Toamna cartii romanesti la Cernauti
de Lucia Olaru Nenati
text aparut in Pasager/21
Azi nu mai interzice nimeni nimic, decat economia de piata in care cu totii ne-am inghesuit sa intram. Aceasta se dovedeste a fi cel mai acerb cerber al prezentului. Pentru ca la noi in Romania cartile au ajuns sa coste preturi astronomice, descurajatoare chiar pentru cititorii de aici, nimeni nu isi poate permite sa faca o afacere cu carte din Romania la Cernauti caci adaugand acea catime necesara profitului, nimeni de acolo (unde viata e totusi considerabil mai ieftina decat la noi!) nu ar putea sa cumpere aceste carti asa ca falimentul economic se dovedeste a fi cel mai eficient vames. In aceasta situatie rolul principal in viata culturala romaneasca de acolo este preluat de societati culturale (precum Societatea culturala �Mihai Eminescu�) si initiative private precum aceasta a Editurii �Alexandru cel Bun�, condusa si animata de universitara Alexandrina Cernov, membra de onoare a Academiei Romane care, impreuna cu colaboratorii ei (poetul Vasile Tarateanu si prof. Ilie Luceac) si cu sprijinul Departamentului pentru Romanii de pretutindeni, se incapataneaza sa nu abandoneze initiativa organizarii Salonului de carte ce capata treptat contururile unui eveniment de traditie, o adevarata sarbatoare a toamnelor cernautene.
In acest an sediul principal al manifestarii a fost �coala nr. 29, adica scoala romaneasca din oras, a carei sala de festivitati era arhiplina la festivitatea de deschidere a Salonului. Prezenta inaltei fete bisericesti a arhimandritului Melchisedec Velnic, staretul Manastirii Putna, un devotat participant al saloanelor, ce a adus si acum o recolta impresionanta de carti produse de Centrul de cercetare al Manastirii Putna a imprimat evenimentului un aer de sobra sacralitate. Fete diplomaticesti, precum proaspatul si foarte tanarul ambasador roman la Kiev, Laurentiu Traian Hristea, consulul general roman la Cernauti, prof. Romeo Sandulescu, precum si alte persoane oficiale ale locului au nuantat si ei prin prezenta lor atmosfera de eveniment a festivitatii. De fapt, consulul Romeo Sandulescu a fost mereu implicat in orice activitate culturala romaneasca a orasului si chiar acum, in premergerea salonului, a inaugurat noul sediu al Consulatului roman printr-o expozitie de pictura si o festivitate de profund caracter cultural, ca si tot ce a intreprins in anii petrecuti la Cernauti. Vazand apetenta sa perpetua pentru cultura si lucrurile temeinic faptuite nu pot sa-mi reprim amintirea cohortelor de rezidenti anonimi de prin cotloanele reprezentantelor diplomatice romanesti din lume ce nu lasa nici o amintire dupa trecerea lor si cu care entuziasmul vesnic treaz al celui de la Cernauti contrasteaza atat de mult. Iar acum, la acest salon, s-a si vazut concret cauza acestei disponibilitati naturale: chiar in cadrul festivitatii de deschidere s-a lansat o carte de poezie semnata Romeo Sandulescu, intitulata Aproape sau cat de departe si prezentata inspirat de neobositul poet cernautean Vasile Tarateanu. Asadar, diplomatul roman este si un poet pe care cromatica atat de plina de vibratie a Cernautilor l-a inspirat si la scris si la actiune ziditoare .
A cuvantat apoi dr.Catinca Agache, director adjunct la Biblioteca �Gh.Asachi� din Iasi, aceea care de multi ani se osteneste in organizarea celebrului Salon iesean de carte, (ajuns in aceasta toamna la a editia a XV-a), ampla manifestare a romanitatii culturale din patru zari, care, de fapt, a si inspirat si sprijinit initierea saloanelor de carte de la Chisinau si Cernauti ce se recunosc a fi �puii� salonului iesean. Autoarea acestor randuri a prezentat apoi - urmata de redutabila jurnalista cernauteana Maria Toaca - o carte de exceptie, intitulata Eseuri de istoria filosofiei si filosofia culturii, semnata de tanara universitara suceveana Niadi-Corina Cernica, o carte deja semnalata de nume prestigioase, ce se inscrie in seria contributiilor filozofice actuale remarcabile.
