|
|||||||||
|
Cristian BOBOC
Dinu MITITEANU
si in gand..."
Alex RUSSO
in satul acela"
Alina SAVIN
Dinu MITITEANU
Mihaita Mihai-Loviste
de Dinu MITITEANU
http://vx.ro/dinumititeanu/
Ar trebui sa las Muntele sa scrie despre mine, caci ma cunoaste bine de cateva decenii. Mi-a mangaiat copilaria din Tara Fagarasului.
Satul natal Recea e in campie, insa la doar 4 km de poalele muntelui. Prin sat trece raul Dejanilor, cel izvorit de sub Curmatura Bratilei. Admiram fascinat acele creste, ascultam cu interes ce-mi povestea bunicul despre acei munti, peste care in tineretea sa, trecea deseori clandestin dincolo, "in Tzara ".
Incercam sa-mi imaginez cum e acolo sus, ce se vede dincolo. Am urcat de copil pe la poale, la fanatze, la fragutze si ciuperci , apoi mai sus, la cules afine si zmeura, mai pe urma la stanele satului. Bunicul m-a invatat de mic sa nu-mi fie frica de singuratate, de animalele padurii, de intuneric. Bunicul, caci Tata murise intr-un stupid accident feroviar, in spatele frontului , la finele razboiului, cand sora mea avea 12 ani, eu nici 5, fratele meu 2 ani. In anii cand eram elev la liceul "Andrei Saguna" din Brasov, am inceput plimbari "de placere" pe Warthe, pe Tampa, spre Poiana, pe Postavaru ( "pe Spitz "!) cu dragul meu unchi Petru care mi-a fost al doilea tata si cu fiul sau - Liviu. Ma fascinau iarna schiorii, mai ales saritorii la trambulina...
Pe munti adevarati am ajuns doar in vacantele studentiei mele . Pe creasta Fagarasului, prin Piatra Mare si Bucegi, cu echipament de care acum ma jenez. Abia dupa ce am terminat medicina la Cluj ( 1962) am putut sa-mi procur progresiv echipament. Cand eram medic stagiar in satul Telciu din Tara Nasaudului si mai ales dupa ce am revenit in Cluj in toamna anului 1965 pe post de asistent universitar, avand vacante lungi si camarazi de ture, am inceput sa adun carti despre munte, sa citesc unele in biblioteci, "sa bat" sistematic muntii. Atunci mi-am cumparat primul meu cort, de la niste cehi ce se intorceau de la mare.
In primavara lui 1968, cu ajutorul lui Rica Enasel, student al meu (vezi "Bucuria catararii" in cap.11), am inceput/invatat catararea in siguranta. Nu pot uita ca in 7 apr.'68 m-am legat prima data in coarda si am facut primul meu rapel. De fatza era Elis, cea care imi era deja camarada de ture,inclusiv unele la limita dintre drumetie si alpinism, mai ales prin Piatra Craiului- muntele meu de suflet. Mi-a devenit sotie in acel fine de an si apoi camarada de coarda. Cu ea am batut apoi muntii timp de peste doua decenii. Dupa prima ascensiune "in coarda" am simtit ca alpinismul va fi o pasiune pe viata, desi nu era un scop in sine. Nu am tradat Muntele pentru o stanca - cum se temeau vechii camarazi de ture pe creste, vai, brane. In iarna aceluiasi an am invatat sa schiez, caci in copilarie doar "ma dadusem pe doage", nu invatasem virajele. In 1972, anul cand s-a nascut Radu, am devenit unul din instructorii noii Sectii de Alpinism a Clubului "U-Cluj". Am participat la alpiniade, campionate, tabere (cu cele bune si rele ale lor, dar de unde am amintiri frumoase).Dupa 1985, cand toate sectiile de alpinism ale cluburilor studentesti (exceptie U-Brasov a lui Mircea Noaghiu) au fost desfiintate de Ministerul Invatamantului din motive financiare- am continuat sa ma catar cu prietenii si cu fiul meu. Am escaladat vara mai toate traseele dificile existente atunci (in peretele Vaii Albe din Bucegi, in Cheile Bicazului..). Am facut numeroase ture de iarna: (creste, muchii, vai, pereti) in Rodnei , Retezat, Fagarasi, Bucegi, Piatra Craiului. Am castigat locuri fruntase la unele concursuri ce se faceau atunci pe stanca. Dar nu am performante in alpinism/catarare. Singura performanta la care am ravnit toata viata (asa ma invatase Bunicul si Unchiul) a fost sa fiu si sa raman Om. Nu-mi aleg prietenii de munte si nu-i apreciez pe montaniarzi dupa performante, ci dupa intensitatea si trainicia
Luminita STANESCU
Dinu MITITEANU
asa cum ai vrut
Serban AXINTE
Oana MEA
Irael
Gabriel RECHITEANU
Nicolae COANDE
Alina SAVIN
in dialog cu Mihai STAN
pp.110-111
Andana CALINESCU
Vlad SOLOMON
Roby ROTH
Madeleine DAVIDSOHN
Pierre DROGI si
Dan LUNGU
Am avut ocazia sa cunosc veterani, celebritati ale Muntelui, sa invat multe de la ei: Ionel Coman, Emilian Cristea, Toma Boerescu, Niculae Baticu, Alexandru Breahna, Aristide Stavros, Eugen Seracin, Walter Kargel, Alexandru Goja si apoi sa corespondez cu unii dintre ei. Multe am invatat de la alpinisti din generatia mea, dar care atunci cand i-am cunoscut, cand eu eram incepator, ei aveau deja 5-10 ani de catarare "in spate": Vali Craciun, Miki Gyongyosi, Misi Szalma, Laci Moravek, Dinu Bucur.
Am participat la multe actiuni de salvare in Piatra Craiului, Bucegi, Fagarasi,
Luana BUTOI
Dana STANCU
Alina SAVIN
Andrei FISCHOF
Lavinius GORECI
Am revenit apoi "in forta" la Munte.In 2 oct. '98 Cerul si Maria Sa Muntele, mi-au daruit-o pe Marlene, exact la vremea potrivita, nici prea devreme, nici prea tarziu. Am inceput "a doua viata", dedicand tot timpul liber Mariei Sale Muntele. In cei 8 ani , de atunci pana in 1 oct.2006, am acumulat ( eu, ea cu ceva mai putine ) 854 zile de munte !!! ( 119 + 112 + 89 + 94 + 93 + 115 + 125 + 107 ): Zile- lumina, de 10-12 ore. Ture lungi per pedes pe creste in vacante, iesiri pe munte la sfarsit de saptamana, unele cu bicicletele, catarare , ture de iarna la inceput "la betze si/sau pioleti", mai apoi mai mult pe schiuri. Desi avem o cabana in statiunea Muntele Baisorii, cinci din ultimele sase treceri dintre ani, ne-au gast in cort ! Cate 3-5 nopti una dupa alta, patru dintre aceste revelioane alpine doar in doi. Aveam ce-i povesti in acele nopti lungi de iarna. Avea si ea, caci a batut muntii de la 7 ani cu mama ei, profesoara de geografie. In fiecare din ultimele ierni am dormit impreuna in cort cate 12-14 nopti. Va vor convinge relatarile din cap. 8 si 9, care va asigur ca nu-s "povesti vanatoresti".
Muntele ma face sa nu-mi simt varsta, sa urc, sa duc in spate, sa ma catzar ca la 40 de ani. Caci omul, daca are sanatate si are grija de ea, e ca un aparat electric. Spiritul este "cordonul ce-l leaga de priza" ca sa-si indeplineasca menirea: sa traiasca, nu sa vegeteze ! Iar Muntele este un inegalabil bioterapeut.
Daca va dezamagesc, va cer iertare si va asigur ca Muntele nu va va dezamagi niciodata.
Nusa ILISIE
SUTO Zsolt
Adrian GRAUENFELS
Rozi BAKO
Andana CALINESCU
Dan PREDESCU
Anca DOROHOI
"Pocaitii"
Dina CALIN
Nicoleta DUMITROFF
Liviu JIANU
de Alina SAVIN
-1-
Uca Maria Iov Brouss.arte
Oana CATANOIU
Amintiri inca neexplicate ma leaga inca de locul acela. Inca mai astept sa-mi justific intensitatea cu care s-au conservat in memoria mea chipurile oamenilor de acolo.
Eram mica, bunicul meu a murit inainte ca eu sa intru intr-o adolescenta cinica, fara obiecte de idolatrie sau culpabilitati. Citiva ani am uitat totul. Mirosul muntelui s-a sters, ii preferat orasul cu bulevardele lui urite, spalate in fiecare saptamina cu detergenti ieftini. Apoi au venit citiva ani de asteptare, apoi am inceput sa-mi reamintesc. Am scris citeva pagini despre oamenii de atunci. Cind le-am recitit, dupa inca ceva vreme, m-a mirat stingacia lor. Ce traiesem eu fusese mult mai adevarat, mai cetos, mai lugubru.
Cristian BOBOC
bbb
Viorel NEGOITA
evocare: Stefan MATACHE
upa ce termina de curatat cartofii, Lucretia intra in casa, isi scoase hainele ude si se baga sub cuvertura, tremurind. Ploua deja de trei saptamini. La inceput plouase ca un abur care se coagula in picaturi traslucide pe puful papadiilor si in plasele de painajen, apoi cu stropi intepatori, care strapungeau pielea, apoi aerul se topise in marea de apa, inmuind lemnul gardurilor si penele pasarilor care incercau sa zboare fara folos, lovind bezmetic din aripile scheletice, pina cadeau, ostenite, in noroi. Dinspre munte curgeau siroaie de apa galbuie, amestecata cu pietris. Oamenii se afundau pina la glezne in milul drumurilor, si blestemau vremea care le distrugea rasadurile din gradini, ducindu-le, in piraie, spre iaz. Cu o zi inainte, se adunasera mai multi in fata troitei de piatra din Poarta Satului, si vazusera ca devenise moale si zemoasa ca un burete. Au dat din cap, si au ridicat pumnii inspre cer.
Lucretia inchise ochii, si isi aduse genunchii la piept, incercind sa se incalzeasca. Cind schimbase lenjeria de pat, pinza de bumbac zgiriia usor de la apret, si mirosea frumos a curat; acum era mucegaita si se lipea de piele. Femeia auzea apa scurgindu-se pe acoperisul din tabla, si isi infunda capul in perna. Adormi
Vadim PIROGAN
evocare: Mircea IVANOIU
Tom KINTER
Dana POPESCU
Daniel DRAGAN
Gyorfi-Deak Gyorgy
Mariana GOTT SCMILOVITCH
Au auzit amindoi, in acelasi timp, cum intra Marcu in casa, si s-au uitat deznadajduiti unul la celalat. Atunci taurul striga, din mijlocul iazului, cu voce de om: Sa dai perdelele la o parte, Lucretia! Sa nu uiti sa dai perdelele la o parte! Iar Lucretia deschise ochii cind il simti pe Marcu intrind in asternut, linga ea, si stringindu-o in brate, pe la spate. Pe jumatate adormita, incerca sa mai auda din ce-i striga taurul, dar nu mai auzi decit respiratia barbatului, care incerca sa intre in ea. Se deschise de buna-voie, si se lasa impunsa de corpul asta mare care inca ii mai era necunoscut, desi de la nunta trecusera luni bune. Statea moale si desfacuta ca o caisa, clipind lent, in ritmul miscarilor lui Marcu. Auzea ceasul mare de pe dulap si ploaia cazind pe tabla casei, si se gindea la o femeie din alt sat care luase foc cind incercase sa aprinda o luminare pe mormintul mamei ei si la parfumul narciselor si la niste pasari cu ciocul incovoiat pe care le vazuse stind una linga alta pe sirmele de telegraf si la varul care se desprindea de pe casa si la ploaie si la cartofii pe care ii lasase curatati in oala, ca sa-i pregateasca pentru prinz, si la toate lunile astea care trecusera de cind se maritase. Incepu sa tremure, asteptind nici ea nu stia ce, si deschise ochii larg, vazind camera plina de o lumina albicioasa, strecurindu-se prin fibrele pinzei de borangic de la ferestre si, cind muschii burtii i se incordara ritmic, auzi, in acelasi timp, geamatul fericit al lui Marcu si amintirea vocii taurului, si intinse mina spre perdeau brodata cu fir auriu si trase de ea pina o dadu jos. Vazura amindoi o spartura in norii negri, prin care se scurgea lumina ca untdelemnul, si pe unde trecu o pluta uriasa, cu doua catarge inalte, din lemn galbui, in virful carora se invirteau doua moristi mari, albe. In jurul ei zburau tauri maronii, cu coamele albastrii fluturindu-le in vintul umed. Pluta a urcat inspre munte, incet, si ploaia s-a oprit in citeva ore.
***
Uneori, noaptea, cind cerul era violet de la zapuseala iar muntele vuia posomorit, mincam afara, la masa din fata bucatariei. Bunica punea pe un stergar piinea de casa, o binecuvinta, si apoi ne punea fiecaruia, in fata, farfuria plina. Dupa aceea, cit timp bunicul fuma pe pragul casei si bunica stringea masa, eu dansam prin curte, pe o muzica numai de mine auzita, si care imi mai rasuna, din cind in cind, in cap, la momentele cele mai nepotrivite din zi si, mai ales, din noapte. La lumina becului din bucatarie, umbra mi se alungea peste ograda, ajungind, de la briu in sus, pe peretele hambarului. Cel mai tare imi placea atunci cind umbra de desprindea usor si dansa, unduindu-se, alaturi de mine. Ii admiram atunci, cit se poate de sincer, gustul desavirsit in alegerea celor mai potrivite voaluri creponate si dantele, care ii mingiau trupul de vis.
***
Ma impacam bine cu o fata de la vale, Irina, o munteanca vesela si isteata. Avea 13 frati si surori. Erau toti blonzi cu ochi albastri, foarte inalti si slabi. Nu mi-i amintesc decit pe cel mai mare dintre baieti, care isi iubea foarte tare calul cumparat din banii lui, si pe Andrei, un adolescent nebun. Acesta nu avea voie sa iasa din curte, pentru ca incepea sa alerge si, dupa aceea, ore in sir era de negasit. Se mai intimpla sa alerge in pielea goala, rizind cu lacrimi, pe ulitele satului, pina il prindea cineva si il ducea acasa. Se mai urca si pe munte, fluturindu-si maiinile ca niste aripi, cu ochii larg deschisi si limba uscata si umflata atirnindu-i peste buze. Nu stia sa vorbeasca, scotea doar niste sunete mormaite; nu prea puteai sa te intelegi cu el, pentru ca, desi parea sa intelega sensul cuvintelor, arata ca si cind nu i-ar pasa. Intr-o zi Irina mi-a povestit ca s-a trezit intr-o noapte, s-a dus in bucatarie si, prin usa deschisa, l-a vazut pe frate-sau ingenuncheat in fata icoanelor si rostind, in cea mai curata limba, Acatistul Maicii Domnului. Nimeni n-a crezut-o, bineinteles, dar ea era sigura ca il vazuse, acolo, rugindu-se. A incercat sa-l intrebe pe Andrei, spera, dupa reactiile lui, sa-si dea seama de adevar, dar el se purta ca de obicei. Irina s-a mai trezit de citeva ori, noaptea, dar nu l-a mai vazut rugindu-se. Dormea linistit, in patul lui. Dormea singur, caci avea obiceiul ca, in somn, sa le bage fratilor sau surorilor lui mina intre picioare. Asa ca ii lasasera lui singur un pat ingust, linga geam.
La vreo doua saptamini dupa asta, cind deja uitasem ce imi povestise Irina, ma duceam pina pe munte. Pe o poteca l-am vazut pe Andrei coborind inspre mine, complet gol si tinind in mina dreapta un buchetel de pelin. Ne-am oprit unul in fata celuilalt, si am stat asa multa vreme. Lasind ochii in jos, i-am spus: �Pacat ca esti nebun, esti asa de frumusel�� Dupa aceea, cind mi-am ridicat privirea inspre el, am vazut ca intreaga expresie i se schimbase, se uita la mine dispretuitor, si apoi m-a impins la o parte, ca sa treaca. Atunci cind a trecut pe linga mine, l-am auzit soptind �idioato�, dar poate ca mi s-a parut. Mi s-a facut rusine, si as fi vrut sa cobor dupa el, sa-i cer iertare. Doar ca nu am putut.
de Mihai Mihaita Loviste
din volumul cu acelasi titlu, Ed. Conphys, Ramnicu Valcea, 1999
Prin luminisurile rare din Piciorul Clabucetului, o umbra trece catand spre varf. Ajunsa pe culme, fantasma nu e decat un om. Langa stana se opreste. Coboara de pe umeri desagii grei. Ostenit se asaza. E un baietandru. Abia daca i-au dat tuleiele. Nu pare sa numere mai mult de cincisprezece primaveri. Undeva, in spate, se vede comarnicul1 coplesit de urzici si intarcuit de un gard inalt cu doua strungi. Bolovanii mari de sare gema stau cocotati in varful unor clesti de lemn. Alaturi, susurul izvorului curge ca o muzica.
