|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
||||||||||||||||||
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
de Luminita STANESCU
Luminita STANESCU
Adela NEDELCU
Laurentiu NISTORESCU
Andana CALINESCU
Alina SAVIN
Ariel MANOR
Victor MARTIN
Tom KINTER
In tot cazul, cum gindeam noi sau cel putin cum gindeam eu anul 2000 era chiar SF. Masinute zburatoare cu semafoare suspendate pentru trafic, navete spatiale cu laboratoare imense, robotei, stiinta si cunoastere absolute, pace universala, interese comune absolut altruiste etc. Sa zicem ca era un fel de gindire centrifuga. SF-ul pe care il traim azi mi se pare unul centripet, orientat inauntru, la scara atomica si in plus mi se pare un SF neimaginat. Ca si cind meditind la viitor vazul, imaginatia erau orientate in afara: exterior, spatiu, stele, nemarginire. Nu mi-am imaginat niciodata viitorul spre inauntru, spatiul interior, universul elementar. Imaginea spre inauntru nu exista, de aceea imi spun ca ceea ce traim azi este un SF orb. Daca e sa fiu nitel sarcastica as putea zice ca in vremea socialismului SF-ul era extrem de abordabil: vroiai o portie de inimaginabil? � deschideai cartea de bucate! Simplu! Dar astazi imi regasesc fascinatia de copil in moduri la indemina si reale. Deschid televizorul si vad imagini in culori. Mai suprinde pe cineva aceasta bucatica de SF? Nu. Merg din punctul A in punctul B si vorbesc la telefon. Mai surprinde pe cineva azi telefonul mobil? Nu. Vin acasa, deschid computerul fac clic si intru in contact cu lumea. Mai surprinde pe cineva astazi computerul de pe birou si atit de omniprezentul internet? Nu. Au fost toate acestea cindva SF, imaginile vizionare ale unor oameni temerari? Da.
Dar mai mult decit atit cu adevarat SF imi par cuceririle pentru viata, lupta cu celulele stem, lupta cu bisturiul si laserul, lupta pentru o viata normala! Am vazut cum a fost clonata o oaie. Ce-am zis noi atunci? Mare chestie, puteau face si ei altceva. Reactie de spaima, pentru ca ne-am speriat; am si vazut lumea plina de clone de Hitleri si oameni dezumanizati, fara sentimente numai buni de indeplinit ordine, orice fel de ordine, oricit de inimaginabile si malefice. Asta a imaginea fost SF-ului centrifug. SF-ul neimaginat, SF-ul orb ne-a adus altceva. Zilele trecute am citit ca din cultivarea celulelor stem s-a creat prima bucatica de muschi cardiac. Deja stim sa crestem celule pentru inlocuirea ficatului. Miine vom sti sa crestem delicatele celule nervoase cu miliardele lor de conexiuni inefabile. Cu putin noroc vom reusi cinva sa scapam de imaginea omului cyborg si sa inlocuim ficat, rinichi, inima, maduva nu cu metal si acumulatori computerizati ci cu carne � cu carnea noastra elementara, cu magica celula stem care stie sa creasca orice, trebuie doar sa ii pricepem bine secretul. Micuta celula e mai tare decit toti roboteii imaginati vreodata, e la fel de pretioasa ca o stea la care inca nu putem ajunge pentru ca inca dibuim cu miinile intinse dupa secretul anilor lumina. Dar nu renuntam. Cel mai palpabil SF il reprezinta melanjul de vointa, perseverenta si incapatinare.
Hai sa va mai dau o proba de SF orb. Niciodata nu ne-am imaginat o nava spatiala cu un pilot, nu stiu cum sa spun � frati siamezi? Gramatical total incorect. Dar realitatea ne contrazice. Exista frati siamezi, numai ca nu le-am oferit locul in viitorul nostru stelar. Poate ca nu stiam cum sa le construim fotoliul de comanda sau poate ca de fapt nu stiam cum sa le oferim o lume in lumea noastra. Exista oameni care se nasc asa, legati intre ei. Pina nu demult deveneau in cel mai bun caz vedete de circ. Acum devin vedetele bisturiului si isi reiau individualitatea separat. Va puteti imagina ceva mai uluitor? Am vazut cum doi copii nascuti cu capetele unite au fost despartiti. Operatia a reusit, in curind vor merge la gradinita, sint doi copii normali. Sigur ca mai au de facut citeva operatii dar ei merg, maninca, vorbesc, se joaca, au dobindit dreptul la viata independenta. Altfel nu ar fi supravietuit. Aveau citeva luni cind s-a luat decizia de a-i opera pentru ca unul ei, din cauza unei artere comune isi folosea inima pentru a hrani doua trupuri, asa incit la acea virsta atit de frageda inima lui a vrut sa cedeze. Au reusit. S-au nascut a doua oara. SF-ul orb a mai cistigat o batalie. Acesta este un caz fericit. Au mai fost cele doua surori care au ales sa incerce operatia enorm de riscanta la virsta lor. Au fost bine informate si avertizate. Au ales in deplina cunostinta. Au pierdut. Ele nu mai traiesc azi. Sau poate nu au pierdut? Poate ca pentru ele posibilitatea de a opta, de a alege, de a decide pentru ele insele a fost de fapt reusita? Nu stiu. Dar ele au considerat ca merita. Acestea sint cazurile care au beneficiat de mediatizare intensa. Am mai vazut insa doi frati uniti in zona abdomenului, printr-o legatura atit de fragila pentru noi azi, incit s-ar fi rezolvat printr-o operatie relativ simpla. In timpul lor insa asa ceva nu era nici macar de domeniul SF-ului, astazi insa este o realitate accesibila. Am mai vazut doua fete ale zilelor noastre care merg impreuna la scoala, la joaca, la piscina. Pentru ele ziua de azi nu e suficienta. Au un singur corp, iar pe singura pereche de umeri doua gituri suple si doua fete frumoase ne privesc usor nedumerite. Ceea ce m-a uimit a fost comentariul lor: �pentru noi este foarte clar si nu stim de ce oamenii nu inteleg � sintem pur si simplu doua persoane cu un singur trup�. Nici nu stiu ce este mai aproape de SF � felul in care ele trebuie sa traiasca impreuna sau felul in care gindesc. De fapt cred ca ele sint candidatele ideale pentru nava noastra stelara. Pentru ca au mentalitate de invingatori, de cuceritori, de luptatori. Ele sint perfecta expresie a unui SF orb infinit mai delicat si mai intens � acela al propriei noastre gindiri. Pentru ca au reusit sa puna intr-o expresie simpla un adevar extrem de complicat.
Si atunci, cum ramine cu �Noi in anul 2000 / Cind nu vom mai fi copii�? Eu cred ca in adincul sufletului am ramas copil, am ramas oarecum naiva si inocenta, privesc stelele cu aceasi candoare si ma fascineaza in aceeasi masura ca atunci sa imi imaginez drumuri stelare. Atita ca ceva s-a schimbat un pic in timp: nu mai vreau neaparat robotei sau semafoare suspendate pentru masinute zburatoare. Ma gindesc ca cerul e frumos pentru ca e liber si ne arata calea spre libertate. Asa ca pot sa ma intreb si sa imi raspund fara sa imi fie teama de naivitatea raspunsului:
�Este realitatea miracolelor zilnice pe care le traim mai puternica decit SF-ul centrifug pe care ni l-am imaginat? Este SF-ul orb care ne da ceva extrem de pretios � o viata normala � mai puternic decit tentatia de a privi spre stele si de a pleca spre ele? Eu cred ca nici nu trebuie sa il inlocuiasca. Am invatat o lectie �lectia de viata frumoasa pe care trebuie sa ne-o insusim cu totii. Am deschis ochii asupra SF-ului orb si vrem sa il facem parte din viata noastra. Este perfect. Acum, dupa ce vom fi priceput intr-adevar sensul SF-ului orb si al puterii sale, vom putea merge mai departe. Mai oameni, mai verticali, mai atenti cu noi insine si cu cei din jurul nostru, mai dornici de a face din viata o permanenta implinire a frumosului si a adevarului. Cu armele acestea pasnice ne putem pregati sa visam si sa implinim SF-ul care sa ne duca spre stele si de ce nu spre oamenii acelor stele.�
Anamaria CRACIUN
Anca PROFIRI
Catalin LEESCU
GYORFI-DEAK Gyorgy
Mady IORDACHE
"Vocile"
Dina CALIN
Adela NEDELCU
Cosmin DRAGOSTE
Roby ROTH
Nusa ILISIE
Evelina MORARU
Laurentiu NISTORESCU
GYORFI-DEAK Gyorgy
Anamaria CRACIUN
Dana IONESCU
Horia DULVAC
Oana MEA
Adrian RACHIERU
Gabriela VLADUTU
Kiriat Ono"
Vlad SOLOMON
Alina SAVIN
Oana CATANOIU
Alex TRAILA
Adrian GRAUENFELS
Liviu JIANU
Camelia CAPRARIU
Victor MARTIN
The Sand Glass"
Nick DARASTEAN
Andana CALINESCU
de Laurentiu NISTORESCU
Andana CALINESCU
Problema ar fi cu adevarat grava daca am avea de-a face, intr-adevar, cu un-secol-si-ceva de existenta editoriala a SF-ului romanesc. In realitate, SF-ul de autor nu exista in literatura romana decat de la sfarsitul anilor �cincizeci�; anterior, s-au produs doar o duzina de volume, celor mai multe putandu-li-se, astazi, recunoaste doar meritul ca au aparut. Asa este cazul chiar cu primul roman romanesc de science fiction, deja amintit, dar si cu �O tragedie cereasca� scris de acelasi Anestin in 1914, sau cu �Un roman in luna�, aparut in acelasi an sub semnatura lui Henri Stahl, ori cu �Orasele scufundate� al lui Felix Aderca, publicate doua decenii mai tarziu, in 1932. Exista, din fericire, si o substantiala exceptie: romanele �fantastic SF� ale lui Mircea Eliade. Ne referim la titluri ca �Domnisoara Cristina�, �Sarpele�, chiar �Noaptea de sanziene�, precum si multe din prozele de mica intindere publicate in intervalul 1936 - 1955. este adevarat, toate acestea n-au fost receptate in contemporaneitatea lor drept SF (conceptul insusi nu exista in literatura romana, inca foarte conservatoare, in pofida avangardei dadaiste) - si chiar adjudecarea lor de catre SF-ul autohton s-a produs tarziu, abia prin anii �optzeci�, atunci cand, sincron cu literaturile vest-europene, science fiction-ul de la noi aproape ca si-a repudiat originile de �stiinta popularizata�.
De bine, de rau, la sfarsitul primului deceniu postbelic (un deceniu in care societatea si cultura din aceasta parte de Europa a suportat o veritabila �invazie extraterestra�, daca e sa dam crezare speculatiilor SF-ului de limba rusa, care leaga aparitia bolsevismului de ciudata explozie de la Tunguska), de bine, de rau, deci, dupa 1955, situatia SF-ului romanesc se schimba, si inca radical. Cu o singura si extrem de interesanta exceptie,
Viorel PIRLIGRAS
Alex RUSSO
Andrei FISCHOF
Nick DARASTEAN
"CUVANTULUI"
G. NEGRESCU
Flori GHITA
Printre titlurile in jurul carora se construieste, efectiv, domeniul inca neasimilat literaturii nationale al science-fiction-ului, figureaza �Drum printre astri� (Radu Nor si Ion Marin Stefan, 1956), �O iubire din anul 41.042� (Sergiu Farcasan, 1959 - carte considerata si astazi emblematica, dar in SF-ul francez), �Luntrea sublima� (Victor Kernbach, 1961), �Revolta creierelor� si �Paradoxala aventura� (Camil Baciu si, respectiv, Ion Manzatu, 1962), �A zecea lume� si �Atacul cesiumistilor� (Vladimir Colin si, din nou, Sergiu
Marius DOBRIN
Gabriel RECHITEANU
Bianca BOITAN
Alex CALANGIU
Media de trei carti pe an, din acest semicentenar al SF-ului romanesc, ramane una derizorie; de altfel, ea a fost atinsa doar datorita prolificitatii din ultimii 17 ani, cand s-au editat aproape o suta de titluri. Anterior lui 1989, insa, aproape fiecare carte de autor a adaugat, daca nu valoare literara, cel putin teme, pretexte si motivatii noi. Este adevarat, putine din titlurile vremii mai pot fi validate in generatia urmatoare, iar sefistii romani (organizati atunci intr-un veritabil sindicat cultural) se consoleaza si-si apara domeniul, continuand sa afirme ca o cultura nu exista numai prin capodopere. In paralel, autori ca Sergiu Farcasan, Vladimir Colin, Gheorghe Sasarman, Ovid Crohmalniceanu si nu prea multi altii fac sa apara si mult doritele capodopere - cartile pe care trecerea a doua, trei sau chiar patru decenii nu le-au putut infirma: �Atacul cesiumistilor�, �Va cauta un taur�, �Divertisment pentru vrajitoare�, �Babel�, �2000�, �Istorii insolite� etc.
Daca nu duce lipsa de capodopere in deceniile �sapte� si opt�, literatura SF romaneasca duce, in schimb, lipsa de �maculatura� - de acel strat non-valoric a carui absenta face domeniul literar mai bogat, dar incapabil de perpetuare. �Anomalia� socio-culturala avea o dubla explicatie: pe de o parte, in acei ani, constrangerilor ideologice li se adaugasera cele economice (editurile abia primeau hartie sa-i retipareasca pe clasici si �operele complete�); pe de alta, autocenzura a inhibat multi potentiali �scribi�, lasandu-le celorlalti deschisa poarta estetismului. Lucrurile s-au normalizat rapid dupa 1989 (ne place sau nu, trebuie sa cceptam ca aceasta este normalitatea), �maculatura� SF iesind din birourile editurilor cu aceeasi viteza ca si cea a cartilor de autor interesante ori cel putin pasabile. Sa facem si aici cuvenita pastrare a proportiilor: cei cincisprezece ani �din urma� au adus nu doar triplarea ritmului de editare a cartii de autor, ci si diminuarea de zece pana la douazeci de ori a tirajelor - SF-ul inscriindu-se in �noul spatiu mioritic� al culturii romane, in care (cu exceptii de motivatie extraculturala), fiecare grup isi cultiva creatia cu naivitatea ca valorile proclamate inauntrul sau ar avea valabilitate generala.
