|
|||||||||
|
de Nicolae COANDE
www.geocities.com/nicolae_coande
Felul in care filozofii obisnuiesc sa danseze
cu lucrul cel mai inutil din existenta
mintea
nu reflectia mintii
face ca vara asta lunga sa fie atit de falsa
ca o propozitie falsa
in absenta unui subiect uman valoros
care desface in restul zilelor din preajma iernii
o carte mohorita lipsita de farmec
fara vreo sansa de a topi inima vreunei femei
cu maniere si urechi de barbat.
Greaca lui Dumnezeu atit de imperfecta
vechiul si noul terorism al celui care ia de piept
acel timid epochistik asexuat
din odata bogatele gradini ale mintii
ma mai seduc inca intre piinea saraca de la matutin
si prima fiola adusa pe-nserat inimii in cupa
in forma de inima.
Doar aici mai exista forma � si subiect.
Pina la urma
filozofii danseaza cu ceea ce pot baga lejer
in buzunarul de la spate.
Viata e nitel in fata � e inutil de spus
ca-n existenta.
Mihai MIHALSKI
Nicolae COANDE
Roby ROTH
Andana CALINESCU
Diana SIMIONESCU
Gheorghe CRACIUN
Alina SAVIN
Luminita STANESCU
de Andana CALINESCU
Adrian RACHIERU
Acest Al. Alexianu, care mi-a pus in brate la 16 ani o lupa si fotocopii dupa manuscrisele eminesciene si mi-a deschis ochii asupra gravurilor lui Gustav Dore din Dante, "Divina comedie".� Imi spunea, printre altele, ca voi reciti cu alti ochi, alta minte si alta intelegere pe parcursul vietii, aceleasi carti.
Da desigur, perceptia unei carti, cu varsta , este alta, dar eu nu am mai revenit asupra Divinei Comedii� nici pana astazi. Atat de puternice au fost atunci acele prime lecturi. Doar, de curand, privind gravurile lui Marcel Chirnoaga m-am gandit ca imi ajunge purgatoriul in care traim...
Revenind la Al.Alexianu, acesta a scris si o carte despre costumul medieval la romani. Cand mama mea, o profesoara foarte exigenta si circumspecta cu viata fiicei ei, care� fiica, parea a fi mult mai independenta si sigura de ea, decat s-a dovedit a fi, a venit� intr-o vacanta sa vada si ea ce tot facea fiica-sa in biblioteca liceului in plina vara. L-a uimit pe bibliotecar prin eleganta ei, mai mult stil, decat eleganta. Era draga mea mama�� imbracata intr-un costum taior gri in dungi din acea stofa Dorobantu, lana fina si buna si bluza alba de voal cu flori mate pe fond transparent. Bibliotecarul cu ochi de carbune avea sa sara in sus de entuziasm la propriu pornind pe scari dupa mama. E drept, avea si picioare frumoase mama mea.
asa cum ai vrut
Serban AXINTE
Oana MEA
Simona CRATEL
Dragos VIERU
Vlad SOLOMON
Andana CALINESCU
De eleganta lor rece aveam sa ma feresc mereu. Ca si de meseria in sine. Asta nu i-a oprit pe multi sa ma califice din start cum ca as fi profesoara la o prima impresie data de, data de..de ce frate? De rigiditatea mea innascuta? �.de raceala bietei mele vestimentatii improvizata din gaselnite rezonabile ca pret?
Hai, ca ma enervez rau�
E drept ca inca ma mai opreste cate cineva, care probabil nu vede bine, sa ma intrebe in ce film am jucat, ca ii par foarte cunoscuta�slaba consolare, marunta vanitate feminina.
Mda, deci nu par chiar tuturor cum ca as fi profesoara. Departe de mine de a desconsidera aceasta meserie care astazi a ajuns urgisita din inconstienta unei societati in care valorile stau inca rasturnate, ingropate in deziderate economice pe termen scurt sau strict personale.
Acest Al Alexianu avea sa� asiste amuzat cum ma certam cu cea mai buna prietena din liceu, eu inflacarata de impresionisti, ea sora mai mica de viitor candidat la Grigorescu, luand apararea clasicilor renasterii. Eu trecusem deja singura pe acolo buchisind ani in sir manualul de Istoria Artei al lui G.Oprescu si eram in faza impresionistilor si a exploziei de simtire si culoare. Nu departe desigur nici de celalalt pol al existentei mele, ca doara cu fizica eu
in dialog cu Mihai STAN
pp.154-156
Uca Maria Iov Brouss.arte
Ana DOINA
Ionela CHITU
Gyorfi-Deak Gyorgy
Ciprian Iulian SOPTICA
Evelina MORARU
Magdalena DOMOZINA
Gilad BENARI
David GRAHAN
Traducere Ana DOINA
Totul parea o jucarie fermecata in ochii copilului de cinci ani.
Acel frate al prietenei mele de atunci, Serban, avea un chip straveziu si ochi albastri si avea sa moara secerat crunt de o suferinta tainuita dintr-o prea mare pudoare, dupa ce patru ani cioplise la propriu piatra, fiind ucenic in atelierul unui mare sculptor, de pe atunci, tot incercand sa patrunda la Institutul de Istoria Artei. Cand in sfarsit capatase o bursa pentru Venetia si viata lui parea intrase si pentru el intr-un fagas s-a stins, ca o flacara batuta de vant.
De ce oare bat campii aici, in ceasul diminetii cu ceasul ticaind necrutator, cu condica asteptand, cu lumea inghesuita in statie??
A da..a plecat totul de la goana dupa timp�
Panica asta am avut-o mereu. Si cand ii aratam aceluiasi drag bibliotecar, fie-i memoria usoara, acuarela mea cu flori galbene in vas rosu, minunandu-se de asa combinatie oarecum neobisnuita pentru cineva neformat ca pictor si cand il vedeam ascultand poezia recitata de o alta colega. O frumoasa fata, care avea sa fie repede, dupa liceu, nevasta unui mare actor pe care l-am vazut recent la Eugenia Voda, marturisind ruptura brusca a unei casnicii dupa 15 ani.
Atunci aveam sa ne minunam toti cum, acea frumoasa fata pe care toti o stiam gata sa dea la arhitectura se casatorise brusc cu acest actor, ce-i drept deja cunoscut dar mult mai in varsta fata de noi.
Pe atunci sindromul Lolitelor si magnatilor cu tample carunte, veniti sa salveze fetele de la pagina cinci inca nu bantuia.
Macar atat.
Alertei si nelinistii mele premonitorii, de parca de atunci simteam cum imi fuge viata printre degete, Al. Alexianu ii opunea indemnul la rabdare.
Si cu rabdarea nu am stat rau. Contemplarea devenita a doua natura m-a tinut undeva departe lasand valurile vietii sa ma traiasca ele pe mine. Asteptarea s-a dovedit periculoasa si searbada. Recolta slaba.Timpul asteptarii s-a dovedit a fi timpul risipirii si al istovirii.
Roby ROTH
Nusa ILISIE
Dan PREDESCU
Rupert Parker Brady
"Unde dai si unde crapa"
Dina CALIN
Madalina IORDACHE
Paul GORBAN
Andana CALINESCU
Ana DOINA
Irael
Camelia CAPRARIU
Liviu JIANU
de Gheorghe CRACIUN
1950-2007
din volumul "Desant '83",
Ed. Cartea Romaneasca, 1983
In memoriam
Lorenzo Antonio VATUI"
Denisa STAMATE
Liana SAXONE-HORODI
Seara venea pe drum o asteptam. Un fel de bucurie si atentie grava, ochiul e un ecran. Masuri de prevedere a albastrului ei. Masuri pentru nuante pentru tonuri si nori, praf umbre cer uscat de sange inchegat, culori care se sting ziduri si case. Curte neagra si larga, ziua s-a destramat de o ora sau doua. Dreptunghiuri de ferestre cu lumina TV, noaptea ca derivat ca surogat bezna ca o deriva inteleasa. Cautam comparatii il sprijineam de brat, spate infrigurat, o camasa subtire de panza,apoi aceste picaturi arare lovind cu o putere indecisa, pielea cu locuri reci, contact neprevazut, sageti si pete. Revenirea la fapte se defineste proza. Fapte ce ne privesc ne apartin: chilul rosu de vin l-am baut impreuna, cuvintele le-am smuls dintr-o tacere grea. Conversatia noastra un bluf, despartire jenanta cu menajari discrete. Sticla goala pe asa o panzatura verde, farfurii furculite si poate coji de paine, bucataria inca mai retine un fum, mucuri arse si
Andrei FISCHOF
Rozi BAKO
Ilinca NATHANAEL
Lucia OLARU NENATI
Diana SIMIONESCU
Foto: Diana SIMIONESCU
[...]
Ne-am strans acolo toti cu multanii pe buze, noi cinci nepoti si veri. Asa s-a nimerit fara tendinta. De fapt cine sa vina? Nu mai are pe nimeni. Sugestia lui Sincu sa ramanem afara- ce vreme ce splendid ce aer ma ce aer- si imediat o masa taburete, are Paula grija de buna noastra stare. Rachiu turnat in toiuri dintr-o sticla de whisky, eticheta intacta black label, hamsii cu ceapa alba si marunte felii de mezeluri, masline si andive, chiar
cu Daniela POPESCU
Vlad SOLOMON
Prefata:
Mircea Horia SIMIONESCU
[...]
Dar batranul? dar Tutzu? Sipul lui e cam gol si sotia lui Sincu, Paula sufletista moralista modista (asta-i e meseria): sa nu mai bea atat sa aiba grija, ia mai vedeti si voi, voi sunteti tineri insa; ia vezi nu stiu ce si nu stiu cum, la varsta dumitale, vezi ca, vorbe si vorbe, femeia tot femeie.Iar muzica ne place ne incita, starneste, alcool si efecte.Paiunii isi permit au si noroc si bani, vad lumea si se-ntorc cu ditai sarsanaua, Sincu din nou in cenjtru in interesul nostru, subiect momentan. Si ca un fel de gazdapentru noi, veriilui, domnul Sincu Iustin inginer. Stau in aceeasi curte il respecta pe Tutzu ba chiar tine la el,ca daca nu sia- cunoscut adevaratul, tata i-a fost chiar el batranul asta beat si cu toate acestea atat de plin de sine de solemn si de grav, e ziua lui cedracu! are voie, care i-a povestit si nu o data, au luptat impreuna, a murit chiar in bratele lui, ce om de viata domle ce stupid ce oribil, ii curgeau matele i le-am strans cu centura, numai un simplu glonte si te-ai dus!
[...]
Il gasisem acasa la masa cu o carte in fata. Baiatul se culcase. Picotea nu citea. Ea-l chemase sa vina. Deja un obicei. Ea nu-si imagina ca voi sosi si inca in timp util, desi de dimineata imi lasase biletul. Insa nu mai credea. Erau astea conditii s ama comport normal sis a fiu punctual? Inca nu m auraste. As putea sa incerc s avreau s-o inteleg. Si chiar o-nteleg. Inca un sot si sotie noi doi. Asa ca niste reguli si un minim respect. Fireste armonia si un sens in comun conceput asta fara putinta.
Asta ma face sa-mi reamintesc aceeasi noapte.Dormim doi intr-un pat inveliti separat.N-avem bani pentru un pat rabatabil.N-am mai atins-o de mai mult de doua luni. Suntem ca doi straini intamplator aflati intr-un spatiu comun. Biletele neutre placide dimineata sau seara. Nici "servus" "buna ziua" nici atat. Si totusi ea visase ce visase si m-a cuprins in brate. M-am trezit intre bratele ei. Trupul ei e fierbinte elastic de parca ar fi treaza. Mirarea mea e brusca violenta. Si atunci am trezit-o si am gasit resurse si am putut vorbi si m-am putut stramba ampufnit in ras si n-am mai stiut ce spun am vrut s-o dezarmez si s-o seduc am simulat perfect, o incercare evident ratata. Macar o imblanzire sexuala, trupul ei inghetat dintr-o data, gesturi indiferente de femeie frigida, desi e doar o masca sau o sila, dar nu orice barbat, ar vrea dar nu cu mine, o tensiune surda ce razbate la supra-fata pielii in degete si buze. N-a tradat din orgoliu nu tradeaza din pura mandrie.Rezista insa viata, nervii tot mai slabiti, izbucnirile ei, educatia lui a copilului nostru, nu cracneste si spala se ocupa de
[...]
Intalnirea din parc (love story de prost gust) un soi de fandoseala fara sens:
-Ma asteptai de mult?
-De la prima femeie pe care am iubit-o!
-Iar nu esti serios (un ton de suspendare)
-Astazi nu port cravata.Atunci sa zicem ca ti-as da dreptate.
-Nu-mi place cum vorbesti. Ce-ai facut azi?
-N-am citit, n-am gandit, m-am simtit vinovat, am fost lenes si trist. Mi-am amintit un film cu un barbat in varsta indragostit de o adolescenta.Adolescenta aia erai tu!
-Eram acum trei ani.
-Ei, nu mai spune! In filmul meu e altfel. Si mai e un detaliu: tipul are o fata, fata este studenta, iubita lui e chiar colega ei.
-Atunci nu vad deloc vreo legatura. Barbatul nu era casatorit?
-Nu. Era mult mai simplu.Sotia lui murise. A iubit-o,a plans, a uitat-o. Apoi.
-Perfect! Am inteles.Ce facem azi? Sa stii ca nu am timp. Croitoreasa... N-are rost sa te superi.
