Simbol
Dumnezeu este,
Înainate de toate,
Virgula dintre viaţă şi moarte,
O mare din care nasc din când în când
pământuri.
Nu-s
plânsete în paradis
Semne pretutindeni, semne
Ce-a luat zilei lumina,
e pleoapa închisă
de un fulger
pierdut de-o stea
ce sete de întuneric.
Încătuşată într-o novă, îşi
dăltuieşte versul razei,
în setea după cerc
rupând elipsa.
Nu-s plânsete în paradis,
doar fuga unei stele
de lumina strânsă-n elipsa
unui cerc ratat.
Dorinţa
1
Înger cu aripi de polietilenă
Caut un deus ex machina în viaţa mea
Simt nevoia unui relanti
Caut o domnişoară mai presus
De şuvoiul amperilor, mâmaţi de
miile de volţi.
Dincolo
de mine
Nu se poate să mă fi născut cândva
fără flori şi umbre.
Suntem fructificaţi
Atârnăm de capătul unei priviri care ne suge.
Pierdut
în viaţă
De generaţii port în mine duhul
Uitat de cei ce îşi pierdură carnea.
Un câine m-a muşcat
dar muşcătura
a clămpănit în gol
şi-apoi s-a stins.
Singur
Eu l-am văzut plecând de whisky greu
Şi-n strai crepuscular. Era târziu
În urmă hanul a rămas pustiu
Şi cel ce a plecta eram chiar eu.
©Razvan Burleanu
