dupa revolutia Franceza,(care a deificat chiar ratiunea)in ceva aproape absolut,intr-o esenta ultima a omului.Din fiinta spirituala - care este adevarata lui esenta - aceasta a devenit un simplu "animal rational".Si aici s-a afundat omul,caci ratiunea singura este pur si simplu impotenta omeneasca.Fara indoiala ca ea poate cantari erorile si insuficientele noastre.Ea poate indica chiar si posibilitati de actiune,dar numai in regim speculativ.Ratiunea,numai prin ea insasi,cum ni se ofera in zilele noastre,nu poate construi valori autentice.Acestea patrund in persoana omeneasca pe alte fire pe care ratiunea nu le poate contabiliza.Si atunci,in ingamfarea ei nemasurata,le neaga pur si simplu.Aceasta e in realitate drama vremurilor moderne,care impiedica realizarea unor planuri sociale binefacatoare pentru umanitate.Sigur ca putem analiza totul si putem critica totul.Sigur ca putem diseca orisice proiect social descoperindu-i lipsurile.Dar ii este imposibil omului,sprijinindu-se numai pe ratiunea lui,sa construiasca altul mai bun.De aceea epoca noastra se impotmoleste tot mia mult in propria ei neputinta.
Pentru asta,spune Istrate,Fratia de Cruce se straduieste sa scoata la suprafata omului valorile spiritului sau si sa lucreze cu ele spre binele societatii.Pentru asta vrea sa creeze,printr-o educatie sanatoasa,pe acel individ,care sa nu se limiteze numai la critica timpului si a societatii lui,ci,inarmat cu fortele sufletului,cu o vointa puternica si cu o credinta nesovaitoare iun ceva,sa actioneze cu hotarare,sa galvanizeze energiile multimilor nationale si sa le angajeze in niste proiecte sociale adevarate.Omul va deveni,daca urmeaza acest drum,un restaurator al vietii colective sanatoase,binefacatoare pentru natiunea lui.
Intre anii 1935 si 1936,se infiinteaza 205 noi unitati de "manunchiu" - o faza premergatoare a fratiei de cruce - si 36 fratii de cruce propriu zise,cu un efectiv de peste 3.000 de membri.
In vara anului 1936,o sumedenie de frati de cruce din toata tara iau parte la tabara de la Carmen Sylva.Acolo au avut ocazia sa-l cunoasca pe Corneliu Codreanu,sa traiasca cateva zile alaturi de el,sa-l asculte si sa primeasca hrana invataturilor lui.A fost o intalnire binefacatoare,ca toate intalnirile legionarilor cu Capitanul lor.Sufletul poetic al acestui om,care se deschidea ca o floare in fata lor si ii imbata cu o aroma pura,a aprins in propriile lor suflete un foc sacru care nu s-a stins niciodata in ei.Putinii supravietuitori ai dezastrelor ce vor urma pentru Miscarea Legionara,il vor purta cu sfintenie pana astazi,adica dupa o jumatate de secol de la acea intalnire minunata.
Intre 25 si 30 Noiembrie 1936,a avut loc la Casa Verde din Bucuresti,prima scoala de cadre,la care au fost convocati de Gheorghe Istrate toti sefii de "Grupui F.D.C." din tara.(Un "Grup F.D.C." era constituit din toate fratiile de cruce dintr-un judet).Au luat parte la acea sedinta 67 de tineri.Tinand seama ca un sef de grup avea,practic,jurisdictiune asupra unui judet intreg si ca in Romania era 71 de judete,se observa ca organizatia legionara a elevilor de la scolile secundare se intinsese practic peste tara intreaga.
La 13 Ianuarie 1937,cade pe frontul spaniol,la Majadahonda,langa Madrid,in lupta contra comunismului,Ionel Mota,primul sef al Fratiilor de Cruce.Pierderea este extrem de grea pentru toata Miscarea Legionara,caci Mota facea parte din inetemeietorii ei si venea numaidecat dupa Capitan pe scara ierarhiei legionare.Dar fratii de cruce,care au crescut si s-au format sub privirile pline de dragoste si de grija ale lui,au fost cei mai loviti de aceasta tragica pierdere.Durerea lor nu are limite.Dar tot imensa le este si dorinta de a-l limita in totul.Viata si jertfa fostului lor sef a devenit acum indreptar pentru propria lor viata.Din moartea lui,pe care-a intampinat-o cu seninatatea si daruirea cruciatului crestin,se desprindea o invatatura si o porunca pentru ei toti:omul nu poate exista in plenitudinea lui daca sufletul nu ii este inundat de ceva mare,de o idee inalta pentru care ar putea sa isi dea chiar si viata."Masura invierii noastre interioare,masura crestinatatii noastre vii,eu o vad mai ales in masura jertfei pentru binele altora;a unei jertfe personale,liber,cu dragoste si cu elan consimtite".Asa a spus-o Mota si asa a facut-o el.Asa o vor face fratii de cruce de-acuma inainte.In curand ei vor da dovada plina de aceasta hotarare.
