|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
||||||||||||||||||
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
de Marius DOBRIN
Eram pionier si vorbeam bunicii cu entuziasm si convingere despre aselenizare ca o dovada stiintifica de netagaduit impotriva credintei ei religioase. Treceam pe sub
Marius DOBRIN
Adela NEDELCU
Au trecut ani. Am trait din plin. A venit o clipa in care stiinta a pus in fata mea doua alternative, una buna si una rea. Eu sunt slab de inger cum se spune. Nu pot gestiona usor asemenea clipe. Si am simtit ca mi-a fost reamintit un adevar: sunt singur. Liberul arbitru functioneaza, deciziile mele intra in ecuatia destinului meu dar e vorba de o ecuatie in care (alt)Cineva decide. De ce eu si nu altul? De ce acum si nu mai tarziu? Nu exista regula. Intr-o clipa toata viata se rastoarna.Tot ceea ce parea important devine derizoriu si singura dorinta este de a inceta durerea. Unii apeleaza la stiinta, altii la credinta. In disperare omul incearca orice. Rezolvarea poate sa nu vina de nicaieri. Nicio carte nu poate fi solutia. Nu cred ca poate sa dea cineva un raspuns.
Ne amenajam fiecare, de unul singur, limita putintei noastre. Avem fiecare de infruntat un sfarsit. Este sau nu ceva mai departe? Dar pana acolo avem de gestionat o suferinta. Mai mare sau mai mica. De la Evanghelii pana azi, suferinta e pragul de sus pentru unii oameni. Suntem suflete diferite. Reactionam diferit. Ne construim lumi diferite. Cautam raspunsuri, cautam certitudini, poate ca avem deja unele. Oscilam intre ceea ce vrem si ceea ce ni se ingaduie. Imi place sa cred ca Dumnezeu citeste gandul meu si ma iarta. Imi place sa cred precum Hamvas Bela ca Dumnezeu se gaseste si in sunca si in sarut si in vin.
Andreea DEMIRGIAN
Ana DOINA
fara zei?"
Cosmin DRAGOSTE
Gabriel BILA
Luminita STANESCU
fond pentru forme"
Mihai MIHALSKI
Andrei FISCHOF
Alex TRAILA
"Vecinul meu, Cerul"
Dina CALIN
Andana CALINESCU
Pierre RADULESCU-BANU
Doron NISSIM
Oana CATANOIU
Doron NISSIM
Tudor NEGOESCU
Oana MEA
Uca Maria Iov Brouss.arte
de Andreea DEMIRGIAN
Laurentiu BARBUICA
In prag m-a intampinat Eva. Imbracata intr-o rochie simpla, dar cu parul tinut cochet de o bentita, daca nu i-as fi vazut ochii nici nu mi-
Simona CRATEL
Camelia CAPRARIU
Liviu ANTONESEI
SUTO Zsolt
intru fericire"
Nusa ILISIE
Nusa ILISIE
Wores Sandor
- Pot sa intru?
- Sigur, poftiti. E umbra, e liniste, stati cat vreti.
Casa Domnului. Ziduri inalte de piatra si vitralii prin care lumina se filtreaza in jocuri de culoare. Un altar inalt impodobit cu fete ale unor sfinti pe care nu-i recunosc. Icoane ferecate in argint, cativa crini in vaze si pe o masa acoperita de o musama inflorata, pocalale rituale aurite. Ma asez pe un scaun si privesc in jur. Citesc cateva litere pictate pe zid: Iata ce a facut Dumnezeu pentru tine. Tu ce ai facut pentru el?
Langa altar o pendula ticaie linistit. Tic-tic, tic-tic... Imi aminteste de casa bunicii Ioana si de pendula ei, dar asta de aici de langa altar ticaie altfel, parca mai grav. De departe aud scrasnet de frane, semn ca lumea e la locul ei, grabita, fierbinte, furioasa, neatenta. Respir adanc aerul racoros. Usa Altarului e deschisa si pot trage o privire discreta din coltul meu. Vad un fotoliu albastru si o fereastra din cele ovale pe care e pictat Fiul Domnului. Peste tot sunt imagini cu Fiul Domnului, imbracat intr-o camasa rosie si cu o toga albastra pe umar. E liniste, atat de liniste incat il pot auzi pe Adam in curte trantind o galeata de tabla langa cismea. Adam cara apa cu galeata prin toata gradina. Se opreste tacticos la fiecare tufa de hortensie, toarna destula apa pentru setea plantei si da din cap ca si cum ar raspunde unei multumiri neauzite. Am trecut de cateva ori pe langa el si am intrebat doar daca am voie sa intru si mi-a spus ridicand din umeri: stiti e inchis pentru curatenie.
- Nu ti-e cald? intreaba Eva din prispa.
- Ba da, pantalonii astia de lana ma omoara.
- L-ai sunat pe Parinte sa-i spui de mort?
- Nu...
- Ziceau sa-l suni pe Parinte sa-i spui de mortul ala, sa-l chemi.
- O sa-l chem, stai sa termin de udat.
Eva se ridica de pe scaun si trece pe langa mine de parca nici nu as fi acolo. Paseste
Roby ROTH
Alina SAVIN
SUTO Zsolt
Andrei FISCHOF
Gilad BENARI
Felix SIMA
Corina UNGUREANU
GYORFI-DEAK Gyorgy
Daniela POPESCU
Vlad SOLOMON
Andana CALINESCU
Alexa SIDOR
Claudia CIOCA
Stefan CARAMAN
dar i-am lasat rugaciunea mea pe masa, scrisa cu creionul pe o bucatica de hartie rupta anume pentru acatiste. Imi aprind si eu lumanarile tacuta: una pentru sufletul meu cel viu, alta pentru sufletul Ioanei cel dus. Adam, cu manecile suflecate, ma petrece tacut. Trec pe langa Eva si ii fac cu mana.
Nusa ILISIE
cronica: Liviu JIANU
Evelina MORARU
la Ramnicu Valcea"
Nicolae COANDE
Iulian FRATILA
- La revedere, mai treceti.
Mai arunc o privire. In spatele casei, o masuta cu scaune adumbrita langa trunchiul unui copac isi asteapta oaspetii la dulceata de cirese amare. In gradina Domnului e liniste. La poarta, nici urma de Sfantul Petre. Doar doi barbati tuciurii care joaca barbut. Pietrele de pe drum frig. In vremea asta, Eva, desculta, paseste nestingherita prin altarul Domnului. Banuiesc ca Adam s-a dus sa-i dea telefon Parintelui sa-l cheme la un mort. Nu suiera nici un sarpe, e doar vantul.
Adrian FISCHOF
Alina SAVIN
de Cosmin DRAGOSTE
Zeii au fost si vor exista dintotdeauna. Macar si la nivel metaforic. Extrem de des ne lovim, in limbajul cotidian, mediatic si nu numai de expresii de genul zeul ban, zeul sex, zeul fotbal, zeul automobil etc. La fel se intampla si cu varii persoane publice din diverse domenii. Se vorbeste (mai ales in sport) despre idoli: idolul Schumacher, idolul Ronaldinho, dar si Bill Gates devine un idol pentru numerosi oameni dornici de a deveni cineva in viata. Dar ce legatura au zeii cu idolii? Mai ales pentru crestini, zeu a devenit, sub influenta bisericii, idoli, cuvant avand o conotatie absolut negativa, cumuland atributele de oponent al luminii.
Ce au in comun toate aceste fenomene si toate aceste personalitati din diverse domenii? De ce cumuleaza atributele (translate) ale zeilor/idolilor? Un prim punct comun de incidenta este acela ca, toate cele enumerate sunt aparitii sau reprezentanti ai unor fenomene de masa. Asadar, un prim atribut al zeilor (fie ca
Al doilea element comun este acela ca �zeul sex/film/ban�, sau �zeul Michael Jackson/Michael Jordan/Jan Thorpe� produc modificari in cei ce le sunt �adepti�, in cei care se supun comandamentelor respective (axare exclusiva pe materialitate, plecarea preponderenta spre epicurism) sau care incearca sa le imite modul de raportare la existenta. La fel se petreceau lucrurile si cu vechii zei, in fapt, cu reprezentantii de forta ai oricarei religii: prin diverse reguli, ritualuri si modalitati practice de abordare existentiala, provocau, mai lent sau mai rapid, o modificare radicala in viata adeptilor, care, astfel, sufera transformari ontice cu un grad variat de profunzime. Altfel spus, zeii, moderni sau nu, propun modele comportamentale, determina o iesire din vechile tipare existentiale si racordarea la altele noi.
Zeul sau idolul, indiferent de epoca sa, cere o canalizare de energii, de eforturi intr-o anumita directie. Si, inainte de orice, aduce cu sine iesirea in prim-plan a verbului a face. Caci actiunea conteaza. La nivel declarativ, zeul fotbal sau zeul Marte nu au nevoie de prea multe si inutile miscari din buze, ci de fapte. Este nevoie de forta motrice a activului, nu de pasivul gnostic. Ce s-ar fi facut Shiva sau Ishtar doar cu partea ezoterica a cultului lor? Ar fi ramas la stadiul neutru, de virtualitate ce s-ar fi putut dezvolta intr-un anumit fel, dar nu a facut-o. Ce s-ar face Liverpool doar cu suporterii din fata televizorului, fara a veni pe Anfield Road sau sa mearga alaturi de fostii campioni ai Europei de la Porto pana la Istanbul? Biserica fara credinciosi moarta este.
Zeul dobandeste, reptat, monopol asupra vietii adeptilor. Le cenzureaza gesturile, le dezvolta alte modalitati de plasare pe paliere existentiale, le prelucreaza si le filtreaza experienta. Zeii produc dependenta. Mai ales cei moderni, acolo unde partea strict mistica este esentializata in forme aproape irecognoscibile.
Asadar, utilizarea expresiilor enumerate la inceputul articolului, gen zeul alcool, zeul masina, zeul Elvis nu au doar o valoare eminamente metaforica. In anumite puncte, prezinta parti comune cu vechii zei, cu atributele lor. Daca o religie precum crestinismul a reusit sa ni-i fure pe cei vechi, transformandu-i, prin decret, in fiinte involuate, demonice, atunci a trebuit sa inventam altii, noi. Caci ce s-ar face lumea fara zei?
de Luminita STANESCU
�Mi-a ragusit vocea in atitia ani de cind imi tot plimb piciorul sontorog pe scena spunind oamenilor povesti despre zei. Inca ma mai aud pina in ultimul rind. Intr-o zi nu o sa mai pot. Pina atunci mai am ceva timp, timp in care le arat oamenilor ceea ce nu vor sa vada. He! He! Oamenii sint ciudati, chiar mai ciudati decit zeii lor. Nu poti sa le vorbesti deschis despre slabiciunile lor insa accepta si rid de ei insisi cind isi recunosc defectele in caractere pe care s-i le imagineaza mai presus de ei. Le pun oamenilor in fata o oglinda masluita in care sa se vada dezgoliti de minciuna. Frumos ca un zeu! Asa se spunea despre mine, ca sint frumos ca un zeu. Ete ca nu mai sint asa ca acum pot sa strig adevarurile. Cuvintul meu a devenit mai important decit trupul meu. He! He! Ce parsiva e viata! Imediat o sa vina spectatorii, se aseaza si eu incep sa le povestesc. Si ce ar fi daca in loc de povesti cu subinteles o sa ies in seara asta in fata lor si o spun asa:
Doaaamnelooor si dooomnilooor! In seara aceasta coboara intre noi zeii goi! Goi de povesti, goi de straturile groase ale timpului. Sa inceapa defilarea!
