. . " In Hamburg noi am dezvoltat un
. repertoriu larg de piese proprii,
. dar am pastrat si piese vechi de
. rock'n'roll. In Anglia, grupurile
. cantau inca cu cravate la gat si
. batista in buzunarul de la piept,
. melodioare de dans". .

. George Harrison -Paris Match-1992 .

. . Hamburgul, un oras cam de doua ori mai mare decat Liverpoolul era foarte cunoscut pentru sutele de locuri de "consumare" in mod placut a timpului si mai ales a banilor. Intr-o deplasare de testare a pietei hamburgheze pe Reeperbahn, Allan Williams il contacteaza pe Bruno Koschmider, un tip mic si diform, fost clown la circ, proprietarul unor cluburi de noapte. Semneaza impreuna un contract pentru "The Beatles" incepand cu 18 august 1960 la INDRA CLUB. Grupul trebuia sa cante toata noaptea cu scurte pauze de treizeci de minute, lucru dificil desigur,dar dornici de afirmare baietii au acceptat fara rezerve acest lucru.

. Pregatirea pasapoartelor a fost destul de dificila. Mama lui John decedase, tatal nu se stia pe unde si daca mai exista. John era de mic copil in intretinerea matusii sale Mimi, sora Juliei care se recasatorise.

. Cei cinci muzicieni n-aveau bani de tren asa ca Allan s-a angajat sa-i duca cu un microbuz cam uzat dar totusi in functiune. Alaturi de Allan si Beryl - sotia sa de origine chineza - au mai facut deplasarea la Hamburg, Barry, fratele acesteia, Lord Woodbine pentru a sonda si el atmosfera marelui oras, John, Paul, George, Stuart si Pete Best, acesta din urma convins cu dificultate sa-i insoteasca ca baterist. Pe drum l-au luat si pe un anume Herr Steiner pentru a lucra la Bruno Koschmider ca interpret. Daca adaugam si instrumentele, ne putem imagina in ce conditii "minunate" s-a efectuat deplasarea. Dar erau tineri si voiau sa practice singura meserie care ii atragea si pe care cei de acasa nu o considerau serioasa si cu atat mai putin aducatoare de venituri.

. Din avansul primit de la Al, baietii isi cumparasera pulovere negre pe gat si bascheti, aceasta fiind in viziunea lor tinuta acceptabila pentru scena. Microbuzul avea pe acoperis un rack pentru lucruri, iar o parte din bagaje au fost amplasate aici.

. Au mers trei in fata si sapte in spate pe bancile laterale. Pe microbuz scrisesera cu litere decupate din ziare "The Beatles" si cele cinci nume ale componentilor. Le lipisera cu pasta de faina cu apa si erau foarte mandri de opera lor. Nu aveau carti de munca pentru Germania si calatoreau drept " studenti - turisti ". Dupa mici greutati in deplasare, datorate mai ales regulilor englezesti de circulatie pe dreapta, incomode pentru Allan si Woody care se roteau la volan, ajung la destinatie la ora la care se aprindeau luminile colorate de pe firmele cluburilor cu strip-tease, iar prostituatele incepeau sa-si faca rondul in cautare de clienti. Acest district "numarul 4" al Hamburgului, era vestit pentru strazile fierbinti, pline de gangsteri, prostituate, homosexuali si travestiti. In magazine se putea cumpara orisice; de la peruci si cravase pentru sadomasochisti, la cutite, arme si chiar grenade de mana.

. Allan ii insoteste la sediul lui Bruno Koschmider la Kaiserkeller. Bruno este impresionat in mod placut de infatisarea celor cinci baieti. Vor fi insa, intampinati foarte rece de "Derry and the Seniors", grup tot din Liverpool, care isi derula programul muzical pe scena. Atmosfera se va mai schimba atunci cand acestia vor afla ca "The Beatles" vor canta la INDRA. Condusi la acest club, John si ceilalti baieti sunt dezamagiti. Nici un afis nu anunta aparitia lor pe scena. Dar surpriza cea mai mare o reprezinta cazarea lor in trei cabine din spatele scenei unui cinematograf din vecini. Ei raman cu speranta ca din banii castigati vor putea inchiria ceva mai bun.