Cu povara in spate, tanarul strabate saua pietroasa a muntelui inspre Zanoaga. De aici se vede dintr-o privire intregul tinut al Lovistei. Se zareste pana si truda oamenilor din vale, cu urmele ei certe, vatra satelor, gospodariile. Apar fanetele cu biserici tuguiate de iarba, unele cocotate in arbori uriasi. Apoi, drumurile impaienjenind asezarile. Soarele rasare risipind cu darnicie culori si nuante incotro te uiti. Ceata se ridica alene de peste vatra satului. Sub tacerea brazilor se aud ca o adiere, asurzite si indepartate, zgomote ale diminetii. Flacaul calca apasat, schimband din cand in cand desagii de pe un umar, pe celalalt. Rand pe rand, raman in urma Calugarul, Leul si Fata Sfantului Ilie. Tocmai cand molizii par a se indesi, se iveste un drum colbait si luminos ce iese in curmatura Pietricelei. De aici, firul alb si prafuit urca din hatas, in hatas pana pe creste. Pe poteca ingusta si crapata, mocanul suie gemand, sub greutatea ce o poarta. Trece pe langa sipotul limpede dintre smarcuri, oprindu-se sub un brad batran din Fruntea Mazgavului. Pe cetina uscata asaza incet si cumpatat desagii deveniti prea grei. Masoara din ochi slavile. Sub cerul limpede, roua s-a zvantat. Ceata a pierit de parca n-ar fi fost. Vremea s-a incarcat de azur. Muntii licaresc in zare, curati. Negura s-a tras spre miazazi catre Valea Topologului. Creasta Fagarasilor apare la orizont cu Negoiul masiv, crenelat si inalt, sever si voievodal, incununand definitiv departarile. Furat de maretia locurilor, voinicul tresare, ridicandu-se cu povara cu tot. E aproape de amiaza, iar el mai are drum lung de facut. Din Mazgavu poteca se tot lasa pana in Valea Scarii, serpuind prin labirintul stancos al muntelui. Aici sta la panda negura, pregatita sa se ridice in zarea albastra si densa a cerului. E o liniste grava, telurica si grea, ce te apasa, strivindu-te. Natura se schimba si ea. Stau gata sa se pravale jgheaburi adanci si scocuri repezi, ce te-nfioara. Un vultur se roteste in zeci de cercuri largi, ametindu-te. Soarele apune intr-un nor negru, care se intinde amenintator peste oceanul verde al muntilor. Ajuns in Valea Scarii, calatorul pune desagii la radacina unui brad uscat. Se apleaca nerabdator langa izvorul Topologului. Bea cu nesat. Se asaza apoi pe o buturuga din marginea paraului. Priveste mahnit cerul intunecat.
Un traznet vesteste schimbarea vremii. Picuri reci cristalini se scutura peste codri. Vremea rea pandeste in desisurile padurii. Aerul e umed si rece. Ploaia izbucneste torential. Fulgere cumplite sfasie cerul de la un capat la celalalt. Un traznet doboara un brad urias, aproape de om. Potopul macina stanca, maturand totul in calea sa. Apa se revarsa fara opreliste dintr-un cer scund, cenusiu. Infricosat, mocanul iuteste pasii, plescaind prin balti. La lumina unui fulger zareste pentru o clipa conturul unui om. Poate e o cioata sau o naluca. Poteca se transforma intr-un alunecus noroios. Bocancii i s-au incarcat de lutul galben. Sunt grei si nu mai au aderenta la urcus. La o cotitura, prin hatisul mustind a apa, aluneca si cade intr-un genunchi. Incearca sa se ridice. In piept simte o impunsatura rece. Nici nu apuca sa se dumireasca; un ins, pe care nu reuseste sa-l priveasca, racneste la el:
- Nu te misca, slugoi comunist! Un singur gest si te fac ingeras!
Mocanul se supune ascultator. Ploaia ii biciuie fata, chinuindu-l. E ud leoarca, asemeni strainului care-l ameninta. Hainele imbibate-n apa sunt grele. E la capatul puterilor. Cu mana cu care nu tine arma, celalalt il perchezitioneaza. Poarta o barba mare, incalcita si o claie de par roscat. Seamana mai degraba cu un sobolan, scos de coada din apa fiarta.
- Nu sunt inarmat, incearca sa se apere calatorul.
- Ce cauti aici? intreaba cu interes barbatul.
- Pe dom' colonel Arsenescu, raspunde pe un ton linistit taranul.
- Ce vrei tu, bolsevicule, de la colonelul Arsenescu?! striga din nou strainul.
- Eu, nimic! Domnu' invatator Popescu ii trimite un ravas, spuse cuminte boisoreanul.
- Ia-o inainte! porunci omul inarmat.
Cei doi urca tacuti panta abrupta a muntelui. Langa un palc de brazi tineri se opresc. Printre cetina lor patrund intr-o grota. In semiobscuritatea aproape tainica, un foc arde cu flacari vii. Jocul acestora naste pe peretii stancosi umbre infricosatoare.
- Vin de la Boisoara. Il caut pe dom' colonel Arsenescu.
- Cine esti tu, straine? intreaba cu voce poruncitoare un ins trecut de patruzeci de ani.
- Ma cheama Victor. M-a trimis domnu' invatator Petre Popescu. Sunt iscoada lui. A zis sa vin aici si sa-i dau hartia asta lu' dom' colonel Arsenescu, mai spuse flacaul scotand dintr-un saculet o hartie impaturita intr-o batista.
Cel care vorbeste ii face semn boisoreanului sa se apropie. Cineva aduce o torta aprinsa. Omul citeste mesajul scris pe foaia cocolosita, pe care dascalul satului desenase si un plan. O vreme ramane pe ganduri. Cu o iuteala neobisnuita se ridica in picioare. E inalt si musculos. O mustata neagra, tunsa ingrijit, il face sa para si mai puternic. Ochii lui umbrosi scanteiaza sfredelindu-i pe ai lui Victor. Lovisteanul nu da inapoi. Il infrunta pana ce lacrimile ii tulbura privirea. Multumit de curajul flacului, comandantul Arsenescu
- Esti un roman de isprava, fiule! Pacat ca nu-s prea multi ca tine. Du-te langa foc sa-ti usuci hainele si sa te incalzesti. In desagi ce ai adus?
- Ia, d-ale gurii. Niste malai, ceva carne afumata si ce o mai fii bagat domnu' invatator.
In preajma focului, baiatul asteapta linistit sa i se usuce hainele. O sa mai ramana putina vreme langa partizanii din munti. Inserarea trebuie sa-l ajunga aproape de sat.
La iesirea din grota il conduce chiar seful grupului de partizani.
- Spune-i domnului invatator ca ne vom face datoria pana la capat. Pe grumazu' nostru nu va calca cizma bolsevica. La buna vedere, fiule!
- Sa va dea Dumnezeu sanatate si noroc, dom' colonel, ca e mai bune ca toate!
Cu privirea-i vultureasca colonelul Arsenescu il petrece pe tanar pana ce acesta nu se mai zareste. Ploaia s-a oprit. Negura se risipeste. Adormit dupa un nor soarele se trezeste. Somnoros, isi scutura razele binefacatoare peste natura purificata. Pamantul se usuca de parca n-ar fi trecut peste el nici un prapad. La intoarcere, drumul e mult mai usor. Din loc in loc e acoperit cu nisip fin, asemanator celui marin. Alteori, seamana cu un covor oriental. Gros si moale, se intinde maiestuos sub pasii usori si iuti ai flacaului.
In celalalt munte incep sa creasca stancile de granit. Calea serpuieste intre varfuri masive si colturoase. In dreapta sunt inverzite ierburi, din care se nasc creste golase, ridicate semet peste albia unui parau. Acesta se zbenguie neastamparat coborand verde si inspumat, din toplite-n saritori, racorindu-se si inveselindu-se. Apoi se impotmoleste intr-un loc, unde e supt cu viclenie de o mlastina apatoasa. Firul alb al potecii urca mereu. Deasupra, bolta scunda, impletita din frunze si ramuri a copacilor stingheri cerne cu zgarcenie din bogatia de lumina a soarelui. In slavile necuprinse se zbat umbre palide de seara.
Victor strabate padurea prin sleaul desfundat al potecii. Crengile arborilor ii biciuiesc fata si bratele. Tanarul urca voiniceste in curmatura Clabucetului. Pe culmea golasa se odihneste. Isi sterge fruntea cu dosul palmei. Se uita spre sat bucuros. In luncile jilave cresc salcii galbene ca untdelemnul sau verzi-lucitoare. Frunze ascutite si inguste se zbat tremurande sub boarea racoroasa a vanturilor. Dincolo de huceagurile mohorate, salcami fara sir impresoara mesteceni sfiosi. Filigrane gingase cu trunchiuri migalite in argint curat si aur scump sclipesc ireal printre frunze stravezii. Intr-un apus de jar se vad pajistile si livezile Boisoarei, patate cu albul de creta al caselor scunde. Se ghicesc potirele de portelan fin, violet ale suavelor flori. Ghiocei si toporasi stropesc colinele, vestind cu voci neauzite statornicia locurilor si a oamenilor. Ca un raspuns aievea, talangile oilor de prin gradini se impletesc intr-o continua agonie cu behaitul manzarilor3. ?araitul greierilor si oracaitul broastelor inalta un imn de slava, incarcat de puritate si nostalgie. Curand mocanii isi vor purta inca o data mioarele pe muntii uitati de o vara.
In vatra satului pluteste un amestec derutant de culori. Fericita compozitie alcatuita sublim de perii galben-roscati. Prunii poarta camasi pestrite, tivite de cafeniul proaspat al pamantului pe care-l scurma, intre straturi de ceapa albastrii-brumarii, gainile albe.
Peste toate se lasa inserarea. Boisoara se oglindeste in apele noptii, cu stropi de luceferi si ecouri de talanga, picurand pe marginile ulitelor.
Pe cararea ce vine din Tarse catre biserica satului, Victor coboara pasind prin praful drumului. Langa casa invatatorului, se opreste. Asculta atent, uitandu-se in toate partile. Din curte, cainele il simte. Latra intaratat, izbindu-se furios de poarta de la drum. Din casa iese cineva. Vine incet catre locul unde asteapta feciorul. In mana tine o lumanare a carei flacara da sa se stinga. Stapanul gospodariei cheama cainele, uitandu-se peste gardul din curte.
- Seara buna, domnu' invatator! Inca nu v-ati culcat? intreaba politicos oaspetele.
- Tu esti, Victore? intreaba dascalul, la randul sau, uitand sa raspunda la salut.
- Acum am sosit. Sunt tare ostenit. Da' am facut treaba buna! M-a prins si vremea rea! Sa stiti, domnu' invatator, sopti mocanul, ca e baieti buni oamenii lu' Arsenescu! Sa va spun drept, mi-a fost frica de ei. Da' mi-a trecut, marturiseste ca la spovedanie boisoreanul.
- Taci, Victore, suiera barbatul, sufland in lumanare. Sa nu spui o vorba nimanui. Nici chiar muma-ti. Cine stie cum o scapa gura s-atunci ne-am ars amandoi. In beciurile securitatii putrezim de vii, mancati de sobolani.
- Sa n-aveti nici-o grija! Ce-am facut eu azi, nu va dovedit, ca nu sunt cu bolsevicii?
- Esti obosit, Victore! Mai vorbim noi. Te chem eu... Acum, te du! Sa le spui alor tai, de te-or intreba, ca te-am trimis la Curtea de Arges calare. Uite doua'scinci de lei. Ia-i. Ii meriti, hotari Petre Popescu, punand in palma baiatului o hartie noua, fosnitoare.
- Pai, atunci, la buna vedere, domnu' invatator, spuse sfios baietandrul.
- Noapte buna si sa fii sanatos, mai baiete! O sa te caut eu negresit. Sa nu-ti faci griji, zise dascalul satului multumit si el de modul in care si-a facut datoria flacaul
de Luminita STANESCU
Ce credeti ca inseamna sau este feminitatea? O stare de spirit, o extrema educatie, delicatete insotita de fermitate? Roz bonbon, fundite, inimioare si volanase? Eleganta, borcane de dulceata cu etichete ingrijite, glas cald, emotie extrema?
Daca este asa nici una din femeile pe care le cunosc nu este feminina.
Cum au fost femeile privite de-a lungul timpului, care a fost locul lor in societate? Femeile au fost si sint intr-un razboi permanent cu lumea din care fac parte. Au fost pretuite, umilite, obligate la supunere, situate pe o treapta inferioara a evolutiei � pe vremea in care se considera ca femeile, fiinte inferioare fiind, nu poseda suflet, au fost forta motrice si inspiratoare. Un lucru sa fie clar: nu sint feminista si nici nu voi fi.
Iar imaginea aceea cu familia perfecta, reunita in jurul mesei la care EA, FEMEIA, MAMA, aduce zimbind un platou cu bunatati este falsa. Stiti de ce? Pentru ca a facut curatenie si o doare spatele, pentru ca a spalat in fiecare zi o groaza de vase si o dor miinile, pentru ca alearga peste tot unde este nevoie de ea asa ca o dor picioarele. Pentru ca a trebuit sa faca cumva sa fie toate gata la timp si totusi sa reuseasca sa se coafeze, sa se aranjeze, sa se machieze, pentru ca nu este asa, o femeie nu trebuie sa arate niciodata neingijita si toata tevatura asta stiti ce da? Dureri de cap! Asa ca o doare si capul.
Un singur lucru este adevarat in toata povestea asta: zimbetul. Si este uluitor. Ce motor nestiut face o femeie sa aiba puterea de a zimbi de cite ori este nevoie?
Bunica mea a muncit pamintul, a fost servitoare, a cunoscut statutul de refugiat, a intemeiat o familie, a crescut o droaie de copii � printre care si mama mea, a avut serviciu. Nu s-a machiat niciodata. A facut-o asta oare mai putin feminina? O strabunica a mea a avut forta de a
Am vazut acum citeva saptamini la televizor doua femei in virsta, simple, de la tara cum se spune. Povesteau cum a fost dupa razboi, cum au depasit foametea, cum au tesut in casa o iarna intreaga ca familia lor sa aiba ce imbraca, cum au pus in pamint coji incoltite de cartofi ca sa aiba o recolta de subzistenta. Femei cu ochi limpezi, cu zimbet linistitor si cu broboade pe cap. Faptul ca purtau broboade de lina le face oare mai putin feminine? Ce forta face ca aceste femei atunci cind ajung la marginea fiintei lor sa lase deoparte teama, deznadejdea, fragilitatea si sa gaseasa o cale de a mai extrage ceva din structura lor de femeie, ceva care le face sa mearga mai departe cu capul sus, cu zimbetul cald si linistitor? Si atunci, ce este de fapt feminitatea? Este ea de mai multe feluri, este ea una singura?
Toate femeile pe care le cunosc eu vin de la servici acasa, au familie sau nu, au aspiratii si asteptari, dar nici uneia nu ii este usor. Feminitatea cred eu ca este una din cele mai formidabile rotite ale universului. Femintatea este acel ceva care a facut
Si daca tot vorbim despre feminitate am sa va spun ca tot ceea ce este in afara acestei osii formidabile, cu tot cu borcane de dulceata, roz bonbon, maniere si volanase nu tine de feminitate ci de cutume sociale, de obiceiuri, de aspiratia catre ordine si frumusete, ba chiar uneori de standarde. Dar despre standarde vom vorbi alta data.