Priviti-l pe marele cuceritor � Don Juan-ul Olimpului � zeul zeilor! Cita maretie! Sceptru ii e un fulger si judecata lui e aspra. Aiurea! Doamnelor si domnilor este un destrabalat. Da. Des-tra-ba-lat! Toata antichitatea si-a facut de cap pretextind ca nevasta i-a devenit insuportabila. Pfui! Nevasta de zeu cu puteri maxime! Zeita casniciei. O certareata razbunatoare si cicalitoare cu pretentii de femeie fatala! Ha! Si sa vedeti descendentii: zeul soarelui, frumuselul care plimba soarele in carul lui, de parca noi nu stim ca soarele isi descrie miscarile aparente singur singurel, nu are nevoie de nicio trasura, faeton, caruta sau cum i-o zice. De fapt individul e un snob narcisist care se etaleaza zilnic in fata tuturor. Zeul razboiului � vitejie, curaj, zeu temerar bla bla. In traducere directa, un pachet de adrenalina ambulanta croit pe un psihic supraturat de orice sabiuta mai acatarii. Infantilism! Ce sa mai vorbim de zeita dragostei � care le incurca intr-un hal fara de hal si are pretentia ca da oamenilor toate tipurile de dragoste: curata, violenta, geloasa, patimasa, nedreapta, neimpartasita si dupa ce face toate astea priveste cu satisfactie rezultatul. Ce mai � Voyeurista suta la suta! Ala cu resedinta inundata � adica zeul marii e cam tot timpul ciufut, si cind se enerveaza mai scufunda cite o corabie! Bravo nene! Pai asta era ideea? Nu trebuia sa ajuti oamenii? S.a m d. Ce rezulta de aici? Ia sa vedem: plaisirism, infatuare, don juanism, cinism, tiranie, rivalitati fara sens � Oho!, parca ma uit la clasa noastra politica!
Si totusi, exista doi zei despre care se vorbeste putin, ei sint mai echilibrati, mai judecati, mai seriosi � aproape de mirare ca provin dintr-o asa familie imposibila. Una este zeita intelepciunii, dar ea deranjeaza � ginditul dauneaza grav sanatatii impostorilor! Ati constatat? De cite ori aia multi incep sa gindeasca, aia putini si afurisiti o cam iau pe cocoasa! Pardon de exprimare! Si mai este zeul cu vulcanii si fierariile. Toata lumea ride de el cind il vede. Pentru ca e urit, schiop, acoperit de funingine si asudat! Ca e urit si schiop, nu e vina lui. E
Il lasam aici pe povestitorul nostru cu gindurile lui. Ce varianta credeti ca va alege pentru reprezentatie? Va spun eu � varianta soft. Nu poti sa arunci in fata oamenilor adevarul ca pe o galeata de laturi � s-ar
Poate ca, in ciuda a tot si toate zeii ne-au spus totusi ceva important. Niciun zeu nu se lasa imbunat fara ofrande � lucru deranjant, parca aduce a mituire. Sau poate de fapt, sensul este altul � nimic nu se obtine fara a da ceva in schimb. V-i se pare ca aduce a piata ieftina si urit mirositoare? Dar exista oare in viata noastra un lucru cit de marunt sau de pretios pentru care sa nu fi platit pretul efortului, al angajamentului, al dedicarii? Nu. Daca oamenii au inventat zeii, atunci au creat si un zeu pe masura imaginatiei lor � Zeul Ianus cel cu doua fete, zeul portilor, al inceputului si al sfirsitului, caci si imaginatia este o lume, o poarta, o sabie cu doua taisuri, poate incepe ceva sau sfirsi ceva. Esenta dualitatii face parte din firea noastra si nu de putine ori ne cumpanim actiunile intre ce am vrea sa facem si ce vom face de fapt. Ma uit in oglinda in fiecare zi, uneori ma vad pe mine cea din afara, alteori pe mine cea dinauntru. Ianus dualul e cel care ne pune pe ginduri, el este inceputul si sfirsitul, iar intre cele doua extreme este viata noastra in care punem cu patima pentru fiecare lucru dorit pretul de munca, efort si visare. Am avut vreodata nevoie de zei, mai avem inca? Lectiile le stim, atunci ei la ce folosesc? Sau nu exista nicio piatra unghiulara, niciun inteles ascuns si zeii sint de fapt plasmuirea stingace a neputintei noastre colective de a pricepe ca oamenii si-au atins majoratul, pot sa decida singuri pentru ei insisi, dorinta noastra de a invinui pe altii pentru temerile, reusitele sau nereusitele noastre? Doamnelor si domnilor, Panteonul o gol, zeii au plecat, au ramas numai de oglinzile noastre.
Exista totusi o legenda a zeilor care imi place. Spun oamenii din Delta Dunarii ca grindul Letea are povestea sa zeieasca. Aici s-ar fi nascut Europa din patima si iubirea lui Zeus pentru frumoasa Leto (Leto � Letea). Asta ma face sa cred ca Europa incepe de fapt de aici, de la noi si imi place la nebunie. Sint subiectiva nu-i asa? He! He! Oamenii sint ciudati!
de Andrei FISCHOF
imbrobodindu-se cu reprosuri
cereasca surzenie
naste horcaituri
de moarte
toate fara puteri sint
in fata zamislirii faptelor
implinite
zadarnic cautasem
dincolo de nori
dincolo de paminturi
cineva voindu-mi binele
mi-a destainuit
o nestiuta inca adresa
ca o formula din
fizica particulelor elementare
patrunzind in ea
ca intr-o plina de curiozitate
imperechiere
m-am pierdut
inecat intr-un gol
imens
greu
precum inselaciunea
http://trailaalex.blogspot.com/
Cap. XIX - "Vecinul meu, Cerul"
de Dina CALIN
Continuare din Pasager/29
Cred ca Nicoleta era un ciob in care ma vedeam pe mine si pe Dumnezeu cum am fi cind vom fi impreuna iarasi una, Unul, si in proportiile potrivite, in care universul este intreg si stabil. Dar era numai o iluzie, numai o proiectie care sa ma incurajeze sa imi continui drumul. Desi m-a ispitit enorm sa ramin in contemplarea ei pentru eternitate. Ca orice iluzie a disparut si bine ca s-a intimplat asta mai inainte sa ma confund si sa ma pierd iarasi. De cite ori ma voi fi pierdut pina acum...?!
Nu mi-aduc aminte din vietile trecute mai nimic. Probabil ca deocamdata nu e nevoie. Cind va fi imi voi aminti cu siguranta. Sint convins insa, nici nu incape discutie, am mai fost pe pamint si in alte trupuri. Ce e un trup? O haina. Dar dupa dinamica vietii prezente am speranta ca e posibil sa fie ultima. Da, cred ca sint aproape de final. Il simt tot mai mult si mai aproape. Il simt. Ce miracol, ce minune! Ma uit la oamenii din jur, nimeni nu banuieste macar. Numai Nicoleta a ghicit ceva cred. Cred ca asta era ce o atragea la mine, altceva n-avea ce, altceva nu sint nimic si n-am nimic deosebit in mine.
Imi pare rau de Nicoleta. Fata asta m-a facut sa simt ce e aceea compasiune cel mai mult si cel mai profund, desi sentimentul asta mie nu mi-a fost strain niciodata. Cind a disparut brusc din viata mea primul meu gind a fost desigur ca a realizat ca nu ma poate iubi cu adevarat si ca a fugit de mine si de pasul pe care era cit pe ce sa-l facem. Ce puteam sa cred altceva cu trecutul meu depresiv negativist pesemne inca nevindecat pe deplin pe vremea aceea? A trebuit sa imi reaiu procesele de autoanaliza pe toate de la capat... Crezusem ca universul meu era deja intregit cind am intilnit-o. Cit de usor ne lasam inselati. Pasiunea pentru ea a deschis iarasi poarta spre abis si am putut cobori acolo iarasi ca sa vad ce nu iertasem inca si sa iert, sa curat cu gindurile ce mai era nelimpede in amintirile mele, sa las apoi sa se duca tot negativismul acumulat acolo ca un puroi... Abia pe urma am realizat ca n-a fost vointa ei ci a mea sa dispara. Isi implinise menirea, din momentul acela avea sa devina numai o bariera intre mine si El... Nu stiu ce s-a intimplat cu ea si totusi as dori sa stiu, poate acuma apuc inainte sa ma intorc inapoi sa aflu si ce mai e cu ea, desi sint absolut convins ca orice ar fi e ce trebuie sa fie. Caci altfel, pentru mine, ea nu este decit o parte din valul de iluzii al Mayei... Oricit de vie mi-a parut pentru o clipa si oricit de puternic simtamintul ca este ba parte din mine ba parte din Dumnezeu. Nu, nu e nici una nici alta. Ci numai lumina se juca in parul ei ca mierea de padure si in ochii ei caprui blinzi cind asa, cind asa. Frumoase sint femeile si ea era atit de proaspata, de naturala, de simpla, de curata. Poate ca Dumnezeu e femeie, nu stiu. Nu din pricina ca vad unirea noastra ca pe un act sexual la scara gigantica, o, nu, nicidecum, Dumnezeu e puritate mai ales, ci pentru ca il simt uneori atit de delicat, de gingas, de subtil, de cald. Uneori fragil, da, dar nu de o fragilitate-vulnerabilitate ci de o fragilitate-supra-sensibilitate si fragilitate-transparenta. Dar nu stiu, desigur, poate ca pur si simplu El este o fiinta mai complexa care este si barbat si femeie in alcelasi timp. Poate ca asa sintem si noi invitati sa devenim?!
Sint convins ca acolo unde e Nicoleta e bine, mi-o reprezint fericita, doresc sa fie fericita, si poate ca evolueaza si ea, ea ca eu, ea ca alt-eu, cu cit eu ma apropii de El mai mult si de toate eu-rile, se apropie si ea de ele si va fi pesemne si ea implinita si intreaga cind intregul va redeveni totalmente intreg. Da, crezusem ca e deja cind am intilnit-o si pentru o vreme n-am fost sigur ce rol are in viata mea. Asta era insa rolul ei, sa imi arate ce inca nu era. Pe urma cind a trebuit sa ma vindec de disparitia ei a fost greu. Dar prapastia pe care a deschis-o in mine episodul cu ea a dat posibilitatea vindecarii tuturor celorlalte amintiri ce altfel ar fi erupt mai tirziu si desigur mai grav. Daca le lasam sa doara acolo la nesfirsit. Pacate vechi, vechi vini ale altora fata de mine, ale mele fata de altii... trebuie aruncata peste bord incarcatura negativa a micilor patimi de de-alungul vietii. Fara acest mare mic efort te scufunzi si te scufunzi si intr-o zi te trezesti ca te sufoci...
Si cite amaraciuni am avut eu de indurat de-alungul vietii mele de pina acum. Acuma insa e bine. Da, locul meu acolo este, l-am gasit. E superb, superb! Uneori parca mi-e frica ca mi l-ar putea lua cineva, dar nu, nu mi-l poate lua nimeni. Ha, cine ar fi interesat de un loc intr-un asezamint atit de retras, de modest, de auster?! Un rai insa. Superb, superb!