Au urmat apoi, de-a lungul catorva zile, tot felul de manifestari adecvate, in primul rand lansarea multor carti merituoase, a unor reviste literare, colocviul Glasul Bucovinei cu comunicari interesante, intalniri ale unora dintre scriitorii prezenti cu elevi si studenti, vizitarea primei gradinite romanesti din oras si a manastirii Banceni, calatoria la cetatea Hotin, o receptie de mare clasa organizata, ca si intregul salon, cu sprijinul Departamentului pentru romanii de pretutindeni.
Ca sa prelevez din multimea de titluri ce nu pot fi cuprinse toate, cateva, in mod aleatoriu, consemnez cartile O pluta asteapta, �i la mare vine Dumnezeu semnate de Claudia Partole din Chisinau, inspirata autoare pentru cititorii mari, dar mai ales pentru cei mici cu care stie sa vorbeasca �pe limba lor�, nu numai in scris ci si direct, cu gratie si prospetime, ceea ce am putut vedea in intalnirea pe care am avut-o amandoua cu copiii gradinitei romanesti (jucand noi rolul lui Mos Craciun avant la lettre!) dar si - impreuna cu alti participanti - cu copiii de la Orfelinatul Manastirii Banceni, precum si la scoala din Molnita .
Un personaj aparte a fost, ca de obicei, scriitorul Ion Muscalu din Iasi ce si-a prezentat cartile Taina stejarului si Acvila neagra, noi carti din bogata serie de scrieri istorice pe care acest �plaies al Mariei sale �tefan voda� le inspira parca din intalnirea cu locurile grele de istorie carora stie se le asculte glasul si sa-l transpuna in litera scrisa intr-un discurs parfumat de aromele timpurile vechi, ce aminteste de Sadoveanu. �i ca sa mai intarzii putin in preajma acestui portret, voi nuanta ca acest personaj, croit parca din �stofa� din care se croiau uriasii osteni ai vremurilor vitejesti, are un mod spectacular de a se intalni cu cititorii sai. Scotandu-si cu o miscare legatura ce-i tine pletele ninse stranse in coada, el capata deodata un facies medieval apoi, ca transpus in lumea altor vremi, da glas unor lungi si impresionante pasaje narative ale unor intamplari din epoca stefaniana, iscusit asternute in cartile sale, asa incat nici o lectie de istorie nu poate fi mai eficienta decat o astfel de incursiune vie in straturile istorice ale vremurilor noastre de glorie.
Au fost prezentate la acest salon si carti de cercetare si de pondere academica, precum Enciclopedia Bucovinei de Emil Satco, Ion Zbiera�Viata si opera de Alis Niculica, Colectia de documente Teodor Balan de Harieta Mareci, Amintiri din viata. 20 de ani in Siberia de Anita Nandris (a doua editie), Regele Carol al II-lea si partidul unic: Frontul Renasterii Nationale de Radu Bruja, Discursuri de receptie (1869-2006), editie in 8 volume ingrijita de Dorina N.Rusu si prefatata de Eugen Simion, Istoria Academiei Romane, 140 de ani de existenta de Dan Berindei, Mircea Eliade. Nodurile si semnele prozei de Eugen Simion, Dimitrie Onciul (1856-1923) Academia Romana s.a. A mai fost prezentata in acest context cu toate aparitiile sale, si Editura si Fundatia Syllabus, Chisinau-Bucuresti, de catre conducatoarea sa, prof.dr. Rodica Ursu.
