Precum stiti scriu si eu, cândva si pe site, "Soapta" era vizitată de prieteni.
La un moment dat am primit un îndemn :
   - " Ina, pentru a vedea ce si cum stai, în privinta celor ce scrii tu, ia legătura cu un cerc literar din orasul tău."
Făcut, văzut. Teama este imensă si mi-am pus si eu întrebarea aceasta. Să-vă spun cum a decurs prima citire? Emotiile? Teama?

   14 decembrie 2000
   o zi ca orisicare alta, pentru ceilalti, dar pentru ea, pentru Ina era o zi de cumpănă, o zi reper, o zi.. cu teamă.
   Ora întâlnirii 17. Programul anunta : trei lansări de carte si trei autori care vor citii. Am un nod în gât, lume multă, poate pentru că este ultima pe acest an. Societarea Scriitorilor Olteni îsi desfăsoară întâlnirile într-o sală a Muzeului Olteniei.Atmosfera este una de tihnă si liniste. Tablouri cu case vechi, săbii, iatagane, servicii de ceai, pocale, peceti si hrisoave.
   Scaunele sunt deja puse, lumea se aseză, fiecare îsi caută din priviri prietenii. Privesc si eu, cel care m-a adus prima dată, d-l Florea Florescu încă nu a sosit. Unde să stau? O! Uite! D-l Dragu îmi face semn. D-l Dragu este tot un vecin, autorul a 2 romane, are peste 70 de ani, dar este tare simpatic. Un om al cifrelor care acum scrie. Voi sta lângă dumnealui. Gata, de 10 min s-a făcut liniste se prezintă ordinea de zi. Intreresant " Eminescu a fost închis la ospiciu pe motive politice", cu argumente, cu date, cu tot ceea ce este necesar..a combate.
 2. Se citeste poezie, Siberia si deportarea, bătrânul avocat, de 90 de ani , trăieste si transmite tuturor, prin cuvinte, imaginea unui timp dureros pe care nu-l va uita nicicând.
 3. Se dau noile legitimatii. Mi-e teamă deja. Toată lumea este d-l profesor, d-l inginer, d-na avocat.
 4. Lansare de carte Nina Cosmulescu - povestiri pentru copii - prezentare o face Mihai Dutescu. Emotionată, autoarea, rosteste câteva cuvinte. Este topită de frământare, se vede pe chipul ei, pe roseata din obraji.
 Domnul Dragu îmi spune : "să citesti tare, eu nu aud prea bine!" Capul îi tremură usor, părul este complet alb, parcă ar fi Mos Crăciun, dar fără barbă.
 De la masa mă priveste Mihai Dutescu si spune:
-D-na Ina Noileanu?
Îi răspund din sprînceana ridicată a mirare. Da!
  Mi-a venit rândul. Inima o ia un pic la galop. Trec cele 2 rânduri, încă un pas si sunt lângă masa micută si fotoliul lui Macedonski. Din mapa verde foile se ivesc cu fosnet moale. Le multumesc celor prezenti. Sala priveste către tine fix, câteva figuri familiare parcă mă încurajează.
  Încep să citesc "Subiect - Femeia ..."
Din spatele sălii se aude o voce:
- Mai tare, spune mai tare!
  Rostesc fără teamă, citesc textul, ca si când ar fi al altcuiva, vocea mă ajută, ca de fiecare dată, simt sala lângă mine. Un freamăt de amuzament se aude la pasajul (este ora 1 trecute fix, vorba lui conu Iancu)
Ca într-un cântec citesc, citesc si le mai privesc fetele. Le place. Masa celor care conduc cercul este lângă mine. Tac, dar fetele lor nu sunt plictisite.
Ovidiu Ghidirmiuc mă priveste amuzat. În coltul sălii lângă usă simt o prezentă.
  Cineva se gândeste la mine?
  Glasul si tema i-a fermecat. Oare asa să fie? O doamnă din primul rândscoate un oftat (La pasajul "Madonna, mia Donna), citesc..
"este ora 1 noaptea trecute fix.." gata...
  Din sală nu se aude nimic. Fractiuni de secundă se scurg lent, privesc către Mihai Dutescu. Îi arăt foaia cu încă un text. Face semn că nu. Am numărat în gând, 4 secunde doar de dialog mut. Sala aplaudă. Profesorul Marin Barbu îmi multumeste. Trec la loc. Se mai aplaudă. Răsuflu usurată, am dat jos piatra de pe suflet.
  5. O lansare de carte. Nu mai aud bine. Liviu si nu mai stiu cum. Poezii. Un al doilea volum.
este deja ora 7. Casierul cercului îmi spune : "să rămâneti stiti cotizatia..si..."
 Da. Cunosc deja ritualul. Se pleacă, unii, se mai discută...
   Fac cunostiintă cu oameni care sunt acolo. D-l Florescu mă cheamă lângă dumnealui. Din timp in timp aud lumea spunând, a fost bine. Indrăznesc să cer mai mult. Replica este :
" Dintr-o singură piesă?"
   Dl Nicu Georgescu, o mai veche cunostiintă îmi spune, zâmbind:
"Dacă cucoanele nu au sărit la tine, ele sunt cu critica, este un semn bun. Asa că nu mai fi tristă si nu te mai îndoii de tine. (Unde am mai auzit eu cuvintele astea?) Mi-e mi-a plăcut si textul si cum ai citit."
A fost ziua de 14 decembrie.
=========================================================================