Ecaterina Oproiu spunea cindva ca se poarta femeia cu cearcane. Corect.
de Serban AXINTE
cercul incandescent, muntele,
celelalte fiinte imbibate cu miros de alcool.
in acest pahar n-a mai ramas
decat o picatura
pe care o voi sorbi la sfarsit.
plang,
pietrele din caldarim incep sa raspandesca lumina
sa-ti dea de stire ca peste foarte putin timp
insasi pielea mea va raspandi lumina.
incep sa rid sunt liber
scot viermele din cocon.
de IRAEL
Fragment din Jurnalul de la Colibitza
A doua zi am pornit spre baraj. Grupul se misca lent, ca in reluare. Ne bucuram de fiecare stanca, prapastie, floare, pom. Profesorul de geografie din grup�ne informa doct despre formele de relief. Florinete si cornete, conuri, circuri, chiar supozitii fanteziste despre evolutii geologice. Il ascultam distrata, mai ales de intrebarile incitante ale celorlalti. O palnie giganta, betonata, aflata la capatul unui pod suspendat a starnit reactii contradictorii. Exploratorii indrazneti s-au avantat, mai fobicii priveam, tematori, de la distanta. Gabi ma tot indemna sa ma apropii de acel �monstruos hau. Il estima la 200m. Profesorul a corectat, 90m. Ametesc privind doar prapastia naturala ce se casca in buza drumului, nicidecum sa ma mai hazardez pe podul�suspendat sau sa mai cobor cu privirea in putul betonat. Privesc insistent lacul si sunt indata rasplatita. Prin �transparenta se zaresc pestii. Descriu tacute traiectorii circulare, ca un miraj al peticelor de apa insorite. Un indicator ne trimite in basm: Taul Zanelor si brusc, ne dorim sa ajungem acolo, pe tarimul celalalt.
Grupul parca se invioreaza la ideea unei tinte de drumetie.Cu ceva experienta pe munte, intreb primele persoane intalnite, doua tinere vilegiaturiste, daca stiu despre Taul Zanelor. Raspund cu siguranta: ,,da, este putin�mai incolo". Cu o zi inainte, intalnisem doi biciclisti
Ma linistesc putin, daca mi-a dat aceste�daruri, s-ar putea sa ma lase sa ma si bucur de ele. Ascult vocea molcoma a omului, asa potrivita cu�freamatul padurii, apelor, scartiitul obosit al carutei, chiar cu epuizarea noastra de sfarsit�de saptamana. Ma smulg putin
de Nicolae COANDE
www.geocities.com/nicolae_coande
si n-am stiut ca era pazit de firan
de anxietatea imitatiei care face ca
doua miini sa deseneze un iepure devastind un local
plini de afaceristi si tigani grasi
i-am luat fata in pumnii mei distinsi
o, nea firan viata nu e un srl
inainte sa aflu ca poetul vazuse casele taigarilor
pe Riului
cu un poet slobozan
am baut whisky-ul editorului
cu o femeie in sticla
un ziarist beat de iluzia ca fac conversatie
era de fapt o conversie proasta
leu/$
poezie&scotch
Guns contra Dylan
It was today ca-ntotdeauna
s-a vorbit despre rumsfeld, burroughs si despre
cum razboiul nu e treaba artistului
generalii fac gloante si noi
le pictam cu singele nostru
ce-am ris pe urma
imi da si azi pe nas si pe gura.
Mihai Stan:
-Impreuna cu cititorii Dumneavoastra, sunt curios sa urmaresc felul in care s-a ivit ideea care, pe cat inteleg, v-a ferit de ispitele proletcultismului, v-a luminat calea spre propriul, inconfundabilul stil ce v-a asigurat originalitatea. Descoperire de sine importanta...
Mircea Horia Simionescu:
-Foarte importanta. Intr-o tara ocupata, cu o literatura sugrumata de concentrice cenzuri, fara acest mod mascat, fictional, de conturare zigzaganata a realitatii m-as fi aflat o viata functionar la vama din Giurgiu si as fi purtat pardesiul de carpa al tacerii si lasitatii. Prin aceasta modalitate �jucata�, m-am simtit 40 de ani combatant impotriva totalitarismului, fara nici cea mai mica dorinta de-a ma arata cumva astfel.
Mihai Stan:
-Dar ati avut anumite functii publice... Combatant in interiorul salonului?
Mircea Horia Simionescu:
-Da, as spune ca i-am studiat (ca anticii sacrificiile), citindu-le maruntaiele, incercandu-le tehnic nefuctionalitatea, ridicolul. Nu m-am dat inapoi, riscand enorm, cand mi s-a oferit ocazia, sa adancesc cunoasterea lumii in care traiam nevoit; voiam sa demonstrez mecanismele si camuflajul, riscand- in fond, si pentru interesele mele literare, becum pentru alt castig- enorm. Ca intr-o proza a mea de prin 1970, purtand titlul becketian �Ah, fericitele zile cand ma urmareau cu pusca!�, tintuind acolo cu stropi de plumb turbata scoala de coregrafie (dresura), zisa �morala� comunista. Literatura esopica, spun stilistii. NU, le raspund: literatura supra-realista (a face distinctie, aici, de suprarealista).
Mihai Stan:
-�Descoperirea de sine� de la 13 ani?
Foto: Gabriela TRIFESCU
-Da, revin la momentele intrezaririi metodei si a stilului ce mi-au permis sa raman liber, sa nu tac, s anu omit ticurile si aberatiile vremii. Prin impanarea textelor cu �soparle�? ar putea intreba un rautacios care m-a citit in sala de asteptare a garii Slobozia. Raspunsul meu ar suna asa: urmareste-ma bine, nu cu pusca, ci cu atentia culegatorului de intelesuri, si-ai sa vezi ca satirele mele se imbina, cooperante, pe largi spatii, ca rotile unui orologiu. Am tintit, cu consecventa, sistemul. Scrisul, singura mea arma...
Atunci cand furcile puterii vanatoresti s-au indesit, am creat cu instrumentele gramaticale si figurative o oglinda textuala in argintul careiasa se poata contura fidel viciile, neajunsurile, agreisunile, crimele. Incizate, ermetice, staril etarii, ale individului au fentat ecranele si interdictiile.Pretind ca am cautat- si am realizat- o bn avedere literara a lucrurilor. Cineva a observat: �Ai inselat cenzura chiar sub lampile ei iscoditoare.� Da.
de Vlad SOLOMON
continuare din Pasager/25
- Ce e cu buchetul asta de flori, ati venit la inmormintare?
De ce o jigneam, se vedea pe fata ei suferinta provocata de cuvintele mele, eram morocanos, ametit, ochii ei ma priveau ingrijorati, inca nu intelegeam de ce se adunasera atatia oameni linga patul meu.
- De ori cate ori simti durere, apesi pe acest buton, si se elibereaza o cantitate mica�de morfina, nu trebuie sa suferi inutil, operatia a�decurs foarte bine, mi-a spus chirurgul ca, daca n-ar fi fost biopsiile, nici nu ar fi observat locul tumorii.
Era vocea tatalui meu,� aplecat deasupra mea, avea un zambet fortat, care incerca sa ma linisteasca.
- Scuza-ma, Laura, nu tin minte nimic, parca eram in uniforma, unde sunt copiii? Zouzou a fost trimis...
- Nu te forta, nu vorbi, esti dupa operatie. Odihneste-te, dormi, de miine incepi recuperarea, florile sunt doar un mic semn de dragoste, dar
Era ingozitor de cald, la un metru de mine, in alt pat,�o femeie batrana gemea,�mi-am amintit ca ma mai trezisem o data si cerusem sa aprinda aerul conditionat, dar femeia se impotrivise.
Tatal meu se aseza�intr-un fotoliu, parea imbatranit cu douazeci de ani.�Vizitatorii se retrasera, unul cate unul, atingandu-ma usor,�Laura disparuse, probabil�ii insotea spre iesirea din spital.
- Ti-am spus vreodata cat te iubesc, tata? Iti multumesc ca esti aici, acum.
- Calmeaza-te, am trecut impreuna atatea momente grele, au murit mama, bunica, acum trebuie sa fim tari si sa ne gindim la recuperarea ta. Ai mainile legate pentru ca incercai sa te eliberezi de sonda si infuzie, te luptai cu sanitarii, erai foarte agitat, nu ai voie astazi sa te ridici din pat, dar de maine vine un fizioterapist si vei incepe exercitii, vei avea dureri, ameteli, incet-incet vei reusi sa te eliberezi de tuburi, in zece zile vei fi acasa. Stii,�etajul are un lung coridor, cam 60 de metri, vei putea parasi spitalul cand vei reusi sa parcurgi intregul coridor, fara ajutor, dupa aceea vei sta o luna acasa. Ai dureri?
�Nu puteam raspunde. Pleoapele coborau, sunetele din jurul meu erau tot mai neclare, ma astepta, iar, un coridor, mereu coridoare, labirinturi de coridoare, parca primul de care imi aminteam era o alee din parcul�Cismigiu, umbrita de artari, langa lac, prima plimbare singur, pe la cinci ani, cand ma oprisem in�rondul scriitorilor si dialogasem, in gand, cu fiecare.�Statuile lor imi sopteau cuvinte intr-o limba necunoscuta, acolo veneam cam o data pe saptamana, ma asezam pe o banca (de lemn, de piatra?) si asteptam sa-mi spuna marele secret al copilariei mele. Acum incercam sa reconstitui fiecare detaliu al parcului, dar nu vedeam decit verde, acelasi verde din Jardins du Luxembourg, trebuia sa plec la Paris, de ce am acceptat cu atita usurinta operatia?
- M-am intors - ma trezeste vocea Laurei. L-am condus pe tatal tau pana in Holon, mi-a vorbit tot drumul despre tine, e atat de mandru de tot ce ai realizat, stii ca nu obisnuieste sa-si exprime sentimentele, dar era atat de zbuciumat, tu mereu aveai impresia ca nu esti pe masura asteptarilor lui, te rodeau remuscarile.
Eram in alta camera, singur, imi dezlegasera mainile.
Andana CALINESCU
A venit timpul sa te gindesti la tine insuti, dintotdeauna�te-ai preocupat pentru altii, semeni leit cu tatal tau, acum trebuie sa ne concentram amandoi si sa fim cat mai apropiati, eu te voi sprijini, pas cu pas, sa poti traversa coridorul, fara tuburi, pana cand vei reusi sa ajungi singur�la coltul fumatorului. Zambetul Laurei, il stiam parca de-o viata, dar, de cate ori suradea, plecam privirea, era atat de viu, atat de ea, un zambet cu care adormeam in fiecare noapte, acelasi�care ma insotea la granita cu Libanul, in masina, pe drumul spre Eilat,�pe malul marii, la Tel Aviv, sau�in Ierusalim. I-am luat mana, ciocolata, matase, catifea, atingerea izvorului de munte, setea de ea, tunelurile de pe Coasta Malfitana, bucuria ei, cand filma tunel dupa tunel, intoarcerea la hotel,�caldura imbratisarii revazand traseul Napoli, Pompei, Amalfi, Positano, Ravello, oare am fost la Capri de doua ori? Ma minte, vrea sa ma incurajeze, stie bine ca acest coridor de spital e cel mai lung traseu, cea mai�abrupta ascensiune, dar ce conteaza, ea e aici, langa mine, a trecut atata timp de cand i-am privit mana cu atentie, aceeasi mana pe care o tineam odata strans, pe care o lipeam de fruntea mea si ii ceream sa mi-o framante, iti provoc riduri, spunea, si clinchetul rasului ei, il auzeam mereu, dar trecea pe langa mine, acum revine, ca un ecou, de�dincolo de Mediterana. Imi�numara degetele de la mana:
�- Vezi, sunt exact cinci, de doua ori cinci,�zece zile si esti acasa, am pregatit albumul cu�fotografii din Toscana,�si filmul din Dolomiti, lacul din mijlocul padurii, cand ma temeam de ursi, radeai de frica mea, vom�nota langa pozele din album fiecare zi, ca in jurnalul meu,�fiecare loc,�cand erai imbracat in albastru, stii cat de mult imi placi in albastru. Poate, facem in sfarsit ordine in dulapuri, aruncam toate camasile vechi, pantofii pe care nu ii mai porti de mult, acum vei deveni mai bland, nu te vei incapatana sa pastrezi fiecare hartie inutila.�Si vei putea sa citesti, iti place sa citesti, poate reincepi�sa scrii, in orice limba, mie nu mi-ai dedicat nici macar o poezie, cateva versuri, trei randuri...
�Trei randuri. Nu imi ceruse decat trei randuri, o strofa, cateva cuvinte scrise numai pentru ea (oare e doar orgoliul ei?), dar am vrut sa scriu povestea dragostei noastre, s-a impotrivit, mi-a spus de atatea ori ca ma dezvalui prea mult in fata altora.
�Se auzea aerul conditionat, parca era o cascada, una din cascadele pe care le cautam in Alpi, pravaliri de fum alb, pulbere�de picaturi de roua.
�- Apa, Laura. Cascada...
�- Nu�ai voie�sa bei inca, o sa-ti umezesc buzele.
de Madeleine DAVIDSOHN
Alte doua blocuri gemene, se aflau inca in constructie, cu alte cuvinte, un adevarat santier.
Materialele aruncate peste tot, ciment lemnarie, munti de nisip, bare de fier, gropi de gunoi imi faceau viata imposibila. In schimb, cei doi baieti ai mei, se simteau minunat, in aceasta harababura, pe care o socoteau plina de pitoresc.
La nici cinci minute distanta de bocul nostru, era un deal impadurit. Tufisurile cresteau salbatec, printre copacii de pin sau brad (recunosc rusinata ca pentru mine era tot una) inmiresmand aerul cu parfum de cetina si pardosind cararile cu nenumarate conuri verzi sau maronii. Era placut sa te plimbi in acel loc, de fapt, un fost santier de sapaturi arheologice, m-au informat copii, cunoscatori ai inprejurimilor. Puteai gasi acolo, monede, cioburi, ba cu putin noroc, chiar un vas intreg. Si se pare ca baietii mei au avut. Intr-una din expeditiile lor de cercetare, au adus acasa un ceainic mic de lut. Avea exact forma obisnuita, gura alungita si destul de mestesugit executata. Un desen sters, se intrezarea pe
Ceainicul era plin de noroi, asa ca l-am lasat in chiuveta cu apa, poate s-o mai dizolva ceva din acel strat gros de pamant uscat. Hotarasem sa-l pastrez si pentruca mi-a placut, dar si fiindca mi-am facut socoteala, ca prin peretii lui argilosi, aroma esentei de ceai se pastreaza mai bine. Unde mai pui ca era o �relicva istorica� dupa cum ma asigurasera copii.
La putin timp dupa ce ne-am mutat, sotul meu a fost concentrat, asa cum se intampla cu majoritatea tinerilor in Israel, doar ca mie, mi se parea mult mai des ca la altii.
Medic la o unitate, mereu aveau nevoie de el, iar cand pleca, parca era un facut, unul din copii trebuia sa se inbolnaveasca.
--Asa coincidenta mai zic si eu, bombanem intotdeauna cand gaseam plicul de la armata cu antetul cunoscut.
La fel era si acum. Inca nu iesise sotul meu din casa, cand Tom, baietelul meu de cinci ani, a facut febra. Statea de doua zile in pat. Mai ales noptile, erau grele. Copilul se necajea, totusi eu ma chinuiam sa raman calma si surazatoare: o mama exemplara. In sfarsit astazi a avut o zi mai buna. Lucrasem tarziu si ma simteam din cale afara de obosita
--Am sa ma intind putin pe canapea, mi-am spus, sa ma
Afara se lasase intunericul. Stateam culcata de mai multa vreme si eram pe punctul sa adorm, cand mi-am amintit de ceainic
--Am sa incerc sa-l curat, mi-a trecut prin minte. Am intrat in bucatarie, am luat un burete moale si detergent si am inceput sa-l spal constiincis pe la toate incheieturile. Portretul se destingea acum mult mai clar.
--Seamana cu un seic din basmele Seherezadei, mi-am spus, cu bucata de panza care-i acoperea fruntea, prelungindu-se pe umeri
Deodata, vasul mi-a alunecat din mana uda, si s-a imprastiat pe dale 1intr-o multime de cioburi. Un fum gros inecacios, s-a inaltat de acolo, silindu-ma sa inchid ochii pentru o clipa. Cand i-am redeschis, batranul statea in fata mea. Puteam sa-l ating cu mana, puteam sa-i vorbesc, doar ca buzele imi erau pecetluite. Si atunci l-am auzit pe el ca mi se adreseaza.
--Nu te speria. De mii de ani lacasul meu e in acest ceainic. Acum, fiindca l-ai spart am aparut la lumina, iar cand o sa gasesc un altul nelocuit, dispar din nou.
Dar pana atunci iti pot indeplinii o unica dorinta. Gandeste-te bine!
