CORUPTIA in ROMANIA, in direct pe WEB
La aceasta adresa, puteti urmari modalitatea in care Justitia in Romania
aplica prevederile Legii nr.
10/2001 si cele ale HG-ului
498/2003 referitoare la restituirea in natura a imobilelor nationalizate in
perioada comunista. The equivalent English page can be seen here.
Va invit sa incepeti analiza cazului de la cronologia acestuia, oferita in ordine cronologica mai jos, cu aspectele
sale legale indubitabile si a continua cu analiza desfasurarii procesului
in momentul de fata (atentie care este prezentata in mod cronologic inversat,
in format blog).
Pentru comentarii va rog sa utilizati guestbook-ul. Puteti sa vedeti comentariile din guestbook aici.
Eugen Szekely impotriva
PricewaterhouseCoopers si COMTIM
Litigiul pentru recuperarea daunelor (21.761.407.546
Lei) pricinuite de parati in procedura de revendicare a imobilului dupa
Legea 10/2001, poate fi accesat prin pagina ce i este dedicata
in exclusivitate!
Un titlul alternativ al acestei pagini ar putea fi :
Coruptia in Romania, in direct pe Web
in format
blog (incepand cu evenimentele cele mai recente)
Ř 16 februarie 2005
– In cadrul dosarului nr. 8905/C/2004 (litigiul pentru recuperarea daunelor
pricinuite de PwC prin actiunile ilegale in procedura de revendicare), la
Tribunalul Timisoara, judecatorul Corina
Balcu a decis ca daunele pe care le pretindem ca urmare a incalcarilor legii
10/2001 savarsite de lichidatorul PwC, nu sant „aferente” si nici „incidente” Legii
10/2001 refuzand ca atare scutirea de taxa de timbru pe care am invocat-o
in baza art. 51 din L 10/2001. Cu toate
acestea legea scuteste de taxa de timbru cererile sau actiunile in justitie legate
de aplicare prevederilor L 10/2001 si precizeaza ca taxa de timbru vizeaza si timbrul
judiciar aferent tutror actiunilor sau cererilor generate de aplicare legii (vezi
mai jos)! Procesul se amana pe data de 30 martie 2005.
Din HG 498/2003:
51.
Art. 51*) din lege:
(1) Cererile sau
actiunile în justitie, precum si transcrierea sau intabularea titlurilor de
proprietate, legate de aplicarea prevederilor prezentei legi si de bunurile
care fac obiectul acesteia, sunt scutite de taxe de timbru.
(2) Cererile sau
actiunile în justitie privind restituirea pretului actualizat plătit de
chiriasii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea
prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desfiintate prin hotărâri
judecătoresti definitive si irevocabile, sunt scutite de taxe de timbru.
(3)
Plata sumelor prevăzute la alin. (2) se face de către
Ministerul Finantelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul
art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995.
Norme
metodologice:
51.1.
Sintagma
taxe de timbru vizează atât taxele judiciare de timbru, cât si timbrul
judiciar aferent tuturor actiunilor sau cererilor generate de aplicarea legii.
51.2. Prevederile alin.
(2) al art. 51 din lege sunt aplicabile si în cazul contractelor de
vânzare-cumpărare desfiintate prin hotărâri definitive pronuntate de Curtea
Europeană a Drepturilor Omului.
51.3. Actualizarea
sumelor se va face prin aplicarea indicelui anual de inflatie din anul plătii
la anul introducerii actiunii.
Pentru
sumele plătite în rate actualizarea se va face în functie de anul aferent
ratelor plătite în acel interval.
Ř 12 februarie 2005 –
ziarul Evenimentul Zilei
relateaza ca judecatorul Rodica
Marghescu a fost scoasa de sub urmarire penala de catre PNA pentru fapte de coruptie
si va fi pusa in discutia CSM pentru abateri grave! In articol, Bianca Toma, remarca ca ginerele
judecatoarei este procuror la PNA Timisoara. In continuare, nu am primit raspuns la cererea
mea catre PNA referitoare la reclamatia depusa!
Ř 13 ianuarie 2005
– transmit prin fax, urmat de o scrisoare recomandata, o cerere adresata Procurorului
General PNA Ioan Amarie prin care cer sa mi se comunice statututul sau
rezultatul anchetei efectuate de PNA ca urmare a plangerii mele inaintate in
martie 2004 impotriva celor care au savarsit actele de coruptie expuse in
aceasta pagina. Nu am primit nici un fel
de raspuns deocamdata.