-Ah, timpul, evident. Da, ai dreptate. Nici n-am cum sa ma supar. Cunosti pe cineva proprietar de timp? Am eu vreodata timp? El ma are pemine. Uita-te cate riduri, uite parul. E clar ca sunt al lui. O, normal ca glumesc. Ce-ar fi sa ne plimbam cum face toata lumea in bunele romane?
[...]
Am urcat linistit plictisit obosit, moment de acalmie in transportul urban, tot atatea persoane ce ocupa un scaun cati calatori in act, e o ora comoda senina calma civilizata.M-am sprijinit de bara, n-am ridicat privirea cautam fara graba decarul de bilete. Scotoceam rand pe rand buzunare, scosesem portofelul si-l filam sistematic locas dupa locas. Faptul ma irita ma enerva. Doar nu eram nebun! Cumparasem tichetul chiar acum doua ore inainte sa intru la englishman-ii mei.Cautam fara rost. Incredibil, insa nu-i si nu-i! Un apel salvator, atunci ridic privirea si e cert ca te uiti.Sa rogi pe cineva s amai intampla, daca n-ai ,n-ai ce face. Si-n fata, nu se poate! exact in fata mea, pe bancheta soioasa de vinilin uzat: austera severa dreapta indiferenta. I-am vazut parul ceafa cerceii un obraz. Si sentimentul de impenetrabil de rigid. Nu, ochiul nu clipeste, capul nu se intoarce. Ma scuzati de deranj domnisoara nu aveti un bilet? Propun o comedie insipida in care Ea se prinde imediat. A reusit sa fie calma foarte calma. M-a privit si mi-a spus: desigur, domnule, din intamplare perforasem doua! Sa nu-ti vina sa razi? Nu, uneori nu-ti vine. Am simtit amandoi ca farsa are sanse ca ne putem juca bizar si elegant. Nu lipsesc spectatorii. Atunci?
Atunci o simulare naturala, intimitatea calda si nesimtita brusca si aiurita. Un clenci de suprafata nu prea mult studiat.Merge la gura-casca. Emotia e mare, sarcina mult preagrea.O cuprind dupa umeri dar ii spun la ureche: sunt gata sa lesin!
[...]
Ziarul de ieri, hartia inutila de azi pe care s-a calcat au ramas urme. Pe un trotuar fosnind sub un picior. Citesc din mers un titlu cui litere ascunse de mici indoituri. In spatiul curb al ghemotocului murdar encefalice pliuri. Cotidiana soarta a unei stiri de consum. Ziarul s-a invechit. Ziua e noua. Lucrul abia incepe. Strada e rascolita si taiata in santuri. Oamenii sunt in soare. Au lopeti tarnacoape. Excavatorul mare straluceste.Atarnat de curea sub o creanga aparatul lanseaza un slagar. In aerul curat vibreaza vorbe. Mecanism pneumatic. Shortz zgariat murdar lucios de piele. Pulpa pe care se sprijina pickhamerul. Mainile lui osoase cu palme inclestate. Placi sparte de asfalt. Pietris, pamant galbui. Frontul de lucru creste. Se curbeaza spinari se incordeaza muschi.Fata aceea blonda cu obraz de copil azi e imbrobodita in suprafata neagra a basmalei. Uniforma de scoala albastra e o haina de lucru. E timpul sa se stie ca reveneam acelasi pe o zilnica strada. De trei zile incoace intalnesc acesti oameni. Ii pot privi muncind. Ii recunosc. Iar fata m-a surprins de prima data. Parul atat de blond pare alb. Ochii foarte albastri. Varsta sub douazeci. Cizme de cauciuc, pulpe bronzate. Bratele delicate, sanii fermi. Volumul lor zvacneste cand arunca lopata. Nu tine de oras, asta se vede. O fizionomie mai putin intalnita. De undeva din Nord ca si ceilalti, oameni harnici puternici, zilieri temporari, coborit de lamunte pentru munca de jos. Nu e timp de reflectii, totusi as vrea sa stiu ce e cu fata asta cum a ajuns aici ce pacat ispaseste?
[...]
Revenirea la fapte se defineste proza. fara este seara. Autobuzul gol aproape gol. In lumina albastra ochii Ei par acum si mai stralucitori. Coborim in orasul de sus. Strazi aproape pustii, aspect medieval. Restaurantul somptuos de epoca de o vulgaritate lustruita. E un loc de refugiu de priviri indiscrete. Cadrul- o simulare cu armuri ghioage scuturi si arme acoperind peretii. E o lume complice putina ce vorbeste in soapta. Destule mese goale. Sali mici intunecate cu aer de mister. Intimitatea asta prea putin primitoare ne convine in fond. Chelnerul, un haiduc de opereta, nu se intimideaza. Coniacul e de buna calitate. Paharele curate, panzeturile albe, felinarul obscur si discret. Ne-am sarutatusor cu buzele deschise. Gustul fierbinte smuls dintr-o gura straina simtit ca un regret. Ne privim indelung in tacere.Tot ce era de spus s-a spus de mult. Asa se pare. Sau ne vorbim din ochi.
Si atunci am privit-o numai in ochiul stang numai pe taietura de jos a semipleoapei numai in labastrimea de zenit a pupilei dar ochiul ei tacea.Si atunci am privit-o cu spaima ca un om care moare. In santul sidefiu din coltul ochiului descopeream un loc prin care lacrima putea sa izbucneasca intreaga pe obraz. In stramtoarea aceea as fi vrut sa adorm.
de Luminita STANESCU
Am iesit la cumparaturi. Cind e vorba de cumparaturi, ati observat cita atentie acordam etichetelor? Pai de exemplu ruj marca X, parfum marca Y, bluzita cu eticheta marca Z. Incaltari numai de la magazinul A si de preferat numai marca B. Si tot asa. Pina la urma daca ma uit la mine, din crestet pina in talpi sint plina de etichete. Care din ele ma reprezinta, care ma ascunde, care ma creioneaza intr-un anume fel? Incep sa am o imagine abracadabranta: ia uite la mine cum ma plimb trambalind un morman de etichete rasfrinte in toate vitrinele care imi ies in cale. Poate n-are nici o legatura, da� poate are: Stiti care cred eu ca este cea mai cool chestie care s-a spus vreodata pe rotundul pamint pe care vietuim? Asta: Cunoaste-te pe tine insuti! A spus-o un individ nitel sleampat, nitel chefliu; purta o pereche de sandale tocite si o haina ca o toga cam roasa pe ici pe colo si avea enervantul obicei de a rontai tot timpul naut. A trait toata viata intr-un desfriu complet al inteligentei. Parintii sai l-au numit Socrate. Ar fi trebuit sa fie mester pietrar, dar a ales uneltele ginditului. Nu s-a considerat filozof. El era mamo? -
Este o adevarata desfatare sa imi imaginez cum se infiinta in fiecare zi in piata de marfuri din centrul Atenei si cum imprastia seminte de vorbe si idei. A fost atit de generos cu toata lumea incit a fost zgircit cu noi: nu ne-a lasat nimic scris. O fi bine, o fi rau? Cum ar fi fost daca Socrate ar fi scris? Poate ca l-ar fi citit numai cei care i-ar fi calcat pe urme � filozofii, eruditii de meserie. Dar n-a scris nimic, asa ca ne-a dat de lucru tuturor. Ne-a lasat sa ne imaginam dialoguri si cuvinte insirate mestesugit; manevre subtile conduse cu subiect si predicat care nu folosesc la razboi ci la nasterea ideilor. Probabil ca a fost cel mai tare intrebator din toate timpurile. Intr-un fel Socrate a devenit un brand. Eticheta lui preferata � semnul intrebarii. Articolul lui preferat � confectionarea raspunsurilor personalizate. Sa te incapatinezi sa aprinzi lumina in orice cap care iti iese in cale, asta da! Ia poftiti de incercati sa incadrati asa ceva in norme sau in etichete! Pun pariu ca nu se poate.
In epoca noastra grabita si importanta Socrate ramine neschimbat: este acelasi ghimpe in coasta lenei noastre de a ne construi pe noi insine viabil si cinstit. Acum cind avem telefoane mobile, televizoare
Creatie: Adrian RACHIERU
Concluzia la care tocmai am ajuns ma face sa ma opresc usor nauca in mijlocul strazii, cu toate etichetele f�lf�ind pe linga mine. Obiectez timid in sinea mea ca individul in discutie, care de altfel dupa cum v-am spus face obiectul nesfirsitei mele admiratii, si-a dat obstescul sfirsit de dragul libertatii gindirii creatoare la un pahar de cucuta - meniu otravit nerecomandat unui stomac delicat. Rasuflu usurata: da, dar a meritat! Imi reiau plimbarea si lista de cumparaturi pe care adaug mental articolul desprins din brandul socratic: libertatea de a te cunoste pe tine insuti. Pai daca tot am ajuns pina aici, atunci eu ce mama naibii fac acum? Ma tin in continuare de lista sau fac o pauza de etichete? Simt cum incepe sa ma manince pielea � pardon epiderma pe sub bluzita cu eticheta marca Z. Nu e un purece, e o idee numai buna pentru o zi insorita. Ma prezint presto la prima vitrina care imi iese in cale. Eu si cu mine ne privim in ochi. Ma gindesc ca e timpul sa tragem linie, sa facem pace si sa o luam de la inceput. Din nou. Intind mina sincer si fara fasoane:
- Buna ziua! Numele meu este Luminita Stanescu.
Cealalta eu imi raspunde cu acelasi gest natural:
- Incintata de cunostinta. Luminita Stanescu.
- Am la dispozitie doua pahare limpezi, o masa curata si ceva timp potrivit pentru intrebari si regasiri la care adaug o sticla de apa minerala Borsec. Merge?
- Merge! Cucuta nu se mai poarta decit in cazuri extreme!
de Serban AXINTE
iti lipesti urechea de pamint;
te subtiezi,
te umfli,
te arunci in fata unui vehicul ciudat
despre care stii doar ca nu te poate strivi
in intregime,
toti sa te recunoasca, toti sa te regrete;
ai o bucata de ata,
un mosor urias a fost descoperit
la doar citiva metri de casa ta,
ai grija,
nu incerca sa depeni prea mult din el,
acele ceasornicului se invirt acum
in sens trigonometric;
camasa ta imbibata de mirosul altui trup,
lingura de aluminiu
pe care o port mereu in buzunarul hainei
si praful de pe calciie
amestecat cu scuipat,
toate astea vor fi aranjate cu foarte mare grija
intr-o cutie mica de lemn
de Simona CRATEL
Imi verific ceasul: a trecut o jumatate de ora, nu a ajuns decat la jumatatea castronului, dar o s-o faca pana la capat.
- Andrei, te rog deschide gura.
Incepe brusc sa mestece foarte repede, desi nu are nimic in gura. Ma abtin sa zic ceva. Mai mesteca un pic, apoi zice:
- Ce-i ala...? Avion?!
Asa e, am uitat. Incep sa misc lingura in aer. Intrandu-mi in rol, vocea mea, schimbata dintr-o data, ii provoaca un zambet. Stie prea bine, ticalosul. Ma observa atent, privirea lui e victorioasa.
- Deschide! Avionul aterizeaza!
Dar el se fereste, isi face gura punga, iar eu opresc lingura in aer, la cativa centimetrii de obrazul alb si mic. Pentru o clipa, simt nevoia sa urlu.
Apoi se petrece: fata sa recapata expresia asta placuta, dulce, care te face sa te indoiesti de orice premeditare din partea lui, si sa-ti pui sub semnul intrebarii propria sanatate psihica.
- Hai...! Te rog. Ca sa cresti mare si puternic.
Ma priveste drept in ochi, cu gura stransa.
- Asteapta, zice pana la urma, sa se faca verde.
Mesteca o vreme, ganditor.
- Mami, intreaba, de ce vrei sa cresc?! De ce nu vrei sa raman klein?!
Dupa ce terminam de mancat, adun lucrurile sa-l imbrac. Bluza bleu si o pereche de pantaloni bej. Dar domnul Andrei tocmai atunci se apuca sa faca cu totul altceva, devine dintr-o data extrem de interesat de trenulet. Trenuletul asta zace in lada cu jucarii de cand lumea, fara sa-l
Fuge, rade si tipa cu trenuletul in mana. Fug dupa el, se urca pe pat, traverseaza patul in viteza, eu ocolesc incercand sa-l prind pe partea cealalta, dar el traverseaza patul inapoi si scapa. Ma urc cu genunchii pe pat si il prind. Se zbate. Reusesc sa-l dezbrac. Inainte de a apuca sa-i pun chilotii, isi tot freaca penisul ala mic si caraghios, stie ca asta ma innebuneste cel mai tare. Rulez in maini cracul drept de la dres si dupa ce ma rog cateva minute de el, imi intinde in sila un picior, dar nu pe cel bun, nu cel pentru care am pregatit dresul, asa ca trebuie sa pregatesc celalalt crac, dar intre timp s-a gandit el mai bine, si mi-a intins piciorul care trebuia initial, si uite asa, ma tortureaza pentru o vreme. Zambeste satisfacut. Are parte de cea mai grozava distractie posibila.
Cand dam sa iesim, imi spune:
- Mami, m-ai lasat in papuci.
Iesiti din bloc, pasim in dimineata bucuresteana insorita. E racoare, dar nu frig, temperatura optima. Vacarmul orasului ne insoteste de la primul pas, vesnicele claxoane furioase ale vehiculelor, vesnica agitatie si agresivitate, aerul greu de respirat, la care se adauga masina de gunoi postata chiar in dreapta blocului si mirosul de la
De cum intram in piata, imi dau seama ca o sa ma enervez. Ma opresc in fata tarabei cu banane, iar el se smulge din mana mea si se posteaza in fata unui butic. Vanzatoarea tocmai imi cantareste bananele, iar eu incerc in acelasi timp sa nu-l pierd din ochi si sa nu ma las inselata la cantar, dar e o sarcina dificila.
