The continuity of Wittgenstein's Thought until U.G.:

FLEXIBILITATEA LIMBAJULUI SI ARMONIA LIMBAJ-LUME:
UP

- vide �256: jocurile de limbaj se schimba in timp
Oare si intelesul cuvantului "dubiu" ?
� Tema "quot linguae, tot mundi". Supervenienta? Corespondenta biunivoca ? (Are sens doar pentru eul transludic).
� 63 (daca faptele s-ar schimba, atunci si relatiile de importanta comparativa �ntre stces s-ar schimba).
Exemple: (zic eu):

-
• anestezia generala -> modificari �n discursul despre durere -
• acceptarea empirica a reincarnarii -> modificari �n discursul despre memorie/imaginatie (De ce nu time-travel?) -
• evidenta empirica ca animalele vorbesc -> modificari �n atribuirea de atitudini propozitionale, eventual probleme morale

� conservatorism: �n situatii de criza, enunturile empirice false pot deveni norme. � 474 suna si el conservator Gugiu a zis: vide Zettel �320: limba nu se poate justifica cu privire la scopuri exterioare ei. EA nu este "rezonabila" --> wittgenstein si Chomsky - anitevolutionism Eu ma intreb: ce ar insemna sa identifici scopuri extralingvistice ale limbii si sa masori adecvarea unei limbi la ea? (analogie inselatoare cu adecvarea unui alfabet la fonetica cutarei limbi, de ex problema daca alfabetul arab e potrivit pentru limba turca)
� conservatorism si Kripke: � 649: unwillingness sa-ti modifici teoria dupa o experienta recalcitranta duce la modificarea intelesului cuvintelor.
(Modificarea intelesului cuvintelor e cazul cel mai limpede si mai trivial de epiciclu).
� Este nevoie de fixitate, de standarde. Enunturi fixe intra-ludic si inter-ludic. De asemenea, termeni fixi
- �287: Putem justifica predictiile si altfel decat pe baza legii uniformitatii naturii, dar nu trebuie sa le justificam deloc ?

Nu trebuie sa explicitam ce e implicit, fiindca asa dam peste altceva - asta e o mare tema wittgensteiniana
Fii atent ca aici e vorba despre actiunile noastre viitoare. relatia dintre actiunile noastre viitoare si noi de acum e normativa, nu descriptiva, cum ar nega quine asta?

- Relatia dintre cum vorbesc acum si cum voi vorbi in viitor e normativa - � 341: iar metafora cu axa: daca vrei sa invarti usa, balamaua trebuie sa ramana fixa

- Coreleaza �296 cu �63: faptele au o anumita influenta asupra asumptiilor noastre, asupra regulilor jocului de limbaj. Dar aceasta influenta nu este una univoca.

Are sens ideea de "acord cu realitatea" ? Ea e neclara (�213); sau e explicabila prin stabilitatea unor enunturi (�203). Adica: nu enunturile centrale sunt obiectiv sigure pentru ca se acorda cu realitatea; ci: jocul nostru se acorda cu realitatea pentru ca enunturile centrale sunt sigure.

Enunturile mooriene ca punti intre limbaj si realitatea. Or puntea dintre limbaj si realitate nu poate fi exprimata in limbaj

Termeni fixi/labili. Vide �230: trebuie sa decidem daca ceva e Wissen sau nu. Dar de ce Wissen si nu Wasser (putnamian) ? OAre pentru ca Wissen e termen "stabil" intraludic si labil interludic, iar "apa" ar fi labil si intraludic (against Putnam) ? Tine cont si de �286
la �254 Wissen e labil transludic
Sa zicem asa: cuvintele fixe sunt cele care variaza interludic (wissen, orice cuvant) iar cuvintele labile sunt cele care variaza intraludic (Familieahnungen-urile): Spiel, Verstaendnis, Lesen