Ř 11 noiembrie 2004 – Depunem
la Tribunalul Timiş o chemare in
judecata impotriva lui PricewaterhouseCoopers si Comtim (in lichidare) in
care cerem plata daunelor ce ne-au fost
cauzate de catre lichidatorul PwC prin numeroasele lor acţiuni ilegale
efectuate in procesul revendicarii imobilului nostru. Daunele pe care le pretindem se ridica la
valoare de ROL 21,761,407,546. Acestei
cereri i se aloca numarul de dosar 8905/C/2004. Acestui proces i-am dedicat o pagina in exclusivitate
Ř 5 noiembrie 2004
– Curtea de Apel Timisoara respinge
contestatia executarii ridicata de COMTIM (in lichidare) prin PwC si
partenerul lor Agrotorvis, in dosarul
6776/C/2004. Decizia nr. 2485 din 5
noiembrie 2004 poate fi vazuta pe Web, in format pdf.
Ř 15 octombrie 2004
– Datorita nerespectarii obligatiilor ce revin lichidatorului COMTIM-ului,
PwC de a restitui imobilul in natura si liber de orice sarcini (art.9 alin. 1
din Legea 10/2001) am fost nevoiti sa deschidem o noua actiune la Tribunal
pentru a cere judecatorului sindic Marghescu (!) sa radieze ipoteca inscrisa in
cartea funciara. Dupa ce a incercat
sa se eschiveze, pretinzand ca nu este de competenta dumneaei de a da o
asemenea decizie, doamna judecator
Marghescu a dispus radierea acestei ipoteci.
Ř 14 octombrie 2004
– Cerem Judecatoriei Timisoara anularea Contractului
de Cesiune de Creanta intre COMTIM (in lichidare) si Agrotorvis deoarece
acesta a fost incheiat in cunostinta de cauza prin incalcarea prevederilor
exprese ale Legii 10/2001 si a HG-ului 498/2003 – dosar nr. 12552/2004! Procesul se amana pe data de 11 noiembrie 2004.
Ř 13 octombrie 2004
– FALS LA
CURTEA DE APEL TIMISOARA ! – Transmitem
PNA-ului Bucuresti si Timisoara si Parchetului de pe langa Curtea de Apel
Timisoara si Parchetului de pe Langa Curtea Suprema si de Casatie memorii
referitoare la continuarea coruperii sistemului juridic din Romania de catre
partea adversa cu ajutorul magistratilor si functionarilor publici. Memoriul contine dovezi clare ce arata
introducerea in dublu a unor documente de catre partea adversa pentru a explica
legalitatea prezentei avocatului Florin Scrieciu pe data de 10 iunie 2004. Aceste documente pot fi vazute pe web:
|
paginile
existente inainte de 10 iunie si numerotate corespunzator |
paginile
introduse dupa 10 iunie si numerotate in dublu |
|
|
|
|
|
Se observa, in mod usor,
ca documentul COMTIM-ului pretins
redactat pe data de 9 iunie 2004 (fila 256 fals) apare la dosar inaintea documentului
COMTIM redactat pe data de 8 iunie 2004 (fila 259) care sublineaza ca av.
Scrieciu i s-a retras mandatul de reprezentare al COMTIM-ului. In mod evident ca nu se putea insera o noua
fila intre filele 259 (documentul COMTIM din 8 iunie 2004) si 260 (incheierea
din 10 iunie 2004) asa ca s-a ales
solutia suprapunerii de file!
Pentru a acoperi acest
fals, s-au mai adaugat doua file 257 fals si 258 fals care in realitate nu
sant decat o ciorna a deciziei de restituire, deoarece nu este stampilata,
datata sau semnata ca si copia depusa cu cateva file inainte in acest
dosar. Pentru a nu exista nici un dubiu
relativ la beneficiarii acestui fals grosolan trebuie sa remarcam sublinierile
facute de catre judecator pe ciorna respectiva (fila 258 fals)! Aceleasi sublinieri apar si pe fila 256 fals,
in asa fel incat sa combata argumentele mele pe care le-am ridicat in
documentul depus la dosar pe 21 iunie 2004 si care a disparut nefiind inclus in
dosar!
In memoriile mele am
relevat atat consistenta prezentei judecatoarei Barac in procesul dupa legea
10/2001 si in procesul de constatare a legalitatii titlului statului in 1950
cat si eforturile pe care le-a facut in a proteja interesele adversarilor. Pot sa constat ca desi am sesizat incalcarea
art 10 alin. 1 din legea 78 bis din 2000 (anti-coruptie) PNA-ului si Curtii de
Apel Timisoara aceste sesizari s-au tradus intr-o lipsa de interes ce a
favorizat noi falsuri grosolane din dosarul de la Curtea de Apel Timisoara!
In mod evident, lipsa
reactiei din partea PNA-ului nu a facut decat sa-i incurajeze pe participantii
in actul coruptor iniţial si sa le permita sa-si continue campania de
obtinere a unui câştig prin orice mijloc posibil.