Ne-a revenit aici placuta misiune de a prezenta si noi niste carti de interes, precum cele aparute in colectia editurii Princeps-Edit din Iasi, sub egida �In amintirile contemporanilor� , carti de memorialistica din care chipurile unor scriitori romani precum Eminescu, Creanga, Maiorescu, Cosbuc, Toparceanu, Mihai Ursache, prind relief memorabil. La fel, am consemnat aparitia unei carti de exceptie aparuta la aceeasi editura, intitulata Eminescu intr-o noua viziune, semnata de Edgar Papu, carte ce se instituie, de fapt, intr-un autentic testament spiritual, dictata pana in zilele sfarsitului sau si fiind, deci, ultima carte a acestui umanist de clasa, inspirata, asa cum consemneaza ingrijitorul editiei Vlad Ion Papu, fiul autorului, din dialogul spiritual cu marea ganditoare elvetiana Svetlana Paleologu Matta (a carei noua carte Calicantus, aparuta la editura timisoreana Augusta, am avut bucuria de-a o lansa, alaturi de editorul ei A.D.Rachieru, anul trecut!). Am avut a prezenta, de asemenea, albumul de arta Memoria acuarelei a plasticienei iesene Viorica Toporas, o gratioasa lucrare de poezie a culorii, albumele de arta si cartile impenitentului poet si plastician botosanean Valerian Topa - Augustin Eden, cartea de proza Al cincilea anotimp a scriitoarei de limba romana din Israel, Madeleine Davidzon, (scrisa intr-o impecabila si moderna limba romaneasca!), carti ale neobositului si pasionatului eminescolog Nicolae Georgescu, precum si alte carti ale editurii Floare Albastra, condusa de Doina Rizea si altele.
Revista Tara fagilor din Suceava a fost infatisata publicului de conducatorul sau, poetul - proaspat doctor in litere - Ion Cozmei, iar ziarul Mesager bucovinean de catre col. George Galan, venerabilul si nelipsitul militant cultural bucovinean, (seful filialei din Bucuresti a Societatii pentru cultura Bucovinei), iar noi am prezentat ultimele numere ale cunoscutei revista Bucovina literara, in locul redactorului sef Ion Beldeanu (ce inca nu are dreptul, din motive greu de inteles, sa treaca granita spre Cernauti!); reusita revista Intertext din Botosani si, nu in ultimul rand, redutabila Lumina lina de la New York, condusa de animatorul cultural roman de acolo preot prof. Theodor Damian.
Dintre reprezentatii glasului literar al locului consemnam pe Vitalie Zagrea poet din generatia tanara a Cernautilor, cu cartea sa Umbra timpului pierdut (premiata la salonul iesean), Anatol Viere cu Cercul timpului, Valeriu Zmosu cu lucrarea Un sat bucovinean de pe Valea Siretului: Patrautii de jos. Marturii spirituale, rod al unei indelungate cercetari s.a.
Colocviul Glasul Bucovinei (numele redutabilei reviste de traditie a locului, condusa azi de acad. Alexandrina Cernov, moderatoarea colocviului si prezenta ubicua a Salonului) a reunit numeroase si interesante comunicari sustinute printre altii, de Alexandrina Cernov, Ilie Luceac, �tefan Purici, Catinca Agache, Harieta Mareci, Liviu Papuc, ieromonah Dosoftei Daniel Dijmarescu, Lucia Olaru Nenati.
Vizitarea manastirii Banceni a insemnat o experienta deosebita caci am descoperit acolo un topos unde sacralitatea se releva intr-o lucrare ziditoare speciala. Inceput dupa 1990 si construit pe loc gol in doar patru ani, acest asezamant este azi unul grandios, comparabil cu stravechile manastiri ale Bucovinei. El cuprinde o incinta armonios organizata arhitectural ca o curte domneasca in care isi afla loc cladiri impunatoare, o biserica superba si dotata cu o podoabe impresionante (cel mai mare candelabru aurit si cel mai mare clopot pe care le-am vazut vreodata!), cladirea ce adaposteste chiliile unde vietuiesc multe zeci de calugari, spatiul de oaspeti (primiti mereu generos si fara discriminare!), o poarta inalta, sculptata in fier forjat ce pare a fi decorul unui film de epoca cu palat imperial si, mai ales, cladirea orfelinatului manastirii ce poarta numele familiei Jar, adica familia intemeietorului si animatorului acestei intregi zidiri, preotul Mihai Jar, cel ce a stiut sa bata pe la nenumarate usi si sa convinga atata lume sa-l ajute in ridicarea acestei minuni vizitate azi de zeci de turisti. In in acel orfelinat sunt adunati copiii defavorizati ai Bucovinei detrunchiate, in numar de 180, toti ingrijiti si hraniti exemplar, imbracati curat si elegant, cazati in camere dotate cu tot confortul modern, fiecare aflata in grija unei maicute blande si iubitoare si mai ales, crescuti si educati in spirit crestin. Acolo am fost inconjurati de acesti copii iar aceia dintre noi aplecati catre dialogul, nu numai literar, ci si omenesc si cu darul comunicarii cu cei mici am trait experienta unica a unei intalniri calde cu sufletele pure si atat de fragile ale acestui tip de copii carora nu le lipseste nimic acolo decat afectiunea parinteasca.