- Mami, vreau aia! il aud ca zbiara.
Ma rasucesc un pic.
- Ce, mami?! Ce? intreb.
- Aia!
- Ce-i �aia�?!
- Aia!
Platesc si dau sa plec.
- V-ati uitat bananele, aud.
Ma intorc sa-mi iau bananele, rusinata. Ma indrept spre copil.
- Nu inteleg ce vrei de-acolo.
- Aia!
In vitrina sunt piese metalice, furtunuri, piulite, surubelnite. Ca sa fie de tot rasul, spun:
- N-avem bani.
Dar el refuza sa se miste din loc, nici macar nu ma lasa sa-i iau mana, asa ca i-o iau cu forta iar el incepe sa urle. Lumea se uita la noi ca la circ. Iar eu nu stiu ce sa fac ca sa-l potolesc. Daca i-as promite o bomboana, mi-ar spune ca nu vrea, daca i-as promite ca-l duc in parc, mi-ar spune ca nu vrea, daca i-as spune ca e pedepsit cand ajungem acasa, ar urla si mai tare. Plecam. Il tarasc dupa mine mai exact, urletele totusi se mai potolesc, sfarsesc intr-o jale mincinoasa, falsa, iar pasul lui devine mai putin potrivnic.
Ma opresc sa iau mere. In fata tarabei este un mic podium din sipci de lemn, asa ca il rog sa stea langa el, sa nu urce. Poate ca daca nu-i spuneam nimic, aveam mai multe sanse sa faca ce doream. Asa ca exact cand imi aleg merele, il aud:
- Maaami... maaami!
Arunc o privire. Piciorul i-a alunecat intre sipcile de lemn. E blocat acolo, daca n-ar avea doar trei ani, ar sti sa si-l scoata singur, dar asa, ma razbun pe el spunandu-i:
- N-ai decat sa stai acolo, sa te-nveti minte!
Doua cucoane se opresc comentand intre ele in soapta. Doar simplul fapt ca s-au oprit, face sa-mi pulseze ceva in cap. Dar ceva din atitudinea lor anunta ca lucrurile s-ar putea sa devina cu mult mai rele. Poate daca n-as arata de nouasprezece ani, s-ar stradui macar sa se prefaca. Una da sa-l ajute.
- Va rog lasati-l, spun.
Dar n-aude. Sau nu vrea sa auda. Se apleaca, baga mana printre sipci, ii scoate pantoful din picior, si-i trage piciorul afara. Andrei sta agatat de bratul ei, privind-o cu cea mai neajutorata expresie pe care am vazut-o vreodata la el. Tocmai azi poarta niste ciorapi vechi gauriti, pentru ca toti ceilalti sunt in masina de spalat. Chiar daca intre timp fac altceva, nu-mi scapa privirile care mi se arunca. Dispretul... indignarea! Si ca lucrurile sa fie si mai rele, femeia care asteapta in picioare, ii spune sincer bulversata, pe un ton melodramatic:
- Uite, nici macar nu mai vrea sa-ti dea drumul la mana!
de Vlad SOLOMON
va continua in numerele urmatoare
de Vlad SOLOMON
Poezie cuprinsa in volum
Atata confuzie de dragoste
In jurul nostru,
Incat, deseori,
Nu mai stim cine pe cine iubeste.
Ne incurcam
Si, vrand zadarnic sa ne limpezim sentimentele,
Devenim altii.
Exista
Atata confuzie de dragoste
In noi,
Incat, mergand pe strada,
Nu recunoastem dragostea
Si trecem grabiti pe langa ea,
Uitand sa-i spunem: buna dimineata!
Exista
Atata confuzie de dragoste in spatiu,
Incat, zapaciti,
Vrem sa simplificam totul
Si constituim in pripa
Triunghiuri, cercuri, prisme
Si alte figuri de dragoste geometrica.
Exista
Atata confuzie de dragoste in timp,
Incat, nedescurcandu-ne,
Ne repartizam iubirile pe varste,
Aniversari, ceasuri de asteptare
Si amintiri.
De atata haos,
Fara sa fim intrebati,
S-a hotarat definirea dragostei;
Ni s-au impartit buletine de identitate...
Si acum,
Intinzandu-ne semnalmentele,
Incercam sa deslusim dragostea,
Strigand-o pe nume.
Din cand in cand,
Ne schimbam locul,
Sufletul,
Timpul,
Cartea de geometrie,
Deseori chiar numele dragostei...
Si devenim astfel
Complici ai paclei de dragoste.
Poate ca, de fapt,
Ne place confuzia de dragoste...
Ne aruncam in ceata,
Ne ratacim prin haos de iubiri...
Si poate, de aceea,
In mijlocul confuziei de dragoste
Ramanem intotdeauna
Singuri.
Mihai Stan:
-Ati mai repeta experienta, cu sperantele si spaimele de atunci?
Mircea Horia Simionescu:
-Dar am repetat-o, la alte curbe ale spiralei, tot timpul. Cum nu mai am energia tineretii si grijile imi deformeaza geometria proiectelor (le vad si pe ele in haina grafica), ma surprind, la inceputul somnului sau in scurtele pauze ale lucrului manual, inaintea mesei mele de scris si fasonat hartie. E suficient sa vad (cam de laun metru ddeasupra_ campul- ca un aerodrom- al decolarilor si celorlalte manevre, instrumentarul tinut, pentru apetenta, intr-o inaintata dezrodine amicala, ca pofta lucrului atent aplicat ma si fulgera din cap pana-n picioare si, aici e noutatea varstei de acum fata de odinioara, punerea la treaba a ideilor ce stationau sfioase sub frunte. Scriu, virtual sau mimez actul scrisului, pe 10 pagini imaginare, uneori si mai mult.Un calculator ar face treaba imaginata cat ai sorbi o cafea, eu nu ma aleg decat cu consumarea acestui tip de erotism.
Mihai Stan:
-Erotism?
Mircea Horia Simionescu:
-Da, neindoielnic.Numai ca,spre deosebire de voluptatea desprecare ti-am vorbit, aceea a tavalirii demente in maldarul de plicuri, ambalaje, alte hartii mai mult sau mai putin cocolosite, latura i-as zice ascendenta, de asalt, acest erotism in fond nerealizat, trenant,produce un alt soi de satisfactie.O numesc o bucurie obosita. E varietatea betiei post-coitum, epuizare in amintire
Mihai Stan:
-Nu va sta in obicei sa vorbiti atat de deschis despre aceste trairi particulare?
Mircea Horia Simionescu:
-Vremile de prin tinuturile noastre m-au oprit. E de tot rasul sa intalnesti in carti de psihanaliza, de psihiatrie, redactate in timpul cand "savanta" supraveghea stiintele, formulari eufemistice cu sapte
Foto: Gabriela TRIFESCU
Mihai Stan:
-Timpul nu-i trecut pentru o scriere despre afacerile "dedesubtului", ale obscenului, ale elementelor trecand pe nedrept- si pagubitor- in cofretul necuvintei.
Mircea Horia Simionescu:
-Nu ma mai pot intoarce la tineretea cea indemnatoare. Peste poftele mele caligrafice s-a asternut o capote anglaise. E tarziu. De altfel, odata cu scaderea usturimii sufletesti, a scazut in volum si acel bob de piper al iritatiei, hranind resentimentul, replica, raspunsul in ghionti si sudalma, al celui jignit si lezat. Ti-as consuma o duzina de pagini numai cu lista celor care, fara crutare, ar merita sa fie secerati de pedepse pe masura. Netrebnicii! Spune-mi daca nu-i binevenita scaderea, la varsta considerata a seninatatii, in vocabularul meu considerata senila si beteaga, a adrenalinei piperate si al reflexului ghiontit. Astept revenirea la vigoarea in stare sa-i de adrcului "pe toti cat sunt si se pretind".
�(1897-1968)
http://hamvasbela.org/main/mainro.html
Texte preluate de la adresa de mai sus prin amabilitatea lui Zsolt Suto
Unul dintre cei mai mari ganditori metafizici ai secolului 20, B�la Hamvas s-a aratat interesat de domenii variate, studiind literatura, istoria culturala, istoria stiintei, psihologia, filozofia si limbile Extremului Orient. Era un non-conformist ale carui puncte de vedere estetice au fost atacate de catre Gy�rgy Luk�cs, ceea ce a dus la interzicerea publicarii operelor sale dupa 1947. Majoritatea scrierilor sale au fost publicate postum, incepand cu anii 1980.
(un epilog de Antal D�l la Filozofia vinuluiv de Hamvas Bela
Hamvas incepe spunand ca scrie o carte de rugaciuni pentru ateisti. Insa ce este ateismul? "Boala unei vieti abstracte." Este deasemenea si o religie, deoarece chiar si cel mai impietrit sceptic, chiar si materialistul, are o religie. Insa o religie rea: o credinta in negare si o credinta in cele mai joase nivele ale constiintei. Pentru Hamvas, ateismul nu este o chestiune de Weltanschauung sau de confesiune; nu este nici macar o speculatie abstracta asupra existentei lui Dumnezeu. ?i chiar daca raspunsul este afirmativ, acesta nu pune intrebari asupra modului cum exista Dumnezeu si in ce mod anume: in unitate substantiala cu lumea sau cu mult deasupra fiintei create? Aceste intrebari ii intereseaza pe ateisti doar in masura in care se ajunge la negarea lui Dumnezeu, si nici Isus, Buddha, Lao-tse, sau Heraclit nu au dorit sa vorbeasca despre ei. Caci ateistul nu este doar cineva care traieste in religia materiei, si nici doar un fanatic cartezian al ratiunii. Cercul este mult mai larg. Cel care se roaga plin de zel, pietistul devotat sau cel care se impartaseste zilnic poate fi, intr-o oarecare masura, un ateu. Se poate da cu greu o lista exhaustiva a tuturor acestora - de la fanaticii Weltanschauung-ului la fatarnicul care inghite orice, de la adoratorul nebun al faimei, pozitiei, puterii si banilor la inimile impietrite ale zgarcitilor, de la avocatii obsedati ai igienei la afectatii indignati, de la ascetii torturati de viata la alcoolicii inveterati - cu totii apartin acestui grup. Un lucru este sigur: numarul desertaciunilor este infinit, iar existenta normala este intotdeauna aceiasi. Asa cum a spus-o Heraclit: "Cel treaz� impartaseste o lume comuna, pe cand atunci cand este adormit fiecare om se intoarce spre una privata."
Semnul infailibil al unei religii neprielnice este "existenta lipsita de intoxicari." Cauza este o teama incordata de viata, care a penetrat adanc in suflet. Nimic nu este mai dificil de dobandit decat eliberarea din aceasta stare.
O religie buna (vita illuminativa) inseamna o mai mare sobrietate. Primul semn al
Religia cui este cea buna? Religia aceluia care indrazneste sa traiasca intr-un mod� imediat si cunoaste faptul ca bucuria vietii nu este ceva interzis. Nu este ceva interzis ci, asa cum spun Scripturile, un plus. Mancarea, vinul si dragostea nu sunt un tel, ci niste mijloace ajutatoare. Aceasta lume este un loc al crizelor si a separarilor, si toata lumea trebuie sa-si declare intentiile. Insa in acela in care ordinea este re-stabilita, acela nu mai are nevoie de legi, prohibitii sau ascetism.
Filozofia vinului nu este un inventar al tezaurului de vinuri ale Ungariei. Nici al� botanicii sau gastronomiei. Ca si in celelalte scrieri ale sale, Hamvas este intotdeauna atent la principalele caracteristici ale comportamentului uman, la lucrurile de baza ale vietii. Clasificarile sunt sarcina cartilor despre oenologie. Interesul acestei carti este cu totul altul. Ea pregateste cititorul pentru a venera Prezentul.
de Ionela CHITU
de Ciprian Iulian SOPTICA
Pacientul in cauza: Uite. Am sa incerc sa fiu un copil pragmatic. Dansezi cu mine?
Studenta interogatoare: Vezi? Abia acum incep sa dispara simptomele bolii tale. Eliberarea de resentiment.
Pacientul in cauza: (dansand cu studenta) Acum sunt liber.
Studenta interogatoare: Cu o conditie. Sa inveti sa pierzi, dar sa nu te dai batut, niciodata.
Pacientul in cauza: stiu. Sa lupt si sa raman cu revolta in sange, pana la capat.
Un scurt moment de tacere, timp in care, dansul noului cuplu devine din ce in ce mai pasional si mai frenetic.
Asistentul sef se intoarce cu sticla de ceai si cu inca doua cani de inox, le pune pe masa si le umple. Scoate, insa din buzunar o sticla de vodca, pe jumatate goala si inchina imaginar:
Asistentul sef: Pentru tinerete. Sa se faca echilibru termic si caldura in sufletele si apartamentele noastre. Pentru triumful bunastarii.
Medicul de garda: (oprindu-se plictisit din dans) Ciudat. Parca nu mai simt intimitatea naturii. Parca lumea si-a pierdut tainele si frumusetea. Cu ce ne mai umplem de sensuri, cu ce ne mai innobilam fiinta?
Pacientul in cauza: (uitandu-se uimit in ochii studentei interogatoare) Ce privire concava. Ce ochi inspaimantatori. Inteligenta mea colosala e un nimic pe langa fata ta. Esti o studenta nemaiintalnita. Vointa ta spirituala si trupul tau tanar te ridica deasupra muritorilor, undeva sus pe o scara inalta a desavarsirii.
Studenta interogatoare: Ce frumos cauti tu compatibilitati care sa ne usureze drumul!