Inainte de a-si da seama ce viitor are, SF-ul romanesc descopera, cu potolita surprindere, ca nu-si cunoaste prezentul. Aceasta nu mai este insa o problema, asa cum a fost in anii �saptezeci� - pentru ca, acum, SF-ul romanesc are o istorie. Una pe care o masoara corect doar cartea de autor.
de Alina SAVIN
s68.photobucket.com/albums/i35/arielmanor
de Victor MARTIN
�Voi lipsi un timp. Nu ma cautati!� suna mesajul.
�Cat timp poate lipsi un om de acasa?! se lamenta sotia sa, inghitind tot mai multe calmante. O zi, doua, o luna, doua, un an, cel mult, dar e1 lipseste de opt luni incheiate si nimeni nu poate sa-mi spuna daca e viu sau mort�Unde s-a putut duce?!�
Nimeni nu-i putea spune. Retras intr-un tinut pietros, in New Mexico, Nort sfredelea pamantul pentru a gasi apa. Sigur ca nimeni nu mai avea habar de el si nu-i va trece nimanui prin cap sa-l caute intr-un tinut atat de indepartat, muncea zi si noapte, cu unelte primitive, in conditii de clima aspra, fara a fi catusi de putin stingherit de privirile curioase ale taranilor, locuitori ai satului din apropiere. Stia ca trebuie sa reuseasca si a reusit, ajutat, in mare parte, de noroc. Panza de apa freatica se gasea la o adancime de numai saizeci de metri. Instaland un sistem de roti dintate din lemn, conjugat cu o roata orizontala, uriasa, construita din acelasi material, s-a apucat sa scoata apa. Cupele erau improvizate din cutii de conserve, golite, intre timp, de continut. Inaltarea intregii instalatii nu a constituit pentru el o problema de nerezolvat. In cei cinci ani, cat a lucrat pe un santier, a exercitat mai multe meserii. Acum, acestea ii prindeau bine. Partea grea era reprezentata de saparea putului si gasirea apei, dar Nort a facut-o si pe asta, apucandu-se, apoi, pentru a scote apa, sa impinga roata orizontala. Taranii au adus un catar, vrand sa usureze munca omului, dar s-au lovit de dorinta arzatoare a acestuia de a impinge singur roata. Si-au luat animalul si au plecat, bombanind ceva despre saracie, ca un capital de lux pentru unii, aratand cu degetul la tampla.
Nort a privit in urma lor, impingand roata cu si mai mare putere. Razand, si-a spus ca erau atat de tampiti, incat nu erau in stare nici sa raspunda obraznic. De tradat, nici atat. Si totusi, nu era asa; vazind ca oraseanul nebun nu vrea sa plece de acolo, unui batrin i-a venit ideea sa telefoneze in cel mai apropiat oras, pentru a povesti patania. Dupa doua luni, au aparut cativa reporterii unui ziar local, in cautarea senzationalului, menit sa le faca foaia vandabila. L-au intervievat pe batran, pe fiica acestuia, pe cei cativa sateni, ce cascau gura pe acolo, apoi s-au dus la Nort. Erau siguri ca vor primi explicatiile asteptate, dar nu au ales de pe banda decat o balmajeala despre congresmani, care, cum spunea cel intervievat, inainte de a invata cum sa manance civilizat, ar trebui sa invete cum sa se manance, in mod civilitat, intre ei. Se spunea ceva despre presedinte, care, in loc sa se duca sa se spanzure, s-a agatat de un nou mandat, declansand singura explozie care nu provoaca victime, explozia de bucurie. Le-a emis o ipotetica lege a adevarului, potrivit careia, daca tot ce ai citit in ziar e adevarat, nu trebuie sa crezi o iota, pentru ca e mult prea adevarat. Le-a emis si legea gravitatii, potrivit careia ziaristul ar trebui sa-l priveasca de sus pe politician, din streang, apoi le-a strigat, brusc infuriat, ca poporul n-ar trebui sa se dea inapoi de la nimic si ca lucrurile trebuie impinse de la spate cu mainile goale.
Deoarece strainul nu mai avea chef de vorba si era destul de tarziu, reporterii i-au ocupat coliba, asteptind ziua urmatoare. Incaperea oferea un minim de confort, un pat, citeva vase de gatit, o soba, dar nimeni nu-si aminteste sa-1 fi vazut vreodata pe Nort ca doarme sau mananca. Au acos o sticla de whisky, au umblat la sacul cu alimente al oraseanului, s-au imbatat si s-au culcat.
Dupa cateva zile, au aparut si alti reporteri, veniti de departe. Deoarece, in fiecare zi, numarul acestora era tot mai mare, primii veniti s-au suparat si au inceput sa alerge cu reportofoanele in urma lui Nort. Nu au reusit sa scoata de la el decat faptul ca parerea lui e sa nu cerem capul presedintelui, pentru ca s-a constatat ca nu asta ne trebuie, ca nimeni nu e vinovat, toata lumea fiind vinovata, ca nimeni nu e deasupra legii, toata lumea fiind pe sub ea si ca e absurd sa spunem ca a scazut numarul crimelor urmate de violenta.
�Ete, fleosc!, a izbucnit unul dintre reporteri. Am batut atata drum pentru a fi luati peste picior de un nebun�.
Suparat de cele auzite, Nort a cazut intr-o tacere totala. Cativa reporteri au mai tras cateva casete, apoi si-au strans corturile, le-au pus in masini si au plecat. Altii, in speranta ca vor face materiale mai ample, au ramas pe loc.
�Din ce a spus pana sa-l loveasca mutenia rezulta ca e o forma de protest impotriva a ceva sau a cuiva. Intelege fiecare ce vrea�, a apus un altul.
�Greva foamei nu e, ca nu prea are nevoie de mancare. Cine stie cu ce supravietuieste�, a completat un al treilea.
�E straniu. I-am consumat mancarea, i-am baut whisky-ul, putem foarte bine sa plecam, s-a hotarat unul dintre reporteri. Nu vedeti ca a amutit? Trantim un articol traznet despre un nebun, care si-a construit un dispozitiv in desert si scoate apa cu forte proprii, ca nu mananca nimic, nu bea apa, batand in acest sens toate recordurile, si spune o serie de prostii dragute, pe teme predominant politice�.
Multi si-au luat ramas bun de la Nort si l-au luat in ras, multumindu-i pentru gazduire, s-au imbratisat intre ei sau si-au strans mainile, apoi s-au urcat in masini. Numai cei ramasi au putut auzi profetia chimistului, care, iesind
http://www.tkinter.smig.net/
Mai multi veneau decat plecau, fiindu-le usor sa fie acreditati acolo, pentru o perioada mai mare de timp, de unde sa transmita faxuri. Au aparut reporteri de la magazinele ilustrate, de la o puzderie de televiziuni particulare, de stat, foarte multe din afara Statelor Unite, de la diverse agentii de publicitate, radiouri sau cotidiane. Erau tot mai multi si trebuiau sa fie gazduiti undeva, sa fie feriti de seceta zilei, de frigul taios al noptii si de desele furtuni de nisip. Mancau ce aduceau cu ei in automobile sau rulote, cumparau, la un pret piperat, rachiul de porumb al satenilor, jucau bridge, sah, pocher si asteptau.
Nici familiile de migratori, in cautarea unei vieti mai bune, si cocioabele lor de carton nu au intarziat sa apara. Pravaliile mizere, in care se vindeau obiecte de artizanat primitive, avand incrustat chipul lui Nort Abramovici, au aparut ca ciupercile dupa ploaie. Au aparut frizeriile, carciumile, hanurile, cu tot ce e necesar unei vieti cat de cat civilizate. Au aparut rulotele unor familii de vilegiaturisti, au .inceput sa apara case din lemn si pravaliile cu obiecte de artizanat.
Cu toate ca noii veniti erau tot mai sacaitori, numarul acestora devenind din ce in ce mai mare, Nort Abramovici isi vedea de treaba lui. Cu privirea pierduta, undeva, in gol, continua sa scoata apa din putul sapat in piatra. Frazele pe care le spunea, fraze de tipul �cei ce tin puterea in mana, sunt atat de singuri� sau �lumea nu se uita, atunci cand un reprezentant al puterii cade de pe cal, ca animalul este furat�, erau tot mai rare si mai confuze. Ochii ii cadeau tot mai des pe carcasa batranului sau Ford, masina ce il adusese pana aici; rotile si piesele marunte disparusera, fiind carate de sateni, una cate una, la consignatii. Ii privea indiferent, cu un zambet neghicit pe buze, spunandu-si ca legile junglei deranjeaza chiar si atunci cand sunt aplicate in desert. Cu hainele zdrentuite si fata brazdata de cute adanci, lasate de trecerea timpului, pasea sigur si egal, ca o jucarie uitata in priza, cu gloata de reporteri in jurul lui.
Reprezentantii presei inca mai sperau sa obtina un interviu mai lung, fiind obligati sa alerge, cu microfoanele in maini si camerele de luat vederi in spinare, in urma lui Nort. Vanau, pur si simplu, rarele fraze ale acestui perpetuum mobile uman.
�Sunt posesorul unei surse inepuizabile de energie�, a fost una dintre frazele socante, spusa intr-o zi oarecare, cand nimeni nu se mai astepta la ceva interesant.
Declaratia a gasit si necredinciosi, dar majoritatea era tentata sa-l creada; la un asemenea effort, un om normal ar fi fost deja mort. Timpul indelungat de cand invartea roata si forta de care dadea dovada, i-a facut sa se puna in miscare; ziarele si-au marit tirajul, televiziunile au alocat fonduri enorme pentru excursii la fantana lui Nort. Posturile de radio au dat faliment pentru ca numeni nu-si mai crdea urechilor; cu totii voiau sa vada �minunea din New Mexico�
�Conditia pentru ca aceasta energie sa nu se termine este efortul intens si sustinut�, a declarat Nort, incordindu-si, in mod demonstrativ, toti muschii corpului. �Lipsa efortului duce la ingrosarea vaselor de sange si accidente vasculare, atrofierea muschilor, paralizie si moarte. Am experimentat pe tot felul de animale, de la cobai pana la elefanti�.
El tocmai asta facea: un efort supraomenesc. Consuma energie din sursa lui secreta pentru a scoate apa din pamant.
�Daca posedati atata energie, de ce nu faceti ceva constructiv, de exemplu, sa lucrati intr-o fabrica sau sa ziditi ceva?�, a intrebat o tanara de la o televiziune californiana. �Ati putea face experimente de hidrodinamica, ati putea lucra intr-un laborator��
A fost unul din rarele cazuri cand pe Nort l-au putut filma razand.
�Domnisoara, imi aduci aminte de un general, da, Brigs cred ca il chema. Acesta a spus ca, daca nu se vor putea largi relatiile cu tarile din estul Europei, e necesar sa fie macar adancite. Cum crezi ca as putea sa muncesc intr-un laborator, cand de acolo am fugit?! Aici e vorba de supravietuire. Eu sunt experimentul. Nu e vorba de un mod de viata constient ales; modul de viata m-a ales pe mine. Am nevoie de un spatiu deschis si de factori stresanti, nu mananc, nu am nevoie de nici un fel de lichid si voi supravietui, in conditiile pe care mi le-am ales, vreo opt secole. Daca intensific efortul, pot sa-mi prelungesc existenta, dar cred ca nu are rost sa-mi lungesc calvarul. Si nici pe al vostru��
�Nu puteti sa-I faceti si pe altii sa obtina aceasta forma de energie miraculoasa?�
�Nu, nu pot. Si nu vreau. Sa transformi munca intr-o forma de existenta, e o prostie. Roca selenara din care am inghitit un fragment, a furat-o Thomas Moro, colaboratorul meu, iar notitele cu analize chimice le-am distrus..."
�E vorba despre Moro, celebrul fizician?!�
�Da, despre el este vorba. A venit la mine sa-i analizez o roca, adusa de pe Luna, cu ultimul zbor. Am crezut ca e o roca banala, dar, cum se intampla in filmele science fiction de trei centi, nu era asa. Era o roca vie. Dupa terminarea testelor spectrale si analizelor chimice m-a pus dracu' sa rontai o bucatica. Nu stiu ce m-a impins sa fac acest lucru; poate mirosul deosebit de placut, ametitor. Avea gust bun si am crezut ca voi putea rezolva problema hranei pentru cosmonauti, in special, si pentru omenire, in general�A fost o greseala. M-a apucat un ras demonic, o greata cumplita, durerile de cap si, pana nu am alergat aproape o suta de kilometri, nu mi-am revenit�Dupa un timp, starea de agitatie m-a cuprins din nou�Si am ajuns, aici, la sfarsitul povestii��
O parte din ziaristi s-au apucat sa traga articole traznet, iar altii s-au repezit pe urmele fizicianului Moro. I-au gasit mormantul in Japonia, unde s-a retras sa-si traiasca ultimele zile, dupa disparitia lui Nort. Ca toti membrii familiei sale, si Thomas Moro s-a stins din cauza unei boli necunoscute, imposibil de diagnosticat.
Au fost devastate laboratoarele N.A.S.A., la dezastru participand si o gramada de functionari sau paznici, mituiti de ziaristi. A fost descoperit si laboratorul particular al lui Nort Abramovici, aflat in alta aripa a cladirii, dar hirtiile gasite, ca si esantioanele de roci selenare, selectionate si clasificate in cele mai misterioase moduri, nu aveau nici o importanta. Pietrele au fost mancate de pomana; nu au dat celor prezenti nici un pic de energie in plus, ci doar dureri de burta si o stare de sfarseala. Rezultatul acestor adevarate cruciade a fost izbucnirea unor epidemii fara precedent. Pornind de la obisnuite dureri de burta si de cap, bolile s-au manifestat in cele mai diverse moduri, pe parcursul a mai multe generatii, apoi au disparut de la sine.
Nort a tras concluzia ca, daca tot ce i s-a intamplat lui si celor din jur e de natura extraterestra, omul nu este pregatit pentru contact, ca e nevoie de inca multa lancezela prin laboratoare si zboruri cosmice de colo-colo, inca miliarde de ani. Deoarece curiozitatea omului comun e una dintre principalele dimensiuni ale vietii, valuri de locuitori, de pe toate continentele, au continuat sa se indrepte spre fantana lui Nort. Au incercat sa bea din apa scoasa, dar au ramas strambi de dezgust; era atat de sulfuroasa, incat nici o vietuitoare n-ar fi putut trai in ea. Totusi, nu erau putini cei care, infrangandu-si sila si tulburarile digestive, sorbeau din apa, considerata de ei divina, in speranta tamaduirii celor mai diverse boli sau macar a purificarii sufletului.