. Inceputul este dificil. Sonorizarea este foarte proasta, scena foarte mica, nici nu se pot misca pe ea. Vechii clienti cunosc INDRA drept club de strip-tease asa ca pentru ei, un grup rock este total neinteresant. Foarte curand vecinii incep sa se planga la politie de zgomotul din timpul noptii. In conditiile acestea au cantat doar o saptamana dupa care clubul a revenit la vechiul sau profil.

. Bruno Koschmider le-a cerut sa se mute la Kaiserkeller si sa cante prin alternanta cu Derry Wilkie si "seniorii" sai. Tinerii nostri au fost incantati de schimbare. La Kaiserkeller a aparut o alta problema. Aici scena era prea mare si muzicienii pareau inghetati in lumina reflectoarelor. Cu timpul vor trebui sa isi imbunatateasca spectacolul scenic in galagia si insistenta publicului german si John va deveni celebru pentru shake-ul sau din toate incheieturile trupului.

. Muzica grupului Beatles atragea tot mai multi clienti la club, in special multi tineri. Asa cum le cerea patronul faceau "tot mai mult show", dar in primul rand multa muzica si de foarte buna calitate. Succesul lor va declansa curand o adevarata invazie a grupurilor engleze la Hamburg. Vor veni pe scenele cluburilor si barurilor din Hamburg : "Gerry and the Pacemakers" , "The Big Three" , "Rory Storm and the Hurricanes" , "King Size Taylor and the Dominoes". Vor munci din greu pana la ora doua-trei dimineata si nu-i de mirare ca toti muzicienii inclusiv cei cinci Beatles, desi tineri si vigurosi, vor folosi pilule energizante pentru a rezista acestui regim sever de viata. Fiecare seara la Kaiserkeller era un adevarat spectacol. Unii fani din audienta se apropiau de scena incercand a-i prinde de picioare spre a-si arata simpatia. Altii le ofereau pilule, bere sau sampanie. Daca erau refuzati, unii deveneau violenti trebuind a fi temporati amical cu un "baschet prietenos asternut pe figura".

. In scurtul timp liber avut la indemana, baietii mergeau la clubul "Top-Ten" aflat in apropiere. Acesta era un loc de buna calitate condus de un tip inalt si dragut numit Peter Eckhorm care le-a devenit un adevarat prieten. Veneau aici pentru o bere, dar si pentru a-l vedea pe Tony Sheridan, apreciat chitarist si solist pe vremea aceea, de la care baietii au invatat destul de multe lucruri mai ales despre show-ul pe scena. Tony cantase si el la Kaiserkeller si se mutase la Top-Ten tragand dupa sine o parte importanta din clientela clubului.

. Relatiile patronului Bruno Koschmider cu muzicienii din Liverpool si in special cu "Derry and the Seniors" s-au inrautatit treptat. Prevederile contractului erau foarte drastice continand chiar dispozitii de interzicere a aparitiei in timpul si chiar o perioada dupa expirarea contractului intr-un alt club din zona. Asta a facut ca dupa intetirea certurilor, grupul "The Seniors" sa se intoarca in Anglia iar patronul sa aiba nevoie de un nou grup care sa imparta scena cu cei John si formatia sa. Acesta avea sa fie grupul "Numarul UNU" la vremea aceea in Liverpool. Condus de Rory Storm si numit "The Hurricanes", avea ca percutionist pe nimeni altul decat Ringo Starr,pe numele sau adevarat Richard Starkey viitorul baterist al grupului Beatles. Rory va avea o placere deosebita sa-l provoace pe Bruno Koschmider.

. Scena clubului Kaiserkeller, imbatrinita de vreme si putrezita de bautura azvarlita de consumatorii "mai veseli" devenea tot mai subreda. Cu toate sesizarile artistilor, patronul nu actiona in nici un fel pentru a ameliora aceasta situatie. Cele doua trupe de muzicieni s-au gandit sa il puna la punct pe domnul Koschmider drept care s-au intrunit la cafeneaua WILLY's din Grosse Freinheit pe care o frecventau deseori. In fata meniului lor obisnuit,fulgi de porumb amestecati cu lapte si bere - creatie originala "The Beatles"- au ccomplotat sa darame sandramaua punand chiar un ramasag pe o lada de sampanie pentru invingatori si un tur in carca invinsilor pe strazile din St. Paoli.