PNA-ul, care pana acum nu a dat dovada ca poate sa ancheteze faptele de
coruptie, a confirmat in schimb ca nu este in stare sa previna alte fapte noi
de coruptie. Voi
trimite in următoarele zile memorii demnitarilor romani si straini, in
care voi arata faptele petrecute din martie 2004 pana in prezent si evidentiind
singura concluzie ce se impune.
Ř 8 octombrie 2004 –
PwC-ul, in spatele COMTIM-ului in
lichidare, asociat cu Agrotorvis,
contesta executarea punerii in posesie a imobilului si la Curtea de Apel
Timisoara, in cadrul dosarului nr. 6776/C/2004 desi a cerut acelasi lucru
in acelasi timp si la Judecatoria Timisoara in cadrul dosarului nr. 10278/2004! Procesul se amana pe data de 5 noiembrie 2004.
Ř 30 septembrie 2004
– Judecatoria Timisoara, in cadrul
dosarului nr. 10278/2004, respinge
contestatia executarii punerii in posesie a imobilului ridicata de
Agrotorvis SRL si COMTIM (in lichidare (prin lichidatorul PwC). Decizia nr. 8284 din 30
septembrie 2004 poate fi vazuta pe Web, in format pdf.
Ř 24 august 2004
– La Judecatoria Timisoara, in cadrul dosarului nr. 10278/2004, Agrotorvis SRL contesta executarea punerii
in posesie efectuata pe data de 22 iulie 2004. Ca de obicei argumentele av. Florin Scrieciu
lungi, incorecte si ilogice compenseaza prin valoarea lor
neintentionat-umoristica – paginile 1, 2, 3, 4 si 5. Ca si pana acum Agrotorvis sant secondati de
PwC in acest litigiu.
Ř 22
iulie 2004 – Cu executorul
judecatoresc, insotit de Politie, luam in posesie imobilul prin punerea in executare
silita a titlului executoriu ce reprezinta nr. 30/4709 din 4 iunie 2004 a imobilului revendicat. Pentru a evita orice surprize, schimbam broastele
usilor de access in incinta imobilului si instalam o paza 24 de ore din 24.
Ř 15 iulie 2004
– Prin decizia civila nr. 1677 din dosarul nr. 7328/C/2003, Curtea de Apel
Timisoara, admite apelul nostru impotriva deciziei judecatoriei si ne respinge actiunea
impotriva lui Agrotorvis ca fiind lipsita de obiect (deoarece ni s-a dat
decizia de restituire in natura a imobilului).
In acelasi timp, respinge cererea lui Agrotorvis de constatare a unui
drept de retentie. Decizia poate fi
accesata aici: paginile 1, 2, 3 si 4.
Ř 6 iulie 2004
– Insotit de un avocat, reprezentantii a 4 ziare nationale si 2 statii de
televiziune la ora 15:00 ma gasesc in fata usii inchise a imobilului. Desi existau persoane in interioriul
imobilului, nimeni nu ne-a deschis usa in ciuda insistentei pe care am
dovedit-o!
Ř 2 iulie 2004
– Primesc un mesaj de la Dan
Pascu, PwC, prin care acesta pretinde ca COMTIM (in lichidare) nu mai este
in imobil si ca interpretand decizia judecatoarei Barac din 10 iunie 2004,
de a exclude din procesul de la Curtea de Apel pe PwC si COMTIM (in lichidare)
si de a include pe Agrotorvis (pe baza Contractului de Cesiune de Creanta care
este un act ilegal!), au ajuns la concluzia ca Agrotorvis este administratorul imobilului si ca atare le-au transmis
acestora cererea noastra de punere in posesie. Ulterior Agrotorvis-ul a depus la diverse
dosare acest document (pagina 1 si 2) care
reprezinta raspunsul PwC-ului la un document citata dar nedepus, dar ce nu
poate fi considerat decat un atac clar din partea Agrotorvis-ului impotriva
PwC-ului. Remarcam tonul conciliator
folosit de catre PwC in a scuza faptul ca a respectat prevederile legii. De asemenea este de retinut faptul ca PwC-ul
admite ca tranzactia intre Agrotorvis si COMTIM-ul in lichidare a fost facuta
in scopul obţinerii unui profit de catre Agrotorvis si in acelasi timp
PwC-ul considera ca Agrotorvis acum are sansa de a obtine 150.000USD (valoarea
imbunatatirilor aduse in cei 50 de ani cat statul a fost ilegal in posesia
imobilului) in schimbul celor 80.000USD investiti iniţial! Acest calcul este esential deoarece in mod
constant diverse persoane, inclusiv cei de la PWC, sustin ca nu au subevaluat imobilul
cand l-au vandut (mai precis titlul si obligatia de a prelua imobilul in cazul
obţinerii titlulului) catre Agrotorvis!