In vara aceluiasi an,1937,un grup de 350 de frati,sub comanda directa a lui Istrate,au facut un mars de 15 zile prin tot sudul Dobrogei.Ei si-aupurtat tineretea lor viguroasa si cantecele lor vesele si entuziaste prin satele si orasele acestei provincii de frontiera care putin mai tarziu va fi cedata revizionismului bulgar.Era ca o injectie de speranta si curaj pentru o foarte apropiata epoca de durere si de dezastru romanesc.
Dar anul 1937 a fost si un an de alegerinoi pentru determinarea viitorului guvern al tarii.Fratii de cruce,in masura posibilitatilor lor si infruntand greutatile si primejdiile care-i pandeau la tot pasul,(caci aceste alegeri,ca toate alegerile "democratice' din Romania,stateau sub semnul arbitrarietatilor si al atacurilor guvernamentale - era poraspata inca amintirea camaradului lor,Virgil Teodorescu,ucis in 1933 pe cand lipea afise electorale pentru Miscarea Legionara),au luat parte la propaganda electorala.Rezultatul alegerilor a fost o frumoasa victorie pentru Miscare.Se intrezareste deja etapa unei apropiate guvernari legionare ,pe care-o dorea tara intreaga,care,democratic,s-a pronuntat in favoarea ei.
Se dezlantuie teroarea statala
Dar aici,in acest moment,s-a stins brusc "democratia" democratilor romani si toate "libertatile" ei.Anul 1938 taie aripile maretului avant romanesc.Au fost dizolvate toate partidele - lovitura era indreptata exclusiv contra Miscarii Legionare - si s-a ezlantuit numaidecat salbatica prigoana a Regelui Carol II.Inconjurat de un grup de fosti democrati,care aum devenisera deodata totalitaristi convinsi,acest calau se asvarle cu toata forta contra legionarlor.Incepuse tensiunea europeana si marile puteri isi netezeau,cu orisice mijloace,ariile de influenta.
Pentru fratii de cruce asupra carora persecutia cade cu toata greutatea ei,inseamna iarasi o grea si dureroasa incercare.Pentru tinerii romani insemna iarasi eliminari din scoli,la cea mai mica banuiala de activitate legionara,insemna iarasi perchezitii,cu incalcarea ilegala a locuintelor lor la orisice ora din zi si din noapte,pentru a infricosa parintii,insemna iarasi batai si schingiuiri prin beciurile politiilor si ale jandarmeriilor.Dar mai insemna si alte dureroase jertfe de viata,pe care acesti tineri cu sufletele inundate de o mare lumina,le vor suporta si le vor oferi cu darnicie de martiri pe altarul patriei lor.Gheorghe Istrate s-a vazut aruncat intr-unul din lagarele de concentrare si exterminare care au fost deschise in tara si impreuna cu el au fost inchisi majoritatea sefilor de grupuri F.D.C.Unitatile lor raman astefl orfane de comanda,atat locala,cat si centrala.Dar numaidecat - exista deja experientele prigoanelor trecute - dintre membrii ramasi liberi se formeaza comandamente de prigoana care intra in clandestinitate.Se refac legaturile cu toate provinciile si se continua o activitate subterana.Este coborarea tuturora in catacombele rezistentei contra imposturii politice si a teroarei care se dezlantuise peste Romania.La orase intalnirile se reduc,contactele se fac de la om la om si dispozitiile se transmit numai pe cale orala.Doar prin munti si paduri se aduna fratii de cruce in grupuri mai mari.Acolo isi tin sedintele lor solemne,acolo pot canta si discuta in libertate.Ca in vremurile stramosesti ale altor persecutii straine,sufletul romanesc autentic apuca potecile muntilor nostri.Acolo,in mijlocul codrului "frate cu romanul",se regasesc impreuna fratii de cruce.Ei isi schimba informatii si stabilesc in comun punctele esentiale ale activitatii lorpentru viitor.Acolo,la umbra
