Sfarsitul anului 1938 aduce si groaznica veste a uciderii lui Codreanu.Acei criminali ordinari, indivizi fara suflete si constiinte,acele lepadaturi morale create de un sistem politic ce nu mai avea nimic comun cu poporul nostru,acei oameni funesti ai lui Carol II si ai partidelor "democrate",au mers de data aceasta pana la consumarea ultimei si celei mai mari ticalosii.Au mers pana la "solutia lor finala",la acea monstruozitate istorica care se numeste "uciderea din padurea Tancabesti".
Capitanul,omul acela frumos ca un arhanghel,cu ochi albastri si limpezi ca cerul nemarginit,ochi plini de dragoste si de bunatate fata de toti,dar si de severitate fata de cei misei,camaradul acela nobil si drept care le-a modelat sufletele pe niste calapoade de iubire si eroism si i-a indrumat pe cai de lumina spre sufletul poporului lor,zacea acuma aruncat in tarana,rapus miseleste in miez de noapte,la marginea unei paduri intunecate din apropierea Bucurestilor.Inima lui mare ca o bolta de catedrala in care se executa un inaltator imn de speranta romaneasca,a fost oprita brusc din mersul detsinului ei.Furii noptii porniti din alcovuri regale spurcate au suprimat o viata pusa total in slujba patriei sale.
A fost acela un moment cutremurator pentru tara intreaga.Parca totul se oprise deodata in loc,impietrise,inghetase intr-un spasm de durere.O liniste infricosatoare si densa a coborat peste toata natiunea romana.Ce va fi de acum inainte,se intrebau cu totii?Aplecandu-se spre intimitatea lor si cercetandu-si sufletele indurerate si razvratite,tinerii frati de cruce au ajuns la convingerea ca trebuia de acuma sa isi incheie socotelile proprii si sa intre,alaturi de toti romanii demni,pe drumul rafuielilor definitive.O dorinta apriga de a pedepsi exemplar pe vinovatii principali ai crimei de la Tancabesti crestea furtunos in ei toti.Ei intelegeau ca pedeapsa criminalilor depasea sfera razbunarilor propriu-zise,depasea chiar si justitia pamanteasca si se adancea in alte domenii de morala mai inalte.Ea trebuia realizata ca o restabilire a echilibrului moral al natiei,ca o etica pura si necesara,rezultat al unor maturitati sufletesti.Caci daca aceasta oribila crima ar ramane nepedepsita,daca s-ar sterge cu buretele uitarii si s-ar inghesui in cutia istoriei ca un simplu eveniment politic,intregul neam romanesc ar ramane marcat cu stigmatul unui nou Cain.El n-ar mai putea realiza nimic trainic in viata lui istorica.Pentru ca nici o miselie ramasa nepedepsita nu fructifica viata popoarelor,ci dimpotriva,le gatuie viitorul si le amaneteaza libertatea de actiune politica.
S-au format in acest scop si de o forma spontana,numeroase echipe decise de a pedepsi,cu orisice riscuri,si pe singurele cai ce le ramaneau deschise,crima comisa de regim.In aceste echipe se aflau si numerosi frati de cruce.Riscurile nu se mai precupetesc.Multi,foarte multi vor cadea in ghearele politiilor,iar unii dintre ei isi vor sfarsi vietile in beciurile acestora.Dar altii le luau locul numaidecat.Autoritatile erau derutate si infricosate.Se simteau incapabile de a apara pe marele criminal,presedintele de guvern,Armand Calinescu,gadele regimului carlist.Cand politia era sigura ca distrusese undeva un focar,apareau imediat altele in alte puncte diferite.
Si cu cat crestea mai mult furis guvernului,cu cat loviturile sangeroase contra miscarii se dadeau orbeste in dreapta si in stanga,fara discernamant,cu atata se indarjea si mai mult decizia tineretului roman si crestea numarul celor ce paseau pe frontul rafuielilor.Lupta care s-a dat in acele vremuri intre regimul politic condus de insusi regele tariisi tineretul roman,patruns de ideea rascumpararii unor grave pacate politice care imobilizau natiunea,a
fost epica,titanica si presarata cu nenumarate momente de eroism suprem.Armand Calinescu,servitorul orb al poruncilor regelui si a camarilei ce se tesuses in jurul lui,era in realitate un cadavru ambulant.El nu se mai gasea in siguranta in nici un colt al tarii.Nici un terorism statal nu-l mai putea salva.Erau atat de multi aceia care urmareau pedepsirea nelegiuirilor lui,incat aceasta era numai o chestiune de timp si de circumstante.Si aceste circumstante se dau in ziua de 22 Septembrie 1939.O echipa de legionari condusa de Miti Dumitrescu (intrat in randurile Miscarii Legionare in timpul prigoanei,deci un necunoscut pentru politie) il rapune pe acest calau pe strazile Bucurestiului.Numai cu doua saptamani inainte,Calinescu declarase cu emfaza unui ziarist francez ca Miscarea Legionara nu mai era o problema pentru ca el o anihilase.