Desi in mesajul email, Dan Pascu a susţinut ca COMTIM (in
lichidare) nu mai este in posesia imobilului, in realitate acestia (Dan Pascu
si Andrei Neciov) semneaza un proces verbal
de dare in primire pe data de 2 iulie 2004 –
proces verbal care are o valoare legala similara cu predarea cheilor orasului,
avand in vedere ca noi detinem titlul imobilului si toate dreturile derivate
din aceasta (inclusiv dreptul de administrare)!
Ř 1 iulie 2004
– Curtea amana pronuntarea deciziei pe
data de 15 iulie 2004 adaugand aceasta mentiune la Incheierea din 24 iunie
2004.
Obtin de la Cartea
Funciara extrasul
care confirma ca titlul imobilului a
fost trecut pe numele fratelui meu si al meu. Avizez in acest sens PwC-ul, pe Dan Pascu,
si ii confirma ca vom proceda la luarea in posesie a imobilului pe data de 6
iulie 2004 la ora 15:00.
Ř 28 iunie 2004
– Deoarece prin avocatii mei mi s-au transmis problemele pe care le are
judecatoarea de la Cartea Funciara pentru a da curs cererii noastre de
intabulare, depun personal un document prin care cer Cartii Funciare sa
respecte prevederile clare ale Legii 10/2001 si HG-ului 498/2003 si sa dea curs
cererii noastre. Documentul poate fi
citit aici.
Ř
24
iunie 2004 – Curtea respinge absurda cerere de
contra-expertiza emisa de av. Scrieciu care sustinea ca expertul a gresit
incluzand cladirea din curtea imobilului in expertiza. Dupa ce asculta pledoaria partilor, Curtea se
retrage pentru deliberare amanand pronuntarea
deciziei pe data de 1 iulie 2004 si permitand partilor sa depuna concluzii
scrise. Incheierea aceste sedinte poate
fi vazuta aici pagina1
si pagina2.
Ř 21 iunie 2004 – depun prin Registratura Curtii de Apel, pentru
dosarul 7328/C/2003, un document prin care
cer Instantei sa constate incalcarile de procedura create prin prezenta av.
Scrieciu in nume propriu (avand mandatul de reprezentare al COMTIM-ului retras
incepand cu data de 4 iunie 2004) in cadrul procesului si indicand inca o data
ca Contractul de Cesiune de Creanta este un act ilegal, fiind interzis de catre
prevederile Legii 10/2001 (asa cum am aratat in multiple ocazii). Acest
document a fost depus in trei exemplare, dar nu a fost introdus in dosarul
litigiului! Cu alte cuvinte,
primul exemplar, pe care se pune ştampila Registraturii si care se
numeroteaza si coase la dosar nu mai exista in iulie 2004 cand am putut examina
dosarul. Secventa filelor numerotate
la dosar intareste acest lucru. In
schimb, doua copii ale aceluiasi document exista intr-o legatura separata a
dosarului care contine copiile netransmise (de retinut ca judecatorii nu
analizeaza aceasta anexa). Cu toate ca
documentul nu este prezent la dosar, in concluziile depuse de av. Scrieciu (de
aceasta data reprezentand pe Agrotorvis) acesta, pe data de 30 iunie 2004,
mentioneaza „3 – Cu privire la sustinerile apelantilor-reclamanti, depuse la
21.06.2004 pentru termenul din 24.06.2004, in legatura cu asa-zisa revocare a
mandatului aparatorului…”
referindu-se la un document ce nu exista in dosar!
Cartea Funciara ne cere sa luam un rendez-vous pe 25 iunie 2004 pentru
a ni se explica de ce nu ni s-a facut inscrierea titlului imobilului. Sant nevoit sa avizez PwC-ul ca nu vom
proceda la luarea in posesie a imobilului pe data de 22 iunie 2004.
Ř
17 iunie 2004 – Raspund
mesajului transmis de Dan Pascu pe data de 16 iunie 2004, mentinand data de
22 iunie 2004 pentru punerea in posesie.
Documentul transmis se poate vedea aici.
In acest document mentionez
pentru prima oara (dupa ce am
analizat documentelor primite pe 16 iunie 2004) ca avocatul Scrieciu s-a prezentat pe data de 10 iunie 2004 la Curtea
de Apel avand mandatul de reprezentare al COMTIM-ului retras din data de 4
iunie 2004 inclusiv!
Ř
16 iunie 2004 – Din analiza
documentelor depuse de catre PwC si COMTIM pentru sedinta din 10 iunie 2004,
documente ce au copiate de catre avocatii mei din dosar dupa sedinta (datorita
refuzului judecatoarei Barac sa ni le faca cunoscute inainte de a lua decizii
pe baza lor!), se poate constata ca avocatului
Scrieciu, care a fost foarte vehement in cererile inaintate judecatoarei Barac
pe 10 iunie 2004, i s-a retras imputernicirea pe data de 4 iunie 2004 asa
cum se poate constata din documentele emise de PwC in 4 iunie 2004 (scrisoare catre
avocatul Scrieciu si precizari: pagina 1
si pagina 2)
si in 8 iunie 2004 – precizari. In mod curios, judecatoarea Barac avand cunostinta
de aceste documente (fara sa le faca cunoscute parţii noastre) in
Incheierea din 10 iunie 2004, il numeste pe avocatul Florin Scrieciu ca
reprezentant al COMTIM-ului in lichidare!