UP Legata de tema asimetriei. Limbajul e centered on Us.(centrat pe Noi). Kuhn.
�n ce consta diferenta dintre argumentare si convertire?
Didactic: �264 (ueberreden/ueberzeugen)
Daca argumentarea e un mod ideal de persuasiune, atunci ce rost mai are sa spui ca oamenii sunt convertiti si nu "convinsi prin argumente" atunci c�nd ei nici nu ai putea face ceva mai bun cu ei? A spune ca ceva e retorica si nu argumentare �nseamna a privi jocul meu din exterior (numai ingerul o poaet face).
Poate ceva mai tare: nu se poate comunicare transludica. �667
Si totusi, marea �ntrebare despre Wittgenstein: de ce nu se poate comunicare transludica ? �n Pu (PLA) el a vrut sa mentina intuitia ca se poate comunicare transpersonala in acelasi joc (altminteri fiecare intelege altceva prin "durere" si faptul ca oamenii inteleg vocabularul psihologic e o coincidenta fericita).

TEMA COPILARIEI UP

� Justificare: contextul intvatarii (graduale de catre copil) e contextul �n care au inteles enunturi care ulterior nu mai au nici un inteles.
� UeG: � 61-62: importanta contextului invatarii. Acolo e locul in care propozitiile gramaticale se potrivesc.
Intrebare: de ce nu si �n filosofie ? De ce nu exista joc de limbaj filosofic? La urma urmei, "joc de limbaj" e un termen labil (pentru ca "joc" e labil). Mai mult, Wittgenstein joaca joc de limbaj cu filosofii, si nu isi denunta opera ca absurditate
� Wittgenstein si Rousseau: mitul bunului salbatic. "Filosofia buna" precum "statul ideal". Mare diferenta totusi pentru ca la Wittgenstein nu ai nimic "contractualism" (i.e., fixarea limbajului prin definitii).
� Wittgenstein (ca relativist) respinge distinctiile dintre:

1. Contextul invatarii/versus contextul folosirii legitime (despre words)
2. Contextul descoperirii/versus contextul intemeierii (despre sentences)
3. A priori/ necesar (despre stces)

EXEGEZA: In TLP accepta generalitate, respingea metalimbaj. (Sau oare nu accepta nici generalitatea? Si atunci de ce s-a mai razgandit?)
In pasajele imediat anterioare lui �480, "infantilismul" lui Wittgenstein (el iar scrie ca si cum cotnextul invatari ar fi cel al intemeierii)

In PU, Wittg face multe afirmatii despre cum invata copiii cuvintele (afirmatii la care orice psiholog ar zambi).
Daca ar spune ca noi suntem siguri de felul in care am invatat cuvintele, ar fi periculos, pentru ca deja ar interfera cu cercetarea empirica. Sau psihologia empirica e vinovata pentru ca nu-si constientizeaza presupozitiile?
Cum dobandeste copilul FPA? (FPA totusi ii e delegata de ceilalti -> cand invata el corect pe "ma doare"? Un standard de crestere "normala" lingvistica (conditionata social) a copilului e cand el e investit cu FPA: devine un mic expert cu privire la intelesul cuvintelor (le poate preda altora, altii trebuie sa il creada). Coreleaza cu Putnam-HDLL din "the m. of m."(desi e facil). A avea un nume e o proprietate printre alte proprietati. Doar ca e mai fixa in jocul nostru
Vide . 290: as pune-o ca motto la orice eseu despre Wittgenstein si Chomsky: "I myself wrote in my book that children learn to understand a word in such and such a way. Do I know that, or do I believe it? Why in such a case do I write not 'i believe etc', but simply the indicative sentence?"

