6.Obiectivul national
Atat in tara cat si in exil sunt foarte multi romani dornici sa intreprinda ceva pentru neam. Nu se poate nega patriotismul lor fata de natiune. Dar cand isi indreapta privirile spre campul de bataie, pentru a descoperi strategia si tactica de urmat, atuncea se ratacesc nereusind sa identifice obiectivul ce trebuie atins. In acest fel, asistam la acest spectacol anarhic, de actiuni intreprinse la intamplare, care se pierd fara nici un folos pentru cauza nationala. Tirul tragatorilor, cum s-ar zice in termeni militari, nu e reglat, imprastiindu-se in toate directiile, fara a se concentra asupra obiectivului principal Se produce o risipa de munitie, care are apoi efecte negative asupra destinului unui popor.
Obiectivul straduintelor individului trebuie bine precizat. Cand ne angajam in apararea neamului, trebuie sa stabilim dinainte telul actiunilor noastre, pentru a evita pierderi de timp, mijloace si energie. Pentru a nu recolta deceptii. Pentru a nu constata dupa batalie ca ofensiva noastra nu da roade, ca efortul nostru nu se soldeaza cu o imbunatatire pe plan national.
In exil, ca si in tara, apar tot felul de initiative. Dar numai unele din ele aduc un aport pozitiv in viata neamului, scotandu-l din restristea in care se gaseste. Si acestea sunt initiativele care au un pronuntat caracter politic.
Individul asadar, fiecare membru al natiunii noastre, cand iese din izolare si indiferenta si vrea sa se inroleze in campania de mantuire a neamului, primul lucru ce trebuie sa-l faca este sa se orienteze clar pe campul de bataie, pentru a descoperi telul actiunii lui. Existenta individului este brazdata de o multime de activitati, cum poate constata fiecare. Dar o singura activitate ii asigura plenitudinea vietii spirituale, aceea ce se inalta pe linia ascendenta Individ - Neam - Dumnezeu. Din acel moment individul duce o existenta plenara, cacai a descoperit axa vietii lui. Acesta este obiectivul spre care trebuie sa ne concentram eforturile noastre. Sa nu ne gandim numai la viata noastra particulara, ci la viata superioara a Neamului. Abia atunci vom descoperi si vocatia politica a vietii noastre: interesul pentru neam, pentru a-l face sa straluceasca in istorie alaturi de celelalte popoare ale lumii. trebuie sa fie telul suprem al existentei noastre.
7.Intrecerea cu strainii
Nu e de nici un folos si nu e nici drept sa ne plangem mereu ca noua ne merge mai rau decat altor neamuri, ca Romanii sunt mai napastuiti de soarta decat vecinii lor.
Trebuie invatat ce au bun si strainii. Poate ca sunt mai vrednici decat noi, poate ca stiu sa-si chiverniseasca mai bine avutul, poate ca sunt mai iscusiti in anumite mestesuguri, poate ca isi iubesc mai mult tara, poate ca sunt mai corecti in administrarea banului public.
Trebuie luat de la fiecare natie exemplul capacitatii ei creatoare. Asa de pilda, Capitanul Corneliu Codreanu n-a invatat pe legionari sa strige, asa cum faceau cuzistii, "Jos jidanii", ci a intemeiat scoala comertului legionar, a deschis magazine si restaurante, care mergeau stralucit si ar fi ajuns la mare inflorire, daca nu ar fi fost distruse de viforul prigoanei carliste.
Este un fapt constatat ca din conlocuirea Romanilor cu Sasii si Svabii, in Ardeal si in Banat, am invatat si noi o multime de lcururi folositoare in agricultura, cresterea vitelor si constructia caselor. Cele mai frumoase asezari romanesti sunt tocmai acolo unde am trait impreuna cu ei.
In ceea ce priveste pe Unguri, lasand la o parte ura ancestrala ce ne-o poarta, trebuie sa admiram la ei puternicul lor sentiment national, care-i determina sa fie darji si uniti intr-un bloc, cand este vorba sa reclame vechile lor frontiere, desi stiu prea bine ca n-au nici un drept asupra lor. Ce ar spune Ungurii daca am pretinde si noi astazi Panonia, pentru a o incorpora in Romania Mare, ca fiind o veche provincie romana? Si noi ne iubim tara, dar n-avem exaltarea lor si confundam adeseori rabufniri de moment cu o politica coerenta si unitara in aparerea granitei noastre de vest. Revizionismul pentru maghiari nu este o reactie folclorica, ci o dogma a politicii lor externe.
