.
. Allan Williams - 1977.
. (primul manager al grupului)
. Allan Williams era un mare intreprinzator. In provincie incepuse sa apara cluburile de strip-tease care aduceau cu usurinta sume frumoase. Prin urmare s-a gandit ca ar putea prinde si aici momentul, drept care, prin parteneriat cu Lord Woodbine, un cunoscut de al sau plin de umor si foarte muncitor, originar din Indiile de Vest, au intemeiat NEW CABARET ARTIS CLUB care, contrar numelui, nu avea nimic comun cu arta. Localul se gasea amplasat intre bordeluri si case de jocuri, in cartierul "Liverpool 8" aproape de strada cu felinare rosii LIME STREET loc unde albii si negrii traiau in armonie perfecta.
. "Fetele" de la club, de obicei intre 18 si 30 de ani, tinere vanzatoare sau sotii casnice in cautarea unui plus la bugetul personal, isi executau numarul pe o scena de circa sapte pe sapte pasi, in ambianta muzicala creata de un magnetofon. Pentru a intretine apetitul clientilor, Allan a angajat o fata noua venita din Manchester. Avea un par bogat si un fizic cum rareori se intalneste: sani uriasi in comparatie cu celelalte proportii si mai ales cu talia extrem de subtire. La proba pentru angajare, patronul a ramas perplex vazand modul deosebit de a dansa al fetei, cu punerea in valoare a bogatei sale zestre fizice. Partea mai ciudata a lucrurilor era insa faptul ca Shirley nu voia sa-si dezvaluie talentele decat pe muzica "live", in ciuda dimensiunilor restrictive ale scenei. . Domnul Williams nu putea pierde asa dansatoare incantatoare si astfel a apelat la Silver Beatles oferindu-le temporar o "slujba frumoasa si usoara" cum o considera el. Oricum, fara tobosar nu puteau spera ceva mai bun. Baietii au refuzat initial, dar pentru a nu strica relatiile cu Allan si pentru derizoria suma de zece silingi de persoana, care oricum insemna mai mult decat nimic, au recunoscut ca nu era chiar atat de jenant sa canti in doua reprize de douazeci de minute pe noapte. . Shirley era multumita, audienta era incantata de numarul fetei, lui Allan i se umflau buzunarele. Doar cei patru baieti, John, Paul, George si Stuart erau nemultumiti. Cantau "Summertime", "Ain't she sweet" (Nu-i asa ca-i dulce?) si chiar "It's a long way to Tiperary" desigur intr-un tempo adecvat. Fata era angajata doar pentru scurt timp. In plus clientii solicitau renuntarea la grupul de acompaniament pentru ca "nu se puteau concentra" asupra spectacolului erotic. Plecand Shirley, grupul de muziciieni a ramas iar fara lucru.
. La numai cateva saptamani, Lord Woodbine a deschis un alt club, de data asta cu profil mai clar, pentru betivi si prostituate. Se numea "New Colony Club" si era situat in Berkely St. Nu avea nici macar scena, iar baietii au fost pusi sa cante in subsol unde se afla ringul de dans si un al doilea bar. Le placea totusi la club si ramaneau uneori chiar sa doarma aici dupa discutii tarzii in fata unui paharel oferit cu prietenie de Woody. Grupul nu va lucra mult timp aici pentru ca Allan Williams le va aranja peste cateva luni un angajament la Hamburg. A fost pur si simplu o intamplare favorabila de data aceasta. La Jacaranda, Allan folosise un grup muzical originar din Indiile de Vest care practicau o muzica ritmata, foarte bogata in percutie si care avea mult succes in baruri pe vremea aceea. Acest grup disparuse subit si nu mica i-a fost surpriza lui Allan Williams sa se trezeasca cu o epistola din Hamburg in care il invitau in Germania sa deschida un club sau chiar sa trimita niste grupuri pentru ca germanii sunt insetati de bere si de spectacole muzicale iar piata germana este total deschisa.