HomeCapitolul 6: Anul final
Anul universitar 2001/2002 a început foarte bine - am stat în ambele avioane ale companiei MALEV pe rândul 13. Mai mult: mare mi-a fost surprinderea - si nu numai a mea, când în avionul de la Budapesta la Londra întâlnesc acelasi echipaj. Evident, mai trebuiau sa fie câtiva stuarzi în plus, caci acum aveam un Boeing 737-400, la a carui umplere pâna la refuz, trebuie sa recunosc, am contribuit din plin. Am avut un excedent de 11,5 kg la bagaje, pentru care, la Otopeni, pretindeau USD 100,00. Negocierile au mers bine - nu am platit nimic.
Ajuns pe aeroportul londonez Heathrow, la acelasi batrân Terminal 2, mai întâi stau la o coada imensa, cred ca peste o ora, la control pasapoarte. Bagajele ajunsesera si se tot roteau de zor pe banda circulara. Cu bagajele (personale) luate si intrat în Regat, pornesc spre autogara aeroportului, de unde intentionez sa cumpar bilet la primul autobuz catre Exeter. Nu exista la primul, asa ca îmi da bilet la al doilea (cel de 15.15), dar îmi spune sa încerc la cel de 13.15, ca s-ar putea sa ma ia. Si asa s-a întâmplat - cine-stie ce caz de no-show sau cine-stie ce avion întârziat mi-a facilitat plecarea cu autobuzul de la orele 13 ale unei dupa-amieze londoneze.
Ajuns la Exeter, pe o ploaie
îngrozitoare, ma cazez, arunc hainele din valize în primul
dulap întâlnit în cale si o sun pe Melania 
sa se prezinte la împartit scrisori
si alte asemenea. Sun si la studentii mei de anul
trecut de limba româna, cu
intentia clara de a da buzna sa îmi iau bagajele lasate la
ei peste vara. Aveam asternuturi, prosoape, farfurii,
tacâmuri, oale, carti si câte si mai câte într-o
amarâta de lada. Toate la un loc, în jurul a 40 - 50 kg. Nu
m-au lasat sa ma duc la ei. Duncan a facut cea de-a doua operatie la
degetul lui, în care au intrat cioburile unui pahar, asa ca nu
putea conduce, lasând la oparte caratul. A trimis-o pe
Clara cu un Jeep la Exeter si m-au
fericit si cu niste bagaje ale Ioanei, colega de universitate
si de predat româna.
Dupa ce a plecat Clara, am putut sa manânc pizza care o cumparasem când a venit Melania, o colega din timpul scolii, care cu nu mult timp înainte am avut placerea de a afla ca va fi un semestru la Exeter anul acela în chip de studenta ERASMUS. Mi-a aratat unde sta. Cum a ajuns acolo, este o alta poveste. Gazda, din Londra de loc, lasase cheia la un chirias, cu care Melania nu s-a întânit. A trebuit sa doarma la hotel pentru prima noapte, iar pe urma, neraspunzând nimeni la adresa ei, a trebuit în final sa se duca în alta parte, unde sta acuma.
Luni îmi iau documentele de înregistrare, constat ca am un curs mai mult decât trebuie - era acelasi în doua versiuni - depun banii, umblu dupa semnaturi si lamurirea cursului. Cei de la înregistrare îmi trecusera atât "Company Law", cât si "Company Law (for accountants)", la care eu anul trecut îmi alesesem doar Company Law simplu. Diferenta este de-abia la examen, mai putin la seminarii si deloc la curs. Cea de-a doua varianta se refera mai mult la folosirea în afaceri, cea pe care dealtfel mi-a recomandat-o profesorul care preda si examineaza cursul. Plec la banca sa rezolv problemele aferente, constat ca nu le merg computerele, ma trimit acasa sa iau numarul contului meu.
În sfârsit, ma pot aseza la coada pentru înregistrare. Norocul meu, ca venisem ceva mai târziu, dar si mai mare noroc cu ploaia, care a gonit pe multi dintre cei care vroiau sa se înregistreze în noul an. Am stat la o coada scurta, ba am putu sari o buna bucata, pentru ca cei mai multi erau la literele A-C. Platesc cursul, dar în final se prea poate ca sa îmi fi luat cu vreo 200 de sterline mai putin, la cât am încurcat-o în calcule. Ramâne pentru alta data. Facturi nu exista, pentru ca nu le merg computerele!!!
Pe urma alerga iarasi, înregistreaza si cursurile din SoBE (Scool of Business and Economics) si în final, du si hârtia asta împreuna cu o alta completata la secretariatul central. Mort complet ajung acasa, de unde plec iarasi, de data aste pentru cumparaturi. Spala si diverse lucruri, dupa care ai voie sa gatesti si sa te culci. Dar de gatit scapi - vecinul din Oman tocmai termina de gatit si te invita la masa fara drept de apel.
Mai recent - adica azi - am primit un mail de la studentii mei, ca ma invita la cina sâmbata. Vin sa ma si ia din fata portii la 7.10 - nu, nu, în niciun caz dimineata!
În conditiile astea sa tot stai în prezentul Regat.
Pe 13 iunie termin examenele, pe 12 iulie este grandiosul final, iar începând cu 13 iulie 2002 ma pot numi absolvent.
Halal numar 13!