Nu am pretentia că sunt o profesionistă a scrisului, dar cuvintele pe care fiecare le asterne reprezintă un crâmpei de suflet, o vibratie care-si cere dreptul la lumină.
 Scrisul este Lumina pe care o dărui tu celor ce te înconjoară. Fie că esti citit sau nu, frământarea ce te îndeamnă la scris este ca un izvor ce-si caută lumina.
Si dacă simti acest imbold, SCRIE!
Ina

Din cand in cand, si mie, si tie, ne place, neprefacut, a juca! Si eu incep, cu inceputul, zicand "a".. de la azi de la acum.. si tu imi spui: - Stii ca n-am citit toata poezia?! Apoi tu, mirat de faptul ca eu iti vorbesc , ridici din sprancene si mirarea ta imi cade ca un "O".. rostogolindu-se frumos si rotund intre noi.. doi..

mai 2003

  De multe ori m-am tot gandit la tine si la aceea tacere. Si mi-am zis, putin trista, si mai mult resemnata sau doar inteleapta, unde nu este comunicare.. nimic nu este.

  Cine vrea sa comunice o spune, insita, iti explica, plendandu-si cauza sau doar incercand a te opri, pentru un minut macar, la un "pahar" de si cu vorba.

 Si daca cel pe care, pentru care si cu care , pentru un timp , ai avut aceea comunicare perfecta, nu mai vorbeste, nu mai raspunde, incerci sa-ti spui: "Pana aici am avut un drum comun, placut si mai ales "LUMINAT". Ramai recunoscatoare clipei si multumesti pentru toate cate au venit de la sine, pentru tine, de la el...

========================================================================

    In sfarsit cafeaua era dulce acum, dupa ce desertasem si ce-l de al doilea pliculet de zahar. Numai buna, mmmm, taman pe gustul meu. Navele ancorate in port îmi aduc aminte de ceva descrieri ale lui Bart, orasul insa este altul... Localul rustic se afla situat pe o colina (un dâmb tare haios), poti spune ca-i un punct de plecare  sau de observarie sau de reper sau de...
    La masa de alaturi câtiva adoloescenti se amuza jucând : "Sincer? asta cred!". Fiecare are de pus o întrebare celor de fata.
- " Ce ai schimba la tine si de ce?"
- "De ce ai alege o fata dupa care alearga si altii?"
- "Ce ai admira mai mult la prietena ta, inteligenta, felul in care se exprima sau modul in care arata?"

    Vorbesc destul de tare si ma amuza raspunsurile lor. Unul dintre baieti se simte "atacat".
- Trebuie sa raspund ? Este prea directa întrebarea si eu stiu Dorina ca tu ma placi...

    Tacerea se plimba timp de câteva minute în jurul mesei lor. Un moment de respiro sau de meditatie.

    Vorba unui "amic" ceva mâncarime pe limba îmi sta si mie. Unul dintre adolescenti îmi cere bricheta.
In timp ce ii aprind tigarea ii spun: " Ce nu ai face tu copilului tau?"
    Baiatul ma priveste intai mirat, apoi  întrebator :
- Este o întrebare pentru mine, doamna?
- Nu! Este pentru toti!

Te intreb si pe tine:  " ce nu ai face tu copilului tau?"
 

Post -scriptum...
 

Fiecare din problemele noastre este ca o treapta de piatra. Noi putem iesi din cele mai adanci gropi doar daca nu ne oprim, doar daca nu renuntam niciodata! Scutura-te si fa un pas mai sus!

Amintiti-va cele 5 simple reguli pentru a fi fericiti:
1. Eliberati-va inima de ura
2. Eliberati-va inima de ingrijorare
3. Traiti simplu
4. Daruiti mai mult
5. Asteptati mai putin"

============================================================================

Revin-o si mâine pe aici.. poate vei înâlnii .. un gând împlinit!!!
dar nu uita.. FII FERICIT!!
Mulţumesc tuturor celor ce cu răbdare au citit.

Ina
                                                                              [email protected]