Casele din lemn au fost daramate si in locul lor s-au ridicat altele, din beton si sticla. Au aparut, treptat, blocuri cu cincizeci de etaje, o suta, o mie, iar fantana, coliba, carcasa de automobil si Nort insusi au ramas in mijlocul metropolei, insolit punct muzeal in aer liber. Soselele moderne, fabricile, reclamele luminoase, taxiurile zburatoare si oamenii in costume autonome de zbor, ce roiau in jurul sau, nu-l impresionau. Singura lui placere era sa-si aminteasca scene, de acum cateva secole, din viata familiei lui, familie ai carei descendenti erau, acum, imprastiati pe tot globul. Ii placea sa priveasca soarele, ca pe un semen, soare care, din cauza inaltimii blocurilor, nu ii aparea in fata ochilor decat o ora pe zi, trimitind o lumina palida, printre norii de fum rosietic. A fost rapit de multe ori. Organizatiile teroriste erau platite de miliardari care credeau ca pot acoate ceva de la Nort pentru a-si prelungi viata. L-au batut si interogat cu violenta, cu disperare. Nu-i interesa decat subiectul referitor la rocile selenare si fizicianul Moro. Nort Abramovici a asteptat rabdator moartea atentatorilor, alergand pe loc pentru a se mentine in forma, apoi s-a intors la fintina, punind din nou in miscare roata de lemn.De mai multe ori, a fost eliberat de cei ce se declarau credinciosi, eliberarile facandu-se dupa violente schimburi de focuri, ce se soldau cu mii de morti. Organizati in secte de diverse orientari filozofice, credinciosii traiau cu speranta ca va veni o zi cand idolul lor ii va chema si le va dezvalui secretul longevitatii.
Religia Nort e cea mai puternica si cea mai cunoscuta; ea militeaza pentru apropirea, pe cale pasnica, de secretul chimistului. Adeptii aceatei religii se roaga la fantana si se intoxica, band din apa scoasa din put.
Desi Nort nu si-a dorit niciodata sa aiba discipoli, oameni din toate colturile lumii s-au indreptat si se indreapta, din ce in ce mai multi, spre desertul din New Mexico. Ingenuncheaza in fata simbolului lor viu, totuna cu notiunile filozofice de tenacitate, munca si viata. Din toata vanzoleala, profita sectele, care isi umfla si mai mult conturile din banci. Pe zeci de canale de televiziune se transmit emisiuni, 24 de ore din 24, toate inchinate vietii si activitatii chimistului. Aici se pot auzi amanunte biografice, de multe ori scoase din maneca, se dezbat probleme, se comenteaza declaratii din tinerete ale acestuia si se deapana amintiri, a caror abundenta nu poate fi acoperita de tot sistemul informational al satelitilor Pamantului.
�De ce o fi populatia atat de plictisita de mine?!�, a intrebat, malitios, intr-un interviu televizat, presedintele Statelor Unite, neuitand sa precizeze ca, fara cele cateva vorbe de lauda ale �omului din New Mexico�, nu l-ar fi ales nimeni. El l-a numit pe Nort ca fiind singurul drept la replica, dat tot mai deselor cutremure din California si inundatiilor din New York. L-a numit nemuritorul, in prezenta caruia trebuie sa ne simtim mici si trecatori, asa cum suntem. �Daca evreii l-au inventat pe Iisus si l-au daruit Europei, noi, americanii, l-am inventat pe Nort si l-am daruit lumii intregi�, a incheiat presedintele, apoteotic, aratand ca tot mai multe firme, banci si orase ii poarta numele. Cele mai cunoscute sunt textilele cu numele lui; ciorapii Nort, caciulitele Nort, rochiile Nort, palariile Nort, sunt cunoscute si purtate pana in departata Romanie.
Exista si secte care lupta impotriva credintei in nemuritor si a celor ce o slujesc. Ei spun ca sunt destule religii si credinte, nu ne mai trebuie o credinta in plus, fata de un om pe care il doare in cot de tot si de toate. Ei considera ca nortienii au atat de mult umor, incat risca sa se cunoasca, atunci cand si-l pierd. Si ii ajuta sa-si piarda umorul; cu focuri de arma. La violenta, nortienii raspund cu violenta, in schimbul de focuri cazand si oameni nevinovati. Nenortienii sau antinortienii, cum vreti sa le spuneti, spun ca �omul din New Mexico�, daca ar vrea, ar putea sa-i conduca pe credinciosii lui spre libertate, lumina sau orice alta notiune frumoasa, dar nu are cum sa-i duca pana acolo. Ii lasa in drum, un lung sir de morminte, si isi vede mai departe de fantana lui si de scosul apei puturoase.Cei mai moderati admiratori ai marelui om spun ca o religie sau o credinta in plus sau in minus nu poate deranja pe nimeni. Ei stiu ca, de atatea secole, de cand scoate Nort apa, nimeni nu a fost pocnit de energia miraculoasa si se resemneaza ca nici nu va fi pocnit vreodata. Ei au declarat monument international ruinele casei din Erms, oras de unde a plecat chimistul, cu busteni pe capota automobilului, o gramada de instrumente de de masura si dulgherie, precum si un portbagaj de conserve. In Erms se odihnesc sotia, copiii si foarte multi nepoti si stranepoti. De multe ori, i-a chemat la el, la fantana, dar, intr-un tarziu, s-a saturat de barbatii ingamfati, musculosi, copiii galagiosi sau mosnegii plicticosi si flecari, si le-a interzis pelerinajul.
Din ce in ce mai rar, il cuprinde tristetea, si-o reprima si nu-si lasa nici o secunda libera pentru asta. Se uita la apa scoasa din fantana, varsata intr-un jgheab, cum
Foto: Anamaria CRACIUN
de Anca PROFIRI
19, 18, 17, 16, 15, 14, 13, 12, 11, 10,
9, 8, 7, 6, 5, 4, 3, 2, 1, 0.
verde: ai 30 secunde sa treci:
30, 29, 28, 27, 26, 25, 24, 23, 22, 21, 20,
19, 18, 17, 16, 15, 14, 13, 12, 11, 10,
9, 8, 7, 6, 5, 4, 3, 2, 1, 0.
rosu: ai 30 secunde sa stai
si sa te uiti cum trece timpul.
ai 30 de clipe - un moment de respiro -
respira-l -- altul nu o sa-l mai ai.
Il inhalezi in 30 de secunde si-apoi pleci.
Catalin LEESCU
www.indy.to
Proiectul
"Secvente misto din filme care nu exista"
Nu-i nimic. Vei avea timp sub o masina de unde,
sub povara mangaierii unui cauciuc, vei numara un infinit,
clipele iti vor fi ere.. vei numara... si nu vei mai fi oprit.
Vrei sa-ncetinesti pasul? Sa respiri mai mult?
Vai.. cum indraznesti sa stai in cale, in al lumii tumult?
Conformeaza-te, tine ritmul - risti sa fii calcat pe loc
daca esti tu insuti si nu te misti deloc.
Ai timp sa mori cand vei fi batran.
Acum nu ai timp nici sa traiesti.
Lumea nu este vitala pentru cel plapand,
caci trebuie sa te-agiti ca sa supravietuiesti.
18, 17, 16, 15, 14, 13, 12, 11, 10,
9, 8, 7, 6, 5, 4, 3, 2, 1..1..1..1..
1..1..1..1..1..1
1..1..1..1..1..1
1..1..1..1..1..1
1..1..1..1..1..1
1..1..1..1..1..1
1..1..1..1..1..1
0.
de GYORFI-DEAK Gyorgy
- Sa-l dai jos, ca sperie copiii, hotari Voichita.
Isidor se intinse dupa tablou si-l desprinse din cui. Femeia aduna cu matura panzele de paianjen, in spatele carora aparu un dreptunghi de o culoare mai deschisa. Barbatul intoarse pictura, panza era bine prinsa si intinsa pe un cadru solid, intarit la mijloc. "E pacat s-o aruncam", se gandi Isidor, caruia ii placea uneori sa picteze. "O sa desenez altceva pe ea". In iulie se nimeri sa fie o vreme secetoasa si caniculara, asa ca intr-o saptamana au zugravit toata casa, au apucat sa curete parchetul si geamurile si sa mute mobilele la loc. Dormeza au vandut-o la un pret de chilipir, nu vroiau sa doarma intr-un pat strain si si-au cumparat un altul, tineresc, cu saltele din acelea relaxante. L-au asternut, au pornit televizorul, sa aiba copiii o ocupatie, apoi s-au strecurat in dormitor si s-au trantit in pat. Au constatat multumiti ca nu se aude nici o scartaitura, nici un bufnet care sa atraga atentia micutilor. Profitand de scurta acalmie oferita de desenele animate, Isidor se trase binisor inspre femeie, dar Voichita isi elibera bratul, tinti cu degetul peretele gol, cel pe care fusese atarnat tabloul, uite acolo cuiul! si decise:
- Aici trebuie sa punem ceva.
- Sa punem pictura inapoi.
- Grozavia aia?
- Iti desenez altceva pe ea, sari Isidor si aduse tabloul, scoase panza din el si atarna cadrul gol in cui.
- E mai bine asa, decise Voichita si-si musca anume buza, tragandu-si colturile gurii in sus, intr-un suras ademenitor.
A doua zi, Isidor scoase o pensula lata si trase un grund fin peste intinderea de ape. Cum dupa uscare inca tot se mai zarea reflexia lunii in iazul de smoala, asternu inca un strat, mai concentrat, sa fie sigur ca scapa de ea. Apoi se gandi : ce sa picteze, o marina sau o scena de vanatoare? Naturile moarte nu-l inspirau deloc. Ar fi indraznit sa se apuce de un nud, dar ceva ii soptea ca Voichita n-ar fi agreat ideea. ?i-apoi ce sa le explice copiilor, ca astia bantuiau prin toata casa si isi traiau din plin varsta lui "de ce?" Trebuia sa fie ceva senin si ceva plin de viata. Asta e! O livada de meri primavara. Puse mana pe carbune si trasa doua arce de cerc, unul mai abrupt, in prim plan, altul mai molcom, in fundal. Marca punctele unde va planta trunchiurile de pom prin iarba frageda de april. Vedea deja lumina blajina strecurata-n umbra printre ramurile inflorite si auzea forfota albinutelor.
- Tati, imi cumpeli o oghinda magica? se agata Ani cu manutele de genunchii sai.
- Ce cauti aici? o bruftului Isidor. Vezi sa nu-mi rastorni vopselele!
- Vleau o oghinda magica!... porni fetita sa bazaie.
Omul puse carbunele jos si o prinse bland de manuta, ca s-o conduca afara. "Reclamele astea de la televizor innebunesc copiii!" Oglinda magica era ultima gaselnita la moda, nu costa infiorator de mult si, la o adica, isi merita banii. Mezina se intinse dupa tubul de siena:
- Vleau sa pictez!... ?i vleau o oghinda magica!...
- Hai, fii cuminte, du-te sa te joci, ca-ti cumpara tata una.
- Promiti? suspina Ani mai imbunata.
- Pe cuvantul meu de barbizon! declara solemn Isidor.
Fetita fugi sa-si necajeasca fratele cu vestea ca va primi jucaria mult dorita. Era una dintre aplicatiile neobisnuite ale cristalelor lichide. Desi I.Fl. Dumitrescu folosise inca la sfarsitul deceniului al optulea ecrane acoperite cu pelicule formate din aceste substante pentru a construi dispozitive ieftine de punere in evidenta a biocampului uman, nimeni nu se gandise pe atunci ca ele ar fi putut avea si o aplicatie comerciala de succes. De fapt, in Romania acest tip de investigatii fusese interzis curand, datorita unui scandal legat de "meditatia transcedentala", asa ca I.Fl. Dumitrescu a profitat de prima ocazie ce i s-a oferit ca sa ramana in occident. Aici, rezultatele cercetarilor legate de aura energetica ce inconjoara orice vietate trezeau interesul periodic, de Sfantul Valentin, cand revistele de stiinta publicau pe coperta stralucirea galactica ce unea palmele a doi oameni care se iubesc si anuntau ultimele progrese in domeniu. Apoi, pe neasteptate, la fel cum marul i-a picat lui Newton in crestet si cum Becquerel si-a dat seama ca sarurile de uraniu emit o radiatie ce impresioneaza placile fotografice, fizicianul italian Antonio Perelli a remarcat faptul ca cifrele de pe afisajul calculatorului sau de buzunar se desluseau mult mai bine atunci cand era prost-dispus. Urmasul lui Volta a studiat fenomenul indeaproape si, inspirat de una dintre cele mai cunoscute povesti ale fratilor Grimm, a nascocit oglinda magica. ?ineti minte cum mama vitrega a frumoasei Alba ca Zapada dorea sa-si verifice in fiecare zi conditia de "top model"?
"Oglinda, oglinjoara," intreba imparateasa cea invidioasa, "cine-i cea mai frumoasa in tara?"
Daca ar fi tinut atunci in mana o oglinda empatica Perelli, suprafata acesteia s-ar fi intunecat ca si sufletul ei. Acum, cu ajutorul acestui dispozitiv banal, fiecare om putea sa-si verifice starea sufleteasca. Tinerii indragostiti se opreau in fata cate unei oglinzi venetiene asezate in vitrina, sa se bucure cum imaginea lor devenea de o puritate cristalina, iar, din adancul sticlei, suprafata reflectoare imprastia scanteieri diamantine.
Isidor cazu pe ganduri. Imaginea stralucirii ce-i uneste pe tinerii indragostiti il inspira. Dragostea prezenta si alte fatete, venea un timp cand inflacaratul "eros" ori se stingea, ori se transforma in "agap�", lumina blanda a iubirii dintre Philemon si Baucis, intocmai cum avantul primaverii se domolea in vremea muncilor de peste vara, cum cuiburile pasarelelor se umpleau de guri nesatule, cum floarea se despuia de corola ca sa-si implineasca menirea de a perpetua viata.