Medicul de garda: Se pierde insasi energia interioara a materiei. Universul se comprima. Sau se extinde. Nici el nu stie in ce lume traieste. E nedumerit, ca si fizicienii care l-au inventat.
Femeia de serviciu: Ar trebui sa luptam impotriva frigului, sa starpim praful stelar.
Asistentul sef: Am devenit niste nebuni purtatori de viata, care multiplica si transcede natura, dincolo de realitate.
Colonelul: Ce inalt mod de a contempla plinatatea bucuriilor simple si de a nazui catre o �Matesis Universalis�.
Studenta interogatoare: (cu duiosie catre pacientul in cauza) Lasa-ma sa te imbratisez, sa uitam de regresul imperfectiunii, sa ne lepadam de chinul constiintei, sa eternizam clipa.
Pacientul in cauza: Acum inteleg ca viata e o taina nepieritoare, o cruce, de altfel zambitoare, pentru fiecare dintre noi.
Studenta interogatoare: Arata-mi ca sunt. Linisteste-mi fiinta, acum in ultima clipa de la marginea timpului!
Pacientul o saruta cu senzualitate, apoi exclama:
Pacientul in cauza: Cineva mi-a deschis drumul catre esenta si catre fiinta lucrurilor. Pentru mine totul e un mit, oenigma. Totul miroase a mister.
Femeia de serviciu: (band din ceai) Cat lirism, cata exaltare a sufletului., cata nebunie la iesirea din timp. Cata patima in �ispita de a exista�.
Studenta interogatoare: (sarutandu-l inca o data pe pacientul in cauza) Mistagogule! Esti un porc de mistagog. Mi-ai furat sufletul.
Pacientul in cauza: Scopul materiei nu este de a se intoarce la anonimatul neantului. Ci de a suferi un proces de transformare prin legile iubirii. Toata functia sacra a materiei, toate hierofaniile isi gasesc motorul numai in dorinta noastra salbatica de a ne contopi.
Asistentul sef: Ati inceput iar sa delirati. Ratiunea pentru voi e inca o rugina vitala. Dar, desigur �Fara nebunie nici o initiativa, nici o actiune, nici un gest nu e posibil�, spunea Cioran. Nebunia va ajuta sa respirati, va sileste la actiune. Nebunia este motorul tuturor activitatilor noastre. Ma tem insa ca nu vom mai rezista. Dragostea asta e prea dura. Te consuma prea mult. Dar sa nu facem acum �Elogiul nebuniei�. L-a facut Erasmus si e deajuns.
Pacientul din dreapta: (oprindu-se din dans) De-am simti macar o data gustul progresului!
Pacientul din stanga: Dupa Mircea Eliade, Cain este simbolul tehnologiei si al civilizatiei urbane. Priumul omor a fost facut, asadar, in numele progresului pentru ca prin el s-a pierdut si functia sacra a primordialului.. Prin progres s-a desacralizat materia.
Pacientul din dreapta: si totusi, ce nevoie avem astazi de progres. Fara progres ratacim degeaba, cum deja ratacim.
Asistentul sef: si ce au de-a face toate astea cu nebunia voastra, nebunilor?
Medicul de garda: (catre asistent si femeia de serviciu) Nebunii astia, domnilor spera, in nebunia si neputinta lor, ca vor mai putea fi o dat si ei ceva (rad in hohote). Ei nu-si dau seama ca nu mai au dreptul la adevar si la realitate, ca si-au pierdut orice urma de luciditate. Ei continua sa creada cu incapatanare in visele si in reveriile lor.
Pacientul in cauza: (indignat) Credem, domnule, pentru ca revelatii nu pot exista decat in dragoste. Iar omul fara revelatia realului, nu poate exista decat depasind fuga din vis. Raman blocat intr-o materie atemporala.
Medicul de garda: (catre ceilalti nebuni) Ce va face totusi sa rezistati? Voi nu va dati seama ca sedativele si medicamentele astea v-au furat dreptul la un timp si la o viata normala? Nu vedeti ca ati pierdut simtul realului si al noului?
Pacientul in cauza: Nu noutatea ideilor, a informatiilor, evenimentelor, nu realitatea voastra, ci noutatea enigmatica a universului anonim din celalalt; anonimatul care sustine individuatia si protejeaza fiinta de sentimentul invechirii si irealitatii. Astea ne fac sa rezistam si ne imbarbateaza, nu sedativele voastre.
Studenta interogatoare: si iubirea, domnule doctor, adevarata iubire?
Medicul de garda: Tu sa ai grija, domnisoara, ca fara realitate, fara simtul vietii adevarate, intelepciunea nebunului e fara valoare. (apoi catre ceilalti nebuni) si voi, ce asteptati? Sa va dea creatia sau iubirea certitudinea fiintei? inapoi la locurile voastre! Cata vreme sunteti consemnati, nu va ramane decat sa va baricadati impotriva neantului. Fara substanta pe care eu v-o dau intru sanatatea voastra, n-o sa puteti iesi la realitate. Veti ramane captivii propriilor voastre idei aberante. De altfel viata voastra sta in mainile mele. Eu hotarasc pentru constiinta voastra, pentru luciditatea sau devianta voastra.
Pacientul in cauza: stiam eu. Am fost si suntem niste cobai. Va folositi de momentele noastre de cadere pentru a va testa drogurile. Va inchipuiti ca prin stimularea creierului si a sistemului nervos o sa detineti controlul suprem asupra eului si asupra constiintei noastre. Ati atentat la libertatea noastra si ne-ati condamnat la pieire. Nerespectand identitatea persoanelor, controlind vointa si eradicand constiinta libertatii de reflectie sfidati toate drepturile omului. Ati facut o crima impotriva umanitatii, bulversand Fiinta.
Medicul de garda: Asta e in inchipuirea voastra. in imaginatia voastra bolnava. in excesul vostru de abstractizare. Noi incercam, din contra, prin medicamente sa va echilibram sistemul de idei si sa va ordonam reflexele intr-un mod sanatos. Medicamentele sunt, pentru voi,
Asistentul sef: Excitatia psihica din interiorul vostru e acum, de fapt, o alta forma de implozie cosmica, de disectie agresiva a constiintei, pana la absurd
Medicul de garda: Fara medicatie, constiinta voastra risca sa fie mancata, bucata cu bucata, de inconstient.
Asistentul sef: Iar lipsa voastra de somn e o dovada de inactivitate. Riscati, prin luciditatea continua, sa deveniti niste exilati ai timpului, niste morti vii. Pentru un trup, durata continua este o imposibilitate. Trupul, materia nu corespunde decat unui timp relativizat, unui spatiu restrans, marginit.
Medicul de garda: Precum moartea este negativitatea care determina evolutia istorica, asa si somnul determina evolutia vietii. Identitatea dintre spirit si lume asa cum a vazut-o Hegel in �Logica� sa e o iluzie. Somnul, mai ales somnul dulce, e izvorul
Medicul de garda: Noi incerca sa va oprim caderea din timp, sa va indreptam devenirea. Clocirea obsesiilor va impotmoleste in timp, va inglodeaza in vreme. Pentru a depasi istoria cu sentimentele-i sumbre trebuie sa va sacrificam. Puteti fi astfel martirii generatiilor
Asistentul sef: Sacrificiul este un exercitiu si totodata un act de purificare. Deci, renuntati la tentatia individualului, deveniti un anonimat, acceptati simplitatea destinului.
Pacientul cu cruce la gat: (scapand din stransoare) Minciuna! Hotilor! Vardistilor!. Vreti sa ne furati creierele. Sa ne luati mintile!
Medicul de garda: (stupefiat) si ce sa facem cu ele, nebunule?
in urma pacientului cu cruce la gat vin o seama de nebuni care mai de care mai infuriati si mai indignati:
Un nebun orb: Ne distrugeti viata Ne luati ochii
Un nebun in patru labe: ne dresati ca pe cainii lui Pavlov. Ca pe niste animale.
Un nebun cu pastile in mana: Ne drogati cu heroina.
Un bolnav oarecare: Ne imbolnaviti cu boala.
Alt bolnav: si ne contaminati cu gunoaie si mancare infecta.
Un ciung: Va folositi de picioarele si de mainile noastre fara sa ne cereti voie.
Pacientul cu cruce la gat: Ne luati capetele fara nici un respect pentru organele interne ale unor bieti oameni abandonati de soarta si parasiti de Dumnezeu.
Un nebun cu pix in mana: Ne furati geniul si talentul de scriitor.
Alte voci de nebuni: Vreti sa ne indoctrinati, torturati, agasati, fara nici o vina. si sa ne bateti fara nici o scuza. Sa ne casapiti fara nici o rusine ca niste brute ordinare. Sa experimentati nebunia precum comunistii la Pitesti. Va amuzati pe seama pacatelor noastre, radeti de noi fara nici o noima.
Pacientul cu pix: Vom trimite memorii, vom redacta cereri, petitii si jalbe pana la �Curtile Europei�. Sa ni se respecte drepturile si preferintele sociale.
Pacientul din dreapta: Sa ni se asigure dreptul la o libera asociere, la confidentialitate si la o mai buna comunicare intre personal si pacient.
Pacientul din stanga: Sa ni se respecte drepturile de pacienti: calitatea nealterata a fiintei umane. Dreptul la autodeterminare, la viata si la integritate fizica si spirituala, la intimitate si securitate personala, la optiuni morale si culturale proprii.
Pacientul cu pix: Vrem sa fim informati asupra serviciilor medicale disponibile, despre modul cum le utilizati in favoarea sau defavoarea noastra. Sa ni se faca un raport complet despre starea de sanatate, despre gradul de nebunie la care suntem.
Pacientul in cauza: Vrem sa consultam si alti medici, sa aflam adevarul deplin despre boala noastra.
Pacientul cu pix: Sa ni se dea in scris rezultatul investigatiilor diagnostice.
O voce de nebun: Sa se prezinte exact in fata lumii, modul inuman in care suntem tratati si ingrijiti.
O alta voce de nebun: Sa ni se dea acces la datele medicale personale. Sa nu se mai amestece nimeni in viata privata si familiala a nebunului.
Nebunul in patru labe: Sa ni se dea dreptul la reproducere. Accesul la educatia sexuala, dreptul la gena, la materialul genetic personal. Dreptul la instrainarea sau achizitionarea completa a continutului cromozomial.
Pacientul in cauza: Da. Sa ni se dea inapoi dreptul la gena si la cromozomi. Sa se respecte pe deplin dreptul divin asupra conformatiei cromozomiale si configuratiei celulare.
Pacientul in patru labe: Dreptul la ADN si la ARN, la enzime si la hormoni, dreptul la informatia cromozomiala, la tainele mitocondriale.
Studenta interogatoare: si nu in ultimul rand sa nu uitati sa cereti dreptul la iubire, la o mai buna alegere a relatiilor sociale, la o educatie civica si morala adecvata, la performanta spirituala.
Asistentul sef: Dar dreptul la a bate moneda proprie, nu cereti? Nu cumva vreti sa conduceti spitalul si sa promulgati legi noi intr-o lume absurda. Pentru ce vreti sa complicati realitatea, daca adevarul pentru voi e ceva personal, tine de aberatia fiecarui individ in parte? Sau poate vreti neconditionat dreptul la fuga?
Pacientul in cauza: Bine zis. Sa fugim din lumea asta improprie, din universul acesta inchis in sine, din cosmoidul acesta infect, din timpul asta monoton, absurd si plin de evenimente inghetate, de fenomene asfixiate in devenire... din noaptea asta fara sfarsit.
Astfel, sub impulsul evadarii se porneste in spital o nebunie confuza, o lupta haotica intre personaje (asistenti, infirmieri, si chiar forte de ordine), totul culminind cu un masacru. (Fondul muzical pentru scena masacrului: Primavara, de A. Vivaldi). Pacientul in cauza, cu o ultima suflare exclama:
Pacientul in cauza: Nebuni, asta ne-a fost eliberarea! Aveti grija de ea...
Cortina
de Magdalena DOMOZINA
Un timp sala de clasa s-a mutat in casa noastra iar Sabi o ruga pe mama sa le faca si colegilor crema de vanilie. Pauzele erau intodeauna mai lungi si curtea era plina de copii care mancau, radeau si cresteau impreuna.Urmele de ruj pe care i le lasau profesorele pe obraz nu le stergea
Eu nu-l lasam niciodata singur pe Sabi,de fapt el niciodata nu era singur.Se oprea la fiecare poarta si mai facea cate un batran sa rada. Avea cate o poveste pentru fiecare cunoscut si daca nu isi amintea niciuna,inventa ceva potrivit momentului.Cum sa nu razi cand un copil care joaca singur fotbal in curte,iti spune ca el e un fotbalist teribil? Ba mai mult,meciurile lui erau transmise�la burlanul de la casa. Ati auzit cumva de haiducii care cutreierau padurile din Ianca si care furau copii? Noi auzeam des iar cand povestea atingea punctul culminant, Sabi ne spunea ca a ras putin de noi. Asemenea povesti le-a spus intr-o seara pe balta, apoi, plictisindu-se, s-a gandit ca nu ar strica sa inotam intr-o noapte asa torida. Numai ca eu nu stiam sa inot, dar Sabi a gasit repede solutia. De ce sa inotam in apa, cand am putea sa ne balacim intr-o balta de pacura? Cu greu a reusit mama sa scoata pacura de pe noi!