N-am crescut in puf. Asta imi prinde bine acum, acolo. Oare sa fi fost umilinta sau foamea si frigul cele ce m-au marcat cel mai mult in anii aceia?! Sau absenta unui sin si a unor brate in care sa ma ghemuiesc?! Era o senzatie difuza ce ma urmarea uneori, pesemne ca imi aminteam cumva inca de mama care m-a crescut pina la sase luni. Ea a murit si tata a trebuit sa plece in armata si n-a avut cui ma lasa si m-a dus la orfelinat. Nu s-a intors niciodata sa ma ia. Mi-o fi uitat numele sau o fi murit si el din ceva? Nu mai era razboi, daca a murit a fost din cauza vre-unei boli. Sau poate s-a recasatorit cu vre-o femeie care nu m-a vrut?! Nimeni nu m-a cautat si fiind bolnavicios si urit la infatisare nici un cuplu care sa vrea sa ma adopte nu s-a gasit... Pina in clasa a treia cind batrinii aceia au vrut sa ma ia fiindca invatam atit de bine. Ea era bibliotecara la Biblioteca Centrala de Stat, cum s-a prabusit biblioteca asta in timpul loviturii de stat, noroc ca mama nu mai traieste de mult, ar fi suferit enorm, asa de mult o iubea, amindoi iubeau cartile, el fusese profesor universitar la facultatea de filozofie. El in sufletul sau iubea misticismul budist in timp ce mama adora Olympul grecesc. O vreme m-am cautat cind intr-unul si cind in celalat si am contemplat si ideile lui Mihai care era crestin ortodox convins, a scris si poezii crestine, mergea la cenaclul lui Ioan Alexandru unde m-a dus si pe mine de citeva ori. A invins in
Ma jucam in curtea orfelinatului de cele mai multe ori de unul singur fiindca nu le suportam rautatile si prostia. Imi placea sa privesc furnicile si gindaceii ore intregi. Mi-era mila de ele. Ma simteam inrudit cu ele chiar daca erau atit de micute. Nu le-as fi putut face nici cel mai mic rau. Mi se parea absurda agresivitatea
Nu, nu sint singur, asa cum isi inchipuie Maria, colega de matematiica. E atit de romantioasa macar ca o femeie de o inteligenta rara. Ea nu crede decit in dragoste si sexualitate, e convinsa ca am plecat la minastire fiindca am fost distrus ca m-a parasit Nicoleta. Ce copilarie! Asa sint ele. Printul si printesa trebuie sa se casatoreasca si sa aiba un copil cu parul de aur. Nu se mai satura de povestea asta. De fapt nici eu de a mea� Fiecare om poate ca are cite o poveste a lui de care nu se satura. Si care pentru altii este plictisitoare. Si el nu e constient, daca ar stii i s-ar parea incredibil. Nu, nu sint facut sa fiu pentru eternitate profesor intr-un satuc de provincie. E o menire nobila dar nu e a mea. Nici sa acumulez bunuri carora a le devin sclav, sa ma ingras, sa ma lupt cu pretul chiriei si cu colesterolul, sa ma intilnesc cu prietenii la mici si bere sa injuram pe cutare sau cutare politician si sa ne extaziem din pricina unor povesti cu incredibile forme de picioare sau de tite de femei. Pasiunea mea este sa stau de vorba cu vecinul meu cerul. Ihi. Nu exista nimic in lumea asta mai interesant, mai atragator, care sa imi dea un sentiment mai profund de implinire.
de Pierre RADULESCU-BANU
crestinismului, depasesti mentalitatea parohiala de ortodox. Odata ce admiti vastitatea universului abrahamic, depasesti mentalitatea parohiala crestina. Odata ce admiti vastitatea intregului univers, cu exprimari diverse, uneori contradictorii, intotdeauna fascinante, depasesti mentalitatea parohiala europeana - sau iudeo crestina - sau monoteista.
Exista si oameni care inteleg ca evreii, crestinii si musulmanii sunt de fapt frati intru Abraham. Am fost duminica seara intr-o biserica episcopala din Alexandria, pe peretele din fata erau doua placi - amandoua aveau texte intr-o engleza foarte arhaica � pe una din placi era Tatal Nostru si era Crezul � pe cealalta erau cele Zece Porunci.
Acum cateva zile citisem intr-o carte de Dietrich Bonhoeffer ca Psalmii sunt cuprinsi in intregime in Tatal
Dar cea mai mare revelatie am avut-o cand am fost la Beijing si am vazut templele cu statuile uriase ale lui Budha - atunci am inteles intr-un mod foarte fizic
http://www.pbase.com/doronnissim/image/53935536
Ceea ce m-a impresionat era evidenta ca ma aflam intr-un univers spiritual radical diferit de cel in care traisem. Aveam senzatia fizica a existentei unor universuri umane paralele. Fusesem tot timpul obsedat de descendenta spirituala comuna din Abraham - de dialogul dificil si paradoxal dintre cele trei mari religii monoteiste - de congruente si divergente � si descopeream un univers in care toate astea nu mai aveau nici o insemnatate.
Sigur ca stiam din carti despre budisti, despre shintoishti, despre hinduisti - acum insa simteam foarte palpabil - statuile acelea uriase ma copleseau. Sa nu ma intrebi daca venerez sau nu statuile :) NU toate statuile sunt idoli :) Si nu toti idolii sunt statui :) Ar fi prea simplu. Uneori il transformam chiar pe Dumnezeu intr-un idol.
Citesc o carte scrisa de Paul Tilich si sunt impresionat de profunzimea si radicalitatea gandirii crestine a acestui teolog. Este o carte care se citeste greu pentru ca fiecare pagina te impresioneaza si ramai pe ea, meditand. Este acolo un capitol in care Tilich face o observatie profunda - Dumnezeu nu este national - el este advearat pentru ca este Dumnezeul intregii Istorii - odata ce il nationalizezi, te indepartezi de fapt de el, si - adaug eu � il transformi intr-un idol (adica intr-un zeu minicinos).
de Oana CATANOIU
cele trei lumi ale mele:
pe cea in care traiam
pe cea pe care o visasem
pe aceea in care veti fi singuri
M-a mirat sa vad
ca nu exista atei
e doar o faza
prin care trece fiecare
m-a mirat sa va vad
inchinandu-va la crucea
pe care m-ati sacrificat
o sa va intrebati mereu
de ce mi-am lasat sangele
sa curga
oricine isi poate da viata
pentru altcineva
Am fost omul
care a stiut sa iubeasca
atat trebuie sa stiti.
Dupa ce nazariteanul
s-a �ntors la sine
ei au ramas neschimbati,
crucificand idei.
http://www.pbase.com/doronnissim/image/54524950
de Tudor NEGOESCU
papusile acestea perfecte,
spuneau oamenii.
poate asa ii vom imbuna
pe zei!
sa sacrificam oamenii acestia
imperfecti,
spuneau papusile.
poate asa vom scapa
de zeii lor!
de sus, de pe munte,
se vedea un spectacol maret:
mii de ruguri aprinse,
oameni si papusi in flacari.
si nici un zeu prin
preajma!
Locuinte divine in cerul nostru mental
cat si sentimental
de Uca Maria Iov Brouss.arte
al acelora dintre zei care avusesera intelepciunea sa-si plaseze nominalizat olimpica locuintza, in timp util pe o planeta a
sistemului nostru solar .
Dupa ce sfirsesc crizele de identitate ale maiestuasei ,altminteri ospitaliera Terra
Cand suveranul plenipotenitar Pamant isi incheie pactele sale de constiintza revolutionara ,evident cultural stiintifica, din antichitate si mai apoi
zeilor
c�te
o
divina locuibilitate
.
Norocul lor , al acelora dintre zei care dovedesc deja inscrierea
intr-o disciplina de sistem pe cat de solar ,pe atit de unanim acceptat
.
Norocul zeilor se raspindeste din zeu in zeu
crescand si in beneficiul semizeilor
asadar:
~
Foto: Laurentiu BARBUICA
Sfinta Miercuri de la al sau fiu Mercur zeu vesnic tinar calator al afacerilor primind in dar casa de basm si poveste mai la vale,da, chiar inainte de intrarea in palatele zilei de Joi
Pe cand si mai la vale, iata ,o,zeul Marte locuind politicos cuminte in ziua sa a templului de-i Martzi .
Mai la deal de Zeus locuieste Venus
in casa Sfintei Vineri intr-o frumoasa zi a saptamanii unde, doamne ,cat e de multa necesara indeletnicirea divina intru protejarea dar si pentru machiajul frumusetzii ce iese seara la bal la Saturnalii, de Sabat,desigur , cand e Sambata.
de Simona CRATEL
simt nevoia disperata ca totul sa aiba sens, si ca viata sa nu se sfirseasca atit de trist, cu o moarte definitiva si irevocabila. Nu pot accepta sa moara. Trebuie sa fie ceva DUPA. :) In ceea ce ma priveste o sa fiu foarte fericita sa mor, sa am si eu un pic de odihna in sfirsit. Nici nu-mi trece prin cap sa ma duc in rai sau in iad, sa fiu fortata sa ma adaptez in alt fel de "societate". E ca si cum m-as muta din Germania in ... India, sa zicem. Si trebuie sa ma adaptez si acolo. Sa fiu din nou auslander. :) Moartea e o rasplata bine-meritata. Am tras destul pe lumea asta, si nu mai vreau sa trag pe nici o alta lume. Am avut destule probleme. Nu-mi mai
Foto: Camelia CAPRARIU
Intr-o singura secunda, gata! Nu mai sunt! Nu mai exist! Ce-i asa rau in asta?
dumnezeu ma vede mereu si stie in fiecare secunda ce fac. Asa ca eu am crezut-o si m-am simtit tot timpul
supravegheata si terorizata. Si nu puteam nici la baie sa ma duc linistita ca era mereu cineva acolo care-mi
viola intimitatea.
N-am mai fost intr-o biserica de.... douazeci sau douazeci si cinci de ani. Nu mai stiu cind m-a tirit
ultima oara bunica-mea cu ea. Nici nunta n-am facut-o la biserica, pt ca nu mi se pare realist sa juri ceva pt toata viata. Oamenii se schimba. Oamenii se plictisesc. Sau altele.
A, imi amintesc cind am fost la biserica ultima oara! Dar n-am fost cu adevarat! Eram intr-o stare cumplita
pe la douazeci si trei de ani si eram atit de dezorientata ca nu stiam ce sa fac, unde sa ma duc. Ma
plimbam prin Bucuresti, dar nu vroiam sa merg nicaieri, nu aveam unde. Si am vrut sa intru in biserica din Piata Dorobanti. Aveam nevoie disperata de ceva, de o directie. Si cind am dat sa intru, un preot mi-a inchis usa in fata foarte grabit si scirbos, si mi-a zis ca e inchis!
Eu si Valeriu Gherghel salvind pescarusul pentru Andreea Ioana
de Liviu ANTONESEI
noi l-am salvat. Eu si Valeriu Gherghel i-am curatat
aripile
de nisip, pietricele si ierburi de mare.
Noi l-am culcat pe faleza, in paie, noi am suflat ceasuri
intregi peste penele sale,
noi ne-am rugat pentru el.
A doua zi, catre prinz, s-a ridicat deasupra noastra,
in cercuri largi, tot mai largi, si a zburat
inspre mare.
Ne-am laudat cu mindrie iubitelor noastre, copiilor si
prietenilor nostri
noi mult ne-am falit. Asa am intervenit noi impotriva legii selectiei
vietuitoarelor
de pe planeta pamint. Am dormit fericiti.
Am baut, am iubit, am murit.
Peste veacuri si veacuri, peste milenii,
rasa cea noua a invadat marile
si uscatul � uriasi, albi, cu deschiderea aripilor
de treizeci de metri; stapini ai Universului,
nimic nu le statea impotriva, moartea, ea insasi,
speriata fugea...
Obicei curios: la fix orele cinci dupa-amiaza,
se inchina la doi zei de marmura alba, zei pitici,
golasi, fara aripi, care, odata,
pe o plaja pustie...
Am relatat totul. Am relatat cu precizie totul. Si nu ne e
teama.
de Nusa ILISIE
Si inca nu am spus tot! Daca intorceai capul spontan, asa ca la o bataie pe umar, vedeai, mai ceva ca in povesti, crede-ma, un alai de fete frumoase, imbracate in straie de sarbatoare. Nu erau fuste scurte, cu picioare lungi si nici bluze decoltate cu sanii goi, ca sa te ajute totusi, sa te dezmeticesti, sa ghicesti in ce secol esti. Nu! Nu! Erau fete ca niste zane, coborate din calestile trase de cai albi, ca si cum ar fi coborat pe timp din alte secole, imbracate dupa moda acelor vremuri, cu fuste lungi, crete si inflorate, pe sub care se ghicea dantela alba, fina, a juponului, ce ascundea
cui in care sa-ti pui poftele. Ca sa nu-ti mai spun de fanfarele care treceau impunator printre oameni: o masa compacta de instrumente si sunete, ca o fantoma a ideii de ordine. Trec de la o fantoma la alta, stiu!