CONTINUITATEA PLA SI EXTINDEREA A PRIORIULUI

UP
� Socant �n uG ca multe enunturi empirice sunt dincolo de dubiu (precum cele psihice). Ele sunt Ausserungen. Wittgenstein �n ugG vorbeste despre "Hand" cum vorbea despre durere �n PU.
� Enunturi empirice devin a priori: � 83
� stergerea distinctiei dintre gramatical si empiric (consonanta cu metalimbaj-limbaj).
� aceasta legat de antiempirism antiverificationism: � 163 ca sa verific ceva trebuie sa presupun ceva cert. Paragrafele de la sfarsit (fizica e o chestiune de credinta). �164: testarea ajunge la un capat
� Sunt enunturile mooriene Ausserungen ale Noi-ului solipsist? Eu cred ca da (interpretarea mea). Vide la tema "contextualism-holism (relativism interior).
- Si-a mai adus Wittg aminte de distinctia a spune/a arata din TLP? Vide �618 (foarte important exegetic)
� �125: e buna analogia dintre vaz si limbaj?
- �180: Ich glaube e o Ausserung (si totusi Wissen e fondat pe Glauben! nu favorizeaza asta solipsismul lui Noi?)
Folosim pentru "realitatea mintala" aceleasi cuvinte ca si pentru " realitatea obiectiva". Or (prin PLA) nu exista criterii private pentru o folosire corecta a unui cuvant (inclusiv cuvantul 'a ma indoi'). Prin urmare , daca ma indoiesc ca exista altceva dec�t realitatea mintala, atunci trebuie sa ma indoiesc ca folosesc corect termenul "doubting". (????) -> PLA (anti-scepticismul despre dureri) -> antiscepticismul despre 'a ma indoi'. Asta presupun�nd ca dubiul e o stare mintala (�127).
� � 424 empiricul a priori. Enunturile gramaticale sunt lipiciul intre enunturile empirice.
� distinctia dintre gramatical si empiric e confuza. �371, � 433 Metalimbajul e parte a limbajului: �433: caci metalimbajul consta �n reguli de folosire a expresiilor, iar aceste reguli au inteles in contexte privilegiate (cum ar fi al invatarii). Din aceste contexte (luminisuri) iradiaza un camp de forte care ordoneaza limbajul. � 152 (cu axa). Pseudopropozitiile din TLP devin norme de actiune. Vide �566: language about stones is expanded when the words 'this is called 'stone' is introduced. Not a new language, but an expansion of it.
Pentru PLA: nu uita din Russell (??): knowing is a relation that holds only where there is a difference between the knower and the known. Vide si cum dobandeste copilul FPA

Nu exista fapte gramaticale �306 ridica un puzzle: cuvantul "Hand" se foloseste asa - asta e un fapt empiric; atunci si faptul ca asta e o mana e un fapt empiric: nu exista fapte gramaticale. Acolo unde am vrea fapte gramaticale, e o diferenta de privire, de perspectiva asupra faptelor empirice. (Coreleaza cu problema "naturalismului"). Aici �326: latura "esentialista" a lui Wittgenstein: enunturile gramaticale exprima esenta. Faptul ca "mana" inseamna mana e un fapt empiric. Deci faptele metalingvistice merge into cele lingvistice (tema constanta la wittgenstein).
Aici si �306: iar problema din TLP: cuvintele sunt Tatsachen, cuvintele sunt oglinda lumii, iar totalitatea Tatsachen e lumea - cum se poate?
�308-309: o distinctie logica (formala) intre logic si empiric (de asta foloseste die Form, nu e ciudat ca el vorbeste despre forma? ; o distinctie pragmatica intre gramatical si empiric. �309 poate fi citit impreuna cu �306: "asta se numeste mana" e si propozitie gramaticala, si descriere a unui fapt (corelatie cu paradoxul din TLP: imaginile sunt Tatsachen si in acelasi timp totalitatea imaginilor reflecta totalitatea Tatsachen)
Metalanguage fonds into language. Vide superba �319, unde propozitiile logice sunt reguli mascate.

             General    Particular
 	     Regula     Aplicatia regulii
             Metalimbaj Limbaj  
             Gramatical Empiric

