoasa Romanie pe care au visat-o libera,pe care au iubit-o si careia i s-au dat cu pasiune de iluminati.
Si-au facut datoria pana la urma
Daca ne intoarcem ochii inapoi pe firul acestei scheme istorice a organizatiei Fratia de Cruce, observam cum tineretul tarii noastre din epoca cuprinsa intre cele doua mari razboaie mondiale,simte,la o varsta frageda,chemarea nationala pe care-o urmeaza cu entuziasm si credinta.Intuieste,cu o seriozitate precoce, personalitatea colosala si profetica a lui Corneliu Codreanu si rostul pe care l-a avut acesta in istoria politica a atarii noastre,intr-un moment de mare primejdie pentru ea.Fara sovaire si infruntand primejdiile pe care actiunea lor le dezlantuie,isi insotesc Capitanul pe potecile cele mai abrupte si grele ale unei ctiuni curate si nobile.Fratii de cruce sunt prezenti la toate evenimentele,bune sau rele,prin care trece Miscarea Legionara.
Ii gasim lucrand cu elan in taberele legionare de munca;ii gasim prezenti in actiunile economice pe care le intreprinde Miscarea pentru auto-finantarea ei;ii gasim cutreierand orasele si satele Romaniei
ducand vestea lor buna si plina de speranta,pana in colturile cele mai indepartate si uitate ale tarii;ii aflam facandu-si cu seriozitate educatia intelectuala,profesionala si civica,oferind tarii lor valuri de oameni bine pregatiti si folositori pentru crearea de bogatii romanesti;ii intalnim prin toate inchisorile si lagarele de concentrare,unde sunt aruncati de diferite guverne si sisteme politice ale tarii lor;ii aflam batuti si schingiuiti barbar de catre organele represive ale Statului;ii gasim aruncati pe marginea santurilor sau pe caldaramul oraselor,cu trupurile lor plapande ciuruite de gloante sau strangulate cu funii.Si le-a mai ramas taria,care se poate explica numai prin posesiunea unui formidabil continut spiritual,ca sa reziste si tuturor cruzimilor comunistilor.A fost ultimul lor discurs adresat neamului romanesc."Si cel din urma".
Fratia de Cruce din Romania,constituita de acea generatie eroica care s-a sacrificat pentru a fauri o natiune demna,prospera si increzatoare in destinele ei,si-a facut datoria pana la urma.Din credintele ei,din idealurile ei,se vor hrani generatii de romani si exemplul pe care l-a lasat ea va aprinde in ele aceleasi energii,aceleasi deciziuni eroice,aceeasi flacara nationala,care va limpezi viitorul tarii.Drumul cu lumini al fratilor de cruce va fi parcurs de alti tineri romani care vor avea poate,norocul,sa implineasca marele gand romanesc care i-a insufletit pe ei.