Pe strazi era risipa de flori miscatoare, pentru ca le vedeai peste tot, din care urma sa se nasca, incet si in taina, ca o binecuvantare celesta, chipul bland al Sfintei Fecioare. Era si o risipa de porumbei, care zburau lin, purtand cu ei ramuri inflorite de maslin!
Tu, crezi in rai?
La miezul noptii, s-au adunat in jurul statuilor multi oameni, de pe toate continentele. Nu stiu cum pot sa fie unii, atat de punctuali! Si nu mai vorbeau, ci doar taceau intre ei. Era momentul cel mai emotionant al sarbatorii. Tobele bateau puternic, sacadat, ca la o executie, artificiile izbucneau dintr-o data ca niste fantani de lumina vie si limbile serpuitoare, lungi, fierbinti ale focurilor, sustineau cerul sa nu se rastoarne! Cand statuile au inceput sa arda, lumea a inceput sa aplaude si sa tipe, ca intr-o eliberare spontana a raului, urii, pacatului! In clipa aceea, toti au devenit, inca o data, o apa si un pamant, adica, la fel. La fel de curati si de buni, cred ca ai inteles!
Pana dimineata nu a mai ramas decat cenusa fumeganda, din care raul, ura, pacatul, se vor reface si se vor naste din nou, intr-o lume redevenita normala, adica nefericita si constransa, dar ordonata!
PS. Daca ar fi, sa ma intrebe Dumnezeu pe mine, cum sa se intample sfarsitul lumii, i-as sugera o noapte ca aceasta, in care toate natiile pamantului ar sfarsi zambind, chiar daca, numai dacii o faceau!
de We�res S�ndor
Traducere de Gy�rfi-De�k Gy�rgy
Editie de baza: We�res S�ndor, A teljess�g fel�, Budapest, Tericum Kiad�, 1995
De ce pe usa de intrare a farmaciilor figureaza reprezentarea unui sarpe? In locul lui, omul de azi ar putea sa picteze cativa purcei voiosi, ce pleznesc de sanatate.
De ce deasupra scaunului de judecata sta o zeita legata la ochi? Omul de azi ar putea sa-i scoata naframa de pe ochi; las' sa semene cu o precupeata care cauta sa fie pe placul tuturor.
De ce pe altar se pune un starv rastignit? Omul de azi ar putea sa transforme altarul intr-o taraba, unde sa-si
A DOUA TRILOGIE NEAGRA
Cea mai periculoasa nelegiuire nu este aceea care infrunta fatis, cu indrazneala, virtutea, ci aceea care se mascheaza in virtute si spurca simturile si simtirile.
Cel mai aprig dusman al iubirii nu este ura, ci filantropia dulceaga; cel al patriotismului nu este tagaduirea patriei, ci parazitismul plin de demnitate si demagogia patriotarda
Morala dragostei nu este intinata de imoralitate, ci de onorabilitatea unei societati care, in timp ce combate lascivitatea in mod public, ofera in particular o suta de surogate corcite dintr-insa.
A TREIA TRILOGIE NEAGRA
O inventie a epocii contemporane noua este entuziasmul obligatoriu, revolutia institutionalizata si administrata de stat, revolta opresorilor impotriva celor oprimati.
Fiecare gen de arma va trebui sa se preamareasca, sa trambiteze ca ei sunt cei mai grozavi dintre toti, desi nimeni nu-i va crede; toti cetatenii trebuie sa declare ca seful statului e intelept, viteaz, binefacator, fara sa-i creada cineva; si asa mai departe.
Astfel si cea mai nevinovata minciunica a devenit o culme inaccesibila noua. Am picat rau de tot in groapa, suntem mai jos de fundul broastei.
de Alina SAVIN
pe care am vazut-o vreodata
e cea din mullholand drive,
cind gangsterul vomita espresso-ul
acum sint la biblioteca si mi-am luat un espresso
de la dozator
(nu aveam bani de cafea cu lapte):
un espresso infect, cu gust de cenusa
dar miroase frumos
iar in sala sint numai eu si aroma de cafea
de Andrei FISCHOF
e ca o noua nuntire, mereu.
Fara martori. Nescrisa-n scripte.
Caci singur e fiecare
la Ierusalim
cu gindu-i.
Nemarginit tarim al biruintei.
http://gilad.deviantart.com/gallery/
de Felix SIMA
Si-a silabei de uimire,
Arde-n alba lumanare
Si asculta de la mine:
Intr-o zi mi s-a ucis
-nu imi e deloc usor-
O fiinta-a mea din vis
Cand eram tremurator.
Mi-au ramas vorbe confuze,
Roua de baut prin pai,
Miere-n fiere, frunze-n buze,
Urme verzi de dus la rai...
Peste ele, ochiul este
Rosu � un cadran de sange-
Si pe care �o poveste-
Viata toata mi se strange,
http://alb-negru-galben.blogspot.com
de GYORFI-DEAK Gy�rgy
capatul de sus, unul alb, altul negru si al treilea caramiziu, inscriptionate cu semne filosofale despre care poporul credea ca reprezinta sarea, piperul si paprica. Pasea cu o anumita elasticitate in umblet ori, mai degraba, plutea impins de o adiere de vant in
largul ulitei. Trecea prin marea de oameni ca fumul printr-o rogojina proptita in fereastra, fara sa se loveasca, fara sa loveasca pe nimeni. Bineinteles, nu-l observa pe Halim, proprietarul ceainariei �Izvorul
vesnic", cea din dreapta casei lui Zlot Camatarul, care se arunca literalmente la picioarele calugarului, le cuprinse cu bratele sale bondoace si-l forta sa se opreasca.
- Sare in bucate...
Cineva il izbi nemilos in coaste si simti alaturi aroma de vanilie a lui Pitak, cofetarul din susul strazii.
- Slujitor al lingurii, auzi vocea mieroasa a durduliului fauritor de zaharicale, bine ai venit in orasul nostru.
Halim se stapani si isi ridica privirea catre ratacitorul gata sa se inalte peste amandoi. Spuse repede, straduindu-se sa nu para nepoliticos:
- Gardian al miresmelor, te rugam sa cinstesti modestul nostru local.
- Limba de mar, localul meu e la nici doi pasi departare, insista Pitak.
Halim zambi triumfator si-l invita cu vocea omului sigur pe victorie.
Foto: Daniela POPESCU
Cofetarul simti ca trebuie sa-si peticeasca greseala:
- Ucenicule, te rog, gusta-mi inmiresmata braga si odihneste-te la umbra teilor din gradina mea.
Calugarul isi apleca smerit fruntea si, parca cerandu-si iertare, intreba cu o voce placuta, soptita, insa clara:
- Fratii mei, imi puteti spune unde este placintaria Susanei?
Pitak simti cum abia perceptibila boare umfla panza straielor si-i da aripi calugarului. �ntelese cu amaraciune ca eremitul venise chemat. Se ridica surprinzator de iute si se inclina respectuos. Lipsit de
sprijin, Halim cazu caraghios, rostogolindu-se peste umar in praful drumului.
- Pot sa va conduc? intreba cofetarul cu o oarecare teama in voce.
Calugarul aproba surazator.
Halim isi scutura straiele de tina. �Macar stiu unde se duce", se gandi cu repeziciune, �imi voi trimite feciorul de casa sa-l cinsteasca pe maritul oaspete".
Placintaria Susanei era chiar la intrarea in piata de animale. Pitak nu-si putea imagina de ce Daruitul o cauta anume pe femeia cea trupesa si sloboda de gura, o amarata cu parul nepieptanat si degetele
lipicioase, cu un barbat betiv si trandav. El n-ar fi putut sa traiasca nici o zi in pravalia cu miros acru, de aluat lasat sa dospeasca peste noapte, pe vatra cuptorului. Dar, intrucat astazi soarta ii zambise si nu dorea sa-si bata joc de sansa, isi calauzi Fratiorul catre obscura destinatie. Cum mergea alaturi de el, vedea cum se itesc capetele patronilor si ospatarilor din bodegile situate in ambele parti ale drumului,
intalnea privirile uimite ale tarabagiilor de pe marginea trotuarelor, auzea bucuria din glasul celor saraci si infometati:
- Unde va duceti? Incotro? Unde mergeti? intrebau cu speranta in glasuri.
Eremitul cel costeliv pasea incet, parca tras de toiagul sau, in vreme ce Pitak tacea, ca sa-si dea importanta
- Iata-l, iata-l!
- A venit vremea sa ne indestulam.
- Taci, caine lihnit!
- Dumnezeu s-a indurat de noi!
- Inchina-te, burta, la Miamzaram, Zeul Pofticiosilor.
Calugarii ratacitori se bucurau de o foarte mare popularitate, dar, in acelasi timp, erau contestati vehement si urati de cei de alte credinte. Se povestea ca fusesera oameni neinchipuit de bogati, dar renuntasera de buna-voie la casa si la toate bunurile lor. Se prinsesera frati, ca sa umble prin lume ca niste calici. Cerseau, dar
nu primeau bani, dimpotriva, ii aruncau in colb, ca pe un lucru spurcat. Dormeau unde apucau, mancau ce li se dadea si imparteau cu altii putinul primit, indemnandu-i pe oameni sa traiasca cu dragoste si in pace, invatandu-i sa se fereasca de ispitele celui rau. Stiau sa scrie si sa citeasca, asa ca lumea ii ruga sa poarte mesaje catre cei aflati departe. Dar faima li se datora in special minunilor faptuite. Se povestea ca Zeul lor, numit Cel Unic si Indurator in rugaciuni, putea face lucruri de neinchipuit: preschimba apa limpede in vin, umplea cu pesti plasele scufundate de pescari in iazuri, inmultea bucatele. Harul Lui se revarsase si asupra credinciosilor care-i urmau invataturile.
Odata, un astfel de hoinar nimerise seara intr-un loc unde nimeni nu-i oferise gazduire, in afara de un coate-goale, ce traia in capatul satului, intr-un bordei plin de copii. De dimineata, ca sa-i multumeasca pentru gazduire, calugarul il puse pe om sa scoata ceaunul cel mare in curte si sa faca un foc strasnic sub el, apoi turna cateva galeti de apa in el. Vecinii venira degraba sa vada ce se petrece. Sfantul le spuse cu smerenie ca i s-a facut foame si ca va face o ciorba de bolovan. Spre mirarea tuturor, lua piatra folosita peste iarna ca greutate in butoiul de varza si o arunca in apa care incepuse sa fiarba. Rosti o rugaciune, apoi, arunca
putina sare si cate o ciupitura de mirodenie din saculetele legate de toiag, de umplu aerul cu o mireasma divina. Mirosea atat de placut, incat tuturor celor prezenti li se facu gura apa. Dar calugarul nu-i lasa sa se apropie decat pe aceia care au dat fuga sa aduca si ei ceva: un pic de ceapa, cativa pumni de orez, niste
slaninuta, doua maini de patrunjel, o telina, niste morcovi. Din putin in putin, ceaunul se umplu de mai ca dadu peste buza. Gazda se grabi sa aduca scandurile puse la uscat in pod, din care incropi in graba o
masa lunga si niste banci, iar apoi ospeti tot satul. Asa o fiertura satioasa nu gustasera neam de neamul lor. Ba apoi starostele satului chema si niste ceterasi, asa incat oamenii jucara si se veselira pana seara tarziu. Iar in dimineata urmatoare constatara cu uimire ca, in afara de bolovanul din butoiul de varza, ramasese inca de un pranz pe fundul ceaunului.
Sa nu ne minunam deci de multimea de gura-casca si de taie-frunza care se aduna pe data cand il zari pe Calic, calauzit de catre cofetarul Pitak. I-au urmat pana in marea piata a orasului, unde ar fi trebuit sa o coteasca la dreapta.
- Opreste-te, ticalosule! tuna vocea capitanului de strajeri de la Templul Stralucirii Daurite, lacasul lui Baalak, zeul cetatii.
de Vlad SOLOMON
In casa sa din vechea Siracuza,
Tanarul Arhimede
Observa
Ca apa se ridica
Si se revarsa peste marginea baii
In care el, tanarul Arhimede,
Se cufundase.