Uneori tata ne lasa sa mergem singuri cu vaca la padure. Sabi lega vaca de un salcam si se apuca de jucat fotbal sau de spus poezii, iar vaca era tot flamanda cand ne intorceam cu ea acasa. Cu toate aceasta Sabi era cel mai iubit copil,profesorii si oamenii din comuna ramaneau muti de admiratie la fiecare manifestare culturala. Nu poti sa nu ai incredere oarba intr-un frate atat de laudat.Chiar si atunci cand intra in pielea lui Mos Craciun atat de bine incat te intrebi daca nu cumva Mosul a luat chipul lui si nu invers. In fiecare an se deghiza in Mos Craciun si ma cucerea cu snoavele pe care le spunea
Eu cred ca risipea un fel de vraja in jurul lui care inlantuia si animalele din casa. Intr-o vacanta Sabi s-a intors acasa de la liceu cu un catel alb si mic,ca o bulgare de nea. Picky,la fel ca noi,suferea ca nu poate fi mereu umbra lui Sabi si nici acum un inteleg de unde stia cand se intoarce Sabi acasa. Pleca singur la statia de autobuz si se intorcea cu Sabi.
Dupa un timp l-am auzit mai des pe Sabi la statia de radioficare Ianca, decat acasa. Seara nu mai statea nimeni la poarta,toti satenii erau cu ureche lipita de difuzor,asteptand ca Sabi sa ii incante la fel cum o facea cand era mic. Cred ca stiu si locul in care am lasat in urma perioada copilariei noastre. Era undeva la stupina, cand tata vorbea cu albinele si noi mancam struguri. Sabi m-a intrebat tarziu daca am gasit calaretul de arama.
de David GRAHAM
Traducere de Ana DOINA
Americane. DG este editorul revistei Blue Moon Review [http://thebluemoon.typepad.com/].
Nascut si crescut in Johnston, NY, el preda cursuri de Engleza si Compozitie Literara la Ripon College, Ripon, Wisconsin din 1987.
chiar si in timpul Anuntarii?
Ei locuiesc la periferia remarcabilului, craciti
drept in mijlocul fiecarei gospodarii care ii ignora.
Se scormonesc de paduchi ori plescaie resturi,
motaie cu nobila delasare in timp ce cate un pusti
le leaga tinichele de coada. Deseori isi prezinta popoul
in primplanul vreunui martiriu.
Ce Isus s-ar putea sprijini atat de nepasator
de piciorul unei mese, asupra-i ospatul in plina desfasurare?
Ar putea Fecioara in bucuria ei egala harul
dulaului absorbit de studiul unei testoase rasturnata?
Nici un savant aplecat peste catastifele lui nu-mi va retine
privirea cu aceeasi insistenta ca salele slabanoage
coada jerpelita si optimismul senin
al celei mai prapadite javre, incovrigata
In colturile magic iluminate ale lumii.
----
publicata in Stutter Monk. Flume Press, 2000
http://www.deviantart.com/deviation/25486389
de Nusa ILISIE
continuare din Pasager/26
Mi-am asezat coatele pe tejgeaua cu urme de pahare si cercuri subtiri de cafea, mi-am sprijinit capul in maini si am inceput sa privesc atenta sticlele cu bauturi, de pe rafturile cu servetele alb-gi, brodate si invechite: unele erau aproape pline, altele, deja goale, toate, usor prafuite iar pe marginea ultimului raft, intr-un colt, aproape sa cada, un cosulet mic, cu flori uscate de camp.
Am sa cer un whisky cu ghiata, dublu, si am sa mai fumez o tigara, ultima, ca si cum as sarbatori ceva... Da, de ce nu? Barmanul s-a uitat la mine, zambind cu tigara in coltul gurii, a dat usor din cap, a aruncat cuburile de ghiata in pahar, le-a stropit cu whisky si mi-a impins paharul ca pe bricheta, indiferent si fara sa ma priveasca, facea parte din rutina. Am luat paharul si l-am dat peste cap, repede, ca un cowboy
Deja nu mai distingeam bine rafturile si aveam impresia ca scaunul pe care stateam se micsora, se insuruba in podea si eu, odata cu el... ramanandu-mi doar ochii, cu care priveam lumea confuza, din afara mea...
Si nu ne vom iubi decat
O singura noape
Cand zborul tanguitor al
Pasarii migratoare
Va parasi cuibul
Ingreunat de iubire
Pana la urmatoarea (e)migrare...
�E-mi-gra-re... Da, sunt un emigrant... sunt emigrant! Nu asta am dorit? Ba, da, recunosc! Dospea in minte, de mult, ideea sa fug, sa scap... si nu e deloc usor, uneori chiar am crezut ca e imposibil... Dar, nu! Totul este posibil! Gandirea are puteri nelimitate si, eu gandesc constant fara limite... Orice este posibil! Totusi, nu inteleg
picasaweb.google.com/roby.roth/TheCityThatNeverSleeps
- Ce faci, Cocoana, ai adormit cu capu� pe masa ca betivii? Se uita lumea la tine, ce dracu�, mai zici ca ai fost profesoara!...
-fragmente-
de Dan PREDESCU
www.ciocu-mic.ro/nou
-IV-
continuare din Pasager/26
Bine, bine, o sa spuneti, dar Ica acesta altceva n-are de facut atunci cand se-ntalneste cu vechea-i iubita, care mai e si teribil de apetisanta, dupa toate astea, decat sa vorbeasca despre mortii de antart, fie ei si defunct-necunoscutii tatici ai mandrei sale? Bineinteles ca mai aveam de facut si altele. De exemplu, sa-mi aduc aminte, induiosat, cu Margot de neroziile din prima noastra noapte de pomina.
- Violator nenorocit, rade printre lacrimi Margot, mai tii minte cum ma fugareai in jurul mesei?
- A fost frumos, lasa� ca in Stan si Bran�
- Mai tii minte? De jur imprejurul mesei! rade Grete.
- Pai, daca mi-ai declarat ritos ca nu ti-s drag... bolborosesc eu, incurcat.
- Iar eu voiam sa ma sinucid... si voiam s-ajung actrita si nici nu stiam ce-i aia...
- Nu te-ar mai fi luat Vuta daca erai asa ceva, i-o trantesc eu. Si nici n-ai mai fi fost, acum, studenta la Stefan Gheorghiu.
- Dar poate n-as mai fi dat peste tine � si tot era o realizare, rade ea. Doamne, sper ca esti discret. Profesorul ala de muzica e prieten cu tine ? Ai grija sa nu-i scapi ceva, ma nenorocesti... Iti dai seama ce-ar iesi? L-am intalnit de cateva ori la Comitetul Judetean de Cultura, acasa. Chiar o sa vad daca nu e vreunul din turnatorii lor, de acolo. Fereste-te, in tot cazul. Si ai grija ce trancanesti in fata elevilor tai.
- Pai, pan-acu', am inteles ca Beatrice Ivanovici da raportul la organe.
- Nu numai ea. In cultura si in invatamant, cam toti... Au si ei nevoie de case si astea se dau aproape numai la muncitori, au nevoie de pasaport sa faca un drum in Ungaria, in Bulgaria, sa mai aduca un televizor color, un aspirator, ceva...
- Si tu ai avut nevoie, Gretchen, ii zambesc eu acru.
- Si eu. Dar, pe vremea aia, nu stiam o multime de lucruri. Acum am un copil cu el. Ce crezi c-as mai putea face? Stii ca activistii de talia lui nu prea divorteaza? Nici macar aia mai mici... Ar fi bine sa nu mai publici in Romania literara. Chiar si ei au fost nevoiti sa-ti corecteze vreo doua prostii, mi-a spus alaltaieri unul de acolo.
- Care dintre ei?
- Ce-ti pasa care? Un om serios, in orice caz, unul dintre putinii de acolo. Oricum, nu le mai trimite articole, doar stii ca nu e o revista bine
- Cum s-au preocupat si de taica-tu, poate, mi-a scapat.
Exista situatii de o bufonerie chiar mai absurda decat aceea de a fi tanar, in pat cu o femeie si de a-i tine prelegeri de istorie a filosofiei. Intr-o asemenea situatie ma aflam eu, de asta data: in pat cu o femeie goala, care, insa, imi tinea ea mie o prelegere despre regulile de conduita valabile intr-un lagar de concentrare. Am dat sa ma ridic ca sa ma imbrac. Nu m-a lasat. Si-a apasat sanii pe pieptul meu si m-a silit sa ma intind la loc.
- Nu ti-am spus ca plec? Maine ma intorc la familia mea...
- Margot, cum naiba poti sa faci dragoste cand vorbesti tot timpul ca si cum ai avea un microfon in cur?
- Poate ca si am... poate ca am asimilat realizarili electronicii... de maine ma intorc la manastire... la post negru... murmura, sarutandu-ma si coborand incet.
Zau daca aveam pofta de glumele ei.
- Si pe urma... cand esti cine esti, nu ti-e frica ...de nebunia asta pe care o facem noi doi? Nu
te temi c-ar putea sa ne ia, pe amandoi, Mama lu' Proces-Verbal?
- Doar cu mama nu mi-e teama. Si nici cu tine, chiar daca esti o hahalera.
Simtul moral este un ansamblu de preocupari posibil inainte si dupa epuizarea atractiei fata de o persoana de sex opus � sau, daca esti homosexual, fata de una de acelasi sex ca si tine. Manifestarea sa pe durata atractiei susmentionate este doar indiciul unei maladii oarecare (de obicei, trupesti). Asa ca am ramas holbandu-ma in tavan si auzind, fara sa-l ascult, buletinul de stiri de la radio. Incepeam sa zaresc pestii colorati plutind aproape imobili pe deasupra Marii Bariere de Corali. Eu sunt altfel decat baiatul acela ticnit din Portocala mecanica. Pe el Simfonia a Noua il excita in asa hal incat trebuia sa violeze urgent tot ce-i iesea in cale. Mie, exact de-a-ndoaselea, faptul ca o femeie se ocupa de mine pe indelete imi aduce in fata ochilor viziuni paradisiace, minunat colorate. La un moment dat, miscarea ritmica a obrajilor lui Margot deasupra coapselor mele a incetat. Si-a ridicat putin capul:
- Ai vazut ? Stiam eu ca Jimmy Carter n-o sa inghita chestia asta a rusilor! si si-a vazut mai departe de treaba. Urma sa devina, la terminarea facultatii, comentatoare de politica externa, chiar la Scinteia, daca nu ma insel.
Cap. XVI - "Unde dai si unde crapa"
de Dina CALIN
Continuare din Pasager/26
Intrebarea mea a izbucnit cam ca o nuca lovita tare intr-un perete de metal dupa cinci minute de tacere in care poate ca ea crezuse ca se inchisese subiectul. M-am simtit penibil de indata ce mi-am auzit glasul, dar nu mai puteam sa il opresc, nu-mi mai apartinea.
-Ce se poate face in Tibet? Ce e asa de grozav acolo? De ce nu se poate face yoga oriunde daca chiar ai chef sa faci yoga?!
Imi simteam vocea plina de naduf. Fata s-a uitat intii surprinsa la mine si pe urma a zimbit cu colturile buzelor. Ii citeam pe fata intrebarea din subconstient: "Esti o persoana din alea care se simt jignite din chestii care de fapt nu le privesc sau barbatul ala a luat cu el si inima ta in Tibet?" Ei bine, da, Andrei luase cu el inima mea in Tibet! Sa faca bine sa vina in Canada sau sa mi-o dea inapoi! Pina cind aveam sa mai suport sa fiu departe de el...?! M-am simtit un pic jenata si am intors capul catre geam. Imi simteam ochii umezi. Am inghitit repede in sec si mi-am mutat gindurile ca sa-mi revin. Apoi am intors iarasi capul catre inauntrul avionului. Un steward cu o infatisare foarte placuta si cu un limbaj al trupului foarte dezinvolt, zimbet sportiv si aer inteligent, pus pare-se pe glume, ne-a intrebat daca dorim sa bem ceva. Dintr-o data mi-a venit chef sa ma imbat. Nu eram omul care sa-si urmeze impulsurile de cum veneau dar de data aia am decis sa incerc. Poate avea sa ma ajute sa nu mai simt senzatia ca ma facusem de ris in fata ochilor vecinei de scaun si mai ales in fata propriilor mei ochi. Nu ca mi-ar fi pasat cine stie ce. Dar ce eram eu, calugarita, aia nu, aia nu... Da, sigur nu era cel mai inteligent argument. DEar poate ca era mai bine decit sa ma apuc sa pling, asa cum simteam ca sint in pericol sa fac... I-am zimbit si eu seducatorului steward incurajindu-l din priviri ca e tip misto si i-am cerut un vin frantuzesc negru.
-Cu sifon?
-Fara sifon. Cu coca cola.
