Navigati pe imaginea de mai jos si aflati detalii...
Lucrări miniere romane inundate si umplute cu nămol au fost identificate deasupra galeriei principale "Sf. Cruce" din masivul Orlea; în anii 1971 si 1972 acestea, în urma unor lucrări complexe, au fost puse în valoare turistică si stiintifică. După programul de amenajare dintre anii 1973 si 1975, lucrările romane au devenit accesibile publicului prin incinta complexului muzeal.
Date tehnice:
Galeria romană se află la cota de +725 m; initial a fost sustinută în lemn, s-a surpat în timp si actualmente este zidită în boltari. Spre est, pe o lungime de 40 m are un profil de săpare aproape constant: 1800 mm - tavan, 1400 mm - vatra si 1800 mm înăltime. Următorii 60 m de galerie sunt spre nord si au fost săpati în profile diferite. Cu această galerie au fost intersectate mai multe filoane aurifere, marcate pe peretii acesteia cu mici scobituri.
Steampurile din lemn, în mărime naturală si cu toate elementele constituente, au fost reconstruite între anii 1970 si 1979. Constructiv si functional, deosebirea dintre cele două steampuri constă numai în numărul de săgeti.
Construirea unui steamp se putea face de orice persoană care cumpăra (pe bază de contract) sau mostenea o vatră de steamp. Prelucrarea minereului cu steampul o făceau bărbatii sau femeile din cadrul familiei, fie oameni angajati pe bază de salariu săptămânal, numiti stempari.
Steampurile se puneau în functiune în ziua de 18 martie a fiecărui an si lucrau până la 15 noiembrie, rareori vremea permitând să se lucreze tot timpul anului. Peste săptămână, steampurile functionau de marti de la amiază până sâmbătă dimineata. În perioadele mai secetoase (august, septembrie) se functiona de miercuri sau chiar joi tot până sâmbătă.
În general, steampurile erau amplasate în cascadă, pe vetre de steampuri de-a lungul văilor, folosindu-se diferenta de nivel pentru curgerea apei care era indispensabilă la zdrobirea, separarea si concentrarea aurului.
Alimentarea cu minereu a steampului se făcea cu trocul si cosurile. Pe vatră erau vălăul si hurca cu care se concentra si separa aurul din măcinis.
Steampurile de tip "californain"
Steampurile cu săgeti de fier de tip "californian" reprezintă nivelul tehnic atins pe plan european la finele secolului al XIX-lea. Acest tip de steampuri a fost utilizat în Rosia Montană în perioada interbelică si ulterior până la înlocuirea lui cu mori cu bile.
Exemplarul din muzeu a fost executat de firma "Fraser & Chalmers" din Anglia, este de tipul 102-A însă anul constructiei nu se cunoaste.
Acest tip de steampuri se punea în miscare cu ajutorul unui motor, de obicei electric, care actiona arborele central. Miscarea de rotatie se transmitea asupra saibelor de pe axul cu came ce ridica respectiv "scăpa" săgetile care zdrobeau minereul.
Dintre părtile importante ale acestor tipuri de steampuri cităm:
Cramul este o casă mică din lemn (bârne sau scânduri de brad) acoperită cu sindrilă. Cramul era locul unde locuia stemparul si unde se păstrau următoarele unelte de lucru:
Instalatia de preparare a minereului prin flotatie
Părti componente:
Este o instalatie pentru obtinerea concentratului aurifer prin mijloace tehnice mai avansate.
Procesul cuprinde următoarele faze:
[ INDEX ] [ English Version ] [ Version Française ]