CONTEXTUALISM-HOLISMUL (RELATIVISMUL INTERIOR) UP

� �n uG, eul empiric precizeaza sfera justificabilului (berechtichbar) din interior. �ntruc�t nu trebuie sa explicitam presupozitiile, � 105, �152 (cu axa creata de miscarea din jurul ei -> nevoia de certitudine)., � 153 -> sfera dicibilului e sfera justificabilului. Temeiul ultim nu e verbal.. La � 359 (latura "chomskyana a limbajului: nu poti explica regulile lingvistice, ierarhia dintre credinte prin considerente de rezonabilitate). La fel �149. Si �285. Mai ales �279 suna socant de chomskyan pentru oricine (sistemul nostru de credinte e dobandit, nu invatat). Deci ridicam din sprancene cand vedem "Wittgenstein sustine invatarea, iar Chomsky sustine cresterea lingvistica"; e simplist sa zici asa. Vide si �314: "progresele mintale" sunt o chestiune de obisnuinta/dezobisnuinta (copilul se va dezvata, abgewoehnen, grow out) de dubii inoportune. Cu diferenta notabila ca Wittgenstein despre sistemul de credinte, Chomsky despre sintaxa limbii naturale
Certitudinea e "campul de forte" a jocului de limbaj, nu un set de enunturi. (Si totusi, �225: i hold fast a set of propositions) : A spus Moore ca enunturile lui ar fi fundamentale ? Daca nu, atunci critica lui Wittgenstein e misguided (merge �mpotriva lui Descartes, dar nu a lui Moore).

� Anumite sentences au inteles doar �n anumite contexte. De exemplu, contextul invatarii e un asemenea context. Dar nu numai. In alte contexte ele sunt inselatoare (vide asemanarile superficiale) si filosoful bun trebuie sa le traduca. Discutia despre scepticism si intemeiere - caz particular al contextualismului lui Wittgenstein.
De exemplu, "eu stiu ca+ enunturi mooriene" poate fi tradus prin

-
• am convingerea ferma ca (�86) -
• nu ma pot insela cu privire la (�667) -
• i am familiar with it as a certainty (�272) -
• intreaga mea viata ma face sa cred ca (�427) -
• imi asum responsabilitatea pentru cazul �n care non-p-
• va recomand sa ma credeti pe cuvant ca p (�433)-
• jur ca p (�181)-
• o sa ma comport ca si cum p (�251)

Contextualismul lui Wittgenstein e lingvistic ("jocul de limbaj", restul expresiilor); si behavioral (importanta tonului, a expresiei faciale etc). Nu uita �225: What I hold fast is not a proposition, but a set of propositions What does Wittgenstein's philosophy hold fast?
=

(foarte passim): problema vointei. Noi nu ne alegem jocul de limbaj �277 i can't help believing; coreleaza cu �ul in care intreaba "Can I doubt at will"? Totusi, atunci cum mai explici ��le in care Wissen e o chestiune de decizie?

�325 si solipsismul lui Noi: interpretarea mea este ca knowledge needs to be public. Nu are sens sa spui ca stii ceva atunci cand:

• doar tu il poti sti;
• toata lumea il stie

- Nu-l uita pe �219: There cannot be any doubt about it for me as a reasonable being. De aici eu conchid ca nu are sens sa ma indoiesc ca sunt rational (vernueftig) si nu nebun -> Kripke's Wittgenstein zice altfel ("ma indoiesc daca folosesc acum cuvintele corect")? Problema l-a preocupat serios pe Wittg, dovada �233 (deci nu se poate desprinde nimci clar pentru scepticul lui kripke) Daca iei in serios metadubiul, i.e. intrebarea "sunt eu oare rational si nu nebun ?", vezi ca eul empiric (Present Me) va zice ca nu, iar Eul Angelic poate ca da. (Ceea ce nu inseamna ca Future Me = Angelic ME).
Intrebari inrudite: De unde stiu eu ca cei care se comporta ca oameni nu sunt automate? De unde stiu eu ca cei care ne consideram normali nu suntem nebuni ? UP