Dan Pascu,
de la
PwC, raspunde la avizul meu de luare in posesie a imobilului pe data de 22
iunie 2004, cerand extrasul Cartii Funciare pentru a confirma transferul
titlului imobilului in numele nostru, avizandu-ne in acelasi timp ca:
„In mod realist, punerea in posesie nu va putea avea loc mai devreme de
data de 1 iulie
2004, avand in
vedere necesarul de
timp pentru mutarea activitatii
SC Comtim SA (in lichidare) intr-un alt spatiu (estimat la cca. 3 saptamani)
si notificarile transmise in
acest sens catre SC Agrotorvis SRL
(nr.30/4711 din data de 4.06.2004), depusa si la Dos.nr.7328/C/2003 de
pe rolul
Curtii de Apel Timisoara, si similar catre SC Comtim
Group SRL (nr.30/4712 din data de 4.06.2004).”
Transmit un mesaj catre administratorul lui S.C. Agrotorvis S.R.L. Andrei Neciov,
prin care ii cer sa retraga actiunea in curs de la Curtea de Apel
mentionand ca cererea lor, bazata pe o tranzactie ilegala (Contractul de
Cesiune de Creanta), este contrara prevederilor clare ale Legii 10/2001 (pe
care le citez in mesaj). Nu am primit
nici un raspuns la acest mesaj.
Documentul poate fi vazut pe web aici.
Ř
14
iunie 2004 – Pe baza dispozitiei
de restituire nr. 30/4709 din 4 iunie 2004, depunem o cerere de intabulare a
titlului imobilului la Registrul de Carte Funciara. Ni se da termen pe 21 iunie 2004. Avizez PwC ca voi lua in posesie imobilul pe
data de 22 iunie 2004 la ora 15:00.
Precizez ca voi confirma data si ora cu 24 de ore inainte.
Ř
10 iunie 2004 – Cu toate acestea, desi
a emis dispozitia de restituire nr. 30/4709 din 4 iunie 2004 in natura a
imobilului revendicat, pentru acest termen PwC-ul depune o serie de documente
ce nu ne-au fost comunicate de catre doamna Judecator Barac (care a refuzat
accesul avocatilor nostrii la aceste documente, contrar prevederilor de
procedura civila)! In urma acestor
documente si avand o conversatie aproape unilaterala cu avocatul Scrieciu, doamna judecator Barac decide sa scoata din
cauza pe PwC si COMTIM (in lichidare) si sa introduca pe Agrotorvis SRL pe baza
Contractului de Cesiune de Creanta (document pe care acelasi complet de
judecata condus de judecatoarea Barac l-a ignorat cand am semnalat ilegalitatea
acestei tranzactii). In mod tulburator
aceasta excludere a celor doua parti, principal vinovate ale ilegalitatilor
comise, COMTIM (in lichidare) si PwC si introducerea beneficiarului unei
tranzactii ilegale ce este datata in 13 decembrie 2004, incalca prevederile
articolelor 66 si 65 din Codul de Procedura Civila ce impun ca introducerea lui
Agrotorvis sa se fi facut cel tarziu in prima zi de judecata si eventuala
excludere a unui parat din cadrul litigiului poate fi facuta doar cu acordul
reclamantului. Incheierea aceste sedinte
poate fi vazuta aici pagina1
si pagina2.
Ř
4 iunie 2004 – Dan Pascu imi comunica prin email ca s-a emis dispozitia de restituire
nr. 30/4709 din 4 iunie 2004 a imobilului revendicat! In mod efectiv aceasta decizie de restituire
incheie litigiul dupe legea 10/2001, litigiu care avea ca obiect emiterea
acestei decizii!
Ř
28 mai 2004 – Am primit un mesaj
email de la Dan Pascu prin care mi se comunica ca „In cursul saptamanii viitoare va vom trimite raspuns cuprinzand
pozitia noastra finala referitor la solicitarea dumneavoastra, raspuns ce va
tine cont de toate evenimentele care vor avea loc pana in momentul respectiv.”