La rasarit suntem vecini cu doua neamuri viguroase: Rusii si Ucrainienii. Rusii au, asa zicand, simtul imperialist in sange. Indiferent de regimul sub care s-au afirmat in istorie, Rusii au fost mereu in expansiune, cucerind si dominand alte popoare. Cu comunismul s-a schimbat radical felul lor de viata, dar nu s-a schimbat directia lor de manifestare istorica. Si-au pastrat acelasi ritm imperialist, ajungand, cand imprejurarile le-au permis, pana la marginile Elbei.
Ucrainienii au cazut sub dominatia Rusilor, dar nu s-a stins niciodata in acest popor idealul de a se elibera si de a forma un Stat propriu. Iata o premisa, iata o coordonata de viata colectiva, care ar trebui sa ne fie si noua de invatatura. In zadar a cautat Moscova sa stinga sentimentul national la Ucrainieni. El n-a putut fi nimicit si astazi se afirma cu mai mare putere ca oricand. Ar trebui sa luam aminte la Ucrainieni si sa admiram taria morala a acestui popor, care, dupa secole de de asuprire, continua cu aceeasi indarjire lupta de emancipare nationala.
In sudul Dunarii, ii avem pe Bulgari si pe Sarbi. Cum am suferit impreuna, in timpul Imperiului Otoman, si ne-am emancipat in acelasi secol. Nu se poate vorbi de o rivalitate propriu-zisa. Avem anumite contencioase deschise, dar de natura minora si convietuirea cu aceste popoare se poate desfasura in conditii normale. Bulgarii ne intrec pe noi in munca agricola, in gradinarie si alte creatii legate de pamant. Acum cand pamantul confiscat de vechiul regim va ri restituit taranilor nostri, Bulgarii ne pot servi ca exemplu pentru a ne reface gospodariile ruinate.
8.A nu parasi pamantul tarii
In perioada dictaturii comuniste, cand granitele tarii erau ermetic inchise, putini Romni au putut sa paraseasca pamantul tarii si mai putini cei care au isbutit sa se aseze in tari straine.
Dar dupa rasturnarea lui Ceausescu, granitele tarii s-au deschis si oricine voia sa calatoreasca in strainatate, primea cu usurinta pasaport. Acuma, in aceasta brusca liberalizare a iesirilor din tara, se ascunde si un plan al guvernului actual. Cine cere pasaport? Cie vrea sa cutreiere lumea si evetual sa-si intocmeasca o viata mai buna in mijlocul altor popoare?
In primul rand, tineretul. Tineretul, satul de mizeria indurata sub fostul regim si mai ales deceptionat de frustrarea Revolutiei Nationale, vrea sa terine cu aceasta viata de caine batut. Si atunci ochii lui s-au indreptat spre Apus, unde populatia traieste in bunastare si chiar opulenta. Ei sunt tineri, ei sunt bine pregatiti, avand aproape toti titluri academice sau nivele superioare de invatamant tehnic, intrucat cu usurinta se vor descurca in Occident. Ispititi de aceasta perspectiva, tineretul roman a apucat calea Apusului, cu miile, cu sutele de mii. Atat de multi au emigrat incat populatia Romaniei a scazut cu 90.000 in anul 1990.
Guvernul actual priveste cu satisfactie la aceasta sangerare a corpului national. De ce? Pentru ca scapa de "zurbagii", de "golani". de elemente revolutionareprin excelenta, care au murit pe baricade si care continua sa protesteze contra actualilor guvernanti, acuzandu-i ca ar reprezenta vechea nomenklatura. Deci, calculul guvernului, cu cat mai multi tineri si in special cei cu carte, cei ce gandesc, isi gasesc rosturi in alte tari, cu atat valul opozitionist slabeste si actualii guvernanti se consolideaza. Asa se explica magnificenta guvernului, generozitatea cu care elibereaza pasapoarte si vize. Un plan ascuns, o perversiune aproape diabolica ca sa se slabeasca natia prin iesiri masive de tineret, pentru a destrama opozitia.
Guvernului nu-i e teama de vechile partide. El stie ca aceste partide nu mai au vlaga, ca ele sunt