� Why there is no philosophical language-game? (metagame) ?
� What would Wittgenstein have said on counnterfactuals ? Vide dission in the last paragraphs when he speaks about skeptical counterfactuals ("what if..."). Wittgenstein's suggestion is that language would then be altered.
� Counterfactuals' problem is methodologically important for Wittgenstein, as he makes mental experiments. Or he encourages the reader to do so. ("imagine that " then a question). The relativistul - interior or exterior - should deny the legitimacy of mental experiment: how can i know what i'd say/think if so-and-so would happen ?
� The dream. How would our intuitions be altered if several sleepwalkers spoke and understood each other while dreaming? (Say: "they would dream they understand each other". Why say so?)
Wittgenstein's thesis is very strong - i cant know i dream (�283 sq). Corelation with "i cannot doubt i am rational" The same could be said about hallucinations. Intuitively, a psyhotic can know that he has a hallucination, e.g. by learning to pick out hallucinations based on frequent but contingent properties . Wittgenstein implies no human under hypnosis can tell truth "i am under hypnosis". Wittgenstein states a priori all his opinions about dream - our intuition is ca se poate argumenta experimental that Wittgenstein isnt right about dreams.
Coreleaza cu �642 si altele. Ce zice Wittgenstein pare ad-hoc: "vis", "halucinatie" sunt termeni relativi.
� Este visul un contraargument la PLA ?
� (exegetic): la ce se refera cu "vechea neintelegere despre Meinen" �n � 393 ?
� "It hurt me less than I compared"
� (exegetic) la ce s-a referit cu "contradictia �n matem" �n � 392 ?
- �232: incorect "nu ne putem indoi de toate faptele"; corect "nu ne indoim de ele". DE ce Wittg insista pe aspectul modal ? Suna conservator ( e bine sa iubim prezentul pentru ca ne-am obisnuit cu el, nu pentru ca e bun)
- nu am inteles italicizarile din �281
� on Wittgenstein's "naturalism" (we think so because this is how we are built): if my very belief in natural laws is a natural dispositions, then it cannot be itself caused by a law of nature.
- How can we understand (foreign) words out of the context? Care ar fi raspunsul wittgensteinian ?

- De ce face Wittg politie lingvistica ("nu e voie sa vorbiti asa")- sau semantica ("daca vorbiti asa, atunci neaparat vreti sa spuneit ca..."?)

- Il putem acuza pe Wittgenstein ca confunda necesarul cu aprioriul? Vide �293
- Conexiune cu tema socratica "ne putem indoi ca ne indoim"? Wittg ca nu are sens sa ma indoiesc de folosirea corecta a cuvantului "zweifel"; vide "este dubiul o stare mintala? atuncid e unde stiu daca celalalt se indoieste?"
- nu am inteles pe �297
nici pe �249
- (exegetic): eu zic ca Wittgenstein abandoneaza solipsismul lui Eu in favoarea "relativismului interior" (solipsismul lui Noi). De ce a facut el asa - daca a facut? Vide Bluebook, unde ai amurgul solispsismului lui Eu si (probabil) germenii solipsismului lui Noi
- Circularitate si contextualism: nu putem intelege ce inseamna un anumit enunt/comportament decat intr-un anumit context (�255); dar nu putem intelege contextul decat intelegand enunturile/behavioremele din el. Cum se poate? Cum imi dau seama daca celalalt joaca acelasi joc ca si mine, ca nu e nebun? Poate fi legitima indoiala aici? - Legat de cuvinte stabile/labile. Uite ca Wittgenstein traseaza rigid granitele unor cuvinte (stiu, sens, adevar) - el face politie lingvistica. CE statut au enunturile lui Wittgenstein de tipul "A sti inseamna ... si nu ..." ? CINE le pronunta ? Cu ce drept isi permite Wittg sa fie arbitru al jocului de limbaj ?
As zice:

1. cuvantul "sens" trebuie sa fie stabil fiindca e absurd sa ne intrebam ce sens are "sens":

2. Daca ceva variaza, trebuie sa varieze in raport cu ceva fix. Dar de ce neaparat in raport cu ceva _lingvistic_ fix?
Deci avem doua intrebari:

1. de ce exista defel termeni fixi?;

2. de ce anumiti termeni - si nu altii - sunt fixi ?