Uimit,
Tanarul Arhimede masura,
In vechile ulcioare grecesti,
Volumul apei urcate;
Si, dupa ce zgarie,
Si va proclama tuturor
Marea-i descoperire.
Si le va povesti,
Cu lacrimi in ochi,
Cum suferise, dar cum verificase
Stiintific, evident,
Cum toate apele,
Rauri, lacuri, golfuri,
Apele de ploaie,
Sau ale baii comunale,
Se ridicasera doar fiindca un corp,
Un singur corp,
Isi lua cu el Iliada si Odiseea,
Si hitonul si ulciorul cu vin,
Si se pregati a pribegi
De-a lungul si de-a latul Greciei.
Dupa ce isi lua ramas bun
De la tanara sa prietena,
Permitandu-i sa se marite
Cu baiesul din cartier,
Porni Arhimede spre lacuri,
Si rauri si golfuri,
Si ape de ploaie!
Pe la treizeci de ani,
Cateva semne ciudate,
Pe asprul nisip al Siracuzei,
Constata
Ca volumul apei inaltate
Este egal cu greutatea
Propriului sau corp.
Atunci tanarul Arhimede
Arunca cu dispret cartea de geometrie
Si hotara sa-si consacre intreaga viata
Apei;
Si sa descopere o lege,
Una noua, evident,
Prin care el, Arhimede,
Sa proclame lumii intregi
Ciudata reactie a apei.
Deci, intra la vecinul sau,
Care isi facea baia saptamanala
In vechea cada de marmora alba de Paros.
Si aici
Dar, inainte de asta,
Batranul Arhimede
Citi, ca-n fiecare zi,
Cateva pagini din zdrentuita Iliada
Si porni spre mare,
Sa-si spele trupul prafuit
De ani si drum.
Intra in apa marii,
Dar disloca prea mult volum
Si se-neca�
Cu Iliada si Odiseea
Si cu toiagul,
Si cu ulciorul,
Si cu vechiul papirus�
Si paginile Iliadei plutira care-ncotro,
Si ulciorul se umplu cu apa sarata si scoici,
Si toiagul, ingreuiat de ani,
Se-nfipse-n fundul marii
Si-adormi,
Si cerneala de caracatita
De pe vechiul papirus pieri�
Constata acelasi fenomen ciudat.
Si cu cat intra mai tiptil
In cada de baie,
Fie la el,
Sau la vecin,
Cautand sa insele apa,
Surprinzand-o intr-o clipa de neatentie,
Apa se tulbura,
Isi radea in sinea ei
Si urca.
Atunci tanarul elen lua un papirus vechi
Si scrise cu cerneala proaspata,
Culeasa de-un cretan
De la o caracatita
Din Marea Adriatica,
Legea sa:
�Orice corp, fie el om, dar nu si zeu,
Cufundat in orice fel de apa,
Va disloca, indiferent de vointa lui,
Un volum de apa,
Fie ea pura sau sarata,
Egal cu greutatea corpului,
Proaspat cantarit in piata ateniana.�
Si, incantat,
Tanarul Arhimede se hotara
Sa-si sacrifice intreaga viata
Spre a verifica, stiintific, evident,
Ajunse la Aspropotamos
Si se scalda in el.
Apa urca
Si Arhimede se bucura.
La patruzeci de ani,
Cu manecile peticite si obrazul ars de Helios,
Ajunsese sa verifice
Si Aliakenanul si Vardarul,
Si raurile secate,
Si toate cresteau.
Iar Arhimede,
Imbracandu-si ultima pereche de sandale,
Cu mainile tremurande si aproape surd,
Porni clarvazator spre golfuri�
Si Corintul urca,
La fel si Salonicul,
Si lacurile din nord,
Si apa de ploaie,
Cand caruntul Arhimede,
Strangandu-si draga Odisee,
Se afunda in ele.
Batran, flamand si ostenit,
Sosi in Atena cu ulciorul de vin gol,
Descult ,
Sprijinit intr-un toiag de lemn
Si beat de fericire,
Si anunta
Iar atenienii-l asteptara zadarnic pe Acropole
Si-l decretara fariseu.
Iar dupa sapte rotatii ale lui Helios,
Un tanar inotator
Vazu plutind pe mare
Corpul batranului Arhimede.
Il trase la mal,
Il culca pe nisip,
Si, stiintific evident,
Ii verifica pulsul.
Batranul acesta
Se inecase in mare.
Era mort.
Si tanarul il privi trist,
Apoi zambi
Si pleca spre faleza de granit.
Brusc se intoarse,
Privi batranul mort,
Varsa o lacrima,
Se rasuci in loc,
Urca pe-Acropole,
Chema Atena
Ostenita de chemari in van
Si, in absenta tuturor,
Varsa a doua lacrima,
Privi din nou de sus trupul culcat
Si exclama:
Evrika !
de Alexa SIDOR
Alexa: hey!! salut
Dan: ce faci? cum e viata ta?
Alexa: perfecta
Dan : ce ma bucur.. imi place raspunsul tau..
Alexa: vrei o poveste acum de dimineata?
Dan: mai intrebi?
Alexa: trebuie sa aiba un sfarsit positiv sau nu conteaza?
Dan: nu conteaza..
Alexa: el este italian si a iesit cu o tipa vreun an (musulmana)
Alexa : el avea 18 si ea 17
Dan: erau colegi de liceu?
Alexa: nu. tatal lui era functionar italian aici. si el a trebuit sa urmeze pasii tatalui
Alexa: chiar eu le-am facut cunostinta
Dan: de ce?
Alexa: ea putea sa iasa o data la 2 saptamani sau cel mult o data pe saptamana
Alexa: din cauza parintilor ...
Dan: asa e regula in familiile lor?
Alexa: ei isi fac regulile, interpreteaza cum vor
Alexa: normal nu ar trebui sa iasa sau sa aiba un prieten, se casatoresc direct
Dan: adica si la 2 saptamani era totusi o victorie...
Alexa: da exact
Dan: si cand iesea cu Marcello le spunea parintilor ce face?
Alexa: nuuuuu!!! daca le spunea, nu mai vedea lumina zilei
Dan: saraca fata, era prinsa ca intr-un cleste
Alexa: si era asa de frumusica si inteligenta...
Alexa: Marcello, dupa o luna nu mai suporta situazia
Dan: il cred. Dar cand se intalneau o putea atinge? o imbratisare, un sarut?
Alexa: daaa...ea era ca intr-un paradis
Dan: erau clipele ei de bucurie..
Alexa: si a lasat-o dupa o luna
Dan: de ce?
Alexa: pentru ca nu mai putea sa suporte sa o vada asa de rar
Alexa: avea si el nevoie de cineva tot timpul langa el
Dan: stiu ce inseamna..
Alexa: si eu am fost langa el si sincer i-am spus ca e foarte complicat si ca inca e tanar
Alexa: imi dau seama ca am fost micul diavol
Dan: de ce spui asta? in ce sens?
Alexa: adica e tanar si ar trebui totusi sa se distreze.. nu sa stea legat de o tipa care nu-i ofera tot ce vrea si care nu-i poate oferi mai mult timp
Alexa: foarte nefericit dar cu capul sus
Dan: e de discutat, e alt subiect asta..
Alexa: (eram indragostita de el)
Alexa: dar era cel mai bun prieten al meu, ... nu puteam sa ma implic, este lege la mine !
Dan: ingrata situatie. Erai indragostita de el cand le-ai facut cunostinta?
Alexa: da
Dan: si de ce ai facut asta?
Alexa:.. daca eu nu puteam sa ma bucur de saruturile lui macar stiam ca altcineva putea si voiam sa fie o tipa faina
Alexa: si i-am presentat-o pe cea mai buna prietena a mea, Mina
Dan: dar de ce nu tu? el nu te vedea? el nu intelegea sentimentul tau?
Alexa: i l-am spus. cand i-am presentat-o pe Mina...
Alexa: stiam ca o sa iasa cu ea (tot musulmana) dar mai inainte trebuia sa ii spun ce simteam pentru el
Alexa: intr-o seara i-am trimis un sms si i-am spus cat de mult il iubesc si ca tin totul in mine dar...
Alexa: 2 secunde inainte de a-i trimite sms-ul, el ii trimisese Minei un sms spunandu-i ca ar vrea sa iasa cu ea
Alexa era prea tarziu oricum
Dan: dar sms-ul tau a mai ajuns la el?
Alexa: da! si a venit la mine.. stia care ar fi reactia mea. stia ca o sa plang ca un copil caruia i-au smuls jucaria
Alexa: si m-a luat in bratele lui. atunci am inteles cat de mult tinea la mine dar ca ar fi fost imposibil sa fim impreuna
Alexa: era o iubire inconditionata .. de un frate mai mare
Alexa: si de atunci mi l-am sters din minte ca .. tip... l-am considerat un frate, chiar daca m-a durut
Dan: esti puternica
Alexa: dar macar stiam ca asa am fi fost tot timpul impreuna
Dan: atunci ai castigat in maturitate..
Alexa: hehehehe
Alexa: prietena mea, Mina, s-a purtat super naspa cu Marcello
Alexa: a facut pe pisica lingusitoare
Dan: stiu stilul..
Alexa: dupa care l-a aruncat pe Marcello fara nici un motiv
Dan: asa e viata, ai consumat, arunci..
Alexa: intr-un mod urit.. odios
Dan: ma rog, unii o fac mai stilat..
Alexa: l-a jignit, l-a facut sa sufere. si am urat-o
Alexa: prietenia noastra de 5 ani de fapt atunci s-a terminat. n-am suportat
Alexa: si dupa o saptamana... Marcello s-a confesat ca tot se mai gandea la Melek
Alexa: si i-am spus sa ia telefonul, sa o sune si sa-i spuna ce simte pentru ea.. pentru ca dupa aia ar putea sa fie prea tarziu! (a fost si o chestie subinteleasa.. cred ca ti-ai dat seama)
Alexa: si a sunat-o !ea a fost intr-un moment de pura bucurie
Alexa: bineinteles ca s-au vazut ziua care urma
Alexa: parintii ei sunt divortati si are un frate mai mare
Alexa: (aici fratele mai mare in in ici un caz nu accepta ca sora mai mica sa iasa cu un tip.. poate si sa-l omoare pe tip)
Alexa: ea s-a batut si l-a presentat mamei si fratelui. L-a impus in familie. l-au acceptat
Alexa: si dupa 2 luni de '' negocieri'' au putut sa se vada in fiecare zi
Alexa: ea a si dormit la el dupa aia
Dan: ooo..
Alexa: pe ascuns, dar nu-ti imagina ceva.. nu au facut nimic, a respectat-o
Alexa: si a respectat religia ei. fetele de aici trebuie sa fie virgine pana la casatorie
Alexa: dar mai apoi el a luat bacul si a fost obligat sa se intoarca in Italia
Dan: de ce obligat?
Alexa: tatal lui isi terminase si el perioada se stat in maroc si trebuia sa se duca in alta tara
Dan: cum va cunoscuseti cu ea?
Alexa: la o sala de biliard. era locul unde grupul nostru de amici se reunea
Alexa: fetele aici nu se prea pot distra
Dan: inteleg. si tu ai intrat in vorba cu ea?
Alexa: ma rugat sa o invat sa joace biliard. si am devenit prietene
Dan: frumos
Alexa: Marcello o vazuse cu mine si m-a rugat sa i-o presint
Dan: ea stia ca tu il iubisei pe Marcello?
Alexa: nu. stia Mina in schimb dar nu i-a pasat nici o secunda
Alexa: dupa ce a plecat Marcello relatia lor s-a sfarsit. lent dar fara echivoc.