Stia ce vrea, dar habar nu avea cum sa procedeze. Avea insa o idee despre felul cum i-ar putea determina pe altii, mai experimentati si cu resurse, sa-i rezolve problema. Isi aduna tuburile de vopsea si sticlutele, atarna panza pe un cui din perete si isi schimba hainele, sa-i scoata pe copii in oras. Le cumpara amandurora cate o oglinjoara si se bucura sa vada ca, in ciuda faptului ca Nelu si Ani se alergau si se paruiau toata ziua, ambele suprafete reflectorizante straluceau netulburate: erau o familie unita.
Puse bine ambalajele si, odata ajuns acasa, le examina cu atentie. Spre norocul sau, concernul italian care le producea venise in Romania atras de ieftinatatea fortei de munca si isi deschisese o fabrica la Arad, asa ca puse mana pe telefon si il suna pe directorul acesteia. A aflat ca-l cheama Rognean, dar nu l-a gasit, omul plecase in capitala, sa rezolve niste probleme. Secretara ii dadu un numar de telefon mobil, dar Isidor nu dorea sa-si incarce nota de plata excesiv de mult, asa ca ramase in expectativa. Reusi sa-l contacteze abia peste doua zile. Ii explica ideea care-i venise si, spre uimirea sa, vazu ca ea trezeste entuziasmul managerului, nu de alta, dar daca se misca rapid, firma producatoare ar fi putut castiga o pozitie de frunte pe piata papusilor, lucru care le-ar fi adus o multime de bani.
"Intr-o saptamana veti vedea primele rezultate", au afirmat acestia si au inceput sa caute liantul cel mai potrivit sa fixeze cristalele lichide pe o suprafata de cauciuc. Dupa o luna de munca, obtinusera combinatiile ce permiteau fabricarea tuturor culorilor din spectrul curcubeului.
Isidor, suflet de artist, nu ceruse drept plata decat un set de asemenea vopseluri sensibile la sentimentele umane. Intors acasa, incepu sa lucreze cu multa ravna la tablou : facu cerul, senin si stralucitor, fara nici o scama de nor pe el, covorul de iarba prelins pe coasta dealului, trunchiurile si ramurile infrunzite ale pomilor. Cand sa ajunga la flori, a acoperit lucrarea cu o panza umeda si a asteptat.
In ciuda faimei pe care o au afaceristii, Rognean s-a dovedit a fi un om de cuvant si, in momentul cand s-a trecut la productia primei serii de "papusi Dora", l-a chemat pe Isidor la Arad, ca sa se achite de datorie. I-a pus in mana prima papusa simtitoare fabricata in Romania, impreuna cu o mica garderoba, sa le duca acasa fetitei sale, "zici ca o cheama Ani, ca pe nevasta-mea?". Lui Nelu, Isidor i-a ales un joc electronic tridimensional, programabil, cu o multime de casete, iar Voichitei i-a adus o cutie muzicala lacuita, de tipul clasic, cu cheita, care susura cristalin "Love Me Tender" ori de cate ori o deschidea. I-a alaturat un buchet de trandafiri olandezi, ca in orasele mari gasesti oricand de toate, numai bani sa ai, iar femeile nu se omoara dupa gaselnitele tehnice, insa pricep lesne ce vor sa zica florile.
Sosirea lui a fost un triumf, l-au intampinat ca pe un Mos Craciun, doar brad nu i-au facut. Isidor le-a impartit cadourile primite, apoi i-a lasat sa-si vada fiecare de jucaria lui si s-a retras sa-si termine opera. Fiind binedispus, pensula ii umbla ca vrajita in mana, asa ca ispravi curand. Voichita il urmari curioasa cum se strecoara cu panza inca umeda in dormitor, unde ii aduna
http://www.madyiordache.com
- O livada de meri, primavara, le arata Isidor.
- O, tati! se minuna Ani. Dar unde sunt florile?
Intr-adevar, pe ramuri nu se zarea nici o petala.
- Veniti mai aproape! De aici nu se vede.
Ii impinse usor in fata, cat sa ajunga la un brat distanta de tablou.
Dintr-odata, Ani se cutremura, Nelu ramase cu gura cascata, iar Voichita ii cuprinse multumita palma.
Minune! La apropierea lor, livada se umplu toata de flori mari, alb-rozalii, atarnate-n ciorchine spumoase de crengute. Petalele lor frematau, parca infiorate de o boare calduta de vant, imprastiind stralucirea soarelui prin intreaga camera. Tulburate de pacea naturii, umbrele se foiau nelinistite incolo si-ncoace. Petele de lumina se amestecau incontinuu cu ele, forfoteau prin iarba, prelingandu-se pic cu pic de pe un fir pe celalalt.
De undeva, din departare, de dincolo, din paduricea de pe dealul vecin, un cuc isi striga numele, clar si raspicat:
-Cucu!
Isidor tresari ingrijorat:
- Oare mi-au ramas ceva bani prin buzunare?
Cap. XXI - "Vocile"
de Dina CALIN
Continuare din Pasager/31
- Sa mergem de-aici, a zis.
Ochii sai maturasera iute spatiul inconjurator cu o stralucire in ei ciudata, de gind incomunicabil. Nu l-am contrazis ci l-am urmat. Ne-am asezat pe un pietroi urias ce mima salbaticia naturii in iarba de linga parcare. Peste cenusiul metropolei se lasa intunericul noptii. Siluetele cladirilor inalte de pe aeroport si din jur incepeau sa capete o alura de mister abia perceptibil dincolo de zgomotul brutal ce inca continua pe sosea sa-ti sparga timpanul. Ca sa astupe parca eternele intrebari ale stelelor si chemarile lor ancestrale. Astepta sa-l invit sa continue.
- Si cind era aproape gata ce s-a intimplat, Thomas?! Am intrebat dar mi-era ca un fel de frica sa aud ce avea sa urmeze.
- N-au mai vrut masina noastra. Fetita noastra, frumusetea noastra, atit de originala, de sprintena, de frumoasa! Au cumparat alt proiect de la Ford, un dinozaur batrin si oribil, un lincoln vechi. L-au luat si l-au adaptat. A fost ca si cum printul ar fi refuzat sa se insoare cu Cenusareasa chiar dupa ce o gasise si s-ar fi incurcat cu una din fetele cele urite ale zgripturoacei care-si taiase calcaiul ca sa-i incapa in pantoful de clestar. Intelegi tu Nicoleta?! Lovitura sub centura. Nu era de bani ca pierdusem totul, eram faliti de-acuma, pusesem toate resursele in proiectul asta, dar poate ca am fi putut sa o luam de la capat si sa ne refacem in citiva ani. De fapt nu eram chiar total faliti, am luat ceva bani din capitalului fix de aici, am lasat astfel o suma decenta copiilor si nevestei, dar sufletul meu, Nicoleta, sufletul meu s-a rupt. Pentru ca nu era normal si nu era corect din nici un punct de vedere! Noi puteam oferi cel mai ieftin si mai fiabil si mai modern si mai destept produs. Si eram pusi jos de masinatii murdare, mafiotice, care actionau la cel mai inalt nivel al statului cel mai progresist din punct de vedere teoretic, din lume. Ceea ce vedeam in jurul nostru intimplindu-se in politica ne-a fost dintr-o data ingrozitor de clar.
- Ai cui sclavi sintem, Thomas?!
- Sclavii reclamei pe care si-o fac ei. Sclavii dorintelor de a avea tot mai mult si mai mult pe care ni le cultiva aceasta societate de cind ne nastem. Din cauza asta ei ne evita... Uite cum traiesc eu, vezi?! Atit e de-ajuns unui om. Un acoperis, citeva cirpe sa il acopere, o bicicleta, o bucata de piine... Si carti, da, carti da, cit de multe. Citeva biblioteci.
- Am inteles. Tu ai aceleasi idei ca sfintii, Thomas, numai ca nu crezi in Dumnezeu.
- Stiinta e Dumnezeu.
- Sau Dumnezeu e Stiinta?!
- Nicoleta, eu am dovezi ca Dumnezeu nu exista. Mi-au spus.
- Cine ti-a spus asta, Thomas?!
- Vocile.
- Vocile?
- Yup, vocile.
Cauta sa-mi citeasca gindurile sa vada daca il cred nebun. Nu-l credeam nebun dar desigur ca nici foarte sanatos la minte. Desi era greu de spus ce credeam. Nici eu nu mai stiam. Privirea mea ii spunea "vrei sa stii daca te cred nebun dar pina nu-mi spui mai multe despre vocile astea nu pot sa te stiu ce cred. Am auzit de tot felul de voci si nu-s unele la fel ca altele..."
- E minciuna. Totul e minciuna. Vor doar sa exploateze masele.
- Vocile ti-au spus asta sau ai citit undeva? Multe carti spun lucrul asta. Cine sint cei care vor sa exploateze?
- Stiu eu cine, Nicoleta. Este periculos sa vorbim despre asta. O sa-ti spun intr-o zi. Deocamdata sa stii ca eu stau de vorba cu vocile astea dar ei nu trebuie sa auda. Or sa vrea sa ma bage la ospiciu. Vor sustine ca sint nebun. Unii vor crede dar cel mai multi dintre doctorii lor stiu si doar pretind ca nu stiu ca vocile exista si ca unii din noi chiar putem comunica cu ei...
Era constient, perfect constient ca ce spune imi suna mie ciudat
- Deci sint niste ei cu care vorbesti, Thomas, care iti sint prieteni, si altii care dimpotriva, te dusmanesc?
- FBI-ul lucreaza pentru ei, intelegi?!
Ma implora din priviri sa-l inteleg sau macar sa spun ca-l inteleg. Am tras aer adinc in piept. Dintr-o data imi inspira teama. Ce caut eu cu omul asta necunoscut intr-un loc singuratic la o ora tirzie? mama voise sa-i cumpar vopsea de oua de la magazinul grecesc. Minunea minunilor se hotarise sa vopseasca oua de Pastele asta. Dar in zece minute avea sa inchida. M-am uitat la ceas si el a zimbit si a gindit ceva care l-a facut sa zimbeasca siesi.
- De ce ti-ai ales numele asta?! Care e numele tau adevarat?
- Randall Gibson, irlandez dupa tata. Dupa mama corcitura de italian cu neamt. Cind eram in facultate am avut o draguta studenta la engleza. Il iubea pe acest poet englez care a fost iubitul platonic al Annei celor 1000 de zile. A murit de cancer sub ochii mei. De dragul ei mi-am ales acest nume... Una din "vocile mele" e a ei. Prima data cind mi-a vorbit de "dincolo" era in truck-ul meu.
"Ce om extraordinar", m-am gindit. "Nu stiu cum fac de intilnesc eu mereu asemenea oameni, unul mai ciudat decit altul. Sau poate ca sint mai multi oameni "ciudati" pe lume decit asa zisi "normali"...?! In fond ce e acela normal...?! Ar merita facut un film despre omul asta. Pacat ca n-am talent.
-Te duc acasa, Tom?! Trebuie sa-i cumpar mamei ceva. O sa te mai vizitez, bine?!
-Sigur.
In noaptea aceea am visat ca pe cimpul de linga fabrica aceea a aterizat o farfurie zburatoare care l-a luat pe Thomas cu ea. Eu am alergat in urma ei si strigam ca sa ma ia si pe mine. "Inca nu ti-a venit timpul" mi-a spus Thomas, "ai rabdare, vocea mea va fi cu tine o vreme si pe urma vei veni si tu." Cind m-am trezit m-am simtit tulburata. O fi vre-un semn?!
Episodul �Fratia mIRC-ului�
de Cosmin DRAGOSTE
...astepta culoarea verde un autoturism cu numar de Italia, umplut pana la refuz cu �academcieni�, care se miscau incontinent intr-un ritm de manea. Manelistul de serviciu, facea dedicatii pe caseta si, din masina care se zguduia sub presiunea boxelor si a miscarii dezordonate a pasagerilor, am auzit: �Pentru Maricica din Spania si pentru nasul ei, Stapanul Internetului, ...netului,...netului, ...netului�. Brusc, am ramas siderat, am facut ochii mari, de parca ma inecasem cu vreo bucata de shaorma si m-am gandit inciudat, a draq Maricika aia, cre� ca Bill Gates e nasu�su, sa-mi.... Mi-am revenit destul de repede si mi-am imaginat la foc rapid o societate a viitorului, distopica, desigur, in care asemenea specimene ar fi stapanii tehnologiei internetului.
Iata cam cum ar fi:
http://picasaweb.google.com/roby.roth
2.Viteza de transfer se va masura in distanta de miimi de secunda dintre cojile de seminte scuipate pe la colturile gurii.
3.Modemurile si fibra optica vor fi inlocuite cu colanul din aur.
4.Singurul server de mail existent va purta numele MM, adica �Manca-ti-as Mail�.
5.Protocoalele fundamentale ale Internetului nu vor mai fi IP, TCP, UDP, ci se vor numi �Protocolul tricoului mulat�, �Protocolul adidasilor pe picorul gol� si �Protocolul schimb valuta-schimb telefoane�
6.Nu va mai exista prescurtarea WWW, ci AUAUAU (dupa vaicarelile manelistilor)
7.Navigarea pe net se va face nu cu Mozilla, Netscape, Opera sau Explorer, ci cu yahtul, barca si chiar cu vaporul.
8.Masa vocabularului limbii romane se va reduce dramatic, rezumandu-se la doar cateva vocabule din custodia mIRC-ului si Mess-ului, toate aceste notiuni invartindu-se in jurul ideilor de �bani�, �dusmani�, �printesa�, �masini�, �celulare�, �bairam�
Doamne-fereste sa nu am gura pe care a avut-o Orwell in �1984�! ?i pazeste, Doamne, net-ul de �Fratia mIRC-ului�!
de Nusa ILISIE
Plo-ua!
Si a mai aparut un caine, negru, lung, lucios, ca o hiena si s-a lipit si el de noi doua!
PS. Tu spuneai, ca prietenul la nevoie se cunoaste?
de Laurentiu NISTORESCU
CIBERIADA
Motto: Robotul Robbie, robul nostru / La raboteza roboteste
Alaturea, roboata sa / Cu robineti incarca roaba
(folclor paleocibernetic)
Ciberiada este cea mai insemnata civilizatie a regnului mineral. Individul sau este numit robot, sau, functie de dialect, rasa ori apartenenta politica, android, calculator, protezozaur. Asemeni celei mai existente dintre lumile Imaginarului (Umanitatea, care i-a fost, de altfel, si model constitutional), Ciberiada s-a organizat de o maniera sociala � in consecinta, ea si are istoria, mitologia si sociocultura sa proprie.