Acestui act i-a urmat,dupa cum se stie,noaptea de groaza a lui Carol II,cand sute si sute de oameni sunt impuscati sumar in toata tara.Fratii de cruce au fost prezenti in aceasta monstruoasa baie de sange.In fruntea lor cade seful fratiei,Gheorghe Istrate (prizonier inca din primavara anului 1938 in lagarul de concentrare de la Miercurea Ciuc).Cu el au pierit majoritatea sefilor de grupuri F.D.C.Si tot in acea noapte de groaza zeci si zeci de tineri liceeni,frati de cruce,au fost smulsi din casele lor si omorati pe strazile oraselor tarii sau la liziera padurilor.Ca in vremurile lui Irod s-au auzit in noaptea aceea inghetata de teroare,impuscaturile omoratorilor si tipetele mamelor inebunite de durere.Sinistra moara a criminalilor Statului frangea trupuri de adolescenti,stingea lumina ochilor si ingropa sub pamant detsine romanesti roditoare.
Aceste evenimente tragice au avut inraurire asupra activitatii Fratiei de Cruce.Comandamentul de prigoana a fost refacut de cateva ori,dupa fiecare anihilare a lui de catre politie.La urma,a luat comanda unul dintre putinii colaboratori ai lui Gheorghe Istrate,care mai ramasese in viata:Dumitru Taraoiu.El a reusit sa refaca legaturile intre grupurile F.D.C. din tara,viziteaza pe ascuns judetele,imbarbateaza fratiile si numeste in fruntea lor sefi noi care sa inlocuiasca pe cei disparuti.A convocat sedinte generale prin vagaunile muntilor,a dat directive si a pus la punct reorganizarea unitatilor decimate.Datorita eforturilor lui Fratia de Cruce si-a putut reinoda activitatea ei.Mereu clandetsina,mereu incoltita de fiarele regimului,ea mergea inainte cu un inalt moral de victorie,care nu putuse fi inabusit de cruzimile si omorurile la care a fost supusa.
Dreptatea iese la lumina.Biruinta legionara
Anul 1940 aduce destinderea politica din primavara si apoi prabusirea definitiva a regimului carlist.Acest important eveniment se petrece in luna Septembrie.Intre timp,razboiul devasta Europa.
Asadar,toate prigoanele,toate cruzimile si toate varsarile de sange s-au dovedit neputincioase pentru a frana avantul romanesc al acelei generatii de romani si a perpetua un sistem politic urat de tara intreaga si care de mult timp ajunsese in divort cu ea.Cu toate salbaticiile lui,acest regim nefast nu a putut stavili entuziasmul
tineretului tarii noastre,care,ca un suvoi de apa izvorat din crestele muntilor,isi deschidea vertiginos drumul spre vale,luptand si inlaturand toate obstacolele ce intalnea in calea lui.Nascut din cele mai purea regiuni ale spiritului romanesc el pornise vijelios pentru a-si indeplini destinul sau istoric.Nimic nu-l mai putea stavili.
In echipele care la 3 Septembrie 1940,sub comanda lui Horia Sima,noul sef al Miscarii Legionare,au invins si daramat regimul carlist,intr-o actiunede forta,au luat parte si numerosi frati de cruce.Era aportul lor la lupta de eliberare politica a poporului.
Astfel,dupa lungi prigoane in care guvernele democrate din Romania, (toate,fara exceptie) au consumat pana la fund cupa miseliilor,de la minciuni si calomnii fara numar,imposibil de calificat si pana la crime oribile ce-au ranit adanc constiinta natiunii,tineretul roman,cu pierderi dureroase si de neinlocuit,totusi a invins.Dreptatea lui iesea acuma la lumina,in acea luna de Septembrie 1940 si coincidea total cu realitatile si cu cerintele romanesti de atunci.
In timpul scurtei guvernari a Miscarii Legionare,Fratia de Cruce,dupa ce si-a cicatrizat ranile si a ingropat,dupa datina crestina,camarazii asasinati,a intrat intr-o faza noua de reorganizar.Tot tineretul dadea buzna spre ea.Toti au fost cuprinsi de fiorul duhului legionar.Atat de numeroase erau cererile de inscriere in
