. John Lennon - Mersey Beat / 1962
. Anul 1959, a fost considerat in S. U. A. un an greu pentru muzica rock. Buddy Holly si grupul sau "The Crichets" pierisera intr-un accident de avion, curand dupa concertul din Clear Lake - Iowa. Chuck Berry era condamnat pentru incalcarea moralei si trimis la inchisoare. Jerry Lee Lewis fusese declarat "personna nongrata" pentru ca se casatorise cu nepoata sa minora. Elvis isi satisfacea stagiul militar in Germania.
. Despre Marea Britanie nu se poate spune ca reprezentase vreodata un punct de reala atractie in domeniul mondial al muzicii.
. Din 1959 John, Paul si George, fara un angajament curent, canta uneori pe scena clubului CASBAH, proprietatea unei doamne Best, al carui fiu, Pete Best ii acompaniaza la baterie. Dar el nu este inca un membru al grupului. Vor suferi inca mult timp din cauza lipsei unui baterist permanent, fara a mai vorbi de dificultatea gasirii unuia cu reale aptitudini muzicale. Bateria fiind un instrument mai scump, putini din cei cu inclinatii catre percutie au resursele financiare necesare sa-si achizitioneze una.
. In 1960 grupul se prezinta la Manchester la o auditie pentru televiziune, organizata de Carrol Lewis. La sfatul unor "cunoscatori" vor apare cu un titlu mai lung asa cum era la moda : " Johny and the Moondogs". Sunetul lor si modul de interpretare starneste simpatia audientei, lucru marcat de reactia publicului prin ropotul de aplauze care erau cronometrate pentru puctarea aparitiilor concurentilor. Lipsa banilor pentru cazare ii forteaza sa plece inaintea selectiei finale, desi aveau sanse sa fie "alesi" pentru promovare. Tot in aceasta perioada, John Lennon completeaza schema grupului cu cel mai bun prieten al sau, totodata coleg la "Colegiul de arta": Stu Sutcliffe. Va fi chitaristul basist al grupului si desi prestatia sa va fi slabuta,la indemnul lui John el isi cumparase un bas electric cu suma obtinuta din vanzarea unor tablouri, caci in contrast cu saracia aptitudinilor sale de muzician, Sutcliffe era un foarte talentat pictor modernist, lucru care va insemna pentru formatie, o nesecata sursa de inspiratie.
. Larry Parnes, om de afaceri din sfera muzicii, care cauta un grup de acompaniament pentru Billy Furry, un interpret de succes pe atunci, a organizat si la Liverpool un concurs de selectie. Auditia are loc la clubul BLUE ANGEL al intreprinzatorului domn Allan Williams. Alaturi de "The Silver Beatles" (Gandacii de Argint), cum isi rebotezase John grupul, din admiratie pentru "Greierii" lui Buddy Holly, mai participa Rory Storm impreuna cu "The Hurricanes" si "Derry and the Seniors". Lennon angajeaza un tobosar "de ocazie" care ii trateaza la selectie cu un aer de superioritate nejustificata. Noua titulatura a grupului, pe seama careia s-au facut mereu tot felul de presupuneri, era creata printr-un mic calambur. John inlocuise al doilea "e" de la "beetle" cu "a", rezultand un nume ce combina notiunea de muzica beat prestata de formatie, ( beat = muzica beat, bataie, ritm) cu un nume de insecta. De data asta John si grupul sau vor fi desemnati drept castigatori, dar li se va pune o conditie pentru semnarea unui contract, pe care nu o pot duce la indeplinire: inlocuirea basistului considerat insuficient de bun. Prietenia lui John pentru Stu il face sa opteze pentru pastrarea formulei existente, asa ca vor rata si de data aceasta incheierea unui contract.
. Ulterior, Larry Parnes ii solicita prin corespondenta, pentru acompanierea lui Johny Gentle in cadrul unui turneu in Scotia. Remuneratia va fi stabilita la zece lire sterline saptaminal pentru fiecare, cu refuzarea platii deplasarii lui Stewart, asa ca baietii vor suporta din indemnizatia lor si cheltuielile acestuia.
. Turneul nu reprezinta mare lucru in cariera muzicala si este destul de obositor. In plus, grupul nu poate prezenta repertoriul propriu nefiind ei vedetele concertelor. Cu toate acestea sunt foarte multumiti. Raman chiar cu multe amintiri: George va primi in dar, una din camasile starului iar Tommy Moore, percutionistul angajat cu greu pentru acest turneu, recomandat de "Cass & the Cassanovas" isi va pierde dintii din fata, ca urmare a unui mic accident de circulatie ce a dus si la o nedorita operatie estetica. Dar turneul se incheie curand. Raman iar fara tobosar, ba chiar si fara angajamente ferme. Allan Williams, proprietarul clubului INGERUL ALBASTRU - denumire inspirata de porecla Marilenei Dietrich pentru filmul sau cu acelasi nume - , ii va gazdui deseori in cluburile sale si le va aranja unele aparitii in periferiile Liverpoolului. El a devenit de fapt primul manager al grupului.
. "Gandacii de Argint" vor concerta in Seacombe apoi la Neston. Erau timpuri dure. Muzica a adus in sali oameni de tot felul, multi cu un comportament violent. Salile se transformau uneori in teatre de lupte. Grupuri de tineri voiau sa atraga atentia si simpatia fetelor, iar acestea erau mai atrase de muzicienii de pe scena decat de partenerii lor de dans. Violenta trecea pe primul loc, inaintea muzicii si dansului. Armamentul greu folosit consta in lanturi de bicicleta, cutite, bocanci cu botul acoperit in metal in genul celor "depeche" de azi. Cel mai mare pericol il reprezenta plecarea dupa concert cand se transportau instrumentele la masina. Intr-un astfel de moment, Stuart Sutcliffe a fost serios ranit la cap de un tanar ametit de bautura. Era la sfarsitul unei aparitii la Litherland Town Hall unde grupul cantase frecvent. De atunci deseori se va plange de migrene si se pare ca rana a dus si la decesul sau timpuriu.
Intre aceste deplasari, pentru a nu soma, Allan le
dadea cate ceva de lucru, fara vreo legatura cu muzica.
Talentul fantastic al lui Stu si daruirea celorlalti se
va materializa in adevarate opere de arta moderna fie ca
era vorba de lucrari mai serioase fie de pictarea unor
pereti in subsolurile si grupurile sanitare ale cluburilor de noapte.