5. MISCELLANEA

UP � Wittgenstein a fost mereu la capatul drumului. De asta nu formuleaza concluzii
� intelesul e un proces. Este invatat gradual vide uG �135
- Se poate zice "Moore vrea sa spuna ceea ce doar se poate arata" si astfel uG sa preia distinctia zeigen/sagen din TLP + "liberalizarea" logicii ? Vide la index unde e "Zeigen" in uG
� Wittgenstein si meta-Wittgenstein: oricum am imparti temele din filosofia lui Wittgenstein, nu descoperim nici o relatie ierarhica �ntre ele: fiecare tema e o aplicatie a tuturor celorlalte.(his consistency in thought; nothing new is possible in his work)
� Nelamurire despre PLA: noi invatam "durere" de la ceilalti, totusi noi avem FPA (ceilalti nu ne pot corecta c�nd spunem ca ne doare). Intrebarea ar fi: c�nd anume determinam ca cineva (copilul) a invatat corect pe "durere" ? Cred ca initial el nu are FPA si invatarea de catre el a cuvantului durere consta �n acordarea catre el a FPA. (fiecare e expert, infailibil cu privire la propriile ocurente mintale).
- � 316 (Se poate elevul indoi la ora de istorie ca pamantul a existat acum 100 de ani?) si Nozick: e corect Nozick cu principiul lui, sustinand ca putem sti propozitiile "mici" fara sa le stim pe cele "mari" (in care loveste scepticul)? Nu stiu ce ar fi zis Wittgenstein. (Principiul lui Nozick spunea "Eu stiu ca P <-> Daca p ar fi fals, nu as crede ca p" si venea ca replica la principiul Closure: Kp & K(p ->q). -->. Kq - scepticul invoca principiul Closure atacand astfel propozitiile mici e corect asa?
� Ezitarea lui Wittgenstein cu privire la statutul numelor proprii (teorie cauzala sau cluster?) Vide

(1)
1. Cred ca Isus a existat, dar cred ca toate propozitiile din Noul testament sunt false (2)
2. Cred ca toate propozitiile din N.Test in care e mentionat Isus sunt adevarate, dar toate celelalte propozitii din N.Test sunt false.

� Wittgenstein �n uG "curat obscurantist" pentru ca

-
• rejects rational reconstruction; -
• rejects making assumptions explicite.

� on madness: why say that madness is madness, i.e. incomprehensible? I expect 2 answers:

(1)
1. we cannot grasp the limits of our language from without (2)
2. we think madness to belong to our language-game,i.e. we take it as mere mistake. Seeing conceptual mistakes as conceptuale empirical errors (the bad philosophy). Therefore this tendency does exist, but it is not exclusive: it coexists with seeing madness as madness.

- Can we say, about Wittgenstein's work, what he says about language in general? E.g., �225 (What i hold fast is not one proposition, but a set of propositions. CE ANUME HOLDS FAST WITGENSTEIN'S PHILOSOPHY? And if he doesnt hold fast anything, then nothing is paradoxical ?
� Kripke's WRLP si distinctia greseala/nebuinie (mistake assumes conformism). Did Kripke neglect this distinction?
For Kripke's WRLP, remember �245 (to whom does one say that one knows 2+3=5?"

� can Wittgenstein be accused of "shifting the burden of proof" (the sophism by which you try to hold that p with the argument that "you cant prove p is false"? For Wittgenstein, doubt is not the "minimalist" attitude; but belief. Burden of proof is on the sceptic, not on the common sense.
� What relevance would denial of personal identity have? See "I thought I knew" (�21) yet "Kp -- > p" (� 178). A solution is to talk on the empirical self (Kp -- >p) different from the angelic one (Kp & M non-p). Other solution is to split Present-Me from Future-Me.
Anything we now know can be found to be false in the future. But my present self lacks the words to say that. If my future self discovered that everything I am now believing is false, I couldnt understand him. (like the talking lion in PU). Astfel, eul meu viitor ar fi transcendental. Corect sau nu? (the sceptic wants to look in my mind and talk with my future self, so as to criticize my present self).
� Why doesnt Wittgenstein say a word about TRUTH? Vide �191: Moore's sentences are, if you wish, true. It was expected that, instead of excluding sentences from the realm of wissen, Wittgenstein should have been more interested in excluding them from the realm of truth. He doesnt do it.
Right, some sentences of the form "I know that p" are sunt nonsense. IS p meaningful even when p is Moorian ? It is in special contexts. Why doesnt Wittgenstein emphasize deflationism? why doesnt he insist that "they dont even have meaning, so how could they be true?" Discussion about truth is implicuite and latent in uG, does not play the central part. Why? (Perhaps �200, where Wittgenstein is "trivalentist" , i.e. epistemplogic realist, explicit).