Algoritm pentru o historiograma a Ciberiadei:
a) Omul l-a creat pe robot dupa chipul si asemanarea sa.
b) Robotul il inlocuieste pe om in munca fizica. Apoi in cea intelectuala. Apoi in creatie si sentimente. Cassus beli.
c) Robotii sunt infranti si demontati, sau
d) Sunt exilati/se refugiaza pe o alta planeta.
e) (in loc de b): Robotii si oamenii se inteleg perfect pentru ca au nevoie unii de altii
f) sau pentru ca omul incepe sa semene tot mai mult robotului (prin protezozaurizare ori prin sociomatism), sau pentru ca
g) omul insusi este si a fost dintotdeauna robot (caci, etimologic, a fi robot inseamna a fi om al muncii)
i) iar viitorul comun este o civlizatie pluralist mutanta
j) sau desprinderea totala a informatiei/spiritului de substanta, caz in care experienta Ciberiadei este doar intaiul pas spre Informaterie.
Nonlineara, reversibila si multidimensionala, istoria Ciberiadei este cu atat mai greu de reconstituit evenimential, cu cat imaginea sa ne este distorsionata de o mitologie care o covarseste si deseori i se substituie. Doua sunt momentele cardinale ale acestei mitologii:
Ciberogonia: Primul robot este creat in uzina firmei R.U.R. Primul robot este cazut din cer, naufragiat in preistorie sau implantat pe Terra prin diversiunea tungusa. Primul robot se naste in atelierul unui sculptor, cu concurs mefistofelic. Sau prin razvratirea lucrurilor casnice, sau prin dezumanizare. Sau pur si simplu prin greseala ucenicului vrajitor. Variante apocrife: primul om este un robot rebutat, cu o constanta de nedeterminare excesiva; ori, robotii nu exista, n-au fost si nu vor fi, rolul lor in cultura umana fiind sa improspateze imaginea strigoilor.
Antropomahia: Conflictul incepe intr-un parc de distractie, in bucatarie, in pat sau pe o nava cosmica. Conflictul este o eroare de programare, o incetare a comunicarii, un program de invazie
Intregita prin mitul imposibilei iubiri � cea dintre om si masina � prin apocalipsa cibernetica (al carei prim verset este �orice baby e in stare autodoica sa-si repare�), ori prin codul deontologic asimovian, aceasta mitologie il consacra pe om in multiple ipostaze: Creatorul, Atotputernicul posesor, Rivalul ori Fartatul. Dar ascultarea-de-om nu este singurul act de credinta in religia aditionala. Alaturi de om, in panteonul electrodoxismului (fara indoiala, confesiunea dominanta in Ciberiada) se afla Generatorul: datorita Lui, revelatia divina se manifesta sub forma bitilor, iar sentimentul, fervoarea pot fi determinate precis printr-o oarecare metoda voltampermetrica.
Continuu sau alternativ, cand nu este respins ca erezie, sentimentul electronic perturba arareori oranduirile si cutumele sociale ale Ciberiadei. In aceasta lume, familia exista doar ca exceptie; ierarhia sociala, atata cata este, este din constructie � aici, rolul partidelor il au magistralele de informatie, sectoarele functionale corespund sindicatelor, iar tipodimensiunile si programele motiveaza identitatea etnica. Fundamentul existential, baza dreptului si a moralei, este productia. Reflexul in arta al acestei stari de fapt il constituie inlocuirea principiului estetic cu cel al performantei � dezvoltat atat in artele de imitatie umana, cat si in speciile �autohtone�, precum calculul ori diagrama.
Topologic, Ciberiada se situeaza in imediata vecinatate a Umanitatii � ceea ce o face mult mai accesibila omului decat multe alte lumi din Imaginarul SF. Traversarea teritoriului sau nu este insa lipsita de primejdii, precum cea deja amintita a sociomatizarii. Spre linistea si nealienarea sa, omul poate etala � si nu doar in Imaginar � un pachet intreg de masuri punitive impotriva oricaror disfunctionalitati (ori� reforme) din Ciberiada: schimbarea instructiunilor, scoaterea din priza sau desfacerea in bucati.
de Anamaria CRACIUN
si mirosea a foc facut in sobe
aaah
ma invadeaza mirosuri si texturi si imagini
si senzatii si dureri si bucurii
si pe mine
si e greu ca n-am mai fost nici eu de prea mult timp acolo
si mi-e dor sa beau lapte cald din strachina si sa mananc pepene la camp in praf pe o frunza de floarea soarelui si sa-mi curga zeama pe gat si pe picoare si sa ma
spal la fantana cu apa rece si sa cobor cumpana in putul negru si sa ma uit cum imi tremura capul in apa
apa rece si vie
si sa astept caruta si pe mamaie si tataie si sa-i scot zabala lui balan si sa ii dau sa bea apa din galeata si sa mai iau o galeata ca i-a fost sete rau si sa beau eu inainte ca nu m-am saturat si sa-mi atarne o piicatura de apa de nas pentru ca am invata sa beau fara maini
acum chiar plang cu lacrimi mici doar de tine stiute
o sa pun pe hartie candva toate astea
nu trebuie sa le uit.o tin strans de manuta pe ana mica si tunsa baieteste
cu vanatai pe picioare si
curata pe dinauntru
iar eu o tin strans de mana pe Ana mare care nu uita de cea mica
mi s-a strans inima atat imi e de dor de seara care ne prindea la camp si cantau greieri peste tot si ma chinuiam sa zaresc macar unul mare si negru in iarba pentru ca mamaie avusese unul in casa si nu vazusem unul vreodata
era greierele lor de casa.asa imi povestea.si imi placea sa stau in grau in hambar sa ma ingrop in boabe cat puteam de mult si stateam ore intregi mirosind inchis a praf si moara
si mi-era frica sa urc in pod
desi stiam ca pot sa descopar tot felul de jucarii vechi si lucruri interesante
dar erau panze imense de paianjen si uratii erau cat nuca de mari
si colorati
eu urcam in pod, ca era mai cald, si de acolo se vedea tot dealul si celelalte in departare si stateam pe casa
ihhhhhh
eu ma cocotam doar pe cotetul porcilor si stateam acolo si ma uitam la vecini ca n-aveam deal
si imi placea sa arunc apa in soare sa cada picaturile pe mine si sa le vad rotunde pana nu loveau praful si ramaneau inca rotunde dar murdare
si adoram si ador si acum sa ma joc cu picioarele in noroi si sa apas sa-mi iasa noroiul ca niste virmisori printre degete
din cand in cand ma duceam jos, dupa curtea noastra treceam prin alte curti si ajungeam la parau si ma balaceam unde se aduna mai multa
eu n-aveam apa
puneam la soare in cadita
nu aveai apa da aveai floarea soarelui
si ma balaceam acolo ca ratele
da
incepe sa ma doara lipsa de amintiri
nuuuuuuuuu
ti le dau eu pe ale mele
si o sa fie si ale tale
stii ca au suflet si sunt prostute unele si vorbesc
intre ele soptit si le auzi daca vrei
cred
altele sunt sfioase
arata vorbarete
nici nu te privesc
si altele sunt mandre si le mananci
asa
ce sa-ti mai zic ca ti-am impuiat capul
nu mi-ai impuiat capul
pai nu te-am mai lasat sa zici nimic ca atunci
cand ma pornesc despre timpul ala nu-mi mai
tace gura
in cazul asta degetele
scriu incontinuu
dar e frumos
si ma bucur
daaaaaaaaa
e cel mai frumos
si de asta ma supar ca nu toti copiii au parte de toate astea
ca tine
sunt crescuti cu beton si fara pasari si fara cocos de dimineata si fara curse de soareci si fara wc in
curte pe care imi luam un pui sa stea cu mine si il apasam pe spate pana adormea si stateam pe tron si cantam cu usa deschisa si cu cainele la picioare
multumesc
ti-am multumit?
pentru ce
pentru tine
iarta-ma
te rog
ca am zis ca te-au crescut cu beton
nu-i nimic
nu m-am suparat
nu te supara
nu pt asta iti multumeam
asa mai zicea mama cateodata
iti multumeam
pt tine
http://uk.blog.360.yahoo.com/blog-RVEcpZgwdqfe9VhDe2hz?bid=81&yy=2007&mm=3
de Horia DULVAC
De-a lungul vremii am cunoscut multi �SF-isti�, cu care am legat relatii de prietenie, dar nu am scris niciodata SF.
Literatura science fiction era privita cu o oarecare condescendenta � nu stiu daca aceasta prejudecata mai dureaza si azi. Un fel de ruda mai tanara a asa zisei �literaturi serioase� , un adolescent care insa nu a dezamagit. (Asa cum, la vremea respectiva, si jazzul era privit ca un fel de fiu usor nelegitim si usor periculos ideologic al muzicii �culte�).
Am fost recunoscator diversilor scriitori de SF ca ma considerau unul �de-ai lor�. In ceea ce ma privea, literatura era literatura, chiar daca puteam sa le reprosez scriitorilor de SF chiar acel exclusivism. Mai eram dezamagit (fara sa le fi spus-o vreodata), de usorul minorat al schemei stilistice: explorarea marginilor spatiale mi s-a
Nici literatura SF nu am consumat in dozele care erau recomandabile unei adolescente, ceea ce poate fi semnul unei �avitaminoze� semnificative: de pilda, Jules Vernes nu m-a tusat in mod special, poate pentru ca imi crescusera exigentele in urma entuziasemlor provocate de lectura unui Stanislav Lem, cu al sau Solaris.
Ce am apreciat insa in mod special la scriitorii SF? Capacitatea lor de a construi o fictiune coerenta, o lume cu totul noua, si de a duce constructia mai departe, in finalitatea povestirii, cu o rigoare stilistica pe care am invidiat-o. Spre exemplu, in adolescenta, gaseam ca proza kafkiana si literatura SF au niste ingrediente comune. Constructia universului lor stilistic porneste din nimic, un vid stupefiant, ca un �nceput de lume, pe care trebuie sa edifici ceva care sa convinga. Regaseam acolo, in scriituri diferite, un soi de logica a expresiei in care cred si astazi, ca intr-un fel de argumentatie artistica.
Mai imi placea la literatura SF un soi de onestitate a povestirii, ca un condiment caruia i-am simtit lipsa in literatura anilor saptezeci si optzcei, marcata deseori de un textualism pretentios si obositor.
Nu stiu astazi cat anume din beneficiile deschiderilor paradigmelor literare a cules literatura SF. Stapanirea deplina pe care o exercita insa aceste gen de literatura asupra propriilor lumi create este, continui sa cred, o lectie necesara oricarui prozator.
de Adrian RACHIERU
Foto: Gabriela VLADUTU
de Vlad SOLOMON
In acest ascensor ai permanenta senzatie a efemerului.
Daca iesi din el, te substituie imediat altcineva, care seamana, intotdeauna, cu tine. Ascensorul nu ramane niciodata gol.
Din toate laturile te privesc oglinzi. Nu tu te reflecti in ele, oglinzile se uita la tine mirate, neintelegand incapatanarea ta de a urca si cobori.
Cumparatorul de ziare apare doar uneori, tu te infurii, oare de ce citeste mereu ziarele, el ar trebui sa stie tot. Cand vrei sa protestezi, dispare, te intrebi la ce etaj va cobori data viitoare, dar, de obicei, raman in jur doar oglinzile uimite de naivitatea ta. Oglinzile ascensorului din Kiriat Ono au forma semnului de intrebare, parca iti dau cu tifla, in timp ce tu, incovoiat semn al exclamarii, te simti urmarit din colturile ascensorului de o privire ironica, ramasa in urma cumparatorului de ziare.
de Oana CATANOIU
probabil ca adorm pe drum
Si ma trezesc in alta parte
Ca si cum as incepe alt vis
As putea chiar sa am impresia
Ca esti langa mine
Daca zapada nu ar fi rosie
Si noi goi printre fulgii calzi
Sunt o visatoare si te pierd in fiecare zi
Si nu-ti pot spune sa incui camera
Dupa ce adormim
Pentru ca de fiecare data cand te vad tac
Cred ca e un exces de senzatii
Care n-au loc in cuvant si il blocheaza
http://trailaalex.blogspot.com/
de Adrian GRAUENFELS
In 1938 il gasim activ la Paris la Salonul supra-independentilor. Dar izbucneste al doilea razboi mondial si Luca se reantoarce prin Italia in Romania impreuna cu poetul Gellu Naum. Suntem in Iunie 1940 in plina politica antisemita a guvernului roman. Luca se auto-exileaza si astfel se salveaza de la deportare. Dupa razboi se intoarce la scris si desen. Impreuna cu Paul Paun, Dolfi Trost, Gellu Naum si Virgil Teodorescu pun pe roate un grup surealist in care activeaza prolific. Colectia Infra Noire, cu texte scrise la 4 maini reprezinta un exemplu ale fructoasei munci in colectiv.
Dinamismul grupului il atrage pe Breton care publica manifestul scris de Luca si Trost numit "Dialectica Dialecticii". Scriu cei doi in manifest: "Surealismul poate exista doar prin opozitia sa lumii intregi dar si fata de sine insusi, aceasta negatie a negatiei fiind exprimata printr-un delir inexprimabil, fara a pierde sensul si puterea revolutionara imediata".
In 1944 GL publica o carte-unicat "Iubire cantitativa" iar in 1945 "Vampirul pasiv" in care obiectul capata calitati mitologice. Intr-un spatiu miraculos organizat autorul dezvaluie atributele obiectelor: frumos, tenebros, starea lor somnolenta sau vigilenta. In Moartea Moarta-1945 el expune "5 tentative de sinucidere non oedipiene". In "Amfitrite"-1947 introduce notiunile de "cubomanie" iar "dorintele inventate" sau "linistea dragostei" sunt pe larg discutate in cartea sa "Celalalt si Sinea".
Dar instalarea post belica a comunismului, repesaliile, negarea avant gardismului sufoca munca acestui grup de tineri promitatori.
Luca si Dolfi Trost sunt arestati la granita pe cand incercau dezertarea spre vest. GL este inchis, timp de 5 ani GL nu scrie si nu deseneaza. La capatul detentiei este eliberat, ajunge la Paris, oras pe care nu-l va mai parasi. Poeme, colaje desene apar in revista "Phases". Textele sale sunt ilustrate de Victor Brauner, Max Ernst, Matta, Arp, Gisele Celan, Micheline Catti.