Alexa: ea a scapat de presiunea familiei. a luat bacul si face o facultate de stilism
Alexa: Melek a inceput apoi sa se vada cu un fost prieten al meu cu care inca mai este si acum... sunt faini impreuna
Alexa: (a fost totusi o coincidenta... nu i-am presentat eu.. dar inseamna ca avem cam aceleasi gusturi )
Dan: Melek stie ca si actualul a fost in sufletul tau?
Alexa: stie ca am fost impreuna.. dar nu stie ca am tinut la el)
Dan: tu esti cea mai tare dintre toti..
Alexa: nu-mi place sa arat sentimentele mele
Dan: facultatea o faci in Italia?..
Alexa: da. o sa fac interpretariat si traducere la milano
Alexa: o sal vad pe Marcello. care ma asteapta de cateva luni.. :)
Alexa: dar acum eu ies cu un tip de 10 luni si pana o sa plec o sa se faca un an si 2 luni
Alexa: uffff... o sa trebuiasca si eu sa trec prin faza aia naspa
Dan: dar e firesc sa urmeze o alta treapta
Alexa: o sa vedem. tin foarte mult la el (si el e musulman)
Dan: uneori ma gandesc cum e sa iubesti la 18 ani si sa ramana aceeasi iubire toata viata
Dan: e posibil?
Alexa: da. mama si tata sunt un exemplu
Dan: sigur, e ceva demn de admirat
Alexa: chiar daca sunt constienta ca nu e usor sa gasesti persoana potrivita pentru acest tip de relatie
Alexa: ca sa poti sa iubesti asa o persoana trebuie sa te simti liber sa pleci
Alexa: si devine si mai intens
Dan: imi place fraza asta.
Alexa: :)
de Stefan CARAMAN
�Da-o dracu� ne tine pana la Piatra�, isi spuse in barba, fara sa mai scuipe inspre roata. �suntem toti?�
Nimeni nu-i raspunse si nici nea Vili nu insista. Avusesera o seara ciudata : copiii nu voiau sub nici o forma sa-l aplaude pe Fat Frumos, iar singurul buchet de flori il primi Balaurul. Ba chiar, un tanc de vreo 4 ani, i se lipise de genunchiul ascutit al piciorului si refuza sa se mai desprinda. Striga intr-una �tati, tati� si lacrima abundent. Mama lui il lua de acolo cu mare greutate si numai dupa ce ii promisese ca aratarea solzoasa ii va urma imediat acasa. Balaurul trebui sa promita ca va lua de pe drum un ou kinder cu surprize.
�Sa-l scuturi la ureche inainte�, il sfatui copilul ceva mai linistit si credul.
Dupa 15 minute, Fat Frumos cobori din autobuz si se intinse cu zgomot.
� Ce zi nasoala. N-am chef de nimic, as lua o vacanta si m-as cara undeva la munte unde sa dorm, eventual chiar sa mor.�
�Lumea e trista cand moare un actor�, ii replica Setila. Desi nu avea studii, se aciuise pe langa trupa si juca roluri adecvate fizicului sau � era inalt, slab si putea trece lejer de la �Calul care mananca jar� la �copacul sub care se odihni Scufita Rosie�. Era mereu tentat sa dramatizeze, simtea nevoia sa fie la fel ca ceilalti sau, mai degraba, la ceea ce credea el ca ar fi ceilalti. Uneori reusea cate o replica buna, dar vadea un talent unic in a cara de unul singur recuzita de la masina la scena si inapoi.
�Lumea e trista pentru ca asa e felul ei�, se trezi nea Vili vorbind. In mana tinea un levier si parea mai convingator asa. �Iar daca mai stam mult pe aici, ajungem prea tarziu, pierdem spectacolul, se sucareste Imparatu�, si atunci n-o sa fim doar tristi ci si arsi la buzunar�. Era o constatare de bun simt si dintr-o data atmosfera deveni vie, asa cum devine intotdeauna cand, in lupta dintre starea de gratie si inanitie, pierde eroul pozitiv. Apoi, relua, �suntem toti? hai sa ne caram dracului de aici!� In fata lui se afla un bidon de tabla. Ii trase un sut. Zgomotul trezi o colonie de ciori din teiul de peste drum, care protestara.
Fat Frumos privi in jur si exclama, �stop! la naiba! iar o luam de la inceput.� Se intoarse cu spatele la autobuz si se indrepta inspre parcul de peste drum. La mijloc era un palc de trandafiri trecuti inconjurand o fantana arteziana. Apa tasnea plictisita din gura unui peste oceanic. Razele soarelui strapungeau ceata si se opreau pe luciul artezienei incercand un ton ceva mai vesel, dar nu reuseau mare lucru.
�Frate, e timpul sa plecam.�
Balaurul statea cu spatele la Fat Frumos si arunca cu fragmente smulse din mozaicul fantanii. Cu unghiile de la gheara dreapta le smulgea, iar cu stanga le arunca incercand sa enerveze pestele. Avea 7 capete, dar niciunul nu semana cu al unui peste. Ar fi vrut sa aiba bronhii, cel putin in momentele in care se simtea deprimat.
�Eu raman aici � mi-am facut un prieten.�
Avea coama din solzi rasculata, in timp ce ghearele de la picioare erau usor deparate. Sase capete zaceau stranse intr-o gluga atarnand dizgratios intr-o parte. Al saptelea se straduia sa emane concepte. Misca din cand in cand coada doar ca sa se apere de tantari. Printre colti se insinuau aburii alcoolului, iar cand fu atins de palma celuilalt, tresari puternic.
� Vorbesc serios de data asta, nu vin, raman aici.�
Fat frumos se aseza langa el si ofta. � Intelege si tu, nu poti avea mai mult decat Ileana sau decat��
� Decat cine, decat tine?�
Fat frumos incepu sa scotoceasca prin buzunare. Dupa cateva incercari nereusite, gasi un chistoc de tigara. Il puse intre buze si constata ca nu avea chibrit. Privi catre monstru. Acesta se lasa induplecat, intoarse putin capul si scoase din gat o flacara. Para arse putin din mustata prietenului sau, dar acesta era doar un amanunt lipsit de importanta.
�Hotararile luate la repezeala nu ajuta nimanui� uite, hai sa terminam turneul asta si mai vorbim. Promit sa vorbesc cu Imparatul, stiu ca te simpatizeaza.�
Balaurul nu mai spuse nimic. Smulgea cu dreapta si tintea cu stanga. Pestele rezista stoic improscand cu jetul de apa imperturbabil. Fat Frumos tragea din tigara. Avea o mina preocupata. Problema cu Balaurul era una importanta dar, habar nu avea prin ce proces, susurul apei ii aminti ca se apropia de 35 de ani. Nu peste multa vreme, trebuia sa renunte la acest rol in care se simtea atat de bine incat uitase daca se afla in pielea lui sau doar mima asta.
�La Piatra cunosc o femeie, e ca o zmeoaica�..�
�M-am saturat sa primesc scrisori de la nimfomane.�
Fat Frumos arunca mucul de tigara, indiferent, inspre peste. Acesta nimeri chiar deasupra gurii si ramase infipt in buza. Jetul de apa ii spala acum varful.
� N-am inteles niciodata de ce unii au noroc, iar altii nu� �
Fat Frumos schimba brusc subiectul
�Si cine o sa aiba grija de tine, mama cu copilul?�
Balaurul zambi pentru prima oara in dimineata aceea.
�Pot sa ma descurc si singur�
In urma cu doi ani, intr-o padure de pe langa Bucuresti, cand erau in turneu cu �Tinerete fara batranete��, (undeva in drum spre Lehliu) dadura peste doi tigani taraind dupa ei un soi de aratare ciudata. Nea Vili ii vazu primul.
�Uitati-va ma, ca tot nu aveati Balaur.�
Opri masina si se bulucira cu totii, spre cele trei mogaldete.
� Ce animal e asta?� intreba pe atunci al treilea ied.
Tiganii ii masurara cu precautie.
�Dracu� sa-l ia, ca l-am gasit beat, langa vila lu� Irinel. E om, ce sa fie, dar e urat cu crengi, nu vedeti?�
Balaurul ii privea ghemuit sub propriile gheare. Parea speriat, sau mai degraba mahmur.
� As bea putina apa, cine stie, poate va crut.�
Toata lumea izbucni in ras, iar Ileana aduse din autobuz o sticla mare de apa minerala. Aratarea o duse la una din guri si o goli din cateva inghitituri, iar cand ragai, scoase din grumaz un abur abundent.
Tiganii nu pareau mirati.
� Bea cam 10 sticle din astea intr-o ora. Daca nu il saturi se enerveaza si sare la bataie�, spuse unul dintre ei. Nu stiai daca sa-l crezi sau doar sa te amuzi.
�Si unde il duceti?�, intreba intr-un tarziu Imparatul (indiferent de piesa, avea acest rol � fiind seful trupei, nimeni nu-i reprosa vreodata asta).
�La Lehliu�, spuse celalalt tigan. � E un nene acolo care are nevoie de un boschetar care sa-i pazeasca porumbul de hoti. La cum arata, nici soarecii nu mai dau iama��
�Nu, nu merge acolo� Domnul acesta vine cu noi.�
Tiganii se uitara unul la celalalt. Ceilalti din trupa schimbau de asemenea priviri mirate.
�Dar voi ce faceti cu el, aveti ferma de animale?�
�Da, se poate spune si asa�, replica Imparatul.
�Domnu� de la Lehliu ne-a promis 100 de Euro�, mai spuse unul dintre tigani.
Imparatul desprinse de la curea borseta de care nu se despartea niciodata, scoase contravaloarea in lei a sumei si o plati. Tiganii, luara banii si se indepartara degraba, lasandu-l pe cel de-al treilea in drum.
�O sa castigam inmiit suma asta si nici lui nu o sa-i fie rau� va avea parte de un tratament uman� Dumnezeu mi-e martor ca imi doresc sa nu fi fost pentru prima oara astazi�, declama teatral Imparatul, fara sa uite sa stranga borseta la curea si sa o acopere precaut cu pulpanele camasii de blugi.
�Cred ca iti pierzi timpul�
� Da, incep sa cred si eu asta.� replica Fat Frumos
� Auzi? Intotdeauna am crezut despre tine ca esti un arogant. Eu sunt mai batran decat tara asta, tu stii? Ti-am vazut stramosii dormind in scorburi si umbland mai tot timpul beti�
�Si eu care am crezut ca e doar o rautate scornita de unguri� frate, vremurile s-au schimbat - sa te consideri norocos daca o sa ajungi la gradina zoologica. Sunt multi cretini azi, dar tot se va gasi unul sa se prinda si sa te demaste.�
Balaurul marai nemultumit.
�Pentru ca nu esti altceva decat o soparla care vorbeste.�
Tacura pentru o vreme.
�Bine, sa presupunem, ca eu as fi arogant, dar tu? Cineva a dat bani pe tine, asa ca ori vii, ori��
Balaurul il privi drept in fata, pana cand acesta se ridica in picioare, se intoarse cu spatele si pleca spre autobuzul care torcea tusind adeseori. Era un harb reconditionat de un sponsor care cedase la rugamintile fiicei lui impresionata de frumusetea Ilenei Cosanzeana si de ciorapul ei rupt discret undeva sub genunchi. Unul din geamurile laterale era spart si acoperit cu
�N-a vrut, sa-l ia naiba�, spuse Fat Frumos, trecand pe langa printesa si aplicandu-i ca din greseala o palma discreta pe fese. Ileana incasa neutru.
�Nu-l putem lasa aici, o sa-l umfle politia�, protesta zgripturoaica, � luati-l cu forta�
Nea Vili rase
�Cu forta zici? Daca i se pune pata ne face pe toti scrum�
�Ne face scrum pe dracu�. E un boschet imbracat in balaur, atata tot� ma duc eu sa-l aduc� nu sunteti in stare de nimic�, se mai auzi din urma ei�
Il gasi in acelasi loc in care i se spuse ca este. Statea acum pe marginea fantanii, cu ghearele picioarelor in apa. In brate tinea un peste din piatra pe care il studia atent. Din cand in cand incerca sa-l indese intr-unul din capetele inerte. De undeva din mijlocul fantanii apa tasnea haotic.