--E absurd, absurd, absurd., mi-am zis, probabil visez, dar tot atunci fara sa vreau, am rostit cuvintele, pe care in mod inconstient le aveam in minte.
--Sa-mi fie copilul sanatos. Protejeaza-l! daca spui ca ai aceasta putere
Chiar atunci peretii inceputa sa se clatine, casa intrega se cutremura. Dani, baietelul meu cel mare, ma scutura cu toata puterea.
--Mama, mamico, te rog trezeste-te! Tom nu e in casa, nu-l gasesc nicaieri.
Imediat, am realizat ca adormisem, ca totul fusese un vis stupid si doar disparitia copilului era unica realitate.
Am sarit de pe canapea inspaimantata. Afara era bezna. Numai in halat si papuci, am inceput sa-l caut cu disperare. Pe vecini nici macar nu-i cunosteam, deci exclus sa fie in vizita la vre-o unul din ei. Locul mi se parea acum strain si dusmanos cu gramezile de fiare si gropi raspandite peste tot.. Stalpii electrici inca nu aveau becurile montate. Cu cat trecea timpul, panica punea tot mai mult stapanire pe mine. Pe santier lucrau multi arabi, ii vedeam intotdeauna dimineata venind la lucru. Ganduri negre mi se involburau in minte.
Deodata mi s-a parut ca disting o limba de foc, la o oarecare distanta. Acolo sunt oameni, mi-a trecut prin minte, poate ei ma vor ajuta sa gasesc baiatul. Am alergat spre pata de lumina si cand am ajuns cu inima sa-mi sparga pieptul, l-am vazut pe el, batranul din vis;
sedea langa foc si bea ceai, iar Tom ii tinea tovarasie.
Aceiasi barba, ochii vii si patrunzatori, chiar si haloul de basm, care-i inconjura fata de seic oriental. Era ca-n vis.
Pe foc fierbea ceainicul micut, pe care eu il cunosteam asa de bine, imprastiind in aerul pur si rece mireasma plantelor. Inainte sa pot spune ceva, asa aiurita cum priveam scena, baietelul meu a inceput sa vorbeasca cu repeziciune.
--Daca ai sti mamico ce basme minunate mi-a povestit pana acum, basme cum n-am mai auzit niciodata. El spune ca le gaseste pe toate in ceainicul acesta si ca in fiecare noapte, se umple cu povesti din nou. Tu poti sa crezi?. Iarta-ma daca te-am necajit. Am vrut doar sa ma plimb putin. Ma simt bine, bine de tot, sunt de-acum sanatos. Asa-i ca nu esti suparata pe mine?
Ascultam uimita vorbele copilului. In cele din urma am reusit sa intreb.
--Cine esti dumneata?
--Paznicul santierului, mi-a raspuns simplu, arabul. Imi pare tare rau daca v-ati speriat, a adaugat cu voce domoala, taraganata, dar cand am vazut baietelul singur, mai ales ca se lasase noaptea si frigul, l-am poftit la ceai.
Nu e bine ca un copil mic, sa se invarteasca pe intuneric. Cine stie ce i se mai poate intampla. Apoi s-a intors spre Tom zambind
--Poti veni la mine de cate ori doresti, daca mama iti da voie. Iar catre mine (ca si cum am fi continuat o discutie inceputa mai inainte) Promit sa-l protejez!
Interviu cu Pierre DROGI
de Dan LUNGU
Traducere de Alina SAVIN
www.timpul.ro
Dan Lungu: Domnule Pierre Drogi, pentru inceput va rog sa ne spuneti cum ati ajuns sa cunoasteti si sa traduceti din literatura romana.
Pierre Drogi: As putea spune ca, pentru mine, romana a fost o limba de substitutie, inlocuind limbile slave in care mi-ar fi placut sa pot citi, dar pe care nu le cunosteam. Posibilitatea efectiva de a descoperi romana mi-a fost oferita de hazardul intalnirilor cu diferiti romani si invatarea a fost facilitata de frecventarea limbilor latine (latina medievala, franceza veche, portugheza) in timpul studiilor.
Prietenii mei romani - istorici, muzicologi, filozofi (medievisti) - pe care i-am intalnit in timpul studiilor universitare consacrate Evului Mediu m-au ajutat sa descopar literatura romana, trimitandu-mi regulat carti bilingve. In Romania in anii 80, s-a realizat un efort remarcabil de traducere in germana, franceza, spaniola, portugheza, engleza, in special de catre editurile Minerva, Eminescu, Dacia, dar si altele. Asa m-am initiat in literatura romana... gratie a ceea ce ajungea in cutia mea postala. I-am citit, rind pe rind, pe Bacovia, Barbu, Arghezi, Voiculescu, Turcea, Malanciou si multi altii�
Nu am trecut la studiul efectiv al limbii decat mult mai tarziu, odata
Primul dintre autorii despre care vorbesc a fost Emil Botta, descoperit in excelenta antologie a lui Dan Ion Nasta de la editura Minerva. Dorinta de a descoperi tot mai multe poezii m-a determinat, pe nesimtite, sa incep sa traduc. Mai ales ca, intre timp, adica dupa 1989, aceste carti pe care le-am descoperit cu interes (si ai caror traducatori se numeau Annie Bentoiu, Dan Ion Nasta, Constantin Crisan, Emanoil Marcu�) si pe care speram sa le vad circuland si in Franta, nu au mai ajuns la mine�; mai rau�: munca de fond realizata pentru descoperirea sistematica a literaturi romane in strainatate a incetat sa se mai realizeze in mod coerent.
Dan Lungu: Care au fost criteriile dupa care ati selectat autorii pe care i-ati tradus�?
Pierre Drogi: Nici un raspuns global nu i-ar putea include pe toti autorii tradusi. Intalniri norocoase au dus la traducerea anumitor volume...Pe de alta parte, propria mea munca de scriitor si de cercetator a jucat un rol foarte important. In toate aceste cazuri, m-am lasat ghidat de ceea ce numeam urgenta lecturii unui anumit autor, sau de posibilitatile mele, adica de capacitatea mea de a acompania un text, intr-o maniera mai mult sau mai putin convingatoare, in calatoria lui dintr-o limba intr-alta. Intr-un fel,
In ceea ce-l priveste pe Nichita Stanescu, am avut impresia ca am platit o datorie morala, atit de mare a fost socul descoperirii lui (in prima instanta in traducere, la editura Eminescu, cu Le�on sur le cercle, antologie realizata de Constantin Crisan, apoi in romana, cu Fiziologia poeziei si Ordinea Cuvintelor). Continui sa cred ca aici este vorba de o maniera radicala de abordare a notiunii insesi de poezie, la fel de radicala precum cea a lui Michaux, de exemplu, si complet demitologizata. Nu sint sigur ca ideile lui au fost pe deplin intelese. De aceea am tinut sa traduc si texte teoretice, nu numai poezie, si am propus propriul meu comentariu in cadrul unui seminar de la Coll�ge international de philosophie. Cu cit lucram mai mult aceste texte, cu cit importanta lor imi aparea drept capitala�: regret ca nu am reusit sa le fac mai cunoscute, si ca receptarea lor in strainatate se face foarte lent.
Virgil Mazilescu este un autor fata de care am simtit o totala si imediata fraternitate�; necesitatea traducerii lui a urmat in mod firesc. Din el nu existau pe vremea aceea decat foarte putine traduceri, in reviste, datorate lui Alain Paruit. Mazilescu reprezinta pentru mine cel de-al doilea pol roman din care ma inspir�: nu numai ca autor roman, ci autor pur si simplu.
De fapt, nu am tradus decat autori si texte care mi-au placut in mod deosebit.
Pierre Drogi: Aceste dificultati au fost in mare parte abordate in timpul raspunsului precedent�: exista texte pe care simpatii obscure le fac sa treaca dintr-o limba intr-alta aproape fara nici un efort, in timp ce altele rezista trecerii. Traducerea tine mult de o anumita empatie sau, mai degraba, de o dorinta de intelegere si de oferire a ceea ce am inteles deja eu insumi. O dorinta de a surprinde - in vocea limbii mele, cea in care textul ne este cel mai perceptibil - ceea ce vocea autorului din alta limba ne-a facut sa intelegem. Exista, in aceasta trecere, in acest schimb, cand acesta este cu adevarat realizat, o bucurie care il umple pe care reuseste aceasta mare trecere. In cazurile fericite, putin din acest entuziasm contribuie chiar la o buna traducere.
Dan Lungu: Cum apreciati receptarea literaturii romane in Franta�? Credeti ca exista autori subevaluati in Romania din perspectiva impactului in spatiul cultural francez�?
Pierre Drogi: Mi se pare ca foarte multe intrebari false sint dezbatute acum in jurul statutului de literatura romana, luata ca un ansamblu, ca un tot national sau global, atat aici, in Franta, unde exista tendinta de a o reduce la un esantion de exotism, cit si in Romania, unde publicul este obsedat de �bursa valorilor literare� si de felul cum s-ar putea scurge in strainatate stocul valorilor nationale. Acelasi repros ar putea fi adresat la adresa manierei in care este tradusa literatura romana in Franta.
Una dintre lectiile lui Nichita Stanescu ar fi afirmarea - in sanul unei limbi �nationale�, pe care si-a asumat-o pana la capat - a �trans-nationalului�. Aceasta este conditia pentru a-ti putea pune intrebari universale, de genul a fi sau a nu fi, de care se mira ca a fost deja pusa. El se situa cu totul in limba, dar, in acelasi timp, in afara ei, pentru ca intrebarile pe care si le punea apartineau tuturor limbilor. Fara a renunta cu nimic la singularitatea ireductibila a indivizilor si a limbilor (pe care le revendica), el simtea nevoia sa scrie despre destinul comun tuturor oamenilor. Contemporan al tuturor epocilor, contemporan al tuturor originilor, contemporan al tuturor literaturilor (Ghilgames, Shakespeare sau Eminescu), el incerca sa gaseasca miezul intrebarii pentru a-i reda actualitatea vie.
Cred sincer ca atitudinea care consista in a reduce operele la elementele unei literaturi sau a unei culturi sau in a judeca aceste opere ca pe niste jucatori de fotbal nu este cea mai constructiva, cea mai propice pentru realizarea acestei legaturi, a acestei relatii singulare si aproape secrete intre unitate si comunitate, si de a realiza o literatura adevarata.
Pierre Drogi: Auditoriul de la Coll�ge international de philosophie, confruntat cu idei total inedite, imi pare a fi foarte receptiv, chiar entuziast. Ceea ce nu mi se pare ciudat. Nichita Stanescu este un autor care il aduce pe cititor la acelasi nivel cu dansul. Cum ar putea cititorul sa nu perceapa toata forta lui directa si subtila, toata noutatea discursului lui complet subversiv, in ciuda tuturor schimbarilor de context care s-au produs de la epoca la care ele au fost scrise�? Nichita Stanescu te invata cum sa scrii un poem. Sper ca voi continua sa demonstrez acest lucru in seminariile care vor urma. Pentru a reveni la intrebare: publicul pare foarte receptiv la ceea ce aude.
Dan Lungu: Ati tradus poezie�De ce nu si proza�?
Pierre Drogi: Am tradus si proza, numai ca o proza foarte apropiata de poezie (adica texte teoretice) sau pentru ca am fost rugat sa traduc fragmente de roman ale vreunui poet. Inca un motiv, foarte...prozaic, pentru lipsa de atentie fata de roman�: traducerea solicita o energie mare si pe termen lung, pentru care dificultatile pe care le intampin la traducere nu ma incurajeaza. In schimb, poemul iti permite perceptia unui tot imediat coerent si gasirea unui ton pentru un ansamblu creat printr-o singura emisiune lingvistica sau care poate fi cuprins intr-o privire. Si un alt motiv, poate cel mai important�: aproape intotdeauna poeziile sunt cele ce ma fac sa imi doresc sa le traduc...
Totusi, trebuie sa adaug ca, in ultima vreme, mi-au facut pofta de tradus cateva nuvele de Caragiale si proze scurte de Voiculescu. Dar cum se ocupa multi altii de proza, prezenta mea in acest domeniu nu este necesara.
de Dana STANCU
Oameni care au trecut, pachete
Din scenele vietii�
Acum fara adrese.
Mama, uite cate pasari zboara si nu zboara astazi
Mama ma trimitea mereu in alta viata
Cu multa verdeata,
Unde greierii tin de iubiti fetelor de imparat.
de Andrei FISCHOF
Am plecat spre Universitate, intrind, fireste, la libraria din colt, care si-a schimbat numele de citeva ori in anii aceia, fiind cind Libraria Cartea Rusa, cind a Universitatii. Aici, in perimetrul incluzind intr-insul statuile lui Matei, catedrala Sf. Stefan , cinematograful din palatul Banffy, se incinsese o hora uriasa dedicata unificarii celor doua universitati: Babes si Bolyai, cu prilejul centenarului Unirii.
Am intrat in citeva sali de curs, am simtit in nari mirosul specific acestora, acelasi oriunde pe lume, in orice universitate am intrat, de la Heidelberg la Sorbona.
Am vazut numele unor fosti colegi de grupa pe cartile de vizita lipite de usile inalte ale cabinetelor celor ajunsi la profesorat,dar n-am batut la nici una din ele, voiam sa fiu absolut singur. Dar iata ca, in loc de alta varianta, am intrat pe poarta cimitirului din spatele caminului Racovita si, dupa citeva cautari si intrebari, am ajuns la mormintul celor care mi-au fost gazde in ultimii trei ani de studentie: Otilia si Gavril Almasan.
Ceva ciudat se petrecuse cu mine cind am venit la locuinta lor din strada Paris,de linga cinematograful Steaua Rosie - ca sa vad despre ce e vorba: camera era de trecere, un soi de hol, din care se intra in bucatarie, in camera de baie cu serviciile respective si in camera lor, a gazdelor. Era clar ca liniste deplina nu voi avea acolo, si totusi, vazindu-i, am realizat ca nu puteam sa-i refuz. Asfel am ramas acolo trei ani, sub obladuirea calda a celor doi batrini, ea invatatoare pensionata demult, iar el fost profesor de psihologie la liceu. S-au cunoscut in tinerete la Caransebes.
Adorabili amindoi, grijulii si plini de intelepciune. Doamna Tili imi povestea, mai tirziu, ca ,vazindu-ma prima data a avut un soc, eu semanind mult cu regretatul lor fiu, Gavrilas, Gabi, care a murit de tinar de o boala necrutatoare, lasind in urma lui o vaduva si o fetita. Odata la citeva luni, ea se ducea la ei in vizita, in oraselul de linga Brasov unde ramasesera, si unde el fusese medic.
Domnul Almasan , corpolent dar vioi si ager la minte pentru virsta lui, a gasit in mine partenerul care sa-i asculte parerile politice, dar de cite
Cel mai adinc mi s-au intiparit in memorie serile de vineri, odata pe luna, cind, la ora 19.30 fix, apareau, pe rind, trei batrini, aceiasi, desigur, de fiecare data, imbracati in negru, cu palarii tari, baston in mina stinga si o fisie de catifea neagra pe gulerul paltonului. Batrinul ii astepta imbracat in negru si cravata neagra, cu o ora inainte de a fi sosit , si o intreba la fiecare cinci minute: "Tili draga, cit o fi oara?", doar stia ca nu vor veni inainte de vrema stabilita, ei intrau in camera mare, unde se auzeau mici frinturi de vorbe de gentilete pina cind Doamna Almasan le aducea cafea, prajituri, apa,si atunci o linsite apasatoare se lasa peste tot, nu aprindeau lumina iar eu, daca ma nimeream acasa, asteptam clipa plecarii , cu toata ceremonia sa: la ora 22.00,
Iar in usa aparea apoi Domnul Almasan, rezemindu-si cotul pe sevanta sculpata din lemn de nuc, si mi se adresa: "Apai ce mai zici tu de lumea asta, Andreiule ?" apoi, dupa citeva schimburi de pareri, ma lasa singur ("Gavril, lasa-l draga vezi ca are
de invatat") si se inchidea in camera mare, se auzea radioul cu suieratul bruiajului: cauta Europa libera, bolborosind, bombanind cu glas tare, ca si cum s-ar fi adresat crainicului. Ca si cum acesta era de vina pentru "porcii ceia de americani".
Prima lovitura a venit mai repede decit crezusera: unul din ei nu mai era.
Dar ceremonia continua, batrinul Almasan se rezema cu cotul de servanta si-mi punea aceeasi intrebare:"Apai ce mai zici tu de lumea asta ?"
