Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane - Teoctist.(La 1977, 25 septembrie – Mitropolit al Moldovei si Sucevei...)

VIAŢA  APOSTOLULUI  ANDREI

 

ro

ru

Apostolul Andrei (fragment de iconostas, registrul apostolilor).

La 30 noiembrie, Biserica Ortodoxă - ca şi cea Romano Catolică - serbează pe sf. Apostol ANDREI, «cel dintâi chemat», fratele sf. Ap. Petru.
Erau fiii lui Iona din Betsaida de pe malul lacului Ghenizaret şi pescari de meserie. Sf. Andrei a devenit discipolul sf. Ioan Botezatorul, apoi la indicaţia lui al Mântuitorului. Alegerea sa ca apostol este astfel istorisită în Evanghelie:
«...Pe când Mântuitorul umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut doi fraţi, pe Simon - care se numea Petru - şi pe Andrei fratele lui, care erau pescari şi le-a zis:
"Veniti după Mine şi vă voi face pescari de oameni."
Iar ei, indată lăsând mrejele, au mers după El
...»
(Mt. IV, 18-20).

«...Împreună cu ceilalţi Apostoli, sf. Andrei - care şi-a închinat întreaga viaţă servirii Mântuitorului - a început să predice...»
(Mt. X, 1-4)

După coborarea Spiritului Sanctic (Sf. Duh), când sf. Apostoli au primit puterea Spiritului şi au început să predice, tradiţia creştină afirmă - prin pana istoricului Eusebiu de Cezareea (±340), care consemnează relatarea mai veche de-un secol a lui Origen, urmatoarele:
«...Când sf. Apostoli şi discipoli ai Mântuitorului s-au împraştiat peste tot pământul locuit, Toma, pre cum cuprinde tradiţia, a luat spre evanghelizare - Ţara Parţilor, Andrei - Sciţia (Fracia) , Ioan - Asia...»
("Istoria Bisericească" III, 1).

Informaţia este completată de Sinaxarul Bisericii de Constantinopol, care, la 30 Noiembrie, scrie:
«...Lui Andrei, cel dintâi chemat, i-au căzut la sorţi Bitinia, părţile Pontului Euxin (Marea Neagra) şi ale Propontidei (Marea de Marmara), cu cetăţile Calcedon şi Bizanţ, Macedonia, Tracia şi regiunile care se întind până la Dunăre - Tesalia, Elada (Grecia centrală), Ahaia şi cetăţile Aminsos, Trapezunt, Heracleea şi Amastris...»

Predica sf. Andrei în cetăţile (oraşele) Asiei Mici şi în ţinuturile din jurul Mării Negre, este relatată şi de alte izvoare istorice. Astfel, "Doctrina siriacă a Apostolilor" afirmă că sf. Andrei a predicat:
în Niceea, Nicomidia, Bitinia, "Goţia"(Dacia) şi regiunea de răsărit a Daciei Carpatice până dincolo de Nistru

"Omilia" lui pseudo-Atanasie menţionează:
...că sf. Andrei a făcut misiune printre greci şi barbari, intre care necesită socotiţi şi sciţii (fracii), adică locuitorii geto-daco-romani din Scythia Minor sau Dacia Pontică(Dobrogea).

În secolul al VIII-lea, monahul Epifanie afirma că printre popoarele evanghelizate de sf. Andrei, se numară şi sciţii (fracii tot ei "daco-romanii") ,
iar în secolul XIV, istoricul bizantin Nichifor Calist spune că Sf. Andrei a predicat în "pustiurile scitice" (nisipurile Dobrogene) adică în Scythia Minor (Dobrogea.

CRUCEROMÂNEASCĂ  "

Simbolul creştinitătii poporului român!
Se datează cu începutul perioadei Creştinizmului.
În perioada cruciadelor, a fost copiată de cavalerii europeni de la Biserica Română, ca mai apoi sa fie cunoscută in lume ca "Crucea Teutonă", dar în heraldică, pe lângă alte numiri, îşi poartă şi adevărata denumire a sa - CRUCEA ROMÂNEASCĂ!
   [vezi; revista "Tehnika Molodeogzhi" (Òåõíèêà Ìîëîäåæè)(Moskova anii ±1970-1990]

Sf. Àïîñòîë Andrei a predicat, apoi, în provinciile romane "Moesia Inferior" şi "Tracia" (Fracia de Sud), hirotonind ca episcop la Odessos (Varna) pe discipolul său AMPLIAT, despre care aminteşte şi ñf. Pavel
(Rom. 16, 8),
apoi a ajuns la Bizanţ, sfinţind episcop pe Stahie, un alt discipol al său
(Rom. 16, 9).
A continuat predicarea în Grecia, cum scrie Vasile de Seleucia (± 468), iar în oraşul Patras, aproape de golful Lepanto, a fost răstignit cu capul în jos pe o cruce în formă de "X", din porunca proconsulului Egheat al Ahaei, moarte martirică consemnată şi de istoricul Nichifor Calist (" Istoria Bisericească " II, 30).
("Istoria Bisericească" II, 30)

În anul 357, pe timpul domniei împaratului Constanţiu, moaştele Sf. Andrei, au fost duse de sf. Artemie la Constantinopol şi aşezate în biserica Sfinţilor Apostoli. În secolul al IX-lea, ele au fost mutate la Tesalonic, apoi la Atena; pentru ca după căderea Constantinopolului sub turci, la anul 1453, în 1462, să fie aduse la Roma, în basilica "San Pietro", dar numai capul Sfăntului Apostol.

