Amurg burghez

Amurg de iarnǎ. burghez. amurg al obezilor.

lumina ca biciul frizerului

şi

din claponul fript ţâşnesc şapte jeturi

de sânge. stropesc plastroanele albe.

jubileazǎ

sub jiletci descheiate pântece pline

clipocind înfundat ca-n butoaie un must

fermentând.

muşteriii se-ntrec

în râgâieli voluptuoase care de care mai vrednic

lângǎ ţoiuri golite şi urina se scurge

pe pulpe saxone, robuste

debordând din chingile-naltelor cizme.

sunt veseli guarzii. cǎni aburesc

pe tǎblii de mahon lustruite de coate

degajǎ

o disforie uşoarǎ. endemicǎ,

parcǎ-i împunge dracul în coaste. şuierǎ

pe lângǎ urechi o ghiulea, o sudalmǎ

plescǎind ca o palmǎ pe ceafa aproapelui

şi ǎla se apǎrǎ slobozind câteva salve

cu artileria grea: se întinde o ciupercǎ de gaz

care mutǎ din loc belicoasele nǎri

iar pe gheaţa verzuie

cad retezate mormane de nasuri

jupite.

unii cu pipota slabǎ rǎmân rǎsturnaţi

jumuliţi de tuleie, cu dinţii

înfipţi în podea, dupǎ care

sunt traşi deoparte cu scripeţi şi cai

aruncaţi într-un maldǎr în cǎmara femeilor

printre rufe murdare.

clipele sar. pocnesc între unghii

ca pǎduchii surprinşi prin pǎrti ruşinoase

prurit intens şi apoi

o satisfacţie paroxisticǎ, scurtǎ

sub al rǎcnetelor arc de triumf.

greaţa e groasǎ

s-o tai cu cuţitu-n calupuri

dintre ǎia rǎmaşi în poziţii fortificate,

strategice

se ridicǎ o nǎmihalǎ cu buci mǎlǎieţe

hlizite prin postavul sârmos. cuvînteazǎ

de-a surda. acompaniat de cotarle ce hǎmǎie vânǎt

la godin. la a treia strigare

se prǎvǎleşte o stâncǎraie de capete. uluite.

fierbând în suc propriu, tomat. bǎtând încǎ din buze

porunci

peste ele se-ncǎlǎreazǎ javretul, le linge

pe ochii deschişi. stupuroşi. câte un cǎţelandru

nerod ridicându-şi piciorul din spate

le îneacǎ glagoria. umple la fel toate

clondirele şi lichidul îngheaţǎ în ele

în sloiuri gǎlbui difuzând o spaimǎ crepuscularǎ,

atavicǎ...

într-o incintǎ austerǎ, cufundatǎ în studiu

şi aplicaţie, modelez corpuri umane

groteşti. am o poftǎ grozavǎ de râs

de o comedie cu moravuri uşoare, pe fundalul

unui amurg burghez, opulent, niciodatǎ

trǎit. dar sub toporişca mînuitǎ de-un braţ grǎsuliu

cade chica rebelǎ şi-odatǎ cu ea ziua scade

şi apetitul meu de-a vedea ce se mai întâmplǎ aiurea

iar urechile învaţǎ sǎ prindǎ doar gongul

care ne cheamǎ în jurul ghiveciului cǎlugǎresc

fǎrǎ sare şi fǎrǎ piper. cǎci sub tonsura

ecleziastǎ nu mai încap reverii vinovate...

Parol!

   

[ Home ] [ Biografie ] [ Album foto ] [ Referinţe critice ] [ Cǎrţi publicate ]