Cu un aer de dezgust haios mimat m-a intrebat daca sint sigura. I-am zimbit fara prejudecati si i-am confirmat dind usor din cap. Mi-a deschis o cutie si mi-a pus-o pe masuta zicind ca el se spala pe miini, dar facind pe clownul. O verigheta lata, de aur masiv mi-a sarit in
where you laugh at this invisible humor"). Si in zadar postind si respectind toate retetele oferite de religie pina la el si negasind nicicum nici o raza de lumina se sus, confuz s-a oprit din drumul lui greu si chiar cind nu mai spera a primit-o... Pesemne ca eu mai sper inca si de-aia nu capat nimic decit cenusiu si pustiu inainte si inapoi. Pesemne ca si eu cind voi fi la capatul puterilor si imi voi pierde orice nadejde am sa-l vad din nou pe Andrei... Ca printesa aceea care trebuie sa ajunga la capatul pamintului si dincolo inca sa toceasca trei perechi de pantofi de otel si trei toiage si sa manince trei piini si sa ajunga abai cind nu mai are nimic sa-si smulga printul de sub vraja vrajitoarei cea rea... Deci trebuia sa ma apuc eu insami de yoga pentru asta? Trebuia sa aprofundez studiile de religie orientala? Trebuia poate sa merg la minastirea aceea dupa el? Deocamdata o sa-i scriu, m-am gindit. Pe urma vom mai vedea. Am sorbit apoi picatura cu picatura restul de rubin lichid, pe cind ceva cald in jurul inimii parca se risipea pe masura ce mintea mi se tulbura a somn. Duceam acasa numai vesti proaste... Dar o sa le rezolvam noi cumva pe toate. Nu, nu era totul pierdut... Filmul pe care-l dadeau aia in avion era idiot.
de Paul GORBAN
mainile mele saruta cu unghiile porii trupului tau
e ca si cum un calugar ar face dragoste
cu o pagina din Biblie in umila lui chilie
si eu si el punem in cosurile duse de umerii nostri
cea mai mare si profunda iubire
da vei spune si ce daca e umeda coaja de carne
asa este cand transpira de obicei Dumnezeu
cand incearca sa ne faca mai buni
mai cum sa spun asa mai curati
ca dupa chipul si asemanarea Lui
dar oare nu dupa ploaie ies la suprafata ramele
te-ai tuns si parul vechi sta acum infipt in limba mea
ca un mausoleu in care vin din afara mii de microbi
si se curata de pacate la intrarea in corpul meu
ce te mira limba e poarta lui Petru prin care trecem
cand te intinzi pe pat si te dezbraci de rochie
eu ma leg la ochi cu unghiile tale si din bratele
care ma inconjoara cu peretii camerei noastre
scot un sunet de clopot sticlit
e taina aici se creeaza un chip dupa asemanare
http://www.deviantart.com/deviation/31715010/
de Irael
Robust,cu obraji rumeni, plete si glas de Mos Craciun, parintele Teofil ne-a mai intins inca odata sufletul lui: �Luati, mancati!" Am gustat inca o data din acel �ospat al credintei" daruit noua cu atata altruism. Orb din copilaria mica, se comporta firesc,cu o dezinvoltura pe care numai sfintii obisnuiti cu penitenta o au. Isi inregistreaza conferintele pe casete, pe care le schimba cu o dexteritate uimitoare.
�In jurul tau de poti/ Sa-i fericesti pe toti!" Asa isi deschide prima conferinta. Argumentele se insiruiesc logic, presarate cu texte biblice dar si cu amintiri din copilarie, anecdote. Discursul se
Foto:Andana CALINESCU
Povesteste cum mama il imboldea mereu: �Nu-ti uita de rugaciune, nu-ti uita de Dumnezeu!", indemn pe care ni-l transmite si noua. Spus astfel, ca venind din partea unei mame catre fiul sau, indemnul prinde radacini si credibilitate mai adanc decat daca ar fi venit direct de la parinte. Tot mama, intrebata ce-i invata preotul cel nou, din sat, raspunde memorabil: �Apai tot de bine ne invata."
Amintirile ii sunt vii, memoria impresionanta. Vorbeste despre parintele Serafim, care i-a fost si duhovnic si spune cu convingere ca a fost sfant. A fost sfant din viata. Citeaza adesea pe parintele Arsenie Boca, pe care-l considera invatat, erudit. Parintele Arsenie spunea ca avem mintea care discuta cu Dumnezeu, in loc sa se supuna fara discutie. Stim despre El (Dumnezeu) ceea ce am auzit de la altii, am citit, am vazut, am simtit, am trait.
Un copil a sapat o gropitza la malul marii si incerca sa o umple cu apa adusa din mare. Intrebat de Sfantul Augustin ce intentii are, copilul a raspuns ca vrea sa mute marea in groapa facuta de el. La fel si noi, incercam sa mutam Necuprinsul (pe Dumnezeu) in cuprins (in noi).
Fiecare om are imaginea lui despre Dumnezeu, care seamana cu el. Un preot zicea ca Dumnezeu e delicat, pentru ca preotul acela era un om delicat. Roaga-te lui Dumnezeu cu atata ardoare, incat atunci cand vei uita sa te rogi, sa-si aminteasca El de tine!
Intotdeauna, dupa conferinta, parintele raspunde la intrebari. Ceea ce m-a frapat este intelegerea pe care o manifesta fata de mireni. Ma asteptam, de la un om care a trait toata viata in manastire, la multa intransigenta si instrainare fata de problemele noastre. De multe ori am remarcat la calugari inflexibilitate si asprime in a-si judeca semenii. O puneam intotdeana pe seama necunoasterii vietii de societate, scuzabila pentru cineva supus canoanelor manastiresti.
Tot atat de mult mi-a placut cum parintele nu se sfia sa raspunda la intrebari cu: �Nu stiu." A fost intrebat la un moment dat cu ce scop l-a creat Dumnezeu pe om. Parintele a raspuns: �Nu stiu, draga, intreaba-l pe El". Raspunsurile erau cel mai adesea scurte, concise, exacte. Ele izvorau nu atat din dogme teologice, cat dintr-o traire a credintei pana la identificare. Cineva a intrebat: �calugarii, cei care au trait toata viata in rugaciune, in manastire, vor intra in Imparatia Lui Dumnezeu?" Parintele a strigat: �DA! Eu DA, trag nadejde ca voi intra. Eu toata viata mea am gandit la Imparatia lui Dumnezeu, am lucrat pentru Imparatia lui Dumnezeu, nu pot sa cred ca dupa moarte asi putea fi trimis in alta parte decat acolo unde am fost tot timpul vietii".
Parintele a recitat. Lungi poezii de Zorica Latcu, despre care spunea ca a cunoscut-o cand era calugarita.
Te port in suflet, ca pe-un vas de pret,
Ca pe-o comoara-nchisa cu peceti.
Te port in trup, in sanii albi si grei,
Cum poarta rodia samanta ei.
Te port in minte, ca pe-un imn sfintit,
Un cantec vechi, cu crai din Rasarit.
Si port la gat, nepretuit sirag,
Stransoarea calda-a bratului tau drag.
Te port in mine tainic, ca pe-un vis,
In cer inalt de noapte te-am inchis.
Te port, lumina rumena de zori,
cum poarta florile mireasma lor.
Te port pe buze, ca pe-un fagur plin.
O poama aurita de smochin,
Te port in brate, horbote subtiri,
Manunchi legat cu grija, fir cu fie,
Cum poarta rodul floarea de cais.
Adanc te port in trupul meu si-n vis.
Sala a apreciat si parintele ne-a spus ca si alta data a avut mult succes cu acea poezie si ca studentii l-au intrebat daca mai stie si alte poezii de dragoste. Nu mai stia si nici pe aceea n-o considerase astfel, atunci cand o invatase. Dar, raspunzand la provocare, a mai invatat doua poezii de dragoste pe care le-a spus cu alta ocazie studentilor. Una era �Somnoroase pasarele" si alta era tot o poezie a Zoricai Lascu. Pe aceea ne-a recitat-o si noua si ne-a uimit cat era de lunga si frumoasa si cat de viu a trait-o si ne-a transmis-o parintele. Era incantat de bucuria noastra si ca n-a invatat
Un profesor din sat ii tot zicea �Domn Parinte Teofil". Paritele l-a tot rugat sa nu-i mai spuna �domn", ca-i de ajuns �parinte Teofil". Profesorul nu intelegea si continua, din respect, sa se adreseze parintelui tot cu formula pretentioasa. Copilul profesorului ajunge la parintele Teofil. Acesta foloseste prilejul sa-i ceara copilului sa-i spuna tatalui sau sa nu-i mai spuna �domn". Copilul da un raspuns genial: �Asta as putea s-o fac numai daca as fi eu tatal lui."
Cineva intreaba ce sa faca sa nu mai priveasca urat la colegii de facultate ale caror deprinderi sexuale le cunoaste. Parintele spune scurt: �draga, asta nu te priveste pe tine".
Toate raspunsurile sunt sfatoase, izvorate din experienta de viata si din mare dragoste fata de semeni. Omul acesta emana iubire.
Il privesc si ma intreb, unde ma pot plasa, prin comparatie. As vrea sa-i spun bucuria ce-o simt cand il ascult. Nu e nevoie, sigur o simte, nu sunt solitara, toti cei ce-l asculta mi se alatura. Si-mi amintesc o alta pilda pe care o stiu de la preotul paroh : un copil era uracios si rau. Nu-l suporta nimeni, toti il ocoleau. Nedumerit s-a dus la tatal sau si l-a intrebat: �tata, de ce nimeni nu ma iubeste?" Tatal, in loc de raspuns l-a luat pe copil si l-a dus pe un deal. Acolo l-a pus sa strige: �te urasc!" Copilul, nedumerit, a strigat, totusi, din tot sufletul: �te urasc!" Ecoul i-a raspuns cu zeci de voci: �te urasc! te urasc! te urasc!"... ceea ce l-a speriat pe copil. Atunci tatal i-a spus: �Striga de data aceasta te iubesc!" Copilul, inspaimantat, a spus in soapta �te iubesc!" si n-a primit nici un raspuns. Tatal a insistat si i-a spus sa strige tare �te iubesc!" Copilul si-a luat inima in dinti si a spus tare �te iubesc!" Dealurile au vuit in jurul lui: �te iubesc! te iubesc! te iubesc!... Si copilul radia de bucurie sa auda ca cineva il iubeste.
Cred ca asa se intampla cu parintele Teofil, in sala aceea plina de inimi care intorceau ecoul pornit din inima lui.
de Liviu JIANU
Doar pipai cu mana prin alba ninsoare,
Golasa, nestiinta prin fulgi mi se zbate,
Caci ninge pe lume cu albe pacate �
�
Nu-i chip sa acopar cu mine, o lume,
Si ninge, si ninge, cu nume, cu nume,
Cu fulgi repetand, in ninsori disperate
Aceleasi� vieti, si aceleasi pacate �
�
Si ninge, si ninge, si nu poti opri
O clipa, macar, jocul lor de copii,
Doar simt ca-n ninsoare, sta viata sa cada,
O viata ratata, de om de zapada �
�
Si ninge, si ninge, cu oameni, cu vieti,
Pacatele albe fac munti de nameti,
Si iarna nu este, doar fulgi de pacate,
Atat de curate ,ningand peste toate -
Sufletel
de Denisa STAMATE
Si se simtea mereu bine, ba chiar isi gasise si sufletul pereche si parea un om caruia nu ii lipsea nimic. Purta cu sine, clipa de clipa, acea fericire ce nu este adusa de lucrurile exterioare, ci de cele interioare. Val era un vrajitor cu fetele. Din spatele unor cuvinte putine, dar care spuneau atat de multe m-a invatat ca sunt perfecta, ca nu am nevoie de nimeni care sa imi spuna asta; mi-a spus �eu am sa te plac mereu� si mi-a spus ca sunt unica (desi desigur ca nu eram singura pe care Val o iubea, pentru ca el iubea pe toata lumea); mi-a aratat cu grija ca sunt situatii in care, daca nu am decis in functie de ceea ce imi spune inima, decizia nu este valabila. Iubea mult, isi simtea viata, si-o traia clipa de clipa pentru frumos.
Fusese o toamna grea, iar bolile ce pareau ca nu se mai termina ma epuizasera psihic si fizic. Aveam nevoie de o pauza, dar imi faceam griji pentru lista de discutii pe care o administram. Si intr-o zi, stiind dorinta mea, a acceptat preluarea atributiilor mele. Despre floare albastra vorbea ca despre casa lui. Imi scria �Daca ai stii cat de fericit sunt acum pentru ca m-am reintors ACASA. Eu asa simt, asa il consider: grupul NOSTRU. Caci ma simt pe el ca acasa, ca si cum ar fi si al meu, nu conteaza daca tu esti owner, conteaza ce simti...� Asa ca i-am incredintat o parte semnificativa a vietii mele si nu mi-am facut nici macar o singura data probleme ca nu ar avea grija asa cum trebuie�si pana pe 3 februarie nu am mai stiut nimic de floare sau de tanarul meu vrajitor, cu exceptia momentelor in care ajungeam pana la prima pagina a grupului. Nu mai aveam nici un drept si nu puteam sa citesc mesaje, sa vad ce membrii au mai intrat sau iesit, dar ma multumeam cu faptul ca vedeam numarul de mesaje trimise in acea luna, ceea ce reprezenta ca grupul este activ. Nu stiam ca ceea ce consideram eu
Ma opresc un pic pentru a mentiona ca am considerat mereu ca legaturile prin internet sunt in sine grozav de fragile. E suficient ca unul sa nu isi doreasca sa comunice sau sa existe o problema tehnica pentru ca totul sa fie pierdut si sunt atat de multe probleme ce pot interveni intre doua inimi ce bat impreuna pentru a le desparti iremediabil. Nu am descifrat aceasta tacere ca fiind ceva anormal, dar avea sa fie prima tacere definitiva. Fara indoiala ca au mai fost situatii cand totul s-a �intrerupt� fara explicatii, fara adio, fara pareri de rau exprimate, dar acum era o situatie definitiva. Pe 2 februarie 2007, intr-o dimineata de vineri la ora 4 AM, inima mare a lui Val a incetat sa bata. Asa cum scria cineva, o inima prea mare pentru un corp atat de mic. Dincolo de energia, optimismul, determinarea si siguranta pe care le simtea, dincolo de monitor si de cuvinte incurajatoare, Val era o persoana cu nevoi speciale de sanatate. Se nascuse cu o malformatie cardiaca si era usor ca un fulg: 35 de kilograme la doar 1,35 m.