Nu-i raspundeam direct, nici eu nu stiam ce mai zic de lumea asta, doar atunci cind a aflat ca scriu, pe linga meseria pe care o invat la Universtate, mi-a adus din camera mare (in care am fost de doua ori in cei trei ani, odata cind venisera parintii mei in vizita, apoi de o sarbatoare), si mi-a adus pe brate Istoria Literaturii Romane a lui Calinescu. Stiam de ea, de faptul ca (inca?!) nu era voie sa o mentionezi, caci prietena mea de atunci, viitoarea-mi si actuala sotie studia filologia , asa ca asta imi ajutase sa aflu cite ceva din lumea tacerii cuvintelor scrise. Mi-o adusese pe brat, cartea, o puse pe masa mea si mi-a spus ca odata , daca vreau, mi-o daruieste ,caci el nu are cui s-o mai lase. Nu am reusit sa obtin cartea, batrinii au decedat unul dupa altul, intr-o vara dupa ce Clujul ramasese mult in urma-mi.
�am stat asa, nu mai stiu cit, linga cele doua morminte, apoi, dupa traditia neamului meu , am pus cite o pietricia pe fiecare mormint, semn ca cineva a trecut pe aici si ca ei, cei trecuti de partea cealalta a timpului, nu sunt singuri. Neuitatii.
de Nusa ILISIE
continuare din Pasager/25
Langa scara era un bocanc, doar unul, murdar si destul de scorojit de soare, si, langa bocanc, un tricou cu urme de noroi uscat, impachetat cu grija. Am luat tricoul, l-am asezat peste bocanc si l-am pus sub cap, intinzandu-ma relaxata pe asfaltul curat si cald la soarele care anunta o dupa-amiaza fierbinte... Am atipit... Dar aveam o usoara senzatie de disconfort, imi simteam picioarele incinse in adidasii putin umezi si imi era lene sa ma ridic. Am ezitat putin, m-am rasucit putin, dar m-am ridicat, mi-am desfacut sireturile cu calm, ca un om fara nici o grija, am pus adidasii de-o parte, langa perete, sa se usuce, am scos si ciorapii, miscand cu satisfactie degetele eliberate si m-am intins la loc. �Asa da! Tot confortul! Acum am sa dorm! Poate sa cada si cerul! Nu ma intereseaza ce s-a intamplat si nici nu vreau sa aud de gratar. Am-sa-dorm!� Golfo mi-a mirosit picioarele, mi-a lins putin degetele si apoi s-a culcat si el... parca si-ar fi luat desertul...
- Ii place de ea!
- Parca ce, numai lui?
- Ce dracu�, ba, tu chiar ai innebunit de tot?
- Adu si tu o bere, ca mi s-a facut foame!
- La sticla?
- Pot sa aleg?
- Nu!
- Ba, adu o bereee! Si lasa-ma dracu-n pace!
- Adu tu!
- Ce dracu� face-ti ba, aici? La ce va uitati?
- ?!
- Va uitati cum doarme? Da-te mai incolo, sa stau si eu!
- Auzi, Puriule? Acuma cu ce facem gratar daca s-a stricat toata carnea? Adu, ba, berea aia!
- Cu conserve! De peste! Si cu fasole, la borcan! Cu ce dracu�?
- Cascavalu� nu e bun? Cu rosii de la Vicente!
- Ba! Ascultati ce va spun: lasati-o mai moale cu Vicente, ca o sa ramana in chiloti!
- Ce dracu� spui, ba?
- I-a dat fata! Asa ne-a povestit Luci, ca a zis, ultima data cand a fost el, la ea. A zis,
�ia-i p-astia, sant ai lu� tata, nu i-a purtat, sant noi!� Si a sos chilotii lu� ta-su din sifonier si i-a dat lu� Luci. Asa ca nu mai avem ce sa luam de pe Vicente!...
- Voi va uitati in gura la Luci?
- Pai, nu, ca si fata a spus la fel?
- Cand?
- ?!
- Auzi, Puriule, da� noi ce facem? Cat mai stam aici? Parca am sta la priveghi!
- Taci, ba, dracu� din gura! Musca-ti limba! Si du-te singur daca te-ai plictisit!
Te-ajungem noi din urma, cu masina!
- Mai respira?
- ?!
- Respira, ma! Ce, ti-ai baut mintile?
- Respira prea usor! Pai, ce, e de vise rele! Pai cand eram in Dobriceni, la bar, cu ala, cu Stirbu si beam o bere, d-aia care avea gust de..., ma intelegi... mai era, la alta masa, ala, mate fripte, pa care l-a lasat nevasta cu doi copii, ca statea numai prin baruri...
- Si ce-i cu asta, ba?!
- Pai, ala statea la bere cu altu�, Stan a lu� Floarea! Si o data l-ai vazut ca a dat ochii peste cap si a dat ortu� popii!
- Si ce legatura are, ba, asta, cu ce facem noi, acuma!
- Pai, mi se pare ca doarme prea adanc! De cand doarme?!
- Asta e prost! Du-te, tu, Puriule si pune mana pe ea!
Am simtit o umbra nesigura peste fata deja transpirata si incinsa de soare si am deschis ochii brusc, in ochii mariti ai lui Puriu, care se uita la mine din picioare, mirat.
- Credeam ca ai murit.
- ?!
Am strans putin din ochi, m-am ridicat alene in capul oaselor, m-am intins, mi-am aranjat putin parul, l-am mangaiat pe Golfo, care s-a trezit si el si s-a intins si el, cascand de placere, si m-am uitat la ei:
- Ce bine am dormit! V-ati si intors de la gratar?!
- ?!
- Sunteti toti muti? Eh! Hai Golfo, ca aici nu-i de noi!
- Doamnaaa! Stati asa! Ca nu am fost la gratar, acuma mergem!
- ?!
- Auzi, Puriule? Da conservele putem sa le mancam si in casa, de ce sa mergem pana la �pantano� ?
- Vorbesi ca prostu�!
- Pai nu ai spus mata, asa, ca mergem cu conserve de peste si fasole?!
- ?!
- Am luat carnati, ba, caciula!
- De la Carnicerie?
- Da!
- Si nu ti-a zis aia nimic?
- Nu!
- Mie mi-a zis!
- Ce dracu� ti-a mai zis, ia!
- Ca Vicente a numarat porcii!
- ?!
- Si?!
- Si are cu cinci mai putin!i
- ?!
- Pai, doi, acu� o luna jumate si trei, acuma, da! A numarat bine!
- Trei, acuma? Marius a spus ca doi!
- E, vezi! El s-a incurcat!
- Pai, Luci, Dori, Marius, Vasile, Ben, Macumba, io, voi, si din cand in cand lituanii, da, cu zece guri!
- ?!
- Si cu aia trei din Villiar, care nu lucreaza de doua luni, treispe! Asa ca, Luci o sa se mai insoare o data si de Craciun!
- Mai mergem, Puriule, la gratar? Ca mi s-au lungit urechile...
- Si mie, mi-a dat foamea in sete.
- Ia uite, ba, ce lumina se facu! De ce nu zisesi, ba, ca esti �bec�?
Dori ramase descumpanit, cu caciula in mana lui Marius, care radea cu toata gura, uitandu-se la capul usor tuguiat, si cu denivelari al lui Dori.
- Paru� din cap, iti crescu in barba! He, he! Pune-ti-o, dracu�, la loc! Repede! Ca se sperie Doamna de tine si fuge!
- Nu mai fuge!...
- Auzi? Da� de ce esti tu ras in cap? A?
- ?!
- Eu nu mai merg la gratar!
- Mai adu, ba, o bere!
- Ba ai sa mergi, Cocoana!
- Cu ce plecam?
- Da� carnea de ce s-a stricat? A?
- Cu caruta, cu ce dracu�! E, Cocoana? Ai fost vreo-data cu caruta?
- ?!
- Cu ce caruta, Puriule? Pai, incapem toti?
- Nu!
- Si?
- Pai, noi ne ducem cu caruta si, aia care raman, sa vina cu pluta, pa rio...
- Da�, masina ?
- Da, chiar? Nu ti-am spus eu Puriule, ca frigideru� nu merge! De ce l-ai mai luat?
- Ai vazut tu altu�la ecoparc?
- Nu!
- La dracu? N-a ramas aseara in drum?
- Ce zici, bre? Si ai lasat-o acolo?
- Pai, ce era sa-i fac, s-o iau in brate?
- De ce nu ai chemat �Grua�?
- Pai ce, venea?
- Pai de ce sa nu vina?
- Pai, ce, ii crezi prosti? Ai platit tu taxele?
- A dat-o Strambu� �de baja�?
- Faci pe prostu� cu mime? A dat-o �de baja� acu� doua luni!
- Si de ce a ramas in drum?
- Pai, de unde sa stiu eu? Nu mai pornea, s-o ia dracu�!
- N-are motorina, bre!
- Nu-i pusesi mo-to-ri-na?
- Nu! De unde?
- Cum, ba, de unde? Pai nu te-ai dus aseara in parcare, cum ti-am spus,
ca erau vo� trei camioane?
- Nu! Nu m-am dus!
- ?!
- Nu ti-am zis bre, o data, ca eu nu fur? Nu ti-am zis?
- O sa-ti fure cainii mamaliga din gura! Duceti-va, ba, unu� din voi si luati un bidon de motorina, de unde stiti, si hai, sa plecam o data, ca ne-apuca noaptea!
- Unde pleci, Cocoana, ca nu te-am trimis pe tine dupa motorina?
- Pai, nu ai spus ca mergem cu caruta? Ma duc sa iau iarba pentru cal!
Am bagat mainile in buzunarele prea largi si jose ale pantalonilor mei prea lungi si am inceput si eu sa fluier o melodie vesela de ziceai ca mi-a fatat purceaua in Losa! Ii simteam privirea rautacioasa pe umeri, apoi fix, in cefa, si am intors capul: statea in drum si ma privea...
- Ma duc la bar, sa beau un cortado. Cine vine? Fac cinste!
- De unde are Dascale, bani sa faca cinste? I-a dat vreunu� de pomana?
- Intreab-o pe ea!
- Cum te duci Cocoana sa bei un cortado? Ca ne compromiti...
- ?!
- Nu vezi cum arati? Eu cred ca ti-ai pierdut uzu� ratiunii! Auzi, Dascale?
Femeia asta, a ta, a fost tot timpul asa ne-stapanita?
- Ce vrei sa spui?
- Adica, asa, fara sa o stapanesca nimeni?
- Da!
- ?!
Mi-am continuat drumul linistita si am intrat in barul in care, doar cu o zi inainte intrasem triumfatoare in zgomotul de clopotei ca niste adevarate aplauze... Barul era aproape gol, nu m-a bagat nimeni in seama, desi, eram singura femeie... M-am asezat pe acelasi scaun, cu urme uscate de cafea si am cerut un �cortado�... Mi-am scos din buzunar o tigara indoita si aproape scuturata, am indreptat-o cu atentie si am cerut un foc. Barmanul parea ca nu m-a auzit, dar, dupa putin timp, mi-a impins cu mana o bricheta, indiferent si fara sa ma priveasca...
- Toma! (Ia!)
Eh! Am luat plicul de zahar de pe farfuria alba, l-am rupt la un colt si am pus jumatate in paharul mic si nu prea curat, am amestecat cu lingurita, alene si am baut multumita cafeaua cu lapte, privind aiurea, cu �uzul ratiunii pierdut� in Losa del Obispo!
Am fumat tigara linistita,
Absenta ca un decor
In barul aproape gol, fara decor.
Gesturile oamenilor imi pareau straine,
Secvente rupte dintr-un film
La care priveam fara mine.
de Adrian GRAUENFELS
�
cuvintele sunt tocite
spatiul meu devine vital
asediat de umbre acustice
dansez cu mine insumi fado
cu imagini dizolvate,�toate mirosind a piele arsa
nimic nu ma poate trece dincolo
in pagina cu cai volanti
si case mari de piatra veche
podul e minat
gandul dat inapoi
arcul ceasului sta rupt
camasa� mea e plina cu nisip
in buzunare simple note false
doar tu mai�stii�arii uitate
pe care mama ni le murmura
seara, dupa rugaciune..
�
Actul I�
Nu-mi amintesc cati regizori mi-au trecut prin viata, stii, rolul Evei e mai greu ca oricare altul, esti mereu nevoita sa uiti imediat ca ti-ai indeplinit menirea, sa te refaci din pulbere si s-o iei mai departe spre un alt Adam cu coastele slabe si sub ele o inim?. Dar oare nu pentru asta ma iubesti?
Pentru-ca-mi fugi dupa urme si mereu sunt in alta parte, a altuia si mereu a ta si pentru-ca sunt fiica ratacitoare a carei intoarcere o astepti taind visul cel gras si-apoi stii ca va pleca lasand in urma sertarul cu chiloti colorati din ale caror parfumuri vei mai trai o perioada de vise? pentru mine�tesi covoare perverse si m-astepti cu curtea plina de petitoare proaste si nevicioase, femei cinstite care-n sinea lor viseaza sa-ti ofere o ciorba, o tocana, un asternut alb si-o doaie de plozi mucosi. Dar tu ma astepti pe mine, cea din Messina cea cu duhoarea tavernelor si ochii otravitor de verzi...fiindca nu de-o femeie ai nevoie ci de-o moarte continua care sa te tina-n viata...
Actul II
Acum am sa urlu la tine de pe ultima treapta a vagonului clasa 3-a cu care gonesc in noapte. Mi-am aprins o tigara, imi intra scantei in ochi si fumul imi aduce aminte de gustul serilor de mai cind treceam cu vaporul spre Messina ca sa te intalnesc intr-o carciuma dezgustatoare unde�cantai cu ora. Ma chemai, implorai chiar, sa te scot din abisul demagogiilor cu care te hranea un amant decrepit, un fotofograf ambulant ce iti promitea glorie�si roluri de cantareata �in filmele pe care le va turna, cind vei fi coapta zicea, parguita pentru reflectoarele albastre si orgiile care urmau dupa perdele pe jumatate trase. Sufeream sa te vad atat de pura, atat de indragostita de omul acela fara scrupule, devorata de roluri pe care le invatai la infinit pe de rost, cu sargul unei fetite cu codite cat sa-i pui mana pe crestet intr-o mangaiere agreabila, plina de intelesuri subtile si sperante pedofile pe care le traversam in zilele de angoasa. Paseam desculti prin�motete ovale, dar nu ma mai auzeai, aveai ochi si suflet doar pentru rochia de mireasa ce zacea trantita ca o carpa moarta, abandonata pe patul din subsol. El bocanea noptile injurand la mansarda, il urai mocnit tesand razbunari, cafele otravite, caderi de pe calul turbat care sforaia la vederea ta nuda cum te duceai sa-i dai zahar din palma si el te amusina erotic, cazut in extaza animalica, cucerit de frumusetea ta nemarginita, de tristetea care� picura din ochii verzi. Intelegi acum ca nimeni nu te iubise vreodata, ca totul e o intriga pusa la cale de neamurile noastre, ca traim in incest mental de peste 50 de ani si ca nici o solutie nu e posibila decat streangul de gat pe care�mi-l�arati�cu aratatorul, cu un gest pudic al Evei pentru care�iti sunt foarte recunoscator...
de Rozi BAKO
http://anapauper.wordpress.com
anapauper.wordpress.com/2007/01/22/ea-crede-ca-se-rascumpara-cu-un-sarut/
January 22th, 2007
-fragmente-
de Dan PREDESCU
www.ciocu-mic.ro/nou
-III-
continuare din Pasager/25
Acesta tocmai primise de la un coleg de-al sau un dosar referitor la Pafnotescu, era cu cateva luni inainte de lansarea la care luasem parte impreuna cu elevii mei. Vuta adormise cu un dosar pe piept, vaszica, pe sofaua din living room, razbit de atata schimb de opinii cu numitul Johnny Walker. Margot i l-a luat usurel, cu gandul de a-l pune pe masuta joasa de alaturi. Fara sa vrea, l-a deschis la o pagina de spalt, cu niste versuri. A intrigat-o titlul: "Seara cu lei". A citit poezia, care i-a placut, a rasfoit in continuare dosarul si a dat de niste foi nesemnate, batute la masina, in care un necunoscut vorbea despre irationalul si misticismul disimulate in fiecare poezie din manuscrisul prof. dr. Pafnotescu. In continuare, se mai aflau alte trei sau patru pagini, dactilografiate, insa, la o alta masina, despre relatarea de catre interpreta de muzica folk Beatrice Ivanovici a unei conversatii pe care aceasta tocmai o avusese cu prof. dr. Pafnotescu. In cadrul acestei conversatii, se spunea acolo, profesorul i-a povestit lui Beatrice oarece amintiri ale sale din Insula Mare a Brailei si, de asemenea, i-a recitat cateva din poeziile aflate in manuscrisul alaturat, precum si altele, neincluse. Beatrice nu a putut reproduce nici o poezie intreaga, ci doar un vers, "profeti, eroi, martiri si porci", care si autorului anonim al raportului cu pricina i s-a parut absolut netiparibil, chiar daca, sau tocmai pentru ca din context nu reiese cine sunt eroii si cine, porcii. Dar nu asta a facut-o sa tresara pe Margareta, ci marturisirea profesorului ca a compus poezia care incepea cu acest vers in 1958. Si anume, chiar in ziua cand unul dintre colegii sai de detentie a fost malaxat de angrenajele cutiei de viteze a draglinei de pe santier, "unde se ascunsese in vederea evadarii". Pe acela il chema Muntean Gheorghe si era de pe undeva de langa Oradea, dupa cum isi aducea aminte profesorul.
