Prolegomene la arta trǎdǎrii

Suzeranitate a umbrei, anotimp de gaz

cînd îţi sǎrbǎtoreşti celibatul, asceza,

o zi de noiembrie amarǎ ca oţetul funerar,

ca o coroanǎ de spini pe fruntea celui osîndit la galere

şi sabia deasupra capului.

Anonim sînt, doamne, sub stelele reci/care ard

ca un vas de mangal în încǎperea sǎracǎ,

de nimeni iubit, neiubind

asemenea moralistului ipocrit care strecoarǎ

printre poeme didactice un text încifrat

(alǎturi pumnalul, vitriolul şi masca):

prolegomene la arta trǎdǎrii.

Ca un mim, doamne, fǎrǎ glas, fǎrǎ har,

jefuitor în negru,/fals

Samael cu spada de oţel înluminat,

azi ştiu cǎ moartea se suportǎ pe viu,

ca circumcizia, azi ştiu

cǎ totul se plǎteşte: ochi pentru ochi

şi dinte pentru dinte.

Infig andreaua în inima marionetei,/sîngele

potopeşte timpanul, briciul ameninţǎ

(pe tine te-ameninţǎ, cititorule, îţi şoptesc):

printre mulaje de ghips

strǎlucesc ustensilele morţii

(apoteozǎ

în care nimic nu se divulgǎ),

în anticamera albǎ vegheazǎ tǎcuţi

vasalii care mǎ vor vinde.

   

[ Home ] [ Biografie ] [ Album foto ] [ Referinţe critice ] [ Cǎrţi publicate ]