Ř
24 mai 2004 – Am transmis documentul ce
se poate vedea aici, urmatorilor reprezentanti ai PwC-ului ce au fost
identificati ca responsabili ai conflictului de fata: Jean-Pierre Vigroux, Emilian Radu, Speranţa Munteanu si Dan Pascu. In cadrul documentului am relevat ca decizia
civila irevocabila si definitiva nr. 347 prin care s-a constata nevalabilitatea
titlului statului roman impune, prin prisma legii 10/2001, emiterea de indata a
dispozitiei de restituire in natura a imobilului. Am cerut PwC-ului, ca reprezentant al
COMTIM-ului (in lichidare) ca macar acum sa observe prevederile legii prin
emiterea deciziei mai sus mentionate.
Le-am dat un termen de 5 zile pentru a emite acesta decizie.
Ř
20 mai 2004 – Se depune in instanta
raportul expertizei tehnico-judiciare intocmit de expertul numit de instanta,
ing. Zeno Oltean. Din acest raport se
poate retine concluzia clara prin care se constata ca « Imobilul situat in
Timisoara str. 7 Aprilie 1929 nr. 1, inscris in CF nr. 425 Timisoara nr. Top
1098, format din Casa cu demisol, parter si 1 etaj si un Corp parter situat in
curte, nu este un imobil nou in sensul
Legii nr. 10/2001 art. 18 lit. c deoarece conform Normelor metodologice nr.
498/2003 de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001, art. 18.3 si 18.4, la cele
doua cladiri aflate in incinta nu s-au adaugat corpuri de zidarie sau volume
din alte materiale ce reprezinta peste 50% din suprafata construita
initial. Procentul corpurilor nou create
este de 21.5% iar modificarea compartimentarii initiale din spatii de locuit in
birouri nu constituie un imobil
nou ». Procesul se amana pana
in 10 iunie 2004 pentru a se lua la cunostinta continutul raportului de catre
parti.
Ř
12 mai 2004 – In ziarul Prima Ora apare un special de o pagina (versiunea scanata)dedicat
cazului de fata in care se prezinta intr-o ordine cronologica corecta actiunile
PwC-ului in legatura cu imobilul revendicat, subliniind si tranzactia efectuata
de PwC si Agrotorvis SRL, prin care cei din urma au cumparat drepturile
litigioase ale imobilului pe 80.000US$!
Articolul include si extrase din memoriul adresat de mine Presedintelui
Romanie prin care cer domnului Ion Iliescu „sa
vegheze ca acest caz sa fie un model indicator al reusitei masurilor
anticoruptie din Romania si nu al reusitei unor persoane corupte.”
In raspunsul PwC-ului la acuzatiile aduse de mine
in cadrul acestui articol, se pretinde ca „PwC
nu a refuzat niciodata restituirea imobilului revendicat de Eugen si Gratian
Szekely.” Aceasta afirmatie falsa este infirmata nu numai de comunicarea
ilegala a refuzului facuta de Emilian Radu in august 2001 (pagina 1 si pagina 2) ci si
de nenumaratele afirmatii ritoase (expresie preluata din documentele COMTIM)
facute in cadrul litigiilor ce au ca obiect acelasi imobil. Cea mai recenta afirmatie in acest sens a
fost facuta de avocatul COMTIM-ului, Florin Scrieciu pe data de 18 martie 2004
sustinand ca „scrisoarea
de raspuns…reprezinta raspunsul clar si neechivoc la notificarea reclamantilor,
in sensul ca restituirea in natura nu este posibila”.
Continuand
procesul de falsificare a adevarului, in incercarea de a acoperii ilegalitatile
comise prin afirmatii mincinoase, PwC-ul insista pe faptul ca revendicarea pe care am
facut-o nu continea documente suficiente care sa dovedeasca calitatea noastra
de mostenitori. Ignorand in mod
deliberat faptul ca in scrisoarea de raspuns al lui Emilian Radu, in numele
PwC-ului, transmisa in august 2001 nu ni s-a cerut sa facem dovada calitatii de
mostenitor (care in realitate a fost facuta in cadrul procesului de revendicare
dupa dreptul civil inca in ianuarie 2000!), PwC-ul pretinde ca numai „la
termenul de judecata din 18.03.2004, instanta a ajuns la concluzia ca Eugen si
Gratian Szekely au calitatea de a mosteni acest imobil”. O alta afirmatie falsa din partea PwC-ului,
deoarece in aceea sedinta, cum se poate citi din incheiere,
„Curtea constata ca, cu ocazia emiterii
dispozitiei atacate, persoana detinatoare a imobilului in litigiu nu a
contestat calitatea de persoana indreptatita a reclamantilor…” respingand
in acest fel exceptia lipsei calitatii procesuale a paratilor in acest proces!