Dar mai intai de toate ne-am adunat cu totii in marea si stralucitoarea biserica unde, inconjurata de flori bogat si edenic parfumate (crini, orhidee s.a.) se afla pe un altar somptuos si central, icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului de la Boian, aceea despre care am scris si in alte randuri. Acolo, dand ascultare unui impuls launtric spontan, ne-am prins de maini (dandu-ne deodata seama ca eram adunati laolalta �reprezentanti� spirituali ai multor parti de romanitate, de parca ne selectase si ne trimisese cineva special pentru asta!) si ne-am rugat pentru refacerea unitatii acestui neam, atat de daruit dar si atat de incercat. Ruga ad-hoc a fost rostita de inimosul nostru confrate cernautean Vasile Tarateanu (despre care se spune ca are o inima mai mare decat fiinta lui!) iar curgerea ei, pe loc alcatuita si atat de armonioasa, a putut da sama despre iscusinta si harul glasurilor poetice ale acestui neam, de azi ca si de alta data, dar si de gravitatea suferintei noastre cronice colective. Marturisesc ca eu m-am rugat nu numai pentru aceasta refacere a unitatii concrete, ci si pentru una mai profunda, aceea de constiinta si pentru disparitia acelei vesnice dezbinari si dihonii din totdeauna din sanul nostru ce adesea zadarniceste din interior atatea posibile mari reusite. Drept dovada, faptul ca pana si acest Salon ce s-a invederat a fi un eveniment spiritual romanesc de mare importanta si vibratie, ce a consumat un enorm efort din partea tuturor celor implicati, a fost ocolit si contestat de catre unii dintre conationalii cernauteni, din cauza vesnicei tendinte de a pune motivele personale, (poate adesea indreptatite!) inaintea celor generale.
Cetatea Hotinului si-a revelat, iar si iar, chiar si in decorul aspru al unei zile de iarna timpurie, contururile solemne si impunatoare si parca ireale, ce stau de veacuri marturie a epocii stefaniene, adica un episod de glorie al neamului nostru si admirandu-i maretia coplesitoare, cei prezenti au putut intelege mai bine ca oriunde de ce la competitia televizata Mari Romani, a iesit biruitor, ca si odinioara contra oricaror adversari, Maria sa �tefan Voda. Asta chiar daca, acolo, la Hotin nici o inscriptie nu indica si nu explica denotativ si concret, istoricul acestei cetati, ci doar statuia unui ostean din vechimea altei armate poate avea doar un rol de sugestie indirecta a unei explicatii istorice.
Toate laolalta au conturat o manifestare tot mai bine articulata (desi participarea oaspetilor a fost mai slaba ca in alti ani din cauza dificultatii de accedere caci, de pilda, viza pentru Ucraina costa mai scump decat viza pentru Canada!) si mai importanta in demersul de a contribui la dainuirea spiritului romanesc pe aceste locuri; o victorie a cartii si spiritului romanesc, dupa atatea decenii intunecate de urgie, prigoana si oprimare (si suprimare!) a romanilor in acest oras cu intemeiere romaneasca si atestat de pe vremea lui Alexandru cel Bun, de unde si numele simbolic al editurii organizatoare care, dupa cinci ani de la initierea acestor saloane, se dovedeste a fi mult mai mult decat o simpla editura privata, ea asumandu-si rolul de a suplini inexistenta unei institutii culturale de larga anvergura.