�Ti-am adus ceva�
Balaurul se intoarse catre femeie si lua sticla de apa minerala� Bau din ea cu zgomot.
�Asta nu ma convinge dar e o incercare buna��
Zgripturoaica se aseza si ea pe marginea fantanii, langa el. Il atinse ca din greseala cu umarul fara ca gestul sa ii fie intors. Langa ea se asezase atunci, in autobuz si pentru prima oara in viata ei nu se mai simti singura.
�Ileana nu-l iubeste pe ala��
Balaurul tresari puternic. Pestele i se sfarama in brate. Din constructia aceea reusita nu mai ramasese decat capul.
�I-am surprins intr-o seara dupa spectacol. El s-a dus la ea in camera. S-a dat la ea, a incercat orice, dar nu i-a cedat. E data dracului� esti singurul care poate sa ii dea de capat.�
Balaurul rupse o bucata mare de mozaic si o tranti nervos in apa din fantana. Apoi se calma brusc, se intinse pe iarba si incepu sa scoata printre colti rotocoale de fum. Apoi, ii spuse incet dar ferm:
�Eu sunt mai batran decat tara asta, tu stii? L-au fugarit pe Sinan Pasa chiar in mlastinile mele, asa ca nu incerca sa ma prostesti, uratanie.
�Esti un sarantoc luat de pe drumuri si pus sa sperie copiii� poate sa-ti intre in cap asta?�
Balaurul ii intoarse spatele. Ii flutura demonstrativ pe la nas coada solzoasa.
Se intoarse arborand o mina enervata
�Ei?� intreba nea Vili. Zgripturoaica ridica din umeri. Setila statea rezemat de una dintre roti si mesteca absent un fir uscat de iarba. Observa intr-un tarziu agitatia celorlalti. Se ridica in picioare si se apropie de Ileana.
�Ce se intampla, nu mai plecam?�
�Nu vrea sa vina, iar i-a casunat�, ii raspunse aceasta.
�Nu vrea sa vina?�
� Nici nu se gandeste�
�Dar deseara avem spectacol la Piatra.�
�Stiu, deseara avem spectacol la Piatra.�
�Cica s-au vandut toate biletele, toti il vor pe el��
Ileana incepu sa-si frece bratele. I se facu frig. Stia ca Balaurul o iubea, stia ca in cea mai mare parte comportamentul lui ciudat ei i se datora, dar stia la fel de bine ca nu putea face nimic. Avea pentru el o simpatie aparte, dar nu putea fi vorba de ceva puternic. Pur si simplu iubea pe altcineva. Iar acela tocmai cobora din autobuz.
�Poate ar trebui sa-i spunem batranului, acum il vezi ca incepe sa urle la noi�, mai spuse Setila si isi cauta brusc ceva important de facut.
Ileana se apropie de Imparat.
�George, avem o problema.�
Era singura din trupa care i se adresa astfel. Era singura conditie pe care o ceruse la angajare � nu suporta actorii care se identificau cu rolul vietii. Imparatul era un actor pensionar, usor senil si acru. Dar avea un farmec aparte si darul de a impune respect. Formase trupa in urma cu doi ani, dupa o senzatie acuta si prelunga de foame. Mai intai colindau din gradinita in gradinita cu spectacole scurte despre Scufita Rosie (pe care o juca el insusi). Apoi, incepura sa fie cautati la petrecerile simandicoase ale copiilor de bani gata, in localitatile mai rasarite de pe langa Bucuresti iar in ultima vreme si aiurea, prin tara. Castigau suficienti bani cat sa intretina viu autobuzul, sa-l plateasca pe nea Vili (sofer pensionar, ramas fara casa in urma unui credit ipotecar prost ales) si sa isi creeze iluzia ca primeau exact pentru cat ce prestau. Dar inainte de toate formau o familie si se simteau bine astfel.
Cand ajunse la Balaur, deja gafaia. Acesta din urma destramase aproape in totalitate fantana, iar apa se scurgea din toate partile si intra in pamant. Era aproape o minune ca nu aparuse inca un politist pe acolo. Statea in mijlocul baltii si arunca in continuare cu fragmente de zidarie, culese din noroi. Se aseza pe o banca din apropiere si ofta.
�Ai facut-o praf. E aproape o minune ca n-a aparut inca un politist pe aici.� Avu senzatia ca nu erau cuvintele lui si isi sterse palmele transparente de pantaloni. Apoi lua niste apa si si-o intinse pe fata.
�Vreau sa fiu si eu Fat Frumos. M-am saturat sa fiu fluierat.�
Imparatul se scarpina in cap si privi inspre cer. Nu i se arata nimic decat dara unui MIG 29. �Bine, s-a facut�
�Numele meu sa fie primul pe afis.�
Batranul tresari � simti atingerea rece a apei intrate in pantofii scorojiti. Aproba din cap.
�Si vreau sa-mi dai exact cat o platesti si pe Cosanzeana.�
Imparatul pipai din reflex borseta. Era la locul ei dar nu se simti mai confortabil. Se gandi ca poate e mai bine sa se ridice si sa plece fara animal. Pana seara puteau incropi �Poveste celor 3 purcelusi�, cu nea Vili pe post de lup.
�Iti majorez salariul cu 20%�
Balaurul se gandi un pic. Calcula numarandu-si ghearele. Refuza.
� Eu sunt mai batran decat tara asta, tu stii? Ispirescu imi cumpara zilnic cate o jumatate de vaca numai ca sa ii povestesc din intamplarile pe care le-am trait.�
�Nu te contrazic.�
�Stiu sa cant la trompeta.�
�Esti chiar talentat��
�Am invatat sa conduc. Daca pateste ceva Vili��
�Tu esti capul de afis, fie ca scrie undeva asta, fie ca nu scrie. Daca pleci, ne mananca trupa lui Borcia. Au innebunit lumea cu �Povestea Povestilor�. Nu stiu unde l-au gasit pe ala, dar n-am mai vazut haite de mame cazand astfel in extaz de la Elvis incoace.
�Animalul.�
� Teatrul a degenerat, trebuie sa luptam sa nu se duca dracului cu totul.�
�Ce inseamna sapte capete pe langa un sex anormal� uneori ma gandesc ca am traversat atatea epoci degeaba.�
�Suntem un grup de misionari, prietene, asta suntem�
Balaurul adulmeca aerul.
�Imi indexezi salariul cu 30%, retroactiv pe ultimele doua luni. E ultima oferta�
�Nu�
�Sunt mai batran decat tara asta, tu stii?...�
Imparatul se ridica anevoie. Ii intoarse spatele si simula ca pleaca. Rolurile acestea ii veneau ca o manusa.
�25% si du-te dracului�
Imparatul scoase sabia de care nu se lipsea niciodata si o ridica deasupra capului. Incerca sa ia o mina de invingator. Zmeul izbucni in ras si intinse una din gheare. Batranul o stranse cu recunostinta.
�Acum Imparatul se intoarce de la lupta invingator. Trebuie sa se vada asta.�
Balaurul ingenunche si-l lasa sa se urce intre cele doua aripi solzoase. Batu de cateva ori cu zgomot si se inalta cu greutate.
�Spune mai bine ca nu mai poti de sale, batran puturos�
Autobuzul ii urma bucuros.
Recenzie la romanul �Nebunul�, de Savatie Bastovoi
de Liviu JIANU
Biografia tanarului este tumultoasa. Preocupat de mic de pictura si sport ( 3 ani consecutiv campion de tenis de masa la juniori ), traind intr- o familie profund ateista,cu tatal profesor, apoi, padurar, apoi, propagandist la o casa de cultura, Stefan Bastovoi este internat in clasa a 12-a la Socola, cu staruinta profesorilor, ceea ce i-a "imbogatit" mult universul poetic, el revenind frecvent la tema nebuniei si a mortii, a singuratatii si a despartirii. Este salvat din universul spitalului de boli nervoase de o telegrama care il anunta sa se prezinte pentru a-si ridica premiul pentru poezie, pentru volumul Elefantul promis, 1996, premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru debut, telegrama care a curmat si dubiile medicilor care ii spuneau ca "mai au un schizofrenic care scrie poezie".
A mai publicat : Cartea Razboiului (1997); Pestele pescar - o poveste (1998); Casa timpului (1999), Idol sau icoana ( 2000) si Ortodoxia pentru postmodernisti, impreuna cu Nicolae Balota, diaconul Andrei Kuraev si Dumitru Crudu. A publicat, incepind cu anul 1993 poezie, proza scurta, fragmente de roman, eseuri si publicistica in majoritatea revistelor importante din Romania si Basarabia.
In 1996 devine membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova.
Pasionat de Freud si Nietzsche, membru activ al Cenaclului Junimea din Iasi, unde era poreclit in gluma "politaiul cenanclului", pentru criticile foarte exigente, si "masinarie lirica", din cauza ca "scria cite o carte pe saptamina", a obtinut premiile revistelor: Convorbiri Literare, Timpul, Dacia Literara si Marele Premiu la Tecuci. Stefan Bastovoi este mentionat in O istorie deschisa a istoriei literaturii din Basarabia de Mihai Cimpoi si in Postmodernismul Romanesc de Mircea Cartarescu (Ed. Humanitas).Intre anii 1996-1998 a fost student la Facultatea de Filozofie a Universitatii De Vest din Timisoara, pe care o abandoneaza. Dupa ce a citit viata Sfintului Antonie cel Mare, se calugareste, fiind tuns, in 1999, in monahism de PS Dorimedont, primind numele de calugarie Savatie. La 28 octombrie, 2000, de ziua Sf. Paisie Velicicovski, este hirotonit ierodiacon.
Chiar si dupa calugarie, sau mai ales, dupa, Savatie Bastovoi ramane o voce distincta a spiritualitatii romane; el isi reneaga multe din scrierile scrise in viata laica, ca fiind daunatoare sufletului, si isi continua activitatea
Foto: Evelina MORARU
Caci aceste ganduri sau cunostinte privesc numai cele vremelnice si desarte, il duc pe cel care le are la slava desarta, la trufie, la amagire de sine, la irosirea vietii numai in griji pentru ceea ce este stricacios si trecator, la viata pacatoasa, la lepadarea si uitarea lui Dumnezeu si a vesniciei.