. Cum puteau duce la indeplinire pariul? Cantand muzica cat mai ritmata, alergand si sarind cat mai mult in indemnurile necontenite ale publicului german. Seara de seara vor face un show frenetic spre incantarea patronului Bruno Koschmider. Intr-o seara, John si colegii sai tocmai paraseau cafeneaua Willy cand Rory si "Uraganele" sale aparura in fuga cu vestea mult dorita: sandramaua se prabusise. A avut loc si o mica incaierare cu oamenii lui Koschmider veniti sa-i pedepseasca pe vinovati.

. Relatiile cu patronul s-au deteriorat rapid, mai ales ca acesta aflase si de unele aparitii pe scena de la TOP TEN impreuna cu Sheridan, lucru interzis de contract.

. In timpul angajarii pentru Kaiserkeller grupul realizeaza prima inregistrare de uz necomercial. Pentru aceasta se deplasara cu instrumentele la "Akustik", un studio privat a carui activitate consta in realizarea de felicitari si urari "sonore". Alaturi de Wally de la " The Hurricanes " - apreciat pentru vocea sa placuta - John, Paul si George, a participat si Ringo Starr care desi nu era un Beatle, era preferatul baietilor pentru postul de tobosar. Deci deplasarea se facea cu ignorarea lui Pete Best care niciodata nu a fost considerat "unul de al lor". Inregistrarea se zice ca a fost destul de buna chiar daca sunetul tobelor strica mult aducand mai mult a bocanituri, cauza nefiind prestatia lui Ringo, ci lipsa unor conditii adecvate de izolare a bateriei si imprimarea separata a acesteia. Din pacate, trei din cele patru copii de acetat ale piesei "Fever" pe care o inregistrasera se vor pierde in decursul vremii.

. In decembrie 1960, George Harrison va fi trimis in tara descoperindu-se de catre autoritatile germane ca avea mai putin de optsprezece ani, varsta sub care nu putea obtine drept de munca in Germania. Au urmat Paul si Pete care, din neatentie au provocat un mic incendiu, motiv suficient pentru a fi prompt "ridicati" de politie si expediati acasa.

. Inapoiati la Liverpool, John si grupul sau vor apare la "Grosvenor Ballroom" si "Litherland Town Hall". Angajamentul este aranjat de Bob Wooler, D.J. si comentator muzical, iar grupul se prezinta sub numele ramas definitiv "The Beatles". Isi consolideaza pozitia de lideri ai muzicii beat de pe malurile fluviului Mersey si cuceresc mii de simpatizanti. Vor mai apare la "Hamilton Hall", "Latham Memorial Hall", "Blair Hall" si "Aintree Institute iar din ianuarie 1961 la Cavern Club care va deveni celebru o data cu ascensiunea grupului.

. In aprilie se intorc la Hamburg, de data asta printr- un contract la "Top-Ten". Baietii vor considera ca acest contract se datoreaza exclusiv relatiei lor cu Peter Eckhorn proprietarul clubului si ca urmare vor refuza sa mai vireze saptamanal in contul lui Allan Williams zece procente din incasarile lor. Acest lucra va atrage ruptura grupului cu Allan.

. In timpul acestui nou contract, Stuart Sutcliffe renunta la muzica in favoarea adevaratei sale vocatii, aceea de artist plastic. Va incepe studiul la colegiul de arta din Hamburg (Inalta Scoala de Stat) unde il are ca profesor pe celebrul Eduardo Paulozzi. El se va logodi curand cu frumoasa Astrid Kircherr, una dintre admiratoarele grupului. Astrid era un foarte bun fotograf amator si a realizat cateva fotografii de inalt nivel artistic cu John, Stu si ceilalti muzicieni in frumoasa si productiva "perioada Hamburg". Tot ei i se datoreaza si pieptanatura cu breton cu care s-au intors acasa Lennon, Mc Cartney si Harrison, pentru simplul fapt ca tanara se amuza pieptanandu-l astfel. Pete Best nu se va alinia acestei mode.