- Era tata. Tata a murit in 1958, cand eu aveam doi ani. A murit intr-un accident de munca, pe un santier, asa mi-a spus totdeauna mama. Inainte sa ma intorc aici, la institut, am trecut pe acasa, pe la mama. Am urlat la ea o seara intreaga sa-mi spuna adevarul despre tata.
Adevarul consta in aceea ca, de fapt, tatal Margaretei nu apucase sa o vada vreodata, fiind saltat de catre "organe" cam cu trei luni inainte de venirea ei pe lume. Si asta, numai pentru ca, intr-o sambata, se imbatase la carciuma din sat si spusese ceva urat la adresa matelor cu pricina, care turnau secarica-n ele la doua mese mai incolo.
Cand a priceput ca n-avea sa-l vada prea curand, mama Margaretei l-a uitat la iuteala. I-a fost cu atat mai usor cu cat nu era maritata cu el, cu acte-n regula. A facut-o plecand sa munceasca la Salubritate, la Brasov si, dupa cativa ani, intorcandu-se intr-un sat de langa Oradea. Biata femeie, cu instinctul ei sigur si-a scutit fata de o multime de necazuri. S-a remaritat dupa aceea cu un om suficient de cumsecade ca sa se treaca pe certificatul de nastere al Margaretei in chip de tata, completand astfel o rubrica unde, pana atunci, nu se aflase decat o liniuta. La cununia celor doi, la Sfatul Popular, ca de biserica nu putea fi, desigur, vorba, omul fiind membru de partid, Margot era deja copil de scoala.
Are dreptate poetul-profesor-doctor-de-nebuni: suntem toti in aceeasi galeata, profeti, eroi, martiri si porci, cum zice el. Ce mica-i lumea� ce sa mai spunem de tara asta... ne intalnim vrand nevrand si ne calcam pe bombeuri, bestii si morti nevinovati la un loc, vii si morti care n-au aflat pana in ultima clipa de ce sunt ucisi. Viii cu mortii, mortii cu viii, intr-o vesela fosgaiala, ba pe deasupra, ba pe dedesubt. Aici, la noi, in singurul loc din lume unde, dupa datina, lupul, inainte de a manca oaia, ii face si un miel. Mult as fi dat sa stiu ce fel de oita era cea
Scriu in asa fel incat sa pot fi inteles si de catre un strain, de unul care sa n-aiba habar de ce-am trait noi pe aici, in timpul vietii mele. Adica de catre unul care sa ne contemple si examineze folosind simpla si naturala judecata, nu logica noastra specifica si stramoseasca, pe care n-ai s-o regasesti in vreo alta parte a lumii. Vreau sa pot fi inteles chiar de catre un locuitor al planetei Marte, la rigoare. S-ar putea, insa, ca martianul meu sa exclame, citindu-ma: "dar ce aia ma-sii sa intelegi din existenta fiintelor acestea atat de bizare, de paradoxale?" (Asta, presupunand ca la omuletii verzi de pe Marte ar exista vreun corespondent al incantatoarei "aia", atat de specific terestre.) "Acest Ica stie foarte bine ca telul vietii sale nu e altceva decat o biata pozitie sociala murdara si nesigura, de coprofag in presa detestabila a unui regim politic temut pana si de marii lui granguri, care, adesea, isi pun macar odraslele la adapost in Vest, in tabara inamica � neputand pleca ei insisi, fiindca celui care a dat mana cu Dracul ii e, vorba ceea, cam greu sa si-o bage inapoi in buzunar, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Si stiind-o, de ce nu se multumeste ipochimenul asta ciudat sa ramana un individ oarecare, un profesoras, acolo, la S.P.A., indiferent ce or fi insemnand initialele cu pricina, mai ales ca asta-i asigura o viata linistita si un plus de libertate pe cam acelasi salariu, la urma urmei? Iar acest salariu, dac-am inteles eu bine, e aproximativ egal cu cel al unui individ oarecare, fara carte? Merita sa devii cineva doar pentru interesanta placere de a fi spionat cu mai mare drag de catre Securitate?"
Pai, uite ce-i, eu, pe vremea aceea, credeam ca, intr-adevar, merita. Daca nu de altceva, macar fiindca, in pozitia la care aspiram, nu mai erai la mana unor banali si obtuzi S.S.-isti de lagar, brutali, analfabeti, rauvoitori si invidiosi, ci a unor ditamai comandanti de Sectie Politica, mai stilati, cu un orizont mai larg, ce mai incoa si-ncolo. Una e sa incasezi o injuratura si o ranga-n cap de la un N.K.V.D.-ist fanatic venit din fundul Rusiei � si cu totul altceva, sa te vezi pus la protap de catre niste
Foto: Andana CALINESCU
"Acest Ica da fuga direct in gura lupului � si doar stie cine-i lupul." Da, mai draga martianule necunoscut, stiam. Ceea ce am incercat, mai tarziu, sa fac a fost sa ma ascund dupa un molar din fundul gurii lupului, oricat nu mi-ar fi placut mirosul. Nici lui Iona nu i-o fi placut atmosfera din burta Chitului.
Cam asa aratau lucrurile � privite de la distanta. Eu, insa, in momentul acela, le vedeam de foarte aproape. De la distanta, nici eu nu mai sunt in stare sa cred ca ma aflam in pat cu "molarul", adica cu Gretchen, doar de dragul ei insisi. Sunt chiar gata sa uit ca nu eu o invitasem la mine. Micul Julien Sorel care eram (sau care paream?) s-a gandit la toate astea mult mai tarziu. Pana una-alta, tineam in brate cea mai vesela si traznita amintire din vremea studentiei mele. Care, trebuie s-o spun, numai de traznai din acestea n-a dus lipsa. Altele nici nu erau posibile. Un altul de varsta mea, oriunde in lume, ar fi experimentat, poate, mai multe feluri de aventuri.
Prietenul meu Cioanca, de pilda, a lasat balta facultatea (sectia Imagine), cu doua luni inaintea examenului de diploma, fiindca tocmai ii iesise pasaportul pentru Statele Unite. Trebuia sa se miste repede, mi-a explicat, pana nu se razgandesc astia. "?stia" erau pe atunci, in 1976, "ai nostri", foarte dispusi, intr-adevar, sa se razgandeasca in asemenea cazuri � nu ca astazi, cand cei care o fac sunt americanii. A mai dat o singura data pe aici, in '78, cand s-a casatorit cu una dintre multele lui prietene de la Bucuresti. "Nu prea aveam pofta de maritis", mi-a spus, "dar, daca pot sa scot un suflet de om din groapa asta, de ce n-as face-o?" Mi-a mai spus ca n-o ducea prea grozav, abia reusise sa-si gaseasca o slujba destul de saracuta, de laborant al unui fotograf de cartier din New York. Fusese unul dintre cei mai buni operatori de film din seria lui.
L-am intrebat cum de n-ajunsese macar cameraman la vreo televiziune de acolo. "Limba. Abia stiu destula ca sa ma descurc la supermarket. Si chiar daca as vorbi perfect engleza, mai sunt atatia bastinosi care stau de mult la coada pentru un post in televiziune."
Altul, Adrian Lavric, cu care eram bun prieten in perioada lui de glorie, cand fusese cel mai tehnic semigreu de la "Rapid", a lasat naibii boxul si nu s-a mai oprit decat in Germania, prin 1972. Pe vremea aceea, cand locuiam amandoi pe aceeasi strada, in Domenii, Adi mi-a propus o chestie interesanta: sa ma faca boxeur. Asa am ajuns sparring partner-ul lui, dar pentru scurt timp. Dupa ce-am mancat bataie de vreo zece ori, am abandonat. Ce-mi placea mie, de fapt, era berea de dupa antrenamente. In noua lui tara, Adrian a fost, un timp, muncitor necalificat la o fabrica unde se faceau instalatii de frana pentru automobile Volkswagen. Apoi si-a gasit o slujba foarte bine platita, ca muncitor petrolist, in Alaska. Mi-a scris ca era vorba de sase mii de marci pe luna, o suma enorma pe atunci, plus o luna de concediu platit pe an, in Bahamas sau pe alte insulite de teapa asta, plus o gramada de alte avantaje. De cand a plecat la Polul Nord, nu mai stiu nimic despre el. Cristina Retezeanu, colega si buna prietena de-a mea, tocmai terminase Actoria si apucase sa apara in vreo doua filme (cu mutrita ei de Catherine Deneuve-bis, toata lumea ii proorocea un viitor irezistibil), cand a sters-o in Germania, unde avea rude. Am dat nas in nas cu ea, dupa cativa ani, pe Magheru. Ne-am imbratisat si am intrebat-o unde joaca. "Ce sa joc?" mi-a raspuns. "Sunt studenta in anul patru la Stomatologie, la K�ln."
Insa cel mai senzational imi pare traseul lui Calin Visoiu, care a absolvit Teatrologia cu doi ani inaintea mea. Un prieten comun mi-a dat, de curand, adresa lui de e-mail. Curios, i-am expediat un scurt mesaj, la care mi-a raspuns a doua zi. Calin locuieste la Wollongong, la doar o ora, cu avionul, de Sydney si este un fel de artist plastic amator. Sau, mai bine zis, profesionist, fiindca mi-a scris ca din asta traieste. El creeaza (sau "confectioneaza"? in orice caz, reuseste sa vanda) sculpturi in lemn aborigene, folclorice, traditionale. La un moment dat, plictisit de monotonia motivelor decorative Maori, s-a gandit sa foloseasca si cateva bibiluri folclorice romanesti, mai precis, oltenesti si maramuresene. Rezultatul a parut spectaculos publicului turistic anglosaxon, care a inceput sa le cumpere in draci � dar si criticilor plastici din Sydney si Adelaide, care au vorbit despre "uluitoarea capacitate de redescoperire, de catre artist, a autenticului si abisalului din traditiile aborigene", dupa cum scria unul dintre acestia intr-un articol din cel mai citit ziar al continentului. Calin o duce binisor din toate punctele de vedere, dupa cum afirma � si ma roaga sa-i trimit, contra cost, fireste, toate albumele de folclor pe care le pot cumpara de aici. Zice ca-i e dor de Romania. Si mie mi-ar fi, daca m-as afla in Australia.
Cap. XV - "Pocaitii"
de Dina CALIN
Continuare din Pasager/25
- Ei Angelo, ce unii fac pe masa, altii fac in masa, fiecare cum apuca. Si n-ai fost si tu curioasa sa mergi la o adunare de-asta cind ai auzit asa ceva, poate gaseai acolo senzatii mai tari decit la Gigelul tau...?
- Domisoara, te implor, vorbeste mai incet ca aude Gheorghe! In genunchi te rog sa ma ierti!
- Inainte sa plec in Canada Angelo as fi putut sa jur ca esti cinstea in persoana! Cu un nume ca al tau eram convinsa ca esti un inger...
- Nu sint inger, domnisoara, dar cinstita sint, pacatele mele, numai ca m-am indragostit la batrinete, Doamne iarta-ma, si mi-am pierdut mintile!
- Gigel e mai mare ca fi-tu'?!
- Numai cu un an...
Plingea cu mari lacrimi, de crocodil probabil, totusi plinsul ei m-a inmuiat putin. Ma uitam in cartea de telefon sa gasesc adresa bisericii baptiste unde speram sa o intilnesc pe Miranda. Stergindu-si ochii cu mineca bluzei Angela m-a intrebat ce sa gateasca bun, daca sa-mi faca vinete tocate. Tonul ei supus si plin de grija a apasat pe butoanele de la caseta cu emotii ale copilariei si mi-a fost ciuda ca nu mai pot sa o consider demna de inceredere ca odinioara. I-am spus sa faca ce vrea si am plecat. Intr-un fel chiar eram curioasa sa asist la o slujba sau ce-o fi fost aia la biserica baptista. La biserica ortodoxa mai fusesem ocazional, la botezuri, nunti si inmormintari si in noaptea Pastelui cu vecinii de pe strada. Habar n-aveam insa ce se intimpla la sectanti. Si oare toti sectantii faceau acelasi lucru? Invatasem cindva prin scoala pe la istorie sau la stiinte sociale cite ceva. Nu mai tineam minte mare lucru, ramasesem doar cu imaginea unui tip de prin America care i-a pus pe unii sa se sinucida si aia s-au executat, spre uimirea si revolta intregii lumi. Totusi era imposibil ca in Romania ceausista sa fi existat locuri publice in care sa se faca sex in masa! Nu as fi auzit eu pe tata discutind despre asa ceva daca ar fi fost sa fie?! Povestea Angelei era total absurda si cu atit mai ridicola cu cit era spusa de o femeie ce de curind dovedise chiar sub ochii mei a nu avea nimic de-a face cu virtutea!
Era o casa cu aparenta de scoala sau primarie. Am deschis usa masiva, neprietenoasa, cu putina teama. Inauntru erau scaune pe care sedeau oamenii cam ca la spectacol privind si ascultind pe un tip inalt si uscat, foarte corect imbracat, cu costum, cravata si camasa alba. Ceva din atitudinea lui imi amintea de Andrei, numai ca era mai rece si parca mai gol. Citeva priviri curioase s-au oprit pentru citeva clipe asupra mea dupa care s-au intors catre vorbitor. Am vrut sa ma asez pe cel mai apropiat scaun sa astept pina la o eventuala pauza. Un barbat s-a uitat sever la mine si am realizat ca pe rindul ala erau numai barbati. Femeile era pe rindul din stinga si purtau pe cap batice. Ma uitam incercind sa o depistez pe Miranda intre cele circa 100 de femei si pe o ureche imi intrau vorbele ascutite ale predicatorului. Vocea lui trada o frustrare adinca. Oare era ca se credea mai destept decit restul lumii? Folosea cuvinte alese cu grija, banuiam ca este un om foarte educat dar m-as fi mirat ca cei din sala sa-i fi priceput ideile destul de filozofice dupa parerea mea:
- Ce este un cuvint frati si surori? Stie cineva sa explice? Frati si surori! Un cuvint este, nu-i asa, o suma de intelesuri, sau sensuri sau cum sint numite in stiinta zilelor noastre, informatii. Cind spunem apa avem mai multe informatii legate impreuna in acest cuvint. Apa e lichida, e transparenta, e buna de baut, curata, racoritoare sau calda... Vedeti dumneavoastra, este un singur cuvint, un cuvint folosit de oameni, intre oameni, ca sa se inteleaga impreuna cu privire la aceste sensuri. Dar Cuvintul lui Dumnezeu, frati si surori? Ce este Cuvintul lui Dumnezeu?!
Citiva oameni din audienta au raspuns care ca pentru ei insisi soptit, care mai cu indrazneala ca sa fie auziti de toata lumea:
- Christosul!
- Da, fratilor, Cuvintul lui Dumnezeu este Christos Isus! Si ce contine El? Intelesuri despre Dumnezeu! Informatii despre Dumnezeu, frati si surori! Despre natura lui Dumnezeu, despre felul in care arata El, despre ce doreste El. Si este folosit de Dumnezeu ca sa se inteleaga cu noi! Ca sa fie un mijlocitor intre noi si El, dupa cum noi folosim cuvintele din vocabularul nostru ca sa ne intelegem intre noi! Dar frati si surori, daca ar fi careva caruia ii vorbim despre apa si n-a auzit niciodata mai inainte cuvintul asta, ce va crede omul ala?! Ca spunem nebunii! Asa si cei ce n-au auzit niciodata despre Christos...
