Inspirația
angelică
a d-lui Andrei Pleșu
«Neamul românesc, ca și alte popoare
subjugate de Soviete, riscă să devină, culturalicește, un popor de hibrizi»
Mircea Eliade
Pe 15 august
2001, când a fost pus în situația de a ține o conferință la Lucerna, dl Andrei
Pleșu a avut inspirația să spună că vine din «Țara lui Dracula» (1), că evreii
și nemții ar avea un același înger păzitor, pe Arhanghelul Michael (p. 166), cu
toate că alte surse susțin că Dumnezeu ar fi avut grijă să distribuie fiecărui
popor în parte câte un înger păzitor - ceea ce lui, ca bun valah (p.
111), i-a părut «indiciul unei exagerate democrații»-, și că Dumnezeu, pentru sine, ar fi păstrat
responsabilitatea poporului Israel (p. 165). Publicului elvețian venit să asculte muzică simfonică, în același moment de mare
inspirație, i-a mai spus că națiunile ar forma deocamdată un cor în derivă ca
efect al stridenței naționalismului fiecăreia, dar că, potrivit tradiției, reunificarea planetară va fi să
stea fie sub semnul muzicii celeste a corurilor îngerești, fie sub semnul unei
limbi vorbite de toată lumea: ebraica (p. 171). Posedat de aceași
«inspirație angelică» (sau de un același «daimon» interior cu misiunea
strategică de a-l po-meni pe mediatizatul vampir), fostului ministru de externe
nu i-a trecut prin gând să înfățișeze România în acea conferință de deschidere
a unui Festival de muzică simfonică drept țara care i-a dat pe George
Enescu, Sergiu Celibidache, Ionel Perlea, Dinu Lipatti, Lola Bobescu, George
Geor-gescu sau pe Gheorghe Zamfir.
Și totuși,
autosugestionându-se că vine din «Țara
lui Dracula», informația astfel oferită s-a integrat perfect
discursu-lui său despre îngeri, ivit din tot felul de dileme și derapaje semantice.
Dacă ar fi
să ne luăm după «marșul cosmic» al
bio-bibliografiei trecută în pagina a doua a cărții sale intitulate Despre îngeri
(Editura Humanitas, București, 2003)
unde a inclus conferința despre națiuni și muzica lumii, am vedea că dl.
Andrei Pleșu nu se crede un simplu «participant la istoria divină» (p.120). El
se mai închipuie pe sine filosof al religiilor.
«Aflat sub
patronaj celest», întâi și-a cultivat
interesul pentru angelologie de îndată ce
a descoperit că Dumnezeu-Unul se
adresează multiplicității create prin intermediul altei multiplicități, tot
create (p. 121). Angelolog auto-declarat din timpul primului său portofoliu
ministerial, filosof al religiilor ar fi devenit, probabil, de când citează ce
ar fi scris Platon despre îngeri, știut fiind că Platon nu a scris niciodată
despre așa ceva.
Dar pentru
pasionatul «angelolog», atunci când Platon vorbește despre «dai-monul» lui
Socrate, filosoful grec s-ar referi, fără cel mai mic dubiu, la «îngerul
păzitor» al lui Socrate. La fel, tot despre îngeri ar trata Platon când
consemnează răpirile extatice ale lui Socrate, sau când consideră că partea
rațională a sufletului omenesc este înaripată. Cum s-ar putea găsi o mai bună
dovadă că Platon a fost și el angelolog?
Când dl.
Andrei Pleșu mai pune la bătaie mulțime de alte informații despre îngeri culese
din egiptologie, neoplato-nism, freudism, augustinism, tomism, iudaism,
islamism, creștinism, etc., poate susține cineva că nu are habar de istoria
religiilor? După cum notează în auto-prezentarea sa de la începutul cărții,
chiar a predat istoria religiilor când, în calitate de auto-declarat
specialist-angelolog, a vorbit studenților despre îngeri la Facultatea de
Filosofie din București, la niște cursuri care nu țin nici de știință (oricât de ocultă ar fi ea), nici de
filosofie, nici de teologie (2).
Mircea
Eliade, -ca să ajungă să devină un mare filosof al religiilor, membru a cinci
Academii și profesor honoris cauza a zece Universități, cu dotarea sa
excepțională (atât de prompt sesizată de profesorul său, Nae Ionescu) și cu
strălucitele sale studii de filosofie -, a trebuit să se formeze și să se
afirme într-o țară liberă și într-o perioadă de mare efervescență culturală,
înconjurat de prieteni de talia unui Mircea Vulcănescu, Petre Țuțea, Emil
Cioran, Petru Comarnescu, etc. Dar, mai
ales, renumitului istoric al religiilor i-a fost nespus de necesară o muncă
imensă, concretizată în 40 de volume de operă științifică și 20 de volume de
operă literară.
Pentru a fi și el răsplătit cu un
noian de titluri academice, angelologului
Andrei Pleșu i-a fost suficientă înșurubarea în politică (3),
și o «divagație sprințară» cu îngeri dreptaci și stângaci imortalizată într-un
singur volum de 280 de pagini (4).
Note
1. v. Andrei
Pleșu, Despre îngeri, Ed. Humanitas, București, 2003 p. 160.
2. O idee despre
ce a predat, imediat după 1990, dl A.
Pleșu despre îngeri la Facultatea de Filosofie din București își poate face
oricine, citind cursurile sale cuprinse în volumul Despre îngeri (Editura
Humanitas, București, 2003).
3. Din exil,
Mircea Eliade descria epoca «ocupației comuniste» a țării sale drept «vremea
sterilizării spirituale prin distrugerea sistematică a elitelor și ruperea
legăturilor organice cu tradițiile autentic naținale».
4.
Volumul
Despre îngeri (Ed. Humanitas, București, 2003) reia în Addenda (p.
253-281) studiul: Îngerii. Elemente
pentru o topologie a proximității, publicat și în vol.: Limba păsărilor
(1994). La acest studiu (foarte premiat) ne-am referit în cele scrise în
volumul nostru intitulat CONTEXTUALIZĂRI (Ed. Star-Tipp, Slobozia, 2003, p.
33-48), cap. De
ce nu a facut Andrei Plesu filozofie, care se poate citi pe internet la
pagina web http://www.geocities.com/isabelavs