Editura Soleil Noir executa carti-obiect cu textele lui Luca si obiecte executate de Max Ernst sau Piotr Kowalski. El insusi adauga desene pointilliste la textele sale. Scrie Velter: << Se stie ca GL era pedant, aproape obsesiv la editare si punere in pagina. Textele aparent haotice, aleatorice ca de pilda "Passionnement" sunt de fapt precis, meticulos scrise. Armonia si intensitatea sonor-vizuala conteaza in primul rand la Luca. Il putem considera un poet-explorator-inovator al secolului XX.>>
El reia si rafineaza teribilismul cuvintelor "expuse", "despuiate" de poetica meta-mentala cum o numea Luca. Volumul "H�ros limite"-1953 degajeaza limbajul de orice greutate sau inteles coercitiv. Poetul cauta fantasmele, pacatele din spatele cuvintelor. Luca foloseste deconstructia frazelor propunand aspecte sonore si semiotice. Lucrurile devin improvizatie, joaca, anagrama, grafie si iluzie optica mai mult decat simplu text, "o cabala fonetica" cum explica el mai tarziu, toate avand telul final "de a vida vidul in cautarea fiintei erogenetice a cuvantului".
O litera este un suflet, o entitate, ne arata Luca in "H�ros limite" din care am ales si tradus un fragment ilustrativ. Langajul e pus in "afara legii" (hors la loi) declansand orgii energetice, prestigiul cartii e abandonat in cartea-afis (La clef), cuvantul este "oralizat" in recitative (Crimes sans initiale) sau vizualizat in (Maison d'yeux). Tentativele de inhamare a cuvintelor, a infrastructurii lingvistice din Paralipom�nes nu reprezinta finalul scopului poetic ci doar o alta fateta a experimentului.
"Ton beau Tombeau"
Paralipom�nes-1973
<< Le charmeur de serf pend sa langue
Fiat Lux!
luxe acre
Parle corde
dans la maison d'yeux
La fontaine de la vile
vaque � ses affres
L'�trangl�-�trangleur
au coin des rues >>
Filozoful si omul de litere Gilles Deleuze scrie despre GL: "Cel mai mare poet francez de origine romana este Gherasim Luca.
El a produs din zgomote, silabe nu cuvinte singulare ci a inventat o intreaga limba.. "
Prin 1967 GL e activ cu recitaluri poetice tinute la NY, San Francisco, Oslo etc. Intr-un text inedit gasim mottoul scrisului sau:
<< La po�sie est un "silensophone", le po�me, un lieu d'op�ration, le mot y est soumis � une s�rie de mutations sonores..
Mieux, le po�m s'�clipse devant ses cons�quences. En d'autre termes: je m'oralise.>>
Cu timpul Luca devine pesimist, revolta si-o exprima repetand cotidian: "refuse d'�tre.. refuse d'�tre"
Sunt semnele unei nesatisfactii care se acumuleaza, el se simte "ca un cutit fara de lama". O fraza stranie apare in "H�ros-Limite" care evoca reconcilierea intre actul sinuciderii "si a fi sinucis". E oare o aluzie la Artaud care spunea despre Van Gogh ca a fost un sinucigas social? La 9 februarie 1994 Luca trimete un ultim mesaj partenerei sale Micheline Catti, inainte de a se arunca in apele Senei. Scrie Luca in finalul scrisorii: "Poetii nu mai au loc in aceasta lume". Ca si Paul Celan simte cum coardele harfei poetice amutesc in tacere. Solutia de mult anuntata este executata de Luca intr-o disparitie plina de grandoare si curaj.
Moartea Moarta
(fragmente)
..Cu o extrema voluptate mentala
si intr-o stare de excitatie
afectiva si psihica neantrerupta
eu urmaresc..in mine si in afara mea
acest numar acrobatic.. infinitul
Salturile contemplative, active si lubrice
le execut simultan, culcat si in picioare
....
as putea muri de o mie de ori
fara ca o problema fundamentala cum e moartea
sa mi se aplice
in dimensiunea ei filozofica
....
Ce mare, ce deceptie monstruoasa
din cauza propriului meu personaj
drogat de evolutie
cu o aglitate neantalnita
la frontiera dintre somn si trezie
intre da si nu
posibil-imposibil
ca sa ma trezesc brusc
intr-un decor inversat
o lume de iluzii
de erori fundamentale
care nu iarta
si care transforma
inegalabila mea inexistenta existenta
intr-o rana...
*****
H�ros limite
(fragmente din finalul textului)
Fiecare obiect poarta numele numarului de gauri care servesc viata
contra mortii, moartea moarta, viata vie, o viata int-o viata,
poarta numarul de gauri care a servit in a-l confectiona.
Iata numele cifrelor, numele cifrelor in excees, numele extreme de
ex ex expansive, exccentrice si extreme, exacte ale acestor obiecte:
I 4320
II 4896
III 4608
VI 1152
X 2304
.
.
.
XI 3168
XV 9216
XVI 0
lubrifiantul absolut, obiectul absolut care poarta acest nume absolut, nu a fost construit ca apele, nici ca panzele
de apa vara,nu,nu ca altele, obiect construit fara a perfora sanii ci din simple focuri, nici din foi de metal ca ceilalti
ci cu pete ca lum,lume, lumea, reuniti intr-un intreg de nimic lubric, lubricant si absolut. Insu, insula, acest obiect este o insula, unica, un periplu infinit, insula fiind singurul obiect metafizic in colectia mea de gauri, inconjurate de conturul metalic si in ciuda defectului
enorm de a fi gras, mare si metafizic, in ciuda defectului de a nu exista de fapt, este obiectul preferat al colectiei
mele. In timp ce, ce.. ce alte obiecte fac un mare detur plastic, mitic, aer, aer ..in aerul erotic, tic, aer eroic pentru toc si atingere,
pentru a atinge scopul unui infinit de zero deschis ca un cu, ca un cutit, ca un cutit infinit plonjat intr-un gat infinit
deschis ca un void infinit, cu zeroul sau deschis ca o trapa infinita pe traiectoria zerourilor fara de limita, el loveste marele
Obiectul nu, num.. numarul 16 este un erou-ultimativ.
*****
Surse:
Andr� Velter- Gherasim Luca -colectia Jean Michel place
Gherasim Luca- Paralipom�nes (editura Le Soleil Noir)
Infra Noire
Texte GL inedite.
Dictionarul surealist
de Liviu JIANU
Cu fiecare clipa, doar moartea imi aman �
Si cine stie daca extinctia mea, in ruga,
N-ar fi mai demna, Doamne, si-aproape de-al Tau san �
Consum. Orice as face. Consum. Materie vie.
Sensibila creatie pe care o sugrum.
Tot ce-ai creat, Lumina ce e, si-a fost sa fie,
Le sunt calaul care le face scrum, si fum �
As vrea sa fiu ascetul ce lumea doar contempla,
Nu bea, nici nu mananca, nu seamana-n pamant
Petrolul, apa, care ii tin faptura-n vant:
Dar foamea ma-ngenunche, si setea ma intampla �
Sunt duh din Tine, Doamne - in lut, de mine, frant �
De ce mi-ai dat viata? Sa stiu ca rup din lume,
In fiecare clipa, ce nu pot sa refac?
Sa recreez, nevrednic, ce numai Tu, minune,
Cu un cuvant: �Lumina!�, ai impartit, Sarac?
Taci, sange, nu mai bate! Voi, nervi, rabdati intr-una!
Tu, inima, te-opreste! Voi, maini, va odihniti!
Sa Te respir, Cuvinte, cu Tine, sa fiu una,
Hei, oameni buni! E pace! E liniste! Dormiti�
de Victor MARTIN
In viteza ametitoare, multi se aruncau singuri afara, nerezistand psihic, se imbranceau unii pe altii sau mureau pur si simplu. Stresul era foarte mare si calatoria lunga, iar mesajul genetic era clar: unul singur dintre puscariasi trebuia sa ajunga in celula de lux.
Peretii umezi si cenusii ai culoarului kilometric pareau a alerga inapoi. Constructorul puscariei din pestera era cel care stabilise regulile jocului.
Drumul, lung cat un infinit, era pe sfarsite; simteam asta. Numarul celor care trebuiau sa moara era din ce in ce mai mic. Cand, in sfarsit, in vehiculul cilindric nu mai ramasera decit doi detinuti, unul se intoarse catre celalalt, mirat si putin speriat.
- Ce faci, nu te sinucizi?
- Nu.
- E ordin sa raman numai eu. Sunt ales sa intru in celula.
- Si ce?
- Tu, intr-un fel sau altul, va trebui sa dispari.
- De ce nu ma ucizi tu?
- Nu e in program. Eu trebuie sa propovaduiesc iubirea intre entitati. Sint ultimul care ar putea face o crima.
- Iar eu sunt ultimul care ar putea face o sinucidere.
- Treaba ta.
Vehiculul se oprise la usa membranoasa a celulei, iar cei doi coborara. Tremurand de frig, patrunsera cu miscari vibratile inauntru.
Aveau de ispasit o pedeapsa de noua luni de inchisoare si, plictisindu-se, inventara diverse jocuri pentru a-si mentine forma fizica si pentru a nu innebuni.
Cind incepura transformarile celulei, se inscrisera si ei in ele. Rareori, mai schimbau doua vorbe.
Cind seria de metamorfoze inceta, fura pusi in libertate si eliberati de ultimele ramasite ale fostei celule.
- Suntem siamezi, spuse Iisus.
Celalalt nu raspunse, hotarit sa nu mai scoata nici un cuvint, niciodata. Se mersese prea departe cu iubirea aproapelui.
www.darastean.com
de Andana CALINESCU
Un personaj, citand un alt personaj (autor), a spus odata:
�Nu esti decat ceea ce ramai in amintirile altora.�
Femeia s-a trezit de dimineata cu capul greu si sufletul trist.
Visase un vis greu. Un cosmar ciudat si absurd.
Ca multe alte vise de noapte.Cine sa le stie si sa le inteleaga mecanismele?
Cum ajungi de calatoresti in vis pe unde practic nu ai fost?
Misterele noptii.
Si acum visul...
Se facea ca erau trei femei intr-o sala de clasa, veche ..din scoala in care a invatat clasele elementare, construita peste un cimitir turcesc. Asa spunea legenda scolii. Sala era intunecoasa. Din loc in loc se zarea maroniul inchis al scandurilor vechi si scrijelite cu inscriptii induiosatoare prin naivitatea lor. Cele trei femei stateau asezate in banci. Una pe randul de la geam. O femeie uscata, negricioasa, trista si infasurata in propria-i singuratate. Statea absorbita in ea, absenta la tot ce este in jur. Pierduta, scrutand adancimile din ea.
Pe celalalt rand, in banca din fata statea femeia, cea care visase visul, constienta cumva ca viseaza. Era imbracata ciudat, nici de vara nici de iarna. O fusta pe talie, larga, creata si neagra, involta ca un mac negru. Da, da am vazut odata un mac negru, ciudat si stingher in mijlocul campului. Femeia nici tanara, nici chiar batrana avea o bluza scurta, alba stransa sub bust. Mijlocul svelt nervos si subtire cu un puf usor parea o tulpina subtire si nervoasa coapta de soare. Dadea impresie de energie stapanita. Parca era un cal de rasa strunit inainte de a porni cu un zvacnet spre largul campiei arcuindu-se in aer intr-un salt care sfideaza orice legi ale gravitatiei. Pe cap, peste pletele drepte de culoarea mierii de floarea soarelui sau de floare de sunatoare, o palarie neagra cu boruri largi, o palarie pentru cow-boy..
In spate, batrana mama a femeii, moarta nu de mult. Statea cu aerul ei sever de profesoara. Fata lunga, ovala, draga si zbarcita. Expresia ingrijorata.
In sala a navalit deodata un om. Un personaj. Coborat din cartile citite. Din scrisorile scrise. Cu un aer de voiajor al lumii, de calator pe
Femeia cu palarie si care statea pe randul dinspre perete a simtit ceva strani, rece si rau intrat odata cu aparitia omului infasurat in haina neagra lunga si larga. A tasnit din banca. Mijlocul i s-a arcuit nervos si intunericul camerei a fost spart deodata de lucirea matasoasa a pielii dezgolita din dreptul taliei pe care se zareau perisori fini aurii ca la o vietate a padurii. Mama, care statea in banca din spate, care banca parea situata mai la inaltime, un fel de catedra asezata anapoda in spatele clasei l-a chemat hotarata la ordine pe cel intrat brusc in camera. L-a avertizat ca are doar doua lucruri sa-i spuna.
Femeia nu a auzit ce si cum au vorbit in soapta cei doi. Omul asculta impasibil. Nu se zarea nimic de sub borurile largi. Doar corpul intepenit in atitudine de fronda parea sa se revolte la dojana intuita in spusele batranei doamne.
Femeia cu palaria neagra si bluza alba n-a inteles decat, ca acel om, pe care, poate il cam banuia cine este, cineva care se tinea ca scaiul, ca boala de om sanatos, persuasiv, insidios, malefic, insultand tacerile si indepartarile ei, aparand si disparand dupa bunul lui plac, ca un flux si un
Si ca ea, mama, buna draga mama, cea care si-a dus crucea de lacrimi pana la capat, ingrijorata i-a trimis un semn.
De ocrotire.
De avertizare.
Cine ce sa stie ?
Vise de noapte.
S-a sculat hotarata sa uite. Sau sa-si aminteasca incaodata unul din cele trei vise superb colorate din tinerete. Nu avea sa inteleaga semnificatia lor nicicand dar si le repovestea cateodata. Intrunul din aceste vise mergea singura pe muchea unui zid lung de tot. Zidul era alb cu margine rosie larga cat sa permita pasii sa se aseze frumos unul in urma altuia. Era acest zid o delimitare a unui lan de stanjenei de o livada de meri infloriti. Imagine feerica. Se leganau stanjeneii si parca miscarea petalelor prin care lumina se iriza cu luciri pretioase si rare, ingana un cantec suav de neauzit de urechi obisnuite cu decibelii peste limita suportabilului din marele oras.
Inca nu facuse cursurile de pictura, inca nu suferise citind scrisorile lui Vang Gogh. Inca nu vazuse aleile de stanjenei din Timisoara spre batrana fabrica. Era doar dragostea ei pentru florile in culoarea ei preferata. Pe atunci inca i se spunea domnisoara in mov.
