Gabriela Creţan

 

Carnasieri şi monştri

 

Cīte jafuri au fost sǎvīrşite cu veselǎ ferocitate

pe aceste domenii invadate de carnasieri şi monştri

īn pavilionul de vīnǎtoare - culcuşul de nuntǎ

drapat īn doliul satinului alb, iar alǎturi

cuţitul uitat pe masa supliciului, ligheanul de-aramǎ

şi zgomote iuţi, pocnetul sec al vertebrelor moi īntre dinţi...

Cīt frig poate sǎ-ncapǎ īntr-o singurǎ moarte,

cu cītǎ

puritate se poate īmbǎia trupul celui ales

sǎ se stingǎ

surīsul lui de adolescent care iartǎ,

orgoliul de tīnǎr stǎpīn care-i spune cǎlǎului

poţi sǎ pleci, ţi-ai fǎcut datoria cu artǎ;

īntr-un alt loc, īn alt timp, cu evlavie

mǎcelarul atīrnǎ la geam o vietate īnsīngeratǎ

şterge praful cu cīrpa sǎ lumineze frumos

ca un far vǎzut printr-un ecran ireal

- imagini diforme, carnasieri şi monştri

te înconjoarǎ deodatǎ cu un aer de familie -

asemenea lui, noaptea la uşǎ aşezi

opaiţul roşu, fetişul ascuns,

inima ta: un mic animal jupuit.

 

Prolegomene la arta tradarii    Serbare cu vant

[ Home ] [ Biografie ] [ Album foto ] [ Referinţe critice ] [ Cǎrţi publicate ]

 

 

Hosted by www.Geocities.ws

1