Ř
29 aprilie 2004 – Expertul tehnic numit
de instanta cere un nou termen pentru finalizarea expertizei. Instanta ii acorda 3 saptamani. Depunem la dosar precizari relative la
expertiza ceruta de Comtim si un document relevand
impactul constatarii nevalabilitatii titlului statului si cerem ca instanta
sa impuna restituirea si predarea in natura imediata a imobilului de catre PwC
si COMTIM asa cum sant obligati prin lege s-o faca. Avocatul COMTIM-ului sustine, fara sa-si
dezvolte ideea, ca decizia de rectificare a CF-ului nu reprezinta de fapt
restituirea imobilului! Judecatoarea
amana discutia pana la termenul urmator, 20
mai 2004.
Ř
23 aprilie 2004 – In procesul de drept
civil de constatare a nevalabilitatii titlului statului roman asupra imobilului
revendicat prin procedura dupa legea 10/2001, ce face obiectul dosarului
8532/2000 de la Curtea de Apel Timisoara, instanta
prin decizia
numarul 347 admite recursul reclamantilor si respinge apelul paratilor (COMTIM
prin PricewaterhouseCoopers si Consiliul Local Timisoara in numele statului
roman). Prin aceasta decizie definitiva
si irevocabila datorita lipsei cailor de atac se dispune si rectificarea cartii funciare (vezi decizia Judecatoriei pagina 1 si pagina 2) in
favoarea noastra.
Ř
18 martie 2004 – Judecatoarea Lidia Barac constata ca desi Ionas Klein a
fost casatorit inainte de a se casatori cu Agneta Klein acest lucru nu are nici
o importanta (cu alte cuvinte admite, ceea ce era evident, ca certificatul
celei de a doua casatorii este valabil!).
In acest fel, instanta respinge
exceptia ridicata de COMTIM, motivand (dupa cum se poate vedea in incheiere) ca
PwC-ul nu a ridicat aceasta obiectie in cadrul refuzului lor la cererea noastra
de restituire in natura a imobilului relativa la lipsa de calitate procesuala
si admite trecerea la discutia de fond a problemei (cu alte cuvinte dupa 5
luni de cautare de dovezi prin care sa ne descalifice calitatea de mostenitor,
instanta motiveaza ca PwC-ul nici nu putea sa ridice aceasta exceptie in 2003
deoarece nu o facuse in 2001! Cu toate
acestea PwC-ul si instanta au reusit impreuna sa intarzie restituirea
imobilului cu inca 5 luni!!!). In
acelasi fel, judecatoarea Barac,
respinge una dintre cele doua exceptii ridicate de PwC si COMTIM, si anume cea
referitoare la lipsa de calitate procesuala a PwC-ului (prin aceasta PwC-ul
dorea sa scape de responsabilitatea deciziilor si tranzactiilor efectuate cu
imobilul). Cea de-a treia exceptie
ridicata de COMTIM, cea referitoare la tardivitatea modificarii cererii de
chemare in judecata este amanata pana la discutarea obiectului principal al
cauzei (prin aceasta obiectie COMTIM-ul sustine ca in ciuda tuturor
ilegalitatilor de care au dat dovada in refuzul lor de restituire al
imobilului, noi am fi trebuit sa-i actionam in justitie in termen de 30 de zile
de la data cand l-am primit si nu sa cerem Judecatoriei sa-i oblige pe acestia
sa emita o decizie in conformitate cu prevederile legii 10/2001. Cu alte cuvinte aceasta exceptie este o alta
incercare disperata de a falsifica adevarul din partea COMTIM-ului, PwC-ului si
intereselor materiale ale participantilor)
In cadrul sedintei, reprezentantul COMTIM-ul depune
o cerere si sustine necesitatea efectuarii unei expertize tehnice asupra
imobilului (http://www.geocities.com/coruptiainromania/exper1.jpg
si http://www.geocities.com/coruptiainromania/exper2.jpg). In aceasta cerere, COMTIM-ul sublinieaza ca
a cerut initial expertiza tehnica in documentul anterior depus in 27 martie
2003 dar uita sa precizeze pe baza carui articol din legea 10/2001 a facut-o
(documentul original se poate vedea aici http://www.geocities.com/coruptiainromania/scr_mar_2003-7.jpg). Aceasta omisiune nu poate fi pusa decat pe intentia
av. Scrieciu de a testa memoria judecatorilor si nivelul de cunostinta pe
care-l au acestia in legatura cu legea 10/2001 si HG-ul 498/2003 (pentru
explicitare articolul invocat de COMTIM si precizarile acestuia sant prezentate
la partea legala a acestui blog – art 18 alin. c). Desi
dupa cum se vede din cererea COMTIM-ului, avocatul Scrieciu ofera argumente
invalidate de catre prevederile legii 10/2001 si HG-ului 498/2003, instanta ii
accepta cererea si decide efectuarea unei expertize tehnice! Avocatul parţii noastre cere sa ni se
permita sa depunem o lista de obiective ale expertizei (lista pe care am
depus-o contine obiectivele prevazute in HG-ul 498/2003, in principal
stabilirea daca adaugirile la imobil reprezinta mai mult de 50% din suprafata
initiala) si un expert din parte noastra ca asistent al celui numit de catre
instanta. Procesul este amanat pana pe
data de 29 aprilie 2004. Incheierea sedintei se poate citi aici – pagina 1
si pagina
2.