In partea cealalta a zidului o livada de meri infloriti. Petalele albe curgeau ca intr-o alba ninsoare.
Mergea fara tinta pe muchea zidului intre livada si lanul de stanjenei.
Mai tarziu avea sa gaseasca scris intr-un caiet de poezii, citite catorva persoane, nu neaparat cele mai dragi sau apropiate, un singur vers:
� De ce ai ucis nebune, florile de mar ? �
de Viorel PARLIGRAS
Ei, ce se va intimpla? il intreba cu ambele guri deodata sotia sa, in timp ce cei sase ochi ai ei incercau sa-i patrunda gindurile.
� Linisteste-te, draga mea, o potoli el fara s-o priveasca. Seful va apare in douazeci de minute. Pot sa-ti spun si ce-o sa zica.
� Nu, nu, facu ea scandalizata. Ar fi prea plictisitor sa stiu dinainte.
� Pai da, riposta el, numai eu sa am �dreptul� sa ma plictisesc!
� Cind ati spus ca apare? Peste douazeci de minute? il intreba din coltul celalalt al salii individul dublu, dar numai un singur cap al acestuia il privi, celalalt observa concentrat tablourile de pe pereti.
Cel interpelat aproba din cap.
� Sinteti prezicator, nu? Continua celalalt, bucuros ca legase o conversatie, si se ridica in aer, zburind catre el; al doilea cap nu paru prea multumit ca parasea tablourile deoarece pufni imbufnat. Ajuns linga el, facu in virtutea obisnuintei gestul de a da noroc, dar cele doua miini de pe dreapta i se trasera inapoi in fata tentaculelor prezicatorului.
� Stiti, incepu el, sinteti primul prezicator pe care-l cunosc de-aproape. Noi nu prea coborim din munti, iar in orase nici atit. Trebuie sa fie interesant sa puteti sti dinainte viitorul.
Prezicatorul facu un gest de lehamite.
� Crede-ma, domnule draga, ca esti mai fericit de-o mie de ori ca poti zbura. Crezi ca-i amuzant sa stii tot ce va urma? Aiurea! De si-ar imagina toti cei ce ne invidiaza cit de monoton e sa cunosti din timp cursul vietii� N-are nici un farmec, nimic nu te mai poate emotiona, nimic nu te mai poate surprinde�
Facu o pauza si proeminentele oculare i se indreptara spre un alt individ din sala � o masa paroasa din care cu greu se putea deosebi cite-un membru.
� Uite, de exemplu, la ala, continua el, se va indrepta acum spre mine si ma va intreba daca stiu de ce-am fost chemati.
Intr-adevar, nu termina bine ce-avea de spus, ca parosul se indrepta spre el.
� Iertati-ma, veni o voce groasa de undeva din par, stiti cumva de ce-am fost chemati? Am auzit din intimplare ca sinteti prezicator.
� Da, sint Presedintele Oraselor.
� Incintat, glasui namila imblanita. Eu sint Presedintele Polului Sud.
� Iar eu, se amesteca zburatorul, sint Presedintele Muntilor.
Prezicatorul izbucni deodata in ris.
� Gasiti ca e ceva nostim in faptul ca sint Presedintele Muntilor? Intra in vorba cel de-al doilea cap al zburatorului, vizibil iritat.
� Sotul meu anticipeza situatiile comice, rostira pe doua voci gurile femeii.
� Nu ma pot abtine, felul cum il veti jigni, involuntar, pe Presedintele Polului Sud ma amuza nespus.
� Vai de mine, intra in panica zburatorul, eu nu jignesc niciodata pe cineva, fie el si urs polar, ca dumnealui.
� Cum va permiteti? urla parosul. Nu sint un mutant fizic, eu sint om adevarat!
Zburatorul biigui niste scuze, in timp ce al cincelea ins se apropie de ei.
Cei patru il masurara cu dezgust pe cel cu cap de mistret care nu numai ca vorbea peltic, asa cum afirmase, dar mai si stropea cind deschidea gura.
� Eu sint Plesedintele Padulilor, continua el imperturbabil, stringind miinile tuturor, inclusiv tentaculele prezicatorului. Se recomanda cu voce tare fiecaruia, improscindu-le fata cu saliva lui viscoasa.
� Aceasta e singura dumitale mutatie? intreba zburatorul ce tocmai isi pusese in functiune toate cele patru brate pentru a-si sterge cele doua fete. Regreta insa imediat intrebarea pusa, caci raspunsul ii veni direct in fata odata cu alti stropi de saliva.
� Oh, nu. Eu vad si plin lucluli. Stiti, in padule daca nu vesi ce este dupa copatii din julul tau�
Privi apoi spre paros si-l intreba:
� Da� dumneata ce mutatie ai, in afala de�, si ochii infundati in grasime ii masurara blana.
� Ihi� facu mistretul ginditor si se intoarse catre sotia prezicatorului.
� Si dumneavoastla, doamna?
� Eu sint telurica, pot crea lucruri� spusera cele doua guri ale femeii, dar tacu brusc observind uitatura interlocutorului ce-o masura din cap pina-n picioare.
Cei sase ochi i se aprinsera si se rosi toata.
� Nu, draga mea, nu! Striga prezicatorul, dar prea tirziu: palma femeii se abatu cu zgomot pe obrazul mistretului.
� Nu ti-e rusine sa te uiti prin hainele mele? tipa ea acoperindu-si rochia cu miinile in dreptul partilor femeiesti.
� Dar, draga mea, interveni sotul, omul nu ti-a facut nimic. Nu-i vina lui ca poate vedea prin lucruri.
� Desigul, eu� spuse repede mistretul, dar prezicatorul ii intrerupse suvoiul de stropi cu un gest scurt:
� E vina mea, n-am prevazut in timp util ce-o sa faca. Stiti, sotia mea e exagerat de rusinoasa. N-ar spune ca are coada, s-o omori! Si cu toate astea nu-i nici o rusine sa�
N-apuca sa sfirseasca. Cu un tipat furios, femeia isi repezi mina asupra lui, dar el anticipase gestul si se feri la timp.
� Mojicule! ii sufla ea cu furia neputintei in cei sase ochi. Un vas chinezesc de portelan ii aparu in miini si-l sparse de podea cu ura. Asta o mai potoli.
� Asa face intotdeauna cind se supara, sopti prevazatorul mistretului. Noroc ca si le creaza singura, altfel sutele de vase sparte m-ar fi adus la sapa de lemn.
Acesta vru sa raspunda ceva, dar casca ochii mari si incepu sa strige aratind spre usa centrala a salii:
� Seful Consiliului! Seful Consiliului!
Ceilalti se holbara si ei, dar nu vazura nimic.
� Acolo! Acolo! urla mai departe mistretul, aratind un punct invizibil ce se deplasa prin sala.
Si deodata barajul optic disparu, iar Seful Consiliului aparu linga ei cu picioarele lui de gaina, cu tepii si trompa lui.
� Lasati formalitatile, aici sintem intre noi, spuse facindu-le celorlalti semn sa nu mai faca plecaciunile rituale. Arunca o privire peste ei, numarindu-i din ochi, si intreba:
� Dar Presedintele Apelor n-a venit?
Ca la un semnal, toate capetele se intoarsera catre cel de-al saselea invitat, uitat in fundul salii. Acesta nu scosese pina atunci nici un cuvint si avea un motiv serios: capul ii era scufundat in intregime intr-un vas umplut cu apa.
� Ai necazuri cu respiratia? E nevoie sa-ti punem la dispozitie apa curenta? intreba grijuliu Seful Consiliului.
Acvaticul deschise de citeva ori gura de peste, dar nu se auzi nici un sunet.
� N-ai putea sa scoti capul afala din apa si sa volbesti mai tale? Seful nu cled ca te-a auzit! ii striga autoritar mistretul. Simti insa imediat privirea pestelui si o durere ii sageta creierul in timp ce o voce interioara ii spunea: �Ba m-a auzit, boule! Eu sint telepat.�
Profund afectat de faptul ca fusese facut bou, mistretul n-a mai scos o vorba toata sedinta, spre bucuria celorlalti, scutiti de o eventuala artilerie de stropi.
� Iata de ce v-am chemat, isi ridica retoric trompa Seful Consiliului, dar se opri pentru a-l intreba pe prezicator: Le-ai spus cumva?
� Nu, Sefule, am vrut sa va las onoarea dumneavoastra.
� Bine, facu el multumit.
Omul-peste se apropiase si el, cu vas cu tot, si toti, in afara de prezicator, urmareau cu interes discursul Sefului.
� Problema este ca nu mai merge asa! Ne trebuie un mutant perfect!
� Ce intelegeti prin �mutant perfect�? intreba unul din capetele zburatorului. Stim cu totii ca de-a lungul mileniilor omul a suferit fel de fel de mutatii si nu cred ca gresesc daca afirm ca noi sintem niste mutanti perfecti.
� Nu-i chiar asa, spuse binevoitor Seful. Stadiul in care am ajuns nu rezolva nimic. E adevarat ca posedam o groaza de proprietati, dar inegal dezvoltate. Din cauza lor nu putem ajunge la o intelegere comuna. De ani de zile sectoarele pe care le conduceti nu prea se inteleg intre ele. E timpul ca omenirea sa ajunga la un numitor comun. Numai astfel ne vom putea apara de ghivrizii si filtecii de la marginea galaxiei care de-abia asteapta un motiv pentru a ne declara razboi.
� Dupa cite inteleg eu, vreti ca, printr-o chirurgie genetica corespunzatoare, fiecare femeie de-acum inainte sa nu mai nasca decit un singur fel de mutant, anticipa prezicatorul ideea Sefului.
� Intocmai, il aproba acesta.
� Si acest mutant va mosteni toate insusirile existente? intreba parosul. Nu inteleg ce se va rezolva prin asta. Si ghivrizii, si filtecii poseda proprietatile noastre.
� Nu, mutantul perfect nu va fi nici telechinez, nu va avea nici cap de peste si nici� coada, zimbi Seful privind-o pe femeie.
Aceasta facu din nou o criza de nervi si sparse cel mai la-nedemina vas: vasul omului-peste. Fireste, a trebuit sa-i faca un altul, altminteri acesta s-ar fi sufocat. �Femeie nebuna!� urla telepatic omul-peste.
� Destul, isi agita nervos trompa Seful. Veti vedea acum in carne si oase un asemenea mutant. Il crestem de citiva ani si a dat rezultate spectaculoase. Ce s-a intimplat? il intreba pe prezicator, vazind ca acesta se foia nelinistit.
� Mi se intimpla ceva curios, suna raspunsul, nu pot sa prevad cum va arata cel pe care ni-l veti arata peste citeva minute. Groaznica senzatie! Nu mi s-a mai intimplat!
Seful se umfla in pene si isi zbirli tepii:
� Evident, si aceasta este numai una din insusirile mutantului perfect. Nici o actiune de-a lui nu poate fi prevazuta. Creierul ii lucreaza la capacitate maxima si e capabil sa gaseasca raspunsuri si solutii extraordinare. Este inteligenta perfecta, nu va avea nevoie de insusirile noastre.
� Si totusi cum arata? intreba cel de-al doilea cap al zburatorului.
� Iata-l! spuse Seful.
Usa salii se deschise si din prag le zimbi dulce un copil cu numai doua miini, doua picioare, un singur cap si doi ochi albastri, uluitor de limpezi.
de Andrei FISCHOF
Nu pe Golan, nici in livada
copilariei.
Intr-un nicaieri.
Micile inimi rosii imi alunecau
intre degete, uitind de simburii
stiuti,
din care ciresi nu vor mai inflori.
Acesta este pretul.
Ti-am atirnat in vis
ciresele
dupa urechi:
cercei din inimi gemene.
Nemiscata, erai-nu erai,
ca fructele, patru,
In calea buzelor nestiind sa le culeaga
iar,
in trecerea spre trezirile nepirguite
stind la pinda.
Ti-am soptit: hineni.
Ciresele au ramas neatinse.
Veni-va poate versul
care sa le culeaga.
www.darastean.com
Care este cea mai buna carte de beletristica pe care ati citit-o in ultimii ani? Preferati autorii romani sau straini? Va rugam sa va argumentati preferintele in scopul realizarii unei mici radiografii culturale.
http://cuvantul.ro/intrebarea-cuvantului/?qID=3
www.margento.ro
de Flori GHITA
Aceasta manifestare a fost posibila prin amabilitatea a doi realizatori de emisiuni culturale, Pusa Roth si Costin Tuchila.
Publicul a audiat un CD continand cinci personaje, din diverse piese, interpretate de indragita artista. Recitalul "Lumea ca teatru. Cinci personaje in interpretarea actritei Adrianei Trandafir" (Fragmente din "Pygmalion" de G.B. Shaw, "Domnisoara Nastasia" de G.M. Zamfirescu, "Mama Anghelusa, doftoroaie" de V. Alecsandri, "O noapte furtunoasa" de I.L. Caragiale, "Patima de sub ulmi" de
Aceasta manifestare se inscrie intr-un amplu proiect bazat pe ideea de sintetizare a unei teme frecvente in dramaturgia universala sau pe tipologia unor personaje. Aceste emisiuni au fost programate alternativ cu emisiunile din seria "Clasicii dramaturgiei universale", in ultima duminica a lunii, la Radio Romania Cultural. "Clasicii dramaturgiei universale"(realizatori: Pusa Roth, Costin Tuchila si Vasile Manta) vor implini in luna noiembrie, anul acesta, zece ani de existenta (83 de editii pana acum).
Prima emisiune a fost deschisa cu "Dramele puterii. Cinci personaje in interpretarea actorului Dan Condurache"(26 septembrie 2004). Cele sapte emisiuni realizate pana acum au fiecare specificul ei, conferit de tema aleasa si de personalitatea actorului. Nu este putin lucru, sa interpretezi cinci personaje diferite, intr-un recital maraton, avand doar vocea ca mijloc de expresie si totodata sa reusesti sa te inscrii rigorii cerute de structura unei emisiuni de teatru radiofonic. Au urmat recitalurile "Slugi istete si bufoni. Cinci personaje in interpretarea actorului Horatiu Malaele" (30 ianuarie 2005), "Petitoare si cumetre. Cinci personaje in interpretarea Dorinei Lazar" (27 martie 2005), "Indragostiti in teatrul lumii. Personajele au fost interpretate de doi actori din generatia tanara: Delia Nartea si Cristian Iacob" (29 mai 2005), "Chipuri ale feminitatii. Cinci personaje in interpretarea actritei Virginia Mirea" (29 ianuarie 2006) si penultimul "Contraste. Cinci personaje interpretate de Mircea Albulescu".