Miranda nu era nicaieri. Erau destul de multi oameni, putea sa fie asezata cumva sa nu o observ. Sau poate nu venise azi, poate era copilul racit... Oare se nascuse normal? Oare traise? Oare ii ajunsesera banii pe care ii lasasem la Eva pentru ea? Sunasem la Eva in fiecare zi de citeva ori de cind venisem dar nu raspunsese nimeni. Oare era nevoie sa dau o fuga si pina la Buzau?! Oricum trebuia sa iau Dacia pentru asta, n-aveam timp de pierdut cu trenul...
In pauza am intrat in vorba cu vecinele si le-am intrebat si despre prietena mea. M-au sfatuit sa vorbesc cu sotia pastorului sau cu o doamna care se ocupa cu nu stiu ce activitati ale nu stiu carui comitet sau comisie. O fata care auzea ce spuneam a intrat in vorba:
- Am avut o fata Miranda in biserica noastra dar s-a casatorit acum o luna cu un misonar american si a plecat cu el in America. Uite, doamna aia din rindul doi, al treilea scaun, e mama ei vitrega iar tatal ei e domnul din scaunul acela cu rotile. Haideti cu mine sa va prezint!
Din ziua cind tata ramasese in Canada si pina acum viata noastra era parca un riu care incepuse sa o ia la vale peste terenuri din ce in ce mai abrupte. Evenimentele vietii se desfasurau din ce in ce mai anarhic, mai brutal si mai ireversibil. Toate lucrurile aveau din ce in ce mai putin
Mama Mirandei era o femeie de-o dulceata si de-o blindete cum nu mai intilnisem pina atunci. Ochii luminosi, vocea ca mierea... Era evident fericita de soarta fetei ei. Cind imi vorbea era toata un zimbet. Miranda ii povestise multe lucruri minunate despre mine, mi-a zis, si se bucura sa ma cunoasca. Era fericita de fericirea fetei ei, multumea Domnului ca se maritase cu un baiat exceptional, bun si respectuos care o iubea si pe fetita Mirandei si ii invitase si pe parinti la ei acasa in Idaho, linga Boise, daca auzisem, aveau o ferma mare, da auzisem de Idaho, acolo se faceau multi cartofi, cartofii sint tare buni... Nu stiau daca sa se duca insa ca sotul se simtea din ce in ce mai rau si poate ca n-ar fi facut fata la un zbor asa de lung. "Ei, daca se marita si ea macar pe-aici prin Europa,
Zilele care au urmat au trecut fara nici un fel de bucurie pentru sufletul meu, cu o singura exceptie. De week-end am dat o fuga pina la tara, la casa bunicilor mei. Acolo inca nu se schimbase mai nimic. Doar ca taranii petreceau mai mult timp la circiuma si nu mai voiau sa munceasca la colectiv. Informatiile le-am cules de la tzatza Lenuta care m-a ospatat cu mamaliga, lapte proaspat, oua si carne de porc afumata dintr-un borcan mare unde o tinea in untura sa nu se strice. Voiau sa li se imparta pamintul asta era bine dar pina una alta il lasau nelucrat si asta era rau, minte de barbati lenesi, cautau orice motiv sa nu munceasca. Femeile ii bodoganeau pe cind gainile, ratele si gistele se certau pe ulita mare, nestingherite, totul fiind acolo ca de la facerea lumii parca... Ciinii latrau, automobilele lasau un urma nori mari de praf... Nu, astea nu cred sa fi existat la facerea lumii totusi... M-am dus la girla. Trestia cauta sa ascunda eternitatea stralucirii lacului sub razele generosului sau iubit, soarele, mai cald parca acolo decit in restul lumii. Pasarelele aduceau laude vietii si dragostei si ma invitau sa ramin acolo cu ele ca odinioara desi stiau ca le voi refuza ca si atunci. Nereusind sa fie prea triste pe acest motiv pentru ca era pierderea mea nu a lor, ele erau destul de intelepte ca sa se fi resemnat deja de-atitea mii de ani cu privire la natura umana... Si totusi am dorit, am dorit mult, iarasi, ca in copilarie, sa pot ramine acolo, sa ma joc numai, sa ma plimb, sa ma odihnesc, sa meditez, sa maninc de s-ar putea numai fragi si alune. Oare ce mai facea Nelu, baiatul in paza caruia ma dadea bunica cind mergeam cu copiii satului si cu vacile pe deal la pascut si la joaca?! Am stat o ora intinsa in iarba verde crud, abia rasarita, intr-un loc unde soarele amiezii mingiia usor natura cu razele-i gingase. Simteam energia lui si iarasi imi aminteam de Andrei si ma intrebam el pe unde-o fi meditind si la cine... Si cind, in avion, la intoarcere, m-am nimerit linga o tinara fata care citea dintr-o carte de yoga, m-am intrebat brusc daca faptul ca locul ei s-a nimerit sa fie linga al meu este o simpla coincidenta... Desigur, nu credeam in miracole pe-atunci, a fost numai asa, un gind ciudat... Doar nu eram nebuna sa-mi inchipui cine stie ce... Fata mergea la Montreal intr-o tabara de yoga.
- Am si eu un cunoscut care e in Tibet la o minastire budista. Este si el yoghin, i-am spus.
- Aaa, in Tibet! As vrea sa ajung si eu acolo cindva! mi-a raspuns.
de Liviu JIANU
Scrisa-n Word, Power-Point, sau Adobe, sau Ventura, sau nu,
Poate e un banal amanunt, o marunta-ntamplare,
Ca mi-ai scris, Dumnezeule mare, chiar tu �
�
�Vei trai intr-o mare de viermi ce se catara-ntr-una,
Sus, lumina va va chema� - va veti zbate s-ajungeti la ea,
Peste fata, pe gura si trupul tau, toti vor urca,
Ca sa fie cu cea care-i cheama din bolta ei, una �
�
Vor calca peste tine, fara mila, urcand,
Si vei plange privind din genune prea albul ei sfarc �
Vei fi singur cu viermii ce-ti intra in gura, in gand,
Si vei spune: �Renunt! Spre lumina aceasta, nu urc!
�
In genune, mai bine, �decat vierme, luptand cu alti viermi,
Viermi din care doar unul, odata, va ajunge-n lumina �
Catarati-va toti, tot mai sus, spre minciuna-i deplina,
Voi sta jos, sa urcati peste mine, puternici, eterni ���
�
M-am nascut cu scrisoarea primita in pantecul mamei, in mana �
Tinea loc de vesminte, mangaiere, sau salba �
Au citit-o toti viermii si-au urcat tot mai sus, spre lumina
Am citit-o si eu, sub povara urcusului lor� Era alba�
de Oana CATANOIU
ca prin mine curge un riu rece
de munte
si-mi imprastie amintirile
ca sa nu mai stiu ce imi placea
si ce uram
pe voi v-am imprastiat in urati
si frumosi
nu in buni si rai, cum era normal)
probabil nu-mi mai amintesc
cum erati de fapt
si va pastrez ca pe niste poze
in care ati iesit destul de bine
asa cum nici voi
nu m-ati putut pastra copil,
ci ca pe o fiinta nascuta
sa incante si sa dezamageasca
din prima ei clipa
Cateodata ma intreb
daca m-am nascut
sa-mi traiesc viata mea de om femeie
incarnat de cineva din nisip si nori
sau natura s-a nascut in mine
sa ma traiasca
de bbb
Colegul, istet, sare mai aprig si spune: ,,noi facem trei ore pina acolo". Ma aprind la idee si tresar ca o mana de zapada ce-ti spala fata fara voie. Zic: ,, Ce mai asteptam?" Era trecut de prinz,socotisem noi. Azi nu, dar miine, la prima ora a diminetii plecam. Pregatiti si bine odihniti. Dupa traditia casei, pregateala consta in: ceva de mincare,adica o bucata de slana si piine inzestrata cu o ceapa si acel cutit cu miner de corn, ca si cum in el statea cinstea mesei. Apoi, ultimul pas pregatitor era acel rucsac cam indoit, cu cadru metalic, purtat de
Imi aduc aminte, cumparasem o vodka mica, ,,Scandic", in cutiuta de carton, cu betigas atasat.Nici n-a vazut bine imprejurimile cutiuta, ca dintr-o data, s-a stins, fara continut. Am scurs si ultima picatura salvatoare.Citeva clipe am ramas cu regretul de-a renunta la urcus dar, licoarea magica si-a facut efectul si rapid, ne-am unit in acel cuvint: nu renutam! Stoarcem echipamentul ud,apoi il agatam de rucsac, la...uscat.Ca prin minune, ne imbarbatam si pornim ca niste circari in cursul riului.
Muntii Rodnei
www.wildwalk.ro
2 iunie 1979 - 20 decembrie 2004
www.viorelnegoita.ro
de Stefan MATACHE
http://alpinet.org/main/liste/index.php?id=20057&lng=ro
www.viorelnegoita.ro
Daca pioletul nu ii stapungea coapsa acum era teafar, fara nici macar o fractura, se alegea probabil doar cu o sperietura. Eu personal doar auzisem povesti despre caderi, sau oameni surprinsi de avalansa care au avut ghinionul sa se loveasca cu pioletul in cap sau in alte zone provocatoare de moarte. In majoritatea cazurilor este vorba de plagi mai mult sau mai putin superficiale care nu duc la deces. Viorel a fost cred, unul dintre putinele persoane care sa aibe o asemenea nesansa. Poate ca cineva acolo sus l-a dorit foarte mult...
Viorel era un om vesel, cu un umor fantastic si plin de viata. Daca erai suparat el era persoana cea mai in masura sa te inveseleasca. Ii placea sa traiasaca, ii placea sa se distreze, iubea muntele. A urcat pe munte din pasiune si stiam sigur ca aceasta pasine este garantata pe viata. Nu se astepta la soarta asta, cu atat mai mult prietenii, rudele si cunostintele lui.
Am facut tot ce mi-a stat in puteri sa il ajut, am stat cu el pana si-a dat ultima suflare. Odata cu moartea lui, a murit si o parte din mine, dar simt acum ca el traieste si va trai prin mine si prin cei care l-au cunoscut indeaproape.
Dumnezeu sa-l odihneasca!
de Mircea IVANOIU
Brasov
www.memoria.ro
Miercuri, 17 ianuarie 2007, seara, prin internet, am primit vestea trista a trecerii la cele vesnice a celui care a fost Vadim Pirogan. Nu fac parte dintre cei care l-au cunoscut de mult timp, sau l-au intalnit prea des, pot doar sa spun ca de cand l-am cunoscut l-am privit ca pe cineva din propria mea familie.
Prima noastra intalnire a avut loc la Sighet, in vara lui 2002, chiar pe izlazul care este acum cimitirul martirilor. M-a atras limba �moldoveneasca� vorbita de un batran inalt, subtire, frumos, urmarit ca de o umbra de sotia lui, scunda, blonda, tacuta, grijulie, vrand sa treaca cat mai neobservata.
In doua-trei schimburi de cuvinte am descoperit ca suntem �neamuri�, adica nici mai mult nici mai putin, fusese coleg de clasa, poate chiar de banca cu unchiul meu, Anatol Climovici, la celebrul, in toata tara romaneasca de atunci, liceu �Ion Creanga� din Balti. Mi-a scos din buzunar adresa unchiului meu de la Ploiesti, ar fi vrut sa-l caute, in amintirea anilor de scoala, dar era deja prea tarziu, unchiul meu murise cu doua luni mai devreme.
L-am revazut apoi de Pasti in 2003, la Chisinau, in Muzeul Neamului, de care-si lega toate sperantele, toata energia si tot timpul.
Vadim Pirogan era purtat de un duh al dreptatii si al dragostei de oameni, de care sper ca toti cei care l-au cunoscut s-au molipsit. Sufleteste, era mai tanar decat noi, dar si decat cei mai multi dintre elevii si studentii pe care ii cunosc de la o vreme incoace. In acelasi timp,
Drumul dus-intors intre Basarabia si fundul Siberiei, supravietuirea in mizeria morala si materiala a societatii sovietice, toate compromisurile supravietuirii l-au inteleptit si nu l-au acrit, descurajat sau invins. El avea o chemare care ii depasea cateodata puterile fizice, era mai tare decat instinctul de conservare si era ilustrarea ideii ca fiecare om face parte dintr-un plan al lui Dumnezeu.
Mi-a fost greu sa accept ca acest om a stiut atat de bine sa-si protejeze credinta, atata amar de vreme si dupa varsta de 72 de ani publica prima lui carte, iar dupa 80 de ani, se angajeaza prompt si hotarat in comunicarea pe internet. In treacat fie spus, a inceput sa ne scrie prin e-mail si sa-si redacteze textele electronic, dupa ce in toata lumea trimitea scrisori batute la o masina de scris beteaga, cu cel putin 4-5 litere sarite.
Vadim Pirogan credea in ceea ce face si facea doar ceea ce credea, mai ales in ultimii ani nu si-a mai putut permite risipa de timp pe care o presupune oportunismul. De cand l-am vazut la Sighet mi-am reamintit de falnicii flacai ai Basarabiei, (unul dintre ei era unchiul meu) inalti peste medie, ososi, cu o flacara in priviri, talentati, inteligenti, deschisi la minte, tenaci si plini de dragoste pentru bastina lor, pe care si-o iubeau ca pe propria mama, toti imprastiati de suflul satanic al bolsevismului prin toata lumea.
Unii sunt de mai mult sau mai putin timp sub pamant, altii prin tari straine. Pe toti i-a reprezentat cu cinste si curaj �unchiul� Vadim.
Cunoscand mai multi din aceasta generatie am inteles ce rol important poate avea scoala intr-o lume in care totul se petrecea natural si in spiritul respectului fata de datorie, de profesie si de aproape. In lumea basarabeana rolul scolii si al familiei au fost esentiale, corpul profesoral al liceului �Ion Creanga� era multinational pentru ca nu functionau criterii politice sau etnice ci doar cele de eficacitate profesionala si de calitate morala.
In ziua in care s-a stins urma sa participe la Chisinau la lansarea unei carti de referinta pentru continutul ei de adevar � Romanii de la est de Bug, opera unui alt roman fara pereche, victima a terorii rosii, Anton Golopentia.
La intalnirea noastra din primavara lui 2003 am fost martorul panicat al unui semn al mortii sale. De atunci am inteles ca accidentul fatal sta la panda, dar speram ca o minune sa-l faca sa traiasca pana la implinirea viselor sale nobile.
Imaginea sa este o icoana pentru romanii de dincolo si de dincoace de Prut, sper ca in timp tot mai multi dintre noi sa devina constienti de calitatea omului modest si neobosit cu care am fost contemporani.
Ma doare moartea sa asa cum doare disparitia ireversibila a oricarui camarad cu care impartasesti aceleasi idei, dar si mai dureros ar fi sa stiu ca nu a sarit nimeni sa-i ia locul, la fel de curat, la fel de entuziast, la fel de devotat.
de Dana POPESCU
La sfirsitul lui ianuarie , intocmai ca un liliac alb , celebra balerina a fost insotita pe scena Teatrului National din Bucuresti de balerini ai
Din rindul intai al lojei in care stateam, pentru o clipa , printre toate parfumurile care navalisera catre simturile mele deschise la maxim, am simtit miros de tamiie.Atunci
Cred ca Alina Cojocaru nu maninca nimic, iar daca bea dintr-un pahar mic, un suc de fructe, probabil ca-l imparte cu cineva.In lift, celor doua doamne fata de care nu mi-am ascuns bucuria, le-am marturisit intr-un fluid moment de simpatie, fuzionat de starea in care ne-a adus specatcolul, cita lumina vedeam in ochii lor. Am vazut si fete mai putin luminoase, bombaneau ca nu-si pot lua hainele mai repede de la garderoba ca sa plece acasa .Acasa, la umplut de burti sau aiurea.
�In principiu asa ar trebui sa fie, dar din pacate, dupa caderea cortinei, imi revin in minte in special momentele pe care as fi putut sa le realizez mai bine, iar la urmatorul spectacol incerc sa le imbunatatesc dar� apar altele care ma nemultumesc. In general, retraiesc spectacolul si daca simt ca a fost ceva deosebit, il las asa, chiar daca ceva nu a mers cum as fi vrut. Publicul este acum entuziast la reprezentatiile mele, dar chiar daca, atunci cand ma aflu in teatru, simt faptul ca sunt privita ca atare, fac tot posibilul ca acest �statut� artistic sa nu-mi afecteze prea mult viata particulara (care, de fapt, nu prea exista�). Incerc sa fiu cat mai naturala, duminica nu stau in casa - ma duc la o prietena in afara orasului, la un film, dorind sa ma desprind putin de preocuparile profesionale, desi chiar si noaptea ma gandesc la ceea ce ar mai fi de facut pentru perfectionarea evolutiei mele intr-un rol sau altul.
