A sosit și ia pe toți cu el! Schimbarea e aproape.
Intru într-o stare de comuniune plenară cu universul, cu ceea și cei ce mă înconjoară, cu soarta, cu mine. Sunt ceea ce sunt și voi fi până la acel capăt îndepărtat și solitar. M-am trezit, am reînviat și trebuie să redevin ceea ce am fost de fapt mereu. Clipa e atât de aproape!
Gândurile mi se spulberă. Nimic nu mai e al meu. E al tuturor. Devin una și aceeași cu tot ce mă înconjoară. Sunt un univers.
"Mi s-a spus că vei veni. Te-am așteptat mereu, dar acum am știut că trebuie să vii. Am simțit apropierea Ei! Iar tu o vestești. spuse el, cu o voce neutră, hotărâtă și totuși bună.
"Da. Am venit să vă spun că se apropie și că a sosit momentul să vă îndepliniți la rândul vostru menirea. Știți ce aveți de făcut! Oamenii au nevoie de voi!
"M-am pregătit îndelung pentru acest moment. Și i-am pregătit și pe ei. Vom pleca. Suntem primii pe care i-ai vestit.
"Vin de la răsărit, la fel ca și Ea.
"Vom ajunge înaintea lor. Vom pregăti totul.
"Totul va fi pregătit. Voi știți tot ce aveți de făcut. Omenirea va fi în mâinile voastre! Trebuie să faceți să ardă flacăra Credinței peste tot. E destinul vostru, destinul întregii umanități.
"Da. Îl vom îndeplini. E scris. Pământul va fi curățat. Va fi sfârșit și început. Început în sfârșit. Binele din rău. Credința.
"Oamenii vor fi în mâini sigure. Vom reuși, în cele din urmă. Ea vine, dar poate că omenirea se va putea salva. Singură. E unica șansă. E scris.
"Noi o vom veghea doar. Cele patru credințe vor deveni una singură. Și pacea va domni.
"Dacă nu va domni peste nimic.
"Dacă Acesta este singurul <<dacă>> la care Demiurgul nu ne-a trimis răspuns. El singur știe.
"Nici el. Dacă se va stinge sau nu, are o mai mică importanță. Locul îi va fi luat repede. Pantha rei!
"Tu știi răspunsul?
"Nimeni nu-l știe. E scris, dar fără a fi văzut. Shigata ga nai! E totuna.
"Da. Destinul nostru aici, se va sfârși. Iar când totul va fi nimic, noi vom pleca. Toți vor pleca. Evoluția va continua. Dar vom purta în noi ceva din ceea ce a fost.
"Poate că purtăm deja în noi ceva-uri din alte lumi pierdute. Dar nu ne-am amintit niciodată. Așa va fi și acum. Uitare.
"Vom reuși.
"Da. Vom muri bătrâni, solitari. Dar până atunci mai este cale lungă. O voi străbate pentru ei. Să nu ne pierdem credința.
Mă ridic și mă înclin încă o dată. Nu-mi deschid ochii. Nu-mi despart mâinile. Comunicarea cu cel care va ajuta la formarea noii lumi este. Este. Este prezentul. L-am depășit acum. Voi pleca. Mă voi îndrepta spre viitor. De acolo în neant.
"Nu pleca încă. Cine ești? Care este de fapt destinul tău? nu mă lasă el să mă despart de prezent.
"Am uitat cine am fost. Sunt un mesager. Presimt vag ce voi fi. Sunt totul și nimic. Moartea și viața. Mesagerul Ei și a celei ce-I va urma. Cea dinaintea, din timpul și de după Clipă.
"Soarta ta e vitală. Nu ești doar un simplu mesager.
"Nu. Soarta mea e aspră. E lungă. Plec să o împlinesc. Sunt moartea celor cărora le aduc fericirea și viața celor cărora le aduc nefericirea. Aceasta e menirea mea. E scrisă.
"Ești viața mea și moartea celui care ți-a înlesnit venirea!
"Da. În cele din urmă, toți veți fi fericiți. Ferice de voi! Eu vă voi aduce fericirea.
"Dar tu nu o vei avea niciodată!
Aprob amar.E timpul să plec. Trebuie să încep. Voi aduce fericire și nefericire, moarte și viață. Toate se vor contopi în final. Iar eu voi fi singură. Apoi nu voi mai fi nici eu.
Ies pe poarta mare a templului, purtând cu mine sufletul acelui tânăr fericit. El va pleca. El nu O va întâlni. E mult mai bine așa.
Viitorul se deschide înaintea mea. Pe piscurile solitare ale munților, prin apele line ale câmpiilor, prin verdele pădurilor, prin albastrul cerului, prin strălucirea soarelui, prin sufletele oamenilor. Speranța. Spaima. Asumarea. Resemnarea. Bucuria. Haosul.
"Nu știa cine este și totuși știa atâtea! Eu știu mai puține, dar știu cine este. Un paradox tragic, fără sens. Nu știa, dar avea un nume. Chiar ea îl folosise de atâtea ori. E singurul care i se potrivește: UMANITATEA!