. In grupul de prieteni ai formatiei Beatles, figureaza si Klaus Voorman a carui pasiune pentru muzica, il va duce pe urma prietenilor sai, (el va canta la "Manfred Mann" si la grupul german "Trio"), iar datorita talentului sau deosebit de grafician va realiza desenul si colajul de fotografii de pe mapa discului "Revolver". Deasemeni, interesantul albumul de grafica si versuri pentru LP-ul "Ringo", aparut dupa desfiintarea formatiei Beatles si grafica "Antologiei Beatles" sunt tot creatia sa.

. Un alt prieten de la Hamburg este Jurgen Volmer care are meritul de a fi realizat frumoase fotografii devenite istorice pentru muzica rock, nelipsite din casa oricarui admirator al formatiei Beatles.

. Tot in timpul contractului cu Top-Ten, grupul realizeaza prima inregistrare discografica, de uz comercial de data aceasta, impreuna cu Tony Sheridan, pentru casa POLYDOR condusa de Bert Kaempfert. Baietii vor interpreta doar doua piese fara Sheridan: "Cry for a shadow", o piesa instrumentala scrisa de John impreuna cu George, si "Ain't she sweet" - solist vocal fiind Lennon. Ei vor fi prezentati de casa de inregistrari sub ciudatul nume "The Beat Brothers" considerat de Kaempfert mai sonor si mai comercial. In restul cantecelor grupul face doar partea de acompaniament. Ca o scurta paranteza, trebuie amintit faptul ca orchestra lui Kempfert va canta numeroase piese Beatles dar mai tarziu, cand grupul va ajunge in varful muzicii mondiale, piesele lor nemaifiind considerate inferioare pentru a face obiectul unui album exclusiv ca in 1961.

. Beatles devenise un nume pentru Liverpool si Hamburg, dar pe plan national "nu se intampla nimic deosebit". . In iulie, formatia se intoarce la Liverpool si apare in mod regulat la CAVERN CLUB, acesta devenind scena permanenta a grupului si a admiratorilor sai. Vor da imediat un concert de intoarcere impreuna cu "Gerry & the Pacemakers".

. Asa cum se aminteste in toate cartile despre Beatles, in octombrie, un tanar amator de muzica beat, Raymond Jones, solicita discul "My Bonnie" cu formatia BEATLES. Cererea s-a facut la un mic magazin din White Chapel al companiei NEMS si a starnit curiozitatea proprietarului sau, Brian Epstein care pe 9 noiembrie 1961 se va deplasa la "Cavern", spre a-i cunoaste. El este electrizat de prezenta scenica, de muzica formatiei si de reactia fantastica a tinerilor din sala. Desi nu fusese pasionat de muzica moderna si avea mai de graba ceva inclinatie catre actorie, el devine un adevarat fan al grupului si destul de curand ii va convinge sa le devina impresar-manager. Pentru compania sa, NEMS ENTERPRISES Brian va comanda doua sute de copii din "My Bonnie" la "Deutsche Gramophone Polydor" pentru a satisface intr-o anumita masura cererile admiratorilor din Liverpool.

. Peste putin timp Hamburgul ii va primi din nou. Peter Eckhorm ii asteapta la "Top-Ten", dar grupul avea acum un adevarat manager, iar acesta solicita conditii mai bune pentru grupul sau. Singurul care a putut oferi o indemnizatie de 400 de marci pe saptamina pentru fiecare dintre muzicieni, 25 % reprezentand comisionul primit de managerul formatiei, a fost patronul Manfred Weislieder de la STAR CLUB. Manfred Weissleder care era proprietarul unei duzini de cluburi de strip-tease in zona Reeperbahn, a cumparat batranul "Stern Kino" si l-a convertit in modernul club rock "Star Club", punandu-l manager pe un fost ospatar de la "Top Ten", Horst Fascher care, personal a fost trimis la Liverpool sa-i angajeze pe Beatles.

Cuprins

Continuare

Hosted by www.Geocities.ws

1