La finalul auditiei, publicul prezent in sala a putut adresa intrebari actritei. Am putut descoperi in spatele artistului, un om modest, plin de sensibilitate, cu emotii puternice si caruia nu i-a fost teama sa planga in fata spectatorilor.
Speram, ca si pe viitor, sa fim in prezenta unor oameni de aceeasi tinuta morala, de la care avem ce invata si care ridica actul cultural la nivel de arta.
D.S.
Colectivul de redactie al revistei de cultura a Salajului, �Caiete Silvane", revista editata de Centrul Culturii Traditionale, sub egida Consiliului Judetean Salaj, a Primariei si Consiliului Local
Zalau, s-a aflat la Casa de Cultura Oraseneasca din Jibou, la
o intalnire de prezentare a revistei, in compania oamenilor de cultura, a cadrelor didactice si a elevilor din oras.
De la dreapta spre stanga:
Daniel Sauca, redactor-sef
Viorel Muresan, cel mai mare haijin din Romania, publicat de Pasager
Viorel Tautan, un poet pensionar
Daniel Hoblea, tehnoredactor
Gyorfi-Deak Gyorgy artist origami, prozator SF, traducator
S-a vorbit despre revista �Caiete Silvane", despre deplasarile acesteia in judet, pentru popularizare si pentru atragerea de colaboratori, despre Dezbaterile �Caiete Silvane", organizate lunar, despre site-ul revistei, functional deja, www.caietesilvane.ro, despre modul in care se realizeaza revista.
Poetii prezenti au citit din creatiile lor. Aplauze puternice din sala arhiplina au fost si atunci cand jibouanilor li s-a amintit ca in orasul lor traiesc oameni de cultura adevarati, cu care merita sa se laude si pe care trebuie sa ii pretuiasca: Viorel Muresan, Viorel Tautan, Gyorfi Deak Gyorgy, Simone Gyorfi, Ion
Ivanescu.
In acest an, revista, alaturi de cei care o reprezinta, s-au aflat in Valcau, Simleu Silvaniei, Cehu Silvaniei si Jibou.
Invitatia de participare s-a adresat publicului larg, elevi, studenti, adulti interesati de teatru si literatura. Fiecare participant a citit timp de 3 minute fragmente din operele lui Mircea Eliade, autorul cu care Romania s-a inscris in acest proiect in chiar anul centenarului nasterii scriitorului. Ceilalti autori desemnati sunt: Italo Svevo (1861 - 1928), Carmen Conde (1907 - 1996), Konstantinos Kavafis (1863 - 1933), Yordan Radickov (1929 - 2004), Mircea Eliade (1907 - 1986).
Simultan, fragmente din opera aceluiasi autor, dar alese de cititori si invitati de onoare, ai tuturor institutiilor de cultura din Bucuresti, au fost lecturate intr-o editie speciala tinuta in Studioul Teatral "George Constantin" al Societatii Romane de Radiodifuziune. Evolutia nationala a
Doamna Sorina Manuela Man este directoarea programului pentru Romania iar Coordonatoarea Maratonului Literar European la Suceava este scriitoarea Angela Furtuna.
Ideea organizarii unui maraton literar european a pornit in urma cu 5 ani, in Italia, la initiativa unui profesor al Universitatii din Verona, Mario Allegri. Dl. Allegri preda literatura italiana la Universitatea din Verona si este membru al Comitetului stiintific al Fundatiei Aida.
In 2002 a fost organizata prima lectura publica. A fost aleasa capodopera lui Dante , Divina Comedie . Sute de cetateni s-au implicat in lectura integrala si continua a faimoasei scrieri.
Succesul primei experiente a fost deosebit de incurajator, asa ca ea a fost repetata si in anii urmatori: in 2003 s-a citit Orlando furioso de Ariosto ; in 2004, a fost randul Iliadei lui Homer, in traducerea clasica realizata de Vincenzo Monti; in 2005 s-a citit Cantonierul sau Rerum vulgarium fragmenta de Petrarca .
In 2005 s-a lansat ideea extinderii proiectului, prin implicarea mai multor tari si orase din Europa. Raspunsul nu s-a lasat asteptat. Maratonul Literar are din 2007 o dimensiune europeana: rezultatul final este acest proiect "Maraton Literar European" care se realizeaza cu sprijinul Comisiei Europene, prin Programul "Cultura 2000".
Evenimentul marcheaza 50 de ani de la semnarea Tratatului de la Roma, actul fondator al CEE (Comunitatea Economica Europeana).
Au citit fragmente din Mircea Eliade si scriitori cunoscuti din Bucovina, precum Mircea A. Diaconu, Constantin Hrehor, Angela Furtuna , Liviu Clement, Carmen Veronica Steiciuc, Ion Cozmei, Ionel Corjan, Ion Filipciuc, Elena Brandusa Steiciuc, Andreea Novac, Aida Hancer, Mihaela Marginean, Alexandra Dumencu, Cosmina Morosan, Alexandra Petraru, Ion Paranici, Mihai Vicol, Constantin Severin, Gabriela Orezeanu, Raluca Preluca, Georgiana Diaconita, Viorica Schipor, Larisa Mihalache, Alexandru George Serediuc, Gina Puica, Isabel Bedreaga, Dumitru Bradatan, Ioan Pinzar, Mihai Iacobescu, Sabina Finaru, Roman Istrate, personalitati ale scolii si institutiilor de cultura bucovinene.
De asemenea, in semn de solidaritate, s-au facut si lecturi din scriitorul desemnat de partenerii italieni, anume Italo Svevo.
Angela FURTUNA
Scriitoare , publicista
Membra a Uniunii Scriitorilor din Romania
Departamentul Dialog al revistei Hyperion
Coordonatoarea Maratonului Literar European de la Suceava
de Marius DOBRIN
Cati ani sa fie de cand la terasa din fata Universitatii am baut un Cappy cu Corina si chiar daca viitorul nuptial parea a fi doar undeva, greu de prins in cadru, am polemizat asupra prezentei baloanelor. Am pledat constant pentru ele. SMS-ul primit in ajun m-a anuntat ca la oficierea casatoriei sunt bine primite confettiile si baloanele de sapun!
De luni de zile ne faceam unii altora cate un promo entuziast asupra nuntii acesteia.
Cand in ajun am pus telefonul sa sune la 8 jumate am facut-o intr-o doara, timpul parea limpede rezervat evenimentului, tacticos, darnic.
Si nu stiu cum si in ce fel dar la 10 fara zece dadeam un telefon ca macar florile sa mi le cumpere cineva si noi sa avem doar grija de a sosi la timp.
Am urcat scarile in graba! Somptuoase. Cu oameni eleganti urcand si coborind, imbinare de clasic si modern. Saloane mari, oglinzi captive, lumina filtrata prin tavan. Flori, emotii, zambete, multe zambete. 5 minute aici, apoi 5 minute dincolo, fluxul nuntasilor dirijat ca intr-o inginerie sociala in care te supui scolareste�
Pe primul sau articol din Supliment de cultura Cornel a scris ca e o zi istorica�nunta�
Sampanie si capsuni! Si inca � o pungutza cu turta dulce trimisa de departe, dintr-un studio de radio.
Cine e �capul limpede�? Cine are grija a toate? Sfaturi vin din toate directiile, invitatii se descopera unii pe altii iar gluma zilei devine �atentie cu blitzul, pericol de epilepsie!�
Un busuioc la rever, primii pasi de mana cu noul statut, sedinta foto pe iarba moale din Santa Fe.
Micuta Mateia, lasata libera pe iarba, incepe sa mearga de-a busilea de parca e o jucarie cu cheitza. Corina, aplecata langa ea, o urmeaza cu pofta de joaca.
Mateia ajunge in bratele tatalui ei. Poza de grup. Placerea de a ne imortaliza cu totii. Aici. Acum. Mateia intinde degetutzele spre nasturii stralucitori de la uniforma capitanului de cursa lunga.
-Women�:)
-All time..:) But isn�t gold�.
-Yes...Men� always �:)
Sapca sa a tronat intreaga seara in cadrul acela clasic. Langa lambriuri, faiantze, plush, piele si lemn.Toate cu stil. �Mon Capitain� a fost vedeta serii.
Ne-am asezat la mese. O rochie rosie, o rochie neagra, o esarfa alba, un costum negru, un costum petrol, un sacou sare si piper, cravate si posete, parfumuri si farduri, clinchet de pahare si peste tot muzica. Dans si vibratie, lumina si fumigene, trupuri sincronizate si priviri � ah, ce priviri�.
De pe un perete priveau la noi, exact la noi, cei in a caror casa multe asemenea sindrofii se vor fi petrecut intr-o suta de ani�.
Ceea ce a fost cu totul special de aceasta data, avea sa se petreaca afara. In gradina. Doamnele asezate pe banci, domnii in picioare. Cupluri imbratisate. Pahare insotitoare. Susurul constant al cascadei. O mica scena. Si lumina puternica inconjurandu-i pe miri.
Intre ei, Mon Capitain. Cel care le-a calauzit apropierea spre unire. Ca un batran lup de mare a vorbit putin, a zambit, a spus cuvinte precise. Mireasa in alb, cu o cununita din flori albe de frezii. Mirele in negru, Mon Capitain echilibru intre alb si negru. Un navigator pentru dragoste. Care tocmai venea de la o nunta de argint. De acolo de unde se vorbeste putin dar adesea cu talc.
Corina zambea. Si ne-a povestit cum acolo, departe, intr-o casa necunoscuta, intre oameni necunoscuti, Mon Capitain, in acea intalnire magica, le-a pus un disc: �Arrivederci Roma�.
Era cantecul mamei ei.
Azi, in ziua nuntii, cea mai buna prietena a venit sa se bucure impreuna. Doar ca intamplarea a facut sa ajunga fara bagaje. Dar si-a ales din sifonierul prietenei. Rochia minijup a mamei. Tinerete recurenta.
Zambetul Corinei era acelasi dintotdeauna, cel care vrea sa daruiasca bucurie tuturor. Nu stiu daca atunci camera video a surprins tremurul discret al vocii ei, bobul de roua din ochii ei, multumind pentru ca a simtit cum de acolo de sus, dintre stele, parintii ei, de-a pururea ramasi tinerii ei parinti, au fost aproape.
Si Laur a prins-o de mana. Multi dintre cei de fata sunt deja personaje in cartile scriitorului cu sufletul la vedere. Oameni palpabili si personaje in toata firea. Ce vreti dovada mai buna ca suntem intr-un basm? Si mai ales ca basmele se implinesc!
Emotia clipei s-a transfigurat repede artistic cand gradina s-a umplut de actori. Tineri jucand cu ardoare �Cerere in casatorie�. De Cehov. Sentimente in stare pura ca focuri de artificii.
Toate cate au mai fost se petrec desigur si pe alte vapoare cu dragoste. Sansa noastra a fost sa ne gasim pe acesta. Acum. Aici.
Acesta, condus de Mon Capitain, a primit urarea clasica:�Vant din pupa!�
P.S.
Mon Capitain, acum inteleg de ce-mi vorbeai de �summertime� cand eu iti traduceam in engleza pripita urarea marinareasca... Pentru ca in loc de �wind� am zis �winter� ...:)
Dupa o saptamana de vizionat cele mai noi filme, premiate la festivaluri internationale din intreaga lume, B-EST International Film Festival, editia a 3a, isi anunta castigatorii.
Festivalul de film a avut trei sectiuni de competitie - lungmetraj, documentar si scurt-metraj si alte doua, cu filme prezentate in afara competitiei � �Russian Cut� si �Al7lea Univers�.
Pentru Sectiunea SCURTMETRAJ, juriul, format din studentii UNATC Andrei Rus, Miruna Vasilescu, Toma Peiu, in urma vizionarii a 24 de scurtmetraje, a hotarat urmatoarele:
MENTIUNEA SPECIALA A JURIULUI se acorda scurtmetrajului �DVD�, Spania, 2005, regia si scenariul Ciro Altabas, imaginea Pedro J. Marquez.
PREMIUL PENTRU CEL MAI BUN SCURTMETRAJ se acorda scurtmetrajului �EXAMEN�, Romania, 2006, regia Paul Negoescu; distributia Tudor Aaron Istodor si Maria Dinulescu.
Pentru Sectiunea FILM DOCUMENTAR, juriul, format din criticul de film Anca Gradinariu, regizorul de film Laurentiu Damian si realizatorul TV Dragos Bucurenci, a hotarat urmatoarele:
PREMIUL DE EXCELENTA se acorda filmului �The Wild Blue Yonder�, coproductie Marea Britanie, SUA, Franta, Germania, 2005, regia Werner Herzog.
PREMIUL PENTRU CEL MAI BUN FILM DOCUMENTAR se acorda filmului � FAVELA RISING�, Brazilia, SUA, 2005; regia Matt Mochary, Jeff Zimbalist
Pentru Sectiunea Film de lungmetraj, juriul, format din G�rard Corbiau, regizor si scenarist, Belgia, Martin J.Blaney, jurnalist pentru Screen Intrenational, Germania, Ludmila Cvikova, selectioner al Festivalului International de Film de la Rotterdam, Slovacia, a hotarat urmatoarele:
PREMIUL SPECIAL AL JURIULUI se acorda filmului �INVISIBLE WAVES�, Olanda, Thailanda, Hong Kong, Coreea de Sud, 2006; regia Pen-Ek Ratanaruang.
Marele premiu al B-EST International Film Festival, ediatia a3a, se acorda lungmetrajului �SUELEY IN THE SKY�, coproductie Brazilia, Franta, Germania, Portugalia, 2006, regia Karim Ainouz, imaginea Walter Carvalho;
Bianca Boitan
PR Manager
B-EST International Film Festival
www.b-estfilmfest.com
student la actorie, Craiova
Imagine din spectacolul "Unchiul Vanea"
Despre Alex CALANGIU vom afla mai multe intr-un viitor "Pasager"
[email protected]
"Pasager/33", la 31 mai, va propune ca tema: "Lumea intre Razboi si Pace"