În timpul pontificatului Papei Paul VI (± 1978), la 26 septembrie anul 1962, racla cu capul sf. Apostol Andrei, a fost restituită Bisericii din Patras - Grecia, într-un gest frăţesc, caracteristic ecumenismului actual.

Despre predicarea sf. Apostol Andrei în Dobrogea, vorbesc unele cărţi liturgice şi à vieţiëîð sfinţiëîð. Astfel, Mitropolitul Dosoftei al Moldovei (± 1693) scria în "Proloage" la 30 Noiembrie:
«...Apostolului Andrei i-au revenit la sorti - Bitinia şi zona Mării Negre şi părţile Propontului, Halcedonul şi Vizantea, unde e acum Ţarigradul (Constantinopolul, apoi Istanbulul), Tracia şi Macedonia şi, sosind la Dunăre, ce-i zic "Dobrogea" şi altele ce sunt pe Dunare, Tesalia şi toate acestea le-a umblat...»
("Viata şi petrecerea sfintilor" Iaşi, 1682).

Mitropolitul Iacob Putneanul menţionează:
«...Acest întâi chemat, Andrei, a luat Bitinia şi Marea Neagră şi părţile Propontului şi Halchidonia şi Bizantia şi Trachia (Tracia) şi Machidonia (Macedonia) şi ceale ce se află până la Dunăre...»
("Vietile sfintilor", mss. 79, Putna, 1760).

Ştirile despre predica sf. Apostol Andrei în Dobrogea, au fost confirmate şi de cercetători mai vechi în domeniul istoriei bisericeşti. De ex: Arhiereul Filaret Scriban ("Istoria Bisericească" Iaşi, 1871), Episcopul Ghenadie Enăceanu al Râmnicului ("Creştinismul în Dacia şi creştinarea românilor" 1878), prof. Constantin Erbiceanu (" Istoria Mitropoliei Moldovei" Iaşi 1888), savantul Jacques Zeiller ("Les origines chretiennes dans les provinces danubiennes de l'Empire Romain" Paris, 1918) sau Mitropolitul Irineu Mihălcescu al Moldovei ("Istoria Bisericii Române" Iaşi, 1939). Adăugăm şi opinia cunoscutului istoric unit C. Auner:
«...este posibil ca sf. Andrei să fi predicat şi în interiorul Scythiei Minor sau al Dobrogei de azi, bineânţeles însă numai oraşenilor şi claselor grecizate (romanizate)...»
("Predicat-au un Apostol la români?", din "Revista Catolică" Bucureşti, 1912).

Predica sf. Andrei în Dobrogea este menţionată şi de istoricii mai noi ai Bisericii Ortodoxe ca: Diaconul Gh. Moisescu (I.B.R., vol. I, Bucureşti, 1957), Pr. P. I. Rămureanu (I.B.U. ed. II, Bucureşti, 1975), Pr. Prof. N. Şerbănescu (B.O.R. 9-10¦1969), Episcopul Epifanie al Buzăului: "Pagini din istoria veche a creştinismului al Românilor" Buzău, 1896, sau Pr. Prof. Mircea Păcurariu: "Istoria Bisericii Ortodoxe Române" l., Bucureşti, 1980.

După o veche tradiţie păstrată de locuitorii Dobrogei, sf. Apostol Andrei s-a oprit cu însoţitorii săi pe plaiul dregătorilor Cutuşon şi Dură, în satul Cuzgan (azi Ioan Corvin, jud. Constanţa). La marginea satului se află o pădure unde există două caverne care au servit Sf. Apostol Andrei ca loc de odihnă şi de închinare
(M. Dinu: "Legende dobrogene despre Sf. Andrei" din B.O.R. 9-10¦1935).

În balada numită "Caverna Sf. Andrei", Apostolul este apropiat de Decebal şi Traian, iar strămoşii românilor, au numit luna Decembrie, "Undrea", în amintirea sf. Apostol Andrei, a cărui zi se serbează la - 30 Noiembrie.

Despre predicarea sf. Apostol Andrei în Dobrogea, un istoric scria la începutul secolului XX:
«...Legendele despre Apostolul Andrei cu caracterul lor local şi naţional românesc, au luat naştere pe pământul Daciei; ele ne conduc la credinţa că Apostolul Andrei a predicat Sământa Evengheliei şi în Dacia Decebaliană, printre coloniile greceşti din nordul Mării Negre şi printre geto-dacii (fraci) de lângă gurile şi din partea stângă a Dunarii...»
(G. M. Ionescu: "Istoria Bisericii Românilor din Dacia Traiană" Origini, I, Bucureşti, 1906).

În concluzie, împreună cu istorici ce au descris viata Apostolului, şi după cum relatează cartea "Faptele Apostolilor" putem spune:

- că o parte din teritoriile naţionale romaneşti, cele intrate în componenţa Imperiului Roman, printre ele figurând şi o parte a teritoriului viitoarei României, au fost Evanghelizate chiar de însuşi Discipolii Mântuitorului Iisus Cristos, locul de frunte aparţinând "Întemeetorului Creştinizmului la români - Sf. Apostol ANDREI!
El a aşezat Episcopi şi în cetăţile(oraşele) Pontului Euxin, în special şi la Tomis (Constanta), aşa cum a facut sf. Ap. Pavel şi ceilalţi Apostoli...»

vezi: (http://www.roea.org/0011/ho00018.html)

Counter
Hosted by www.Geocities.ws

1