Fiecare zi, fiecare saptamana de viata ii fusesera lupte pe care le castigase. Sadise in fiecare om placere de viata, desi uneori poate ca ne revoltam putin pentru ca viata parea mai roz cand ti-o descria vazuta prin ochii sai. Isi castigase dreptul de a trai, si nu de a trai oricum, ci frumos. O viata traita frumos, pe care o putem culege acum doar din cuvintele ce ne-au ramas (si pot spune cu bucurie ca ma bucur ca am pastrat toata arhiva noastra).
Ultimul lui mesaj catre grup a fost unul plin de face si de fericire, ce l-a caracterizat pe deplin: http://www.youtube.com/watch?v=9JMkW-EqSVU
Dupa 2 februarie, Val a ramas fir de cuvant in multele grupuri in care a activate, in multii oameni pe care i-am cunoscut si � inevitabil � i-a atins prin felul sau de a fi. L-am iubit si inca o fac, purtand in inima doua regrete: ca nu l-am intalnit niciodata personal si ca nu voi putea sa ii trimit invitatia pe care i-am promis-o la nunta mea.
Optimismul nu ma paraseste niciodata, iar norii intristarii cand apar, nu zabovesc prea mult pe cerul inimii mele... Sunt fericit atunci cand iubesc, chiar daca poate sentimenul nu este reciproc... Iubirea este ceva atat de unic, rara si pretios, incat nu sunt dispus sa o umbresc cu suferinta si lacrimi... Ma bucur de ea, incerc sa o traiesc, sa o�simt din plin, fara sa am asteptari din partea celuilalt si fara sa sper ceva de la viitor. Traiesc prezentul asa cum e, si nu regret nicicand trecutul...
Pentru mine iubirea inseamna in primul rand binele si fericirea celuilalt, indiferent daca asta are legatura cu mine sau nu...
In al doilea rand, inseamna libertate. Eu cand iubesc nu sunt posesiv, ci ii las toata libertatea persoanei iubite.
Nu stiu daca asta e varianta clasica a iubirii, dar eu numai asa stiu sa iubesc...
Cand iubesc sunt fericit. Tocmai iubirea pe care o simt este castigul si ceea ce ma determina sa fac pentru tine, adica orice pot si ai nevoie pentru ca-ti doresc numai binele si fericirea.
de Andrei FISCHOF
Iar ea, mereu singura. Singura in mijlocul tribului sau, al copiilor si al surorilor si al copiilor lor. Mereu singura, asezand in fiecare dimineata colivia cu papagalul pe marginea balconului, ca si cum s-ar fi scos la aer pe ea insasi, fiinta ei aflata intr-o colivie nevazuta, dar pe care o simtea mereu, strangand-o tot mai mult, sufocand-o. O multime de intrebari se adubasera intr-ansa sufocand-o si dinlauntru, amaraciuni si bucurii, caci si acestea din urma se cer impartasite, altminteri isi pierd rostul. O multime de lucruri pe care le purtase in suflet, amanand mereu revarsarea apelor peste talazurile impuse de altii, de conveniente, de ea insasi cu temerile ei.
Ca o neasteptata scanteie, revelatia zadarniciei ii lumina fata: la urma urmei, pentru ce, pentru ce lupta aceasta, si mai ales lupta impotriva propriilor dorinti si impliniri. Ce avuse din toate, in afara de cele paisprezece tarabe, ce avusese, cand niciodata nu parasise, in toti anii astia, douazeci, treizeci, nici macar strada asta, darmite sa ajunga inca odata in orasul acela cu ulite albe, de pe celalalt tarm, ce avusese din toate noptile in care se zbatuse, tanara si fierbinte, in asternutul si mai fierbinte, dar atat de larg si de strain ei, in singuratatea-i de neinteles. Ce avusese din aSteptarile stupide, zadarnice si ele, ca usa sa i se deschida, sa intrebe daca ea, ea, mai exista.
Nimeni nu venise niciodata, nici macar el, care dupa ani de aparitii si disparitii neasteptate si de neinteles, dupa adulmecari obositoare si indelungate, se hotarase sa inchirieze magazinul acela din capatul pietii, de langa cafeneaua mirosind in permanenta a peste. Fusese tarziu. Crezuse la inceput ca e tarziu. Dar cine mai stie, caci nici macar el, pe care il cunostea inca din serile batute de vant ale Anatoliei, pana cand disparuse, plecase la Ankara si nu-l mai vazu decat in seara in care lui Eli i se facuse rau, atunci, pe vapor, venind incoace � nici macar el nu dadea vreun semn al intelegerii. Il revazuse atunci, pe vapor, in halat alb, cu stetoscopul atarnat de gat, dar se prefacusera amandoi ca nu se cunosc. Astfel continuasera sa traiasca, cautandu-se, simtindu-se, dar fara a se privi, fara a se recunoaste pe fata, ca doi straini, ca doi oameni care de fiecare data se vad pentru prima oara si care nu numai ca nu nimic comun, dar nici macar nu-si pot imagina ca ar putea simti impreuna, ca ar putea face un pas, unul singur, pentru a se revedea. Si cat fals, cata prefacatorie fusese, doamne, din partea fiecaruia, ani de zile, zeci de ani � zadarnice vremuri, zadarnice tainuiri, caci viata nu se repeta nici macar din greseala.
Umplu ibricul cu apa si iesi din nou in balcon: jos, printre tarabe, cateva magazine cu imbracaminte demodata, si cu un restaurant � loc de intalnire a avocatilor si a proprietarilor de terenuri care isi duc viata in aceasta parte a orasului. O lume aparte, cu totul deosebita de a ei, o lume in care cortina cade odata cu inchiderea birourilor din cladirile sumbre de peste drum, facand loc unei alte fete a lucrurilor, cunoscuta ei numai din filme. Nu, nu e pentru ea asa ceva, ea ramane in toate ceasurile zilei aceeasi, fara cortina, caci nu poti schimba decorul fara sa-l misti din loc. Fara sa-l darami la un moment dat.
La capatul intrarii dinspre cafenea, magazinul lui, un fel de bazar, cu sapunuri si sampoane. Zambi la gandul ca in toti anii acestia reusise, cu sau fara sa-si dea seama, sa nu cumpere nimic de la el. Nici nu intrase vreodata in incaperea aceea pe care o banuia imbibata cu parfumuri menite sa stearga orice urma a unor trecute vremuri. Nu schimbasera nici macar un cuvant de atunci, de cand il consultase pe
Privi spre mare � esenta intregii sale vieti se afla acolo, in albastrul acela ironic, sfidand lumea, diminetile si noptile si veacurile. Un vas alb, stralucitor, cu un steag ciudat dormind legat de catarg, fumega lin, batraneste, deschizandu-si portile si lasand loc zecilor de marinari negri sa inunde tarmul. O alta colivie, gandi Batrana, o colivie cautandu-si linistile pe ape si langa tarmuri straine. O colivie zambind intelept: pentru ea toate tarmurile sant la fel, cu toate o mie si una de amanunte care le deosebesc intre ele, in vreme ce marinarii astia cauta vesnic altceva, un altceva in fond inexistent Jos, intre tarabe, lumea pestrita, adevarata lume, bucurandu-si privirile si simturile ametite de belsugul fructelor. Iar ea, aici, din balcon, dominand totul: de la poarta manastirii din stanga, de unde mereu aceleasi doua maici vin, totdeauna la aceeasi ora, umpland cosul pe rotile cu fructe, si pana la celalalt capat dinspre cladirile cenusii langa care parcheaza ciudate masini, albe, cu soldati blonzi, nordici si negri ca taciunele, cu casti albastre si epolati cu drapele, soldati nestiutori, pusi sa faca ordine acolo unde nimeni n-o poate face. Si-n drumul lor spre acele
Batrana reveni in bucatarie: ibricul uitat pe foc se incinsese, apa se evaporase toata. Semn rau, semn rau, isi zise, iar apoi, cu un gest de renuntare ca pentru sine, cobora scarile. Jos, baiatul cel mare, cu Aharon, fiu-sau, aranjau portocalele intr-o piramida care parca se rostogolise din soare. La cativa pasi, Cico, beat de dimineata, canta, spre hazul tuturor, un cantec turcesc, insotind refrenul cu gesturi obscene. Batrana se apropie de el si-l trase cu putere sub portal. Tinandu-l strans, il privi cateva clipe in fata, fara un cuvant. Fascinat, Cico isi reveni ca un lunatec trezit brusc, isi potrivi, murmurand, sapca si camasa si se indeparta, cu pasi incalciti, spre cafenea. Batrana facu un pas dupa el: Lunganul, singur, sedea la una din cele trei mese din metal asezate intre pescarie si cafenea, invartind intre degete sirul de matanii rotunde.
Dincolo, la capat, era magazinul, magazinul cu sapunuri si sampoane, dar nu, Batrana se opri, renunta, desi limpede pentru e aca azi, in sfarsit, se simtea libera, intr-atat incat ii va vorbi, azi va intra in pravalia lui, dar nu-i va cere nimic, nu va cumpara nimic, ci ii va vorbi ca si cum nici n-ar fi trecut acesti douazeci de ani. Il va intreba doar daca si-a abandonat meseria, halatul alb si stetoscopul, de dragul acestei pieti turcesti, daca ea, daca pentru ea a facut-o. Direct. Fara teama. Dar nu inca.
Se indrepta spre cladirea din piatra a politiei, ocoli, incet, lazile aruncate vraiste in drum, apoi iesi spre strada ingusta la capatul careia arabi din Iericho si din Shem asteptau sa fie angajati la o treaba de cateva ore, o zi, nu mai mult. Traversa frecandu-se de masinile oprit in sir interminabil si intr-o invalmasealafara seaman, si intra, prin capatul opus al pietii, in directia cafenelei mirosind a peste.
In fata magazinului lui, se opri. Era inchis. Jaluzelele de metal, trase, inchise jos, cu un lacat. Nici un anunt. Nu, nu se astepta la asta. Tocmai azi, cand se hotarase, tocmai cand�Privi in jur: Lunganul, cu spatele la ea, continua sa invarta intre degete, mataniile.
Cico o privea, cu un zambet ironic si multumit, apoi se apleca brusc si-i facu gestul acela obscen care insotise cantecul turcesc. Nu, sa nu ma enervez, gandi ea, sa-l las in pace, sa-si vada de-ale lui, dar unde o fi el, si n-am pe nimeni sa intreb si nimeni nu mi-ar spune. Se opri langa Lungan, il privi in ochi, acesta ridica din umeri si-si duse, repezit paharul cu cafea la buze. Ca pentru a-si ascunde un zambet. Un ras. Auzea, in spatele ei, chicoteala infundata a lui Cico, dar se hotara sa nu-l bage in seama, trebuie sa mearga, sa mearga inainte, mai repede, cat mai e timp, sa-l ajunga din urma, sa-l gaseasca. Se indrepta spre mare, numai acolo putea fi, unde in alta parte, iata, se trezi alergand, Doamne, niciodata nu facuse asta, nici macar in tinerete, isi simtea trupul ciocnindu-se, lovindu-se de trecatori, aproape ca zambi imaginandu-si privirile lor uimite, dar ce sa le explice, gura ii era uscata si amara, nici nu mai stie de cand merge asa, in nestire, cand alergand, cand mergand impleticindu-se, caci marea e aproape, iar el aici trebuie sa fie, undeva pe aproape, pasare scapata dintr-o colivie si care nu stie ce sa faca cu libertatea aceasta tarzie si neasteptata.
� Ochii o usturau si tunete bubuiau intre tample, cum zacea, cazuta cu fata in nisipul fierbinte, aproape, dar nu indeajuns ca s-o atinga, de marea albastra, dumnezeiasca, vesnica. Murmure ciudate, franturi de cuvinte, ca niste intrebari oprite la mijloc, ca niste raspunsuri neterminate, se Teseau deasupra ei intr-o plasa tot mai deasa, separand-o, tiptil, de ceea ce niciodata nu credea ca va putea fi smuls dintr-ansa.
O alta colivie se-nchidea, acoperind-o cu tacerea imensa a vesnicei cautari. Aproape � aproape, marea fosnindu-si fustele inspumate, ca-ntr-un dans ritual al mortii si-al vietii si-al unirii dintre ele.
de Rozi BAKO
http://anapauper.wordpress.com
ramane stralucitor
si integru.
de Ilinca NATHANAEL
Traim intr-un secol al vitezei, in care imaginea ne agreseaza , ne bulverseaza, ne irita, ne subjuga si ne ingreuiaza visele. Viata pe care o ducem fiecare dintre noi este una a stresului permanent, a fugii continue dupa performanta si dupa starea aceea de a fi invingator, de a fi mereu pe primul loc, de a te depasi pe tine insuti. Imaginile si privelistile din jurul nostru, in acest oras in care traim si in care totul pare sa se
desfasoare intr-un vartej, devin pentru ochii nostri si pentru subconstientul nostru sageti ale insomnieie si nelinistilor sufeltesti. Ceea ce traim zilnic este deosebit de greu. De aceea arta trebuie sa propuna altceva, o alternativa la ceea ce se arata in fata noastra zilnic. Imaginea pe care trebuie sa o propuna un artist este una a linistii si a odihnei, o imagine care sa vorbeasca despre sanatatea si libertatea spiritului nostru, nu trebuie sa mai vina si ea sa prezinta forma de alienare a societatii si indepartarea ei de la ordinea si aomonia originara.
Imaginea creata de un artist trebuie sa vina cu lumina si armonie, cu frmusete. E nevoie in timpurile astea sa creem prin arta ordinea pe care o gasim in matematica sau in religia lui Hristos. Arta trebuie sa fie aceasta expresia a cautarii absolutului, a lui Dumnezeu, sa fie expresia nevoii noastre de ceresc. Abia atunci va putea sa exprime frumusetea care va salva lumea, asa cum a spus Dostoievski, dar el vorbea
de frumusetea lui Dumnezeu, care cuprinde si aceasta stare de armonie dintre corpul, sufletul si mintea noastra.