- I'd like a Wittgensteinian answer to the question: Why does Wittgenstein write so much about how children learn the language, without being atall interested in psychology of learning"?
- �211 (jeder mensch had eltern) mi-a atras atentia stilistic. Aici vezi cum Wittgenstein=meta-Wittgenstein: j.M.h.E. este atit un exemplu de propozitie fundamentala, cat si forma propozitiei (pentru ca o pot intelege ca metafora pentru "orice propozitie sigura a fost cumva invatata": deci limbaj=metalimbaj
(passim): se poate maturiza un copil sintactic dar nu semantic? De exemplu, el foloseste pe "Eu il stiu pe Ion" in sensul "Eu stiu tot ce stie Ion" ("il stiu pe cuvant"), analog cu "Il cred pe Ion" ("nu ma indoiesc de ce spune Ion").
Remarca mea despre �225 ("what i hold fast is not one propozition, but a nest of propositions. Ce anume pastreaza fix Wittgenstein in limbajul _lui_ filosofic? Si de ce ? (Ingerul crede in lucruri fixe?)

(exegetic): cum trebuie tradus �230 (Und so muss man entscheiden, ob etwas ein Wissen ist oder keines; And that is how one must decide whether something is knowledge or not. SO inseamna "asa" sau "de asta" ? Cred ca "de asta": adica pentru ca a sti nu e o stare mintala, de asta trebuie sa decidem ce e a sti.
(exegetic): in jurul lui �590, de ce Wittgenstein scrie "stare"(Zustand) si nu geistiges zustand (stare mintala)? Ca si cum s-ar referi la dispozitii
(exegetic): nu am inteles cum trebuie tradus �580: Es koennte doch sein, dass, wenn immer ich sage 'ich weiss', es sich als falsch herausstellte.(aufzeigen). It might surely hapen that whenever I said "i know', it turned out to be wrong (Shewing up). Aici traducerea engleza e foarte implauzibila; wenn immer trebuia tradus prin "although" nu "whenever"; cu "whenever"(oricand) ar cntrazice tot ce stiam. Oricum, e legat de tema "CREDEAM CA STIU" (relativismul exterior).

UP �n filosofia t�rzie a lui Wittgenstein, pluralitatea subiectilor provine din asimetrie: eu-ca-unul-printre-ceilalti formulez enunturi, ei le formuleaza pe ale lor. Intre enunturile mele despre mine si despre ei, ca si �ntre ennturile mele si ale lor, exista asimetrie. Dar pentru a expune aceasta asimetrie este nevoie de un alt subiect, care sa fie deasupra mea si a lor.

The link between absurdity (nonsense) and subject. The clearest in TLP. "Procesual" absurditity (some sentences become absurd. Does Wittgenstein write such sentences in his late philosophy ? (I think so). And then why is there no absurdity clause in the end of PU? (A childish answer: absurdity clause is implicite, needs to be seen, you can't say it). �n uG am identificat trei subiecti:

1. eul empiric (eu printre altii)
2. Noi-ul solipsist (cel care stie propozitiile mooriene)
3. Eul transludic, angelic (care formuleaza propozitiile despre relatiile dintre jocurile de limbaj).

Schema e freudiana: 3. �l controleaza pe 2. Si 2 �l controleaza pe 1. �n ultima instanta, 3. Si 2. vor fi aruncati.
Morala lui Wittgenstein este: priveste lucrurile din interior! Nu fa pe ingerul !

�� 401 e clar meta-Wittgenstein
� Wittgenstein avea nevoie de mai multe voci pentru a exprima asimetria � pentru rezolvarea problemei lui "Eu credeam ca stiu" (si totusi eu stiu ca p -> p) este nevoie de doi subiecti.
� sugestia ca propozitiile mooriene sunt Ausserungen (precum "ma doare"). Ale cui? Ale lui Noi-solipsisti, zic eu � 360
In toata opera sa, Wittgenstein a exclus din sfera sensului

1. enunturi gramaticale
2. Ausserungen

In general, metodologia "exegezei" wittgensteiniene. Eu sunt tentat sa vad ceva comun intre oricare idee a lui si oricare alta. (Ca si cum el ar fi exprimat in feluri diferite una si aceeasi mare idee). De ce e legitim sa procedezi asa? UP

