Gabriela Creţan |
Carnasieri şi monştri
Cīte jafuri au fost sǎvīrşite cu veselǎ ferocitate pe aceste domenii invadate de carnasieri şi monştri īn pavilionul de vīnǎtoare - culcuşul de nuntǎ drapat īn doliul satinului alb, iar alǎturi cuţitul uitat pe masa supliciului, ligheanul de-aramǎ şi zgomote iuţi, pocnetul sec al vertebrelor moi īntre dinţi... Cīt frig poate sǎ-ncapǎ īntr-o singurǎ moarte, cu cītǎ puritate se poate īmbǎia trupul celui ales sǎ se stingǎ surīsul lui de adolescent care iartǎ, orgoliul de tīnǎr stǎpīn care-i spune cǎlǎului poţi sǎ pleci, ţi-ai fǎcut datoria cu artǎ; īntr-un alt loc, īn alt timp, cu evlavie mǎcelarul atīrnǎ la geam o vietate īnsīngeratǎ şterge praful cu cīrpa sǎ lumineze frumos ca un far vǎzut printr-un ecran ireal - imagini diforme, carnasieri şi monştri te înconjoarǎ deodatǎ cu un aer de familie - asemenea lui, noaptea la uşǎ aşezi opaiţul roşu, fetişul ascuns, inima ta: un mic animal jupuit.
![]() [ Home ] [ Biografie ] [ Album foto ] [ Referinţe critice ] [ Cǎrţi publicate ] |