In Anglia se tot arata in mass-media copiii strazii din Romania, dar pe de alta parte, cineva care a vazut imagini din muntii nostri, cu pastori, cu peisaje, mi-a spus ca a fost superb, ceea ce m-a bucurat mult, pentru ca� ca au vazut si ceva frumos din tara noastra.�
(Anca FLOREA, www.onlinegallery.ro)
Foto: Alex BARBULESCU, Mediafax Foto
Uniunea Scriitorilor - Filiala din Bra?ov
Fundatia Culturala Arania
Biblioteca "George Baritiu"
lanseaza sambata, 3 februarie 2007, ora 12
la Casa Baiulescu din Bra?ov
(Bulevardul Eroilor 133)
APEL LA MEMORIE
de Daniel Dragan
http://edituraarania.arania.ro
de Daniel DRAGAN
(�)
Sentinte?
Nu sunt eu cel indreptatit sa dea sentinte. Dar cel care le va da vreodata va trebui sa judece om cu om. Legea tavalugului este o monstruozitate bolsevica. Foamea, frigul, frica au fost componentele vietii mele, iar viata mea, adevarata mea viata se zvarcoleste in interiorul muncii mele. Foamea, frigul, frica lucreaza si acum acolo, in ceea ce simt, in ceea ce fac. Ele nu pot fi expediate altundeva. Am suferit si eu. Numai ca suferinta, desi poate sa influenteze viata, nu o poate devaloriza. Nici una dintre faptele care m-au oprimat nu a putut sa-mi ia nimic din valoarea � multa, putina � pe care eu, ca fiinta umana, o am de la Dumnezeu. Eu am cunoscut din plin splendoarea si abjectia timpului meu, timp despre care nu pot sa spun ca a fost mai rau decat restul timpului, pentru simplul motiv ca numai si numai timpul acesta mi-a fost daruit. Termen de comparatie nu exista.
�
Temnita la purtator
�
Un poem de Radu Gyr imi revine, de cativa ani, obsedant in memorie: Intoarcerea lui Ulise . Exista un complex, al soldatului intors de pe campul de lupta, caruia psihologia moderna ii acorda o preocupare atenta, legata de intoarcerea din razboi a soldatilor americani care au luptat in Vietnam, a rusilor intorsi din Afganistan, a soldatilor din Bosnia si Kosovo. Martor, partas sau chiar faptuitor al multor orori, soldatul pastreaza in memorie � vii mereu � zgomotele, umbrele si luminile bataliilor, scenele de groaza la care a asistat sau pe care le-a faptuit el insusi. In poemul lui Radu Gyr, Ulise revine in Itaca si e primit sarbatoreste, aclamat ca un rege sosit victorios pe tronul cuvenit, dar ochii lui privesc in gol, el nu vede fastul ce-l intampina, nu aude uralele ce-i sunt adresate pentru ca sufletul si constiinta lui au ramas pe campul de lupta, la Troia (� Eu am ramas sub zidurile Troiei ...�).
Acum mi-a readus in memorie acest poem prietenul meu V.S., plecat din tara in martie 1988, stabilit in America, unde eu credeam ca el si-a gasit linistea, libertatea, bucuria de a exista, de a crea, de a trai.
Prietenul meu a cunoscut inchisorile comuniste, a fost torturat psihic si fizic, umilit, batjocorit. In menghina medievala a securitatii i s-au
� Definitiv?
� De cateva luni. Plec peste patru saptamani.
� Vreau sa te vad, a zis el.
� Vin pana acolo.
� Nu, nu veni! Vin eu la Iowa City. Cu cine mai esti?
I-am spus. Zilele trecute m-a sunat.
� Vino aici! Si i-am spus unde.
� NU, nu vin. Vino tu in centru. Te astept la restaurantul chinezesc.
Si m-am dus. Era mult mai batran decat ma asteptam. Avea privirea trista si un tremur discret.
� Habar n-ai cat rahat este aici!
� In America?
� In diaspora. Intre romani. Umbla lefegiii securitatii printre noi ca paduchii. (Era in 2002.)
� Ce vor?
� Ce-au vrut intotdeauna. Sa ne sugrume. Sa nu avem cuvant. Nici aici sa nu avem cuvant. Sa ne striveasca! Diaspora e impanzita. Nu mai e unul in care sa ai incredere.
� Si preotul?
� Popa? Popa e primul dintre turnatori. Tu te spovedesti la el, el se spovedeste la ambasador, ambasadorul se spovedeste la Cotroceni. N-ai cu cine vorbi. Toti sunt o apa si-un pamant.
Ne-am despartit dupa vreo patru ceasuri in care n-am izbutit sa- i imblanzesc privirea.
� Te-au cumparat si pe tine! Pacat, imi spunea. Ai uitat cum te- au batjocorit comunistii? Ai uitat cum si-au batut joc de viata ta, de talentul tau?
� N-am uitat nimic, dar nu vad care este problema .
� Eu am ramas sub zidurile Troiei...� , suna versul lui Radu Gyr. Da, multi au ramas sub zidurile Troiei sau au luat zidurile cu ei in spinare si le poarta prin lume ca pe o inchisoare din care nu mai pot iesi. Nefericirea prietenului meu ma zguduia si nu-mi da somn. El a fugit din lagarul cu sarma ghimpata al dictatorului si a venit in tara libertatii. Dar nici aici nu e liber. El a luat cu el toate spaimele pe care nu si le poate smulge din memorie, din cuget, din sentimente. Imi amintesc de marile miscari greviste din Valea Jiului, din anul 1983. Securitatea nu avea in fata solidaritatii minerilor nici o putere. Nimic nu-i putea corupe, nimic nu-i putea dezbina. Dar un gand diabolic, o solutie mefistofelica a spart in cateva zile unitatea minerilor, a facut tandari solidaritatea lor, si toti, ca un roi de albine ametit cu fum, au cazut in plasa dictatorului. Cum s-a procedat? Subtil. Cu bani. Nu mituind, nu cumparand, ci bagand zazanie. S-au dat prime. Nu pe merit. S-au dat aiurea! Cui nici nu te-ai fi gandit. Si au inceput vorbele: Ala? sa ia prima ala? Ala care... Ce-ai cu mine, ma? Las' ca stim noi de ce te plateste. Pe mine, ma? Poate pe tine�
In diaspora romana, agentii serviciilor secrete au lucrat cu metode foarte diferite si cu spor. O jumatate de veac au lucrat si poate inca mai lucreaza. Otrava, glontul, bata, pe de o parte. Pe de alta parte, zvonul, insinuarile, provocarile, inscenarile, plastografiile... Si solidaritatea romanilor, cata era, n-a mai fost. Si unitatea romanilor, cata era, nici ea n-a mai fost. Temnita comunista functiona pe toate meridianele globului. Functiona in virtutea inertiei, dar si cu vicleana pricepere a celor interesati. Nu stiu daca si astazi mai umbla cineva cu otrava, cu glontul, cu bata, dar cu insinuarile nu mai trebuie sa umble nimeni. Vorbele rele umbla singure, si oamenii se lasa invrajbiti din te miri ce.
Ce pot sa fac pentru prietenul meu, nefericit in tara fericirii? Ce pot sa fac pentru acesti soldati ai eliberarii care nu mai izbutesc sa se intoarca de la Troia? America e tara libertatii, da, dar nu pentru oricine. Cine incalca libertatea cuiva nu poate fi liber. Dar nu poate fi liber nici cel caruia soarta i-a pus in spinare o temnita cumplita de sub care niciodata singur nu se va putea elibera. El va ramane pentru totdeauna un prizonier? Un infirm? Experienta nu-mi ingaduie sa dau un raspuns pozitiv nici sub forma unei vagi presupuneri. Si cine si cum ar putea sa-i ajute? Intrebarea aceasta declanseaza alte si alte intrebari.
(1784-1842)
http://koros-tibet.ro/ro/indexro.html
�
S-a nascut (1784) in satucul transilvanean Koros (astazi Chiurus - Csomakoros) fiind al saselea copil dintr-o familie de secui. Dupa absolvirea scolii primare a putut urma studiile doar dupa implinirea varstei de 15 ani. Si aceasta s-a datorat doar faptului ca faimosul, pe acele timpuri, colegiul din Aiud pe care l-a urmat accepta in fiecare an fara taxa cativa baieti proveniti din familii sarace care se intretineau apoi lucrand part-time pentru a-si acoperi cheltuielile. Inca din tinerete a trait urmand o disciplina auto-impusa aproape ascetica (dormea pe podea, nu lua parte la chefuri, nu bea alcool si uneori nu bea apa zile intregi). In afara de materiile obligatorii a studiat literatura clasica greaca si romana si lucrarile germane si franceze. Avea un talent vadit pentru invatarea limbilor, citea pasionat descrierile geografice, relatarile calatorilor, lucrarile de filologie si istorie.
O bursa obtinuta din partea misiunii protestante engleze ii permite lui Korosi sa frecventeze cursurile faimoasei universitati Gottingen din Germania incepand din 1815. Aici primeste cazare
In toamna lui 1818 se reintoarce in Transilvania unde i se oferise un post la catedra, insa Korosi nu era tentat de securitatea pe care ti-o da o viata linistite. In schimb merge in sudul Ungariei si in Croatia pentru a studia limbile slave (sarba, croata si slovena). In toamna lui 1819 porneste pe jos, singur in lunga sa calatorie, cu un bat in mana si un rucsac in spate. Pe atunci cunostea 13 limbi vorbite inca sau nu, avea aproape 200 de florini in buzunar si aproape opt mii de mile i se intindeau in fata. Scopul sau era de a gasi originile si tinutul de bastina al maghiarilor.
In afara traversarii Mediteranei Korosi a realizat intreaga calatorie din Transilvania spre India pe jos - prin Bucuresti, Sofia, Philippopolis (Plovdiv), Ainos, Alexandria, Cipru, Alep, Bagdad, Teheran, Bukhara, Kabul si Leh, ajungand in cele din urma in India.
Ajungand in Grecia, el s-a imbarcat pe o mica nava de negustori pana in Egipt de unde s-a indreptat spre Alep, in nordul Siriei. De acolo au inceput peregrinarile sale prin Asia. Insotind o caravana a ajuns la Mosul, astazi in Irak, de unde a coborat pe o pluta pana la Bagdad. De acolo, imbracat in straie armenesti, si-a continuat drumul spre Teheran, de unde a incercat sa se indrepte spre nord-est inspre Asia Centrala. Datorita zvonurilor despre un razboi nu a mai putut gasi modalitati de a ajunge acolo. Facand un mare ocol s-a dus in Afganistan, planuind ca, prin India si vestul Tibetului sa atinga punctul final al calatoriei sale, Asia Centrala.
Planul sau a fost sa ajunga din Kasmir la trecatoarea Karakorum. Insa a putut ajunge doar pana la Leh, capitala Ladakh-ului, din inaltimile Tibetului de Vest. Apoi a fost nevoit sa se intoarca din nou. De data aceasta s-a indreptat spre Kasmir. In drumul sau s-a intalnit cu un explorator englez, care era totodata si agent guvernamental britanic, pe nume Moorcroft. Aceasta intalnire a insemnat un punct de cotitura in viata lui Korosi Csoma Sandor.
Spre marea sa surprindere Moorcroft a descoperit in Korosi un om ale carui puteri mentale extraordinare erau dublate de o perseverenta atipica, care nu numai ca putea sa duca la bun sfarsit dificile sarcini intelectuale dar si sa depaseasca greutati fizice extreme. El i-a oferit lui Korosi sprijinul sau daca ar fi de acord sa se intoarca la Ladakh pentru a studia limba tibetana si sa alcatuiasca o gramatica si un dictionar al acestei limbi. Acesta a acceptat.
Asa ca Korosi s-a intors la Ladakh si acolo, intr-unul dintre cele mai friguroase si inalte puncte ale lumii si-a gasit locul intr-o Gompa (manastire) tibetana din Zanskar in iunie 1823. Aceasta manastire apartinea liniei Nyngma budismului tibetan. El a invatat limba tibetana vorbita si scrisa (clasica), a devenit familiar cu cartile sfinte ale budismului tibetan, Kanjur (�cuvintele lui Buddha� care cuprinde textele atribuite traditional lui Buddha) si Tanjur (comentariile la cuvintele rostite de Buddha dar compuse de altii). Desi a inceput cu studiul lingvistic in curand va penetra intreaga vastitate a culturii tibetane si isi va adanci intelegerea medicinii si astronomiei tibetane, a filozofiei budiste, a poeziei, prozodiei, geografiei, etc. In timpul petrecut acolo a studiat mai multe mii de carti. A lucrat la dictionar cu ajutorul dat de Lama Sangye Puntsog si mai apoi de Kunga Choleg si Tsultrim Gyatso. Aici au fost compuse asa-numitele �carti Alexander�: cinci carti scrise de acesti lama la cererea lui Korosi sub forma de scrisori. Trei dintre aceste carti au fost scrise de Sangye Puntsog despre medicina, teoria poeziei si matematici. Celelalte doua au fost scrise de lama Kunga Choleg si Tsultrim Gyatso despre celelalte stiinte si variatele sisteme de budism; toate acestea constau din raspunsuri la intrebarile pe care Korosi le pusese.
Korosi a lucrat acolo in cele mai grele conditii: intr-o odaie de 3 x 3 metri. Principala sa masa consta in mod exclusiv din traditionalul ceai sarat tibetan imbogatit cu unt si orz. Asa cum remarca la un moment dat unul dintre admiratorii sai englezi, traia si muncea �in circumstante care ar fi dus la disperare pe oricine altcineva.� A parasit Zangla in noiembrie 1824.
Apoi, dupa ce a stat 21 de luni in Phuktal, intre 1827 si 1830 s-a stabilit intr-o manastire tibetana din India, la Kanam, in apropierea granitei tibetane, la poalele muntilor Himalaya, unde si-a continuat studiile si a citit, rezumat si adnotat pentru lumea occidentala cele 105.000 de pagini ale canonului budist in limba tibetana, a creat un dictionar tibetan � englez si o gramatica a limbii tibetane (publicate la Calcutta in 1834) sub directa indrumare a Lama Sangye Puntsog. Korosi a fost astfel un pionier in punerea in lumina a budismului si a culturii tibetane
Dupa finalizarea acestor cercetari, in loc sa isi continue drumul spre Asia Centrala a ramas, din motive necunoscute, la Calcutta pentru a studia literatura sanscrita, bengali, hindi si maharatta, acceptand un post de bibliotecar la sediul central al Asiatic Society (Societatea Asiatica) din Bengal. Cu greu putea fi gasit in afara cladirii bibliotecii. Carturar recunoscut, primea adesea vizitatori. Omul odinioara reticent si cu voce blanda devenea vesel si comunicativ cu oaspetii sai. Cu toate acestea, nu vorbea niciodata despre el insusi, ci doar despre scrierile sale. Pentru a studia dialectele locale a calatorit in nordul Indiei in 1836.
Cunostea acum deja 20 de limbi in afara
Dupa opt ani petrecuti in biblioteca, a pornit intr-o noua calatorie. S-a indreptat spre Lhasa, capitala Tibetului. Dar nu a ajuns departe: in 1842, la varsta de 58 de ani, a murit in Himalaya in apropierea granitei actuale dintre India si China dupa ce contactase malarie. Corpul sau si-a gasit odihna in Darjeeling.
�
�Era intotdeauna gata sa impartaseasca tot ce stia.� - S. C. Malan
�
Deschiderea studiilor tibetane carturarilor occidentali s-a datorat in foarte mare masura lucrarilor lui Korosi Csoma Sandor. Pornind pe jos de pe meleagurile sale natale ale Transilvaniei in cautarea vetrei originale a maghiarilor, care se credea ca este undeva prin intinderile Asiei Centrale, acest maghiar-sicul remarcabil a atins in cele din urma hotarele vestice ale Tibetului si si-a devotat intreaga lui viata studierii limbii si culturii tibetane .
va aparea pe 15 februarie
si va vorbi despre
intelepciune, filosofie, pilde, sfaturi...
Dialogul cu voi va imbunatati revista
Construim si revenim..:)
[email protected]