UP de ce e matem importanta? Pentru ca enunturile matematice sunt "a priori si necesare"; ele sunt adevaruri obiective, al caror temei nu este "psihologia noastra". Nu-l uita pe �448, care le anticipeaza pe cele din final (daca certitudinea matematica e indubitabila, atunci si cea empirica poate sa fie)

� �392: ce a vrut cu contradictia �n matem?
� ��le din final: uG (cel putin despre matematica) ca o piesa: Wittgenstein e credinciosul asaltat de diavol (scepticul care �i cere sa se indoasca) si de inger (care �i cere sa intemeieze).
� �651, �658: certitudinea obiectiva nu o implica pe cea subiectiva.. Daca noi ne incredem �n matem �n mod absolut, motivul nu poate fi ca nu putem gresi cu privire la ele - caci greseli �n matematica se pot intampla la fel ca si greseli �n chestiuni factuale.
DECI enunturile acceptate ca certe nu sunt neaparat cele obiectiv certe - caci o data acceptandu-le noi facem asumptii nu numai cu privire la certitudinea lor obiectiva, ci si cu privire la capacitatea noastra de a le intelege, deduce, memora. etc. Deci daca enunturile matematice sunt acceptate ca certe, motivul nu este certitudinea lor obiectiva, ci nevoia noastra de certitudine -- > atunci si alte enunturi (empirice) merita sa fie certe. Aceasta remarca despre matem este foarte important �ntruc�t raspunde la intrebarea "cum este posibil empiricul a priori?"

Marea intrebare va trebui sa fie: stim enunturile matematice?

Coreleaza �417 cu PUII.: a-mi aminti o perioada de timp nu �nseamna a-mi aminti fiecare moment al ei. Cum il intelegi pe "a localiza o amintire �n timp e precum a localiza o durere �n corp?"
anumite amintiri sunt fixe, standarde pentru altele. Tot ce spune despre "stiu" putea spune si despre "imi amintesc".

�224: Relatia dintre memorie si trecutul la care am fost martor e aceeasi ca relatia dintre aparatul de masurat si obiectele masurate. (Testez memoria mea pastrand increderea in cunostinte despre trecut; testez cunostinte despre trecut increzandu-ma in memoria mea).
�226: avem nevoie de asumptii despre memorie (de ex, ca am fost toata viata aproape de pamant). What about asumptia "Sunt unele lucruri care, daca s-ar fi intamplat in prezenta mea, nu le-as fi putut uita" ?? Poate sa facem de aici un principiu.
DECI CEVA TREBUIE MENTINUT FIX DPV PSIHOLOGIC - si poate aici raspunsul al intrebarea "ce certitudine a avut in vedere Wittg? subiectiva sau obiectiva?)

El e original in disputa realism/antirealism epistemologic.

Realistul zice ca enunturile sunt adevarate sau false chiar si cand noi nu stim.
Antirealist says: if we dont know their truth values, they dont have any
Wittgenstein says they dont even have meaning. He is a "realist" and that's why he excludes from exclude din sfera sensului enunturile pentru care principiul bivalentei does not hold. -> antirealismul aboutit a realism, precum solipsismul la realism in TLP. (Corelatie cu conceptia despre subiect)

Wittgenstein cu greu poate fi incadrat in disputa privind acceptarea bivalentei, pentru ca

1. temeiul nu are valoare de adevar �205 (sugereaza dummettism, antirealism;
2. temeiul nu este propozitional: �205

Daca e sa il incadrezi, mai degraba il bagi la realism (vide paragraful CARE? unde ca o sentence poate fi adevarata chiar daca nu o stim ca adevarata).
�205 sugereaza intr-adevar dummettism, antirealism, dar la Wittg cele care eis din sfera valorii de adevar (si sensului?) sunt enunturile fundamentale, nu viitorii contingenti - despre viitorii contingenti Wittg a acceptat bivalenta - deci sa nu amestecam lucrurile
Vezi si problema "deflationismului contextual" despre "eu stiu"

Sa separam problema antirealismului (future contingents nu au valoare de adevar) de cea a "antisensismului" (enunturile de baza nu au sens). Wittgenstein nu ar fi negat ca "Maine va fi obatalie navala" are sens, chiar valoare de adevar.