Ř
Am depus cereri de
investigare penala impotriva judecatorului sindic Rodica Marghescu si a angajatiilor PwC-ului
care au participat la tranzactia efectuata de catre acestia in numele
COMTIM-ului in lichidare cu Agrotorvis SRL, tranzactie ce are ca obiect
imobilul revendicat prin legea 10/2001. Cererile au fost transmise PNA-ului
Bucuresti, PNA-ului Timiş si Parchetului de pe langa Tribunalul Timisoara
si ofera dovezi de incalcare cu buna-ştiinţa a prevederilor Legii 78/2000 de catre participantii in
tranzactie. Memorii relevand aspectul
coruptor al actiunilor PwC-ului si intentia lor nu numai de a ma insela pe mine
dar si aceea de a frauda statul (impunand asupra acestuia plata despagubirii
imobilului oferit la o valoare infima catre Agrotorvis SRL) au fost transmise
urmatorilor demnitari romani: Presedintelui Romaniei, Prim Ministrului,
Ministrului Justitiei, Ministrului Controlului, Procurorului General al
Romaniei.
Ř
4 martie 2004 – adresa facuta de la Oficiul de Starea Civila a ajuns la Tribunal doar
dupa incheierea dezbaterilor, dupa cum se poate constata in nota din incheiere! Cu toate acestea judecatoarea (din nou) Lidia
Barac numeste un expert in vederea efectuarii expertizei imobiliare cu toate ca
aceasta expertiza nu a fost inca decisa?
Am depus la dosar un document
aratand responsabilitatea pe care o are PwC-ul in acest caz, referindu-ma in
principal la tranzactia ilegala incheiata intre PwC si Agrotorvis SRL. De asemenea, am depus un alt document prin
care m-am opus la efectuare unei expertize imobiliare, relevand ca PwC-ul nu a
facut dovada ca imbunatatirile aduse imobilului l-ar putea incadra ca imobil
nou in raport cu cel preluat, conform cu prevederilor art 18
alin. C din Legea 10/2001 si prevederilor HG-ului 498/2003 referitoare la
acelasi aliniat (suprafata adaugata la constructie trebuie sa reprezinte mai
mult de 50% din suprafata initiala). Procesul se amana pe inca doua saptamani,
pana pe data de 18 martie 2004. Incheierea sedintei se poate citi aici – pagina 1.
Ř
12 februarie 2004 – Desi a cerut anterior
amanarea, la termenul precedent, pe motiv ca este bolnav, avocatul Scrieciu nu
se prezinta ci trimite un alt avocat ca inlocuitor! Surpriza in schimb provine de la judecatoarea Lidia Barac, care declara ca are dubii (comentand ca
are voie sa aibă dubii!!) in
privinta casatoriei dintre Agneta Klein si Ionas Klein datorita diferentei de
varsta dintre cei doi (nu numai acest comentariu nu este apropriat ca venit
din partea unui judecator a carui rol este sa evalueze dovezile aduse si sa
decida in functie de legile tarii dar este si irelevant)!
In continuare, invocand necesitatea de a lua un rol
activ in proces (???), aceasi doamna
judecatoare Barac, isi expune teoria prin care Agneta Klein si Ionas Klein ar
fi avut adrese diferite ceea ce in opinia ei ar dovedi ca ar fi putut sa fie
divortati in momentul decesului lui Ionas Klein. Desi avocatii partii noastre argumenteaza ca
adresele invocate sant adresele la care a domiciliat Klein Agneta dupa moartea
lui Ionas Klein in 1958 si reprezinta de fapt 3 schimbari de domiciliu intr-o
perioada de 35 de ani, judecatoarea cere de la Biroul Starii Civile o adresa
prin care sa se confirme ca Ionas Klein nu a fost casatorit anterior (punand in
discutie actul de casatorie oficial si insinuand ca Ionas Klein ar fi fost
bigam!) si faptul ca Ionas Klein si Agneta Klein nu au divortat inainte de
decesul acestuia.
Incheind acest act caragialesc, reprezentatul
PwC-ului, jurist-consultul Ovidiu Covasala declara ca si el dorea sa releve
tocmai acest lucru dar ca nu-si gasea actul in care se mentiona ca Eugen Klein
a fost casatorit in 1931 (noroc ca judecatoarea a dat dovada de
impartialitate)! Judecatoarea cere din
partea Primariei Timisorii: - un extras din registrul de stare civila in care
s-a incris casatoria dintre Ionas Klein si Agneta Klein (acest extras exista la
dosar fiind depