Ca un copil lipit de-al mamei san
Baut-am laptele tau dulce Romanie.
M-am prins in mii de radacini de-al tau taram
Si te-am simtit atat de draga mie.

Dar mi-a fost scris sa pribegesc departe,
Sa nu-mi port pasii pe-ale tale urme.
O rece emisferă ma desparte
De Miorita blandei noastre turme.

Si mi-e amar si greu, maicuta buna.
Imi chinui fiinta tot printre ciulini
Si mi-e tot frig iar somnul nu se-aduna,
Stingher copil de suflet prin straini.

Simt fibra carnii azi cum plange-n mine,
Caci rost si stare n-aflu nicidecum
Si inţeleg abia acum prea bine
In lumea asta, cat sunt de roman.

Dar amintiri din sufletu-mi uscat
Mi-aduc lumina din copilarie,
Cand ma purtai in brate, iubit si leganat
Atata de aproape, maicuta Romanie.