�De la bun inceput, trebuie sa spun ca textul de fata nu este o opera aghiografica, ci un roman scris cu toate uneltele unei proze artistice, inspirat din realitatile consemnate in viata Sfantului Simeon cel Nebun intru Hristos din Edessa. Actiunea se petrece in Emesa (Homs-ul de astazi), cea mai insemnata cetate a Siriei, in veacul al VI-lea. Personajele sunt calugari, comedianti, prostituate si cersetori, care impreuna oglindesc tabloul societatii bizantine de atunci si totodata surprind framantarile si caderile dintotdeauna ale sufletului omenesc. Cartea e scrisa aproape ca un scenariu de film, pentru a oferi o lectura usoara si captivanta� ( Savatie Bastovoi). Personajul principal al cartii este Nebunul, �un barbat ca de saizeci de ani, costeliv si chel, incins cu o funie din vlastare de finic, de care era legat un caine mort.� Nebunul indeamna locuitorii cetatii sa se inchine Imparatului lor, cainele mort. Pentru ca Imparatul Lumii acesteia este un Imparat de carne puturoasa, dupa chipul si asemanarea carnii oamenilor, si nu a sufletului lor. Nebunul cerseste alaturi de cersetori, mananca carne alaturi de acestia, sau daruieste banii si hrana primite altor cersetori mai batrani, sau mai bolnavi. Zvonurile despre aparitia lui in cetate umplu targul, zvonuri mereu, si mereu, inflorite. In biserica, la trecerea Nebunului peste o fata a carei mama, de conditie inalta, fagaduise o mare suma de bani celui care ii va vindeca fiica de boala de care sufera, fata se insanatoseste. Este momentul in care diaconul bisericii se inroseste de emotie,dintr-un dublu motiv: crede ca la originea minunii insanatosirii fetei au stat chiar rugaciunile lui, iar pe de alta parte se bucura ca va primi banii cuveniti autorului minunii. In doua tuse de penel, autorul realizeaza un portret caricatural al diaconului, prin simpla zugravire a gandurilor care il anima: pentru ca, inainte chiar de a citi mai departe, cine nu se intreaba ce facator de minuni al credintei a pretins bani pentru o minune, si cine s-a considerat dintre sfinti, facator de minuni, iar nu miluitul cu minunile lui Dumnezeu? �Pentru toti era clar ca nu diaconul facuse minunea, dar nici cei doi calugari nu puteau fi banuiti de sfintenie, caci fusesera vazuti de mai multe ori facand rugaciuni pe bani, fara sa se petreaca vreo schimbare in bine cu bolnavii. Tuturor le rasuna in gand ragetul cumplit al duhului necurat:�Simeon!� Pana la urma insa au ramas cu impresia ca minunea s-a petrecut singura si ca vreun sfant oarecare intrase la vremea aceea in cetate si de aceea iesise dracul.�
Tot Nebunul imita caricatural marimile cetatii in biserica: ��Iara si iara cu pace Domnului sa ne rugam! Daca ma ajuta dracii sa se mai indraceasca vreo bogatanca, de banii castigati imi cumpar scaun episcopa-a-a-al!��. Pentru aceasta gluma, Nebunului nu i se mai permite intrarea in biserica, la slujbele diaconului imitat. Daca Nebunului ii trageai o palma, el arunca dupa tine cu bani. Nebunul isi impartea castigul sau zilnic cu ceilalti colegi de breasla. Nebunul a fost acuzat de vrajitorie, inchis in sclepul bisericii, exorcizat, si batut pana la desfigurare. Prin rugaciunile Nebunului, ingrijit de rani in casa altui deacon, Ioan, sotia acestuia, care nu putea avea copii, ramane insarcinata.Nebunul umbla pe la casa de desfranare, dar nu ca sa se desfete cu desfranatele, ci ca sa le plateasca, pentru a se odihni, si a respira si ele aer de curatie din calvarul patimilor fiecarei zile. Diaconul insa, aplecandu-si urechea la zvonurile si barfele din targ, ajunge sa creada ca Nebunul s-a culcat si cu sotia sa, si il da afara din casa. Nebunul ii spune unui �filozof� vrajitor - care se aciuase in cetate, si, prin siretlic, ii usura de bani pe toti cei ce se incumetau sa raspunda la o ghicitoare a sa, - cati bani are in sac, si o ingrijeste zi si noapte, si o salveaza de la moarte si de la desfrau, pe dansatoarea Caliopi, ucisa, aproape, de tatal ei, comediantul Calu. Un dialog intre Caliopi si Nebun este plin de invataminte:
�- Pentru un calugar nu este bine sa-l iubeasca oamenii�
-De ce?
- Pentru ca oamenii mai intai te iubesc, pe urma te fac sfant.
- Si nu-i bine sa fii sfant?
- E bine sa fii sfant, dar sa te faca Dumnezeu, nu oamenii. Oamenii, cand fac pe cineva sfant, incep sa vina la el si sa-i ceara lucruri care li se par lor bune si folositoare. Oamenii vor ca sfantul sa le indeplineasca toate dorintele. Pentru aceasta isi fac sfinti pe pamant, caci prin ei cred ca il pot sili pe Dumnezeu sa le faca voia. Oamenii vor minuni, vor sa se marite si sa se insoare cu cine le place, vor bunasporire si sanatate, vor multe si de toate, si nu vor sa inteleaga ca minunile sunt in mana lui Dumnezeu, si El daca vrea da, iar daca nu vrea, nu da. Cu oamenii insa nu se poate asa. Daca nu le indeplinesti dorintele, ei se supara, se nemultumesc, si pana la urma incep sa te urasca. Si toata aceasta sfintenie omeneasca devine o bataie neincetata de cap, griji si suparari fara nici un folos. Dumnezeu singur stie ce are de facut in lume si nu are nevoie de rugaciunile noastre pentru a lucra binele, iar daca oamenii se roaga unul pentru altul o fac nu pentru a arata lui Dumnezeu ce are de facut, ci ca sa se inmulteasca dragostea in lume, caci in rugaciune noi descoperim suferinta celuilalt si ne facem partasi la ea si cerem izbavire ca pentru noi insine. Si ce este aceasta daca nu dragoste si cale de a ne cunoaste unii pe altii?�
Nebunul este parintele Simeon, cel Nebun intru Hristos. Care a parasit pustia, dupa ce ajunsese la desavarsire, din dragoste fata de oameni, si din frica de slava desarta.Pentru ca, gandea el, �Dumnezeu are lucrare cu tot omul si cauta si la inima desfranatelor din piata de multe ori mai degraba decat la un pustnic.�
Nebunul il iarta, si primeste confesiunea cu lacrimi a diaconului Anastasie, cel care il ura pentru ca ii era teama ca pierde banii pe care femeia avuta ii promisese celui care ii va vindeca fiica, cel care il izgonise pe Nebun din biserica, si care poruncise slugilor sa il bata crancen.
In finalul romanului, diaconul Ioan, cel care il daduse pe Nebun afara din casa, suspectandu-l de desfrau cu sotia sa, si comediantul Calu, cel care o omorase, aproape, pe fiica sa, dansatoarea Caliope, parasesc impreuna grajdul in care Nebunul, duh spiritualizat, oferise fiecaruia dintre ei cate o jumatate de paine:� hai, ia si mananca si tu cu mine, si nu mai fi necajit�. Acest ultim �cu mine� ma duce cu gandul la romanul �Pentru cine bat clopotele?� al lui Ernest Hemingway: �Nici-un om pe lume nu-i doar un ostrov, stingher si de sine statator. Fiecare om este o bucatica din Univers, o parte din intregul cel de capetenie. Daca marea ii smulge cu valurile un bulgare, Europa este imputinata, asa cum ar fi orice bulgare de pamant, ori mosia ta, ori a prietenilor tai. Moartea oricarui om ma vatama pe mine, fiindca ma aflu cuprins in omenire. De aceea, niciodata sa nu faci intrebare: pentru cine bat clopotele? Pentru tine bat�.
De aceea, aparitia finala a Nebunului pare a fi aparitia lui Hristos, care spune fiecarui pacatos, de-a stanga si de-a dreapta sa: �nu mai fiti necajiti. Luati si mancati o jumatate de paine cu mine.� Dar Iisus nu pastreaza nimic pentru sine. Cealalta jumatate de paine a fiecarui om este la celalalt om.
Ramnicu Valcea, 2007
Sambata, 17 martie 2007, ora 10.30, Biblioteca Judeteana "Antim Ivireanul" Valcea a gazduit dialogul cu tema "Putem sa (mai) iubim poezia?", desfasurat in contextul manifestarilor sub genericul "Festivalul Primavara Poetilor" initiate de Uniunea Scriitorilor si Institutul Cultural Francez.
Invitati de marca din Bucuresti, poetii: Lidia si Ion Lazu, Peter Sragher , s-au aflat fata in fata cu studentii Facultatii de Litere, Universitatea de Stat din Pitesti-Filiala Ramnicu-Valcea, coordonati de conf. univ. dr.
Reprezentantii poeziei contemporane au incercat sa aduca in atentia tinerei generatii rolul pe care il are aceasta in societatea actuala. Pentru a exemplifica starea sufleteasca pe care ti-o da poezia au recitat versuri din creatia proprie. La randul lor, studentii, au incercat sa le ofere cateva din creatiile lor originale. Recitatorii au fost apreciati de catre publicul prezent.
Atmosfera a fost presarata cu doua momente muzicale, sustinute la chitara de Dragos Constantinescu, cunoscut in Ramnic ca "Profu' de Mate".
Din randul oamenilor de cultura ai judetului Valcea au fost prezenti poetul Felix Sima, scriitorul si dramaturgul Doru Motoc, conf. univ dr. Petre Pistol, scriitorul George Mirea si prof. Daniela Ionescu.
A consemnat, Flori GHITA
de Nicolae Coande
Daca n-a reusit � nici nu si-a propus cu tot dinadinsul! � sa "infloreasca" in fiecare zi din intervalul in care s-a desfasurat in intreaga tara (12-18 martie), Festivalul "Primavara poetilor" a facut-o decisiv la Craiova intr-o singura zi: vineri, 16 martie, la orele 14 fix! La terasa "Magnolia", acolo unde o splendida magnolie violeta i-a salutat la intrare pe toti poetii care au descins, poezia de dragoste a fost sarbatorita cu degajarea celor care stiu ca amorul e... lucru mare. De altfel, tema celei de-a treia editii romanesti a unei manifestari care a debutat in 1999 in Franta a fost chiar poezia de dragoste (Lettera amorosa, cum sta scris pe afisul unui festival ce s-a desfasurat in 65 de tari din intreaga lume).
Poetilor craioveni prezenti li s-au adaugat prieteni actori, regizori, artisti plastici, ba chiar si critici literari sositi, de data asta, cu cele mai bune intentii. Timp de trei ore s-a recitat poezie de amor, s-au purtat discutii scinteietoare despre bigamia estetica a cuplului "erotism/ pornografie", in special dupa ce actorul Dragos Maceseanu a recitat citeva poeme explozive din volumul Infernala Comedie. Autor � Emil Brumaru.
Prezent la turnirul poetic, regizorul Mircea Cornisteanu a tinut sa salute poetii participanti si sa-i incredinteze
S-a baut si discutat ca intre barbati
Au recitat, pe rind, in ordinea importantei pe care si-o dau, Mihai Firica (inclusiv in engleza, ajutat de Ioan Lascu), Tiberiu Neacsu (fragmente dintr-un poem cu schelele la vedere), Ioan Lascu (preocupat de Adulter 1 si 2), Ion Maria (trei poeme pe nerasuflate), Mihai Ene (despre o misterioasa Cristina), Horia Dulvac (discret, a preferat sa apeleze la vocea subsemnatului), George Popescu (doua poeme scrise direct in italiana, la Rio de Janeiro!), Nicolae Coande (a pasat poemul sau Casanova in Craiova lui Mircea Cornisteanu, care l-a citit cu real talent actoricesc).
S-a baut multa bere si s-a pus la cale un proiect ambitios: o antologie lirica bilingva sau chiar trilingva a celor mai exportabili poeti olteni. Vorba de duh a reuniunii i-a apartinut, chiar daca involuntar, poetului Mihai Firica: "poetii nu sint doar persoane fizice". Si nici juridice, as adauga eu. Afara, in briza calduta a zilei, magnolia rosea la fiecare vers reusit...
Text aparut in "Suplimentul de cultura", editia de Oltenia
Nr. 120, 24-30 Martie 2007
http://www.supliment.polirom.ro/article.aspx?article=1325
expune la Cafe ASIMO
Va invitam la o noua expozitie deschisa la Asimo-cafe (str Smardan 41).
E vorba de personala talentatului pictor Iulian Fratila, deschisa din 14 martie si pana pe 4 aprilie.
La multi ani !
Nick DARASTEAN
www.darastean.com
de Andrei FISCHOF
Unde locuiesti Elohim sa-ti trimit
cate un poem
desene ale nepotilor crescand
anunturi mortuare
invitatii la festinul taierii imprejur
fotografia tarii luata din satelit
sa-ti trimit jurnalul meu
sa-l citesti inainte de a veni
poate astfel ne vom privi in ochi
ca doi luptatori
inainte de ultima-nfruntare
uneori te-am simtit urmarindu-ma
nu ca sa ma ocrotesti
ci uimit de faptele omenesti
cu care credeai ca ne-ai binecuvintat
dar privind in urma
nu m-am prefacut nici macar o data
in stanca de sare pe margine de drum
[email protected]
EXPLORARE!
Dorinta noastra de a trece dincolo de bariere
Din 15 aprilie...