Va aduc in fata dumneavoastra o suita de mai multe tablouri pictate in toate nuantele de albastru si albastru ceresc pentru ca albatrul este culoarea nemarginitului, este culoarea infinitului, care se intinde deasupra noastra si sub pasii nostri prin viata pe care o
umarul nostru stang si ne insoteste, pentru ca cerul de deasupra nostra se oglindeste in noi. Mai ramane ca noi sa aruncam o privire dinspre inima catre umarul stang ca sa putem privi cerul si sa putem zbura. Acesta este mesajul meu, imi doresc sa zburam in lumina cerului si sa ne spalam in lumina lui ca intr-un ocean.Cu aceasta dorinta nu poti sa trisezi. Asta inseamna ordine , armonie, liniste, sanatate , putere si glorie . Prin frumusetea pe care Dumnezeu a creat-o in lume si in noi ,putem trai vesnic.Multumesc.
[Articol aparut si in 'Observatorul de Toronto', www.observatorul.com
Sunteti invitati la expozitia de pictura si poezie intitulata �Lumina de pe umarul stang� in cadrul EXPOZITIEI �BODY-MIND-SPIRIT� organizata de firma HH MEDIA SOLUTION, General Meneger Mihaela Popa , www.mhmedia.ro,
la Teatrul National, Sala de dans, (unde se organizeaza targul de carte) in data de 23,24,25 februarie 2007
www.victoritadutu.home.ro
www.victoritadutu.wordpress.com
de Lucia OLARU-NENATI
Poate ca acest mediu familial a functionat de timpuriu pentru Niadi ca o materie plasmatica in care s-a format firesc in acest spirit cultural creator, de vreme ce la varsta la care alte tinere adasta mai degraba cu privirile in oglinzile modei, ea are la activ mai multe carti de proza profunda, interesanta si incitanta, (unele rasplatite cu premii prestigioase), zeci de articole citite de cunoscatori cu interes si pretuire, un doctorat in filozofie, dobandirea pe merit a unei catedre de profil la universitatea suceveana, iar acum, prin aceasta carte, o noua incursiune de specialitate in aria filozofiei universale.
Dintru inceput cel care citeste aceasta carte are sentimentul unei limpeziri a ideilor precum acea spalare a naturii estivale de catre o mult asteptata ploaie racoritoare. Chestiunile filozofiei sunt indeobste dificile pentru omul comun, chiar pentru cel instruit, ele presupunand un efort al mintii de-a clasifica si opera cu materia unor abstractiuni anevoie de stapanit, ceea ce Niadi Cernica elimina din start si face ca aceste chestiuni sa para ordonate si clare, inteligibile pentru oricine, mai ales pentru tinerii discipoli ce au norocul sa le cunoasca astfel si sa nu se mai teama de filozofie. Asta denota in primul rand un talent pedagogic innascut dar, mai ales bazat pe propria sa siguranta intelectuala, caci ea se misca in lumea ideilor, notiunilor si informatiilor filozofice cu o lejeritate admirabila si chiar invidiabila. In acest fel,
Dar daca ar fi sa-i urmam exemplul si sa incercam a discerne si in cartea sa care este cea mai importanta contributie a acesteia, poate ca am putea s-o aflam pe taramul eseului cultural ce surclaseaza altitudinea nivelului hermeneutic propriu zis si ia adesea un avant speculativ ce se invecineaza cu zona parabolei metaforic-poematice. In aceste taramuri spiritul sau se elibereaza cu totul de rezidurile oricaror constrangeri scolastice si evolueaza intr-un balet al ideilor inalte si firesc indraznete, producand nu o data, recordurile unor asocieri noi in domeniul esteticii ce duc cu gandul la patriarhi ai genului precum, de pilda, Borges. Poate nu e intamplatoare astfel, chiar recurgerea la conceptia acestuia despre rai, ca fiind o uriasa biblioteca.
Dar trebuie sa opresc, desi anevoie, demersul citarii, caci altminteri el ar putea sa cuprinda intreaga carte, demonstrand existenta acelei categorii a �asentimentului� statuata de Bouso?o, prin care cititorul se simte acut exprimat de textul pe care-l citeste pana la senzatia ca ar fi putut si ar fi trebuit sa exprime si el aceste lucruri. Voi mai adasta un pic in aceasta indeletnicire doar pentru a mai semnala din multitudinea de idei captivante ce produc la inceput, prin simplitatea exprimarii lor, un inselator efect de pleonasm, spre a exprima apoi idei in premiera, pe aceea despre unicitatea ontologica a omului, care are � conditia cea mai fericita cu putinta. Spre deosebire de ingeri, el are un trup. Spre deosebire de animale el are un spirit�. ?i deci concluzia simpla si limpede este ca �fericirea cea mai deplina a omului ar trebui sa fie participarea constienta la doua lumi, la doua stari socotite mereu antagoniste: materie si spirit. (�) Dar daca noi, oamenii nu suntem capabili sa experimentam nici spiritualitatea pura, nici animalitatea pura, putem experimenta totusi, ceea ce nici ingerii, nici animalele nu pot: transmutarea. Putem materializa spiritul (prin arta) si spiritualiza materia (prin cercetare stiintifica asupra materiei, prin experimente, sau simplu prin dans) . Marile jocuri ale fiintei se joaca aici, la granita pe care o reprezentam noi. Fiinta este tulburata, e prinsa in miscare, nu in calmul angelic sau zoologic, ci in duala umanitate.�
De remarcat apoi lapidaritatea demonstratiilor ce evoca parca firesc acel non multum sed multa al latinilor (daca tot ne aflam in preajma gandirii antichitatii!), aceasta reprezentand conform lui Buffon, marca stilului propriu acestei autoare care gaseste mereu exact acei termeni consistenti de natura a exprima cu maxim de economie a exprimarii ideea dorita.
Spre a incheia acest excurs se impune reluarea inceputului acestei carti ce debuteaza cu un eseu intitulat Doua femei filosof in Grecia antica. Acestea au fost Aspasia si Diotima despre care se stie ce rol au avut in inspirarea a doi mari filozofi ai antichitatii, Platon si Socrate, amandoi mult pretuiti de autoarea de azi. Poate ca punerea acestei carti sub incipitul acestei evocari este o subtila subliniere a contributiilor feminine la dezvoltarea unui domeniu ca filozofia - considerat mereu a fi apanajul masculin - si astfel o discreta pledoarie pro domo al acestei femei-filozof de azi pe care o pot asocia doar cu un alt nume prestigios al gandirii filozofice actuale, marea femeie hermeneut si eminescolog Svetlana Paleologu Matta din Elvetia, pe care am avut onoarea de-a o cunoaste, de a-i citi cartile si de-a dialoga cu ea si astfel de a incerca sa-i patrund valoarea, din pacate, inca insuficient cunoscuta in Romania. Chiar daca numeric, femeile sunt in drastica inferioritate in aria filozofiei, fie macar si prin aceste exemple li s-are putea aplica si lor acel dicton: non multum sed multa.
de pe langa Episcopia Ramnicului
�
C.P. 434, Oficiul Postal,4 Ramnicu-V�lcea, cod 240360
Tel/fax 0350804842�; 0740051424, 0740059918
cod fiscal 8135313,
cont bancar RO36RNCB 0263028921430001, deschis la BCR Sucursala V�lcea�
e-mail: [email protected]
Dupa cum stiti, printr-o prevedere a Codului Fiscal, orice PERSOANA FIZICA SALARIATA isi poate directia 2% din impozitul pe venit catre o organizatie neguvernamentala in care are incredere si pe care o cunoaste.
Organizatia noastra este infiintata in 1992, iar din 25 ianuarie 2007 suntem acreditati pe realizare de servicii sociale: informare si consilier (psihologica, juridica...). Avem doua obiective: activitatea de caritate si educatia moral-crestina.
Anul trecut am reusit, print-o buna organizare, sa ajutam o familie care avea�o fetita de 6 ani, cu probleme�la coloana. Am reusit sa-i dam familiei un ajutor de 70 de milioane pentru operatie�la Paris. Anul acesta deja avem o solicitare, din partea unei mamici pt baietelul�ei de 2 ani care�e evoluat doar la nivelul unui copil de 4 luni (nu-si tine capul!)�pentru o operatie in China. �
De la firma sau institutia unde lucrati veti primi fise fiscale. Cereti sa va dea o copie. La aceasta se adauga un formular numit Declaratia 230. Se merge cu ea la Administratia finanaciara. Dar o poate duce cineva de la contabilitate. E UN DREPT PERSONAL, NU AFECTEAZA VENITURILE PERSOANEI SI NICI CONTABILITATEA FIRMEI!
Despre prevederea 2% gasiti pe site-ul www.doilasuta.ro
�
Noi va MULTUMIM pentru intelegere si va dorim sa aveti MULTA SANATATE!
�
cu Daniela POPESCU
care gazduieste Muzeul de Arta din Craiova,
a avut loc deschiderea unui sezon de initiere in filosofia tangoului argentinian.
Daniela Popescu a organizat un happening.
De la intrarea in sala aranjamentul voit neglijent al scaunelor a vorbit despre intentiile de a invita pe toti participantii sa faca primii pasi de tango argentinian.
Cuvintele Danielei Popescu au fost calde si cu mult umor a explicat tuturor ca tangoul este o filosofie de viata.
Unde e vorba de relatia dintre un barbat si o femeie.
Dar despre asta vom vorbi in numarul urmator al Pasagerului.
[email protected]
0744-514646
0723-514646
vechi colaborator al Pasagerului
ne invita sa (re)descoperim volumul sau de versuri "In noi e un cer mai adevarat",
proaspat scos intr-o frumoasa editie a II-a de catre Editura VINEA
Miercuri,
21.02.2007, ora 14,00,
la standul romanesc din cadrul Targului International de Carte de la Ierusalim, Binyanei Ha'Uma:
Lansare de carte: Vlad Solomon, "In noi e un cer mai adevarat", versuri, Editura Vinea, 2007.
Participa Nicolae Tzone si Vlad Solomon
Cine doreste sa-si comande cartea, se poate adresa Editurii Vinea: [email protected]
sau lui Nicolae Tzone, directorul editurii: [email protected]
Detaliu din pictura murala 'Galaxia Iubirii', Aula Magna Mihai Eminescu, Universitatea Al. I. Cuza, Iasi
Coperta: May RADOMIR
Miezul viu, celula cheie a poeziei lui VIad Solomon, recunoscut spontan de ochiul expert, ca si de mangaierea indragostita a cititorului de versuri cu talc si gratie, se afla mai intotdeauna in cuprinsul necuprins al unui enunt. Adanca meditatie, trecuta prin filtrele unei culturi stravechi, produs dramatic al experientei proprii, comparatiile, simetriile, speculatiile aparent didactice, dar puse in miscare de jocurile mereu surprinzatoare ale fanteziei, conduc lectura de factura moderna la intelesurile dintai, cele ale proverbelor, scenariilor simbolice, legendelor cu semn mereu schimbat, dupa cum insasi viata o cere, niciodata subminand adevarul.
E emotionant sa te afli, frunte langa frunte si simtire egal impartasita, inaintea unei experiente poetice atat de bogate si, deopotriva, atat de lapidare. Exista, indraznesc sa afirm, o expresivitate grava, uneori dureroasa, a anecdotei superioare, in cronica semnata Vlad Solomon, si emotia aceasta, incerc o definitie, se construieste prin gradatia treptelor (ciclurilor) precum o arhitrava, un fronton de templu, o fresca - pentru ca absoarbe anecdota - de substanta chagalliana; lirismul de calitate, iata-1 in permanenta patentat de spiritul, deloc parazit, ba dimpotriva tonifiant, al absurdului de esenta suprarealista.
A converti straniul, mirarea fara de raspuns, inconfortul asteptarii, nepotrivirea formelor cu aspiratiile, derutele sperantei si atatea alte elemente ale sufletului omenesc, in valori nu doar de tulburatoare/incantatoare iluzii si metafore, ci si de convingeri ziditoare de lumi: in picatura de cerneala a versului - sonuri si armonii, corespondente, exclamatii corale - poti intrevedea chipul cautatorului de intelesuri, ucenicul leganand in hamacul versului inspirat, leagan al gemenilor, agnosticul si credinciosul sublimelor plasmuiri. Originalitatea lui Vlad Solomon o descoperi cu vie incantare si intr-un amplu poem ca Scrisoare de acreditare, relatand o suprema intalnire cu El - desigur Creatorul -, in aceasta imprejurare, infatisandu-se (absolut credibil) nu ca un mosneag in jilt de catifea rosie, ci - cum omeneste si divin e firesc - sub chipul unui adolescent parca semanand cu Mozart, tip afabil, logic si modern, asa cum descoperi, catre sfarsitul volumului, superba �fabula� cu reverberatii metafizice, intitulata Poveste cu scaune, naratie ieroglifica a scaunului ce, pierzandu-si un picior in universul gandit patruped, si-l cauta fara a-1 gasi vreodata...
Pagini de antologie. Ce rost ar avea sa le citez si sa le comentez pe toate... Important mi se releva substratul aparentelor livrate ochiului cu parcimonia bijutierului numarandu-si pe tipsie pietricelele pretioase, dedesubt al unei angajari de la care nu avem de asteptat decat surprize.
Ianuarie, 2007
Dialogul cu voi va imbunatati revista
Construim si revenim..:)
[email protected]
va aparea dupa 1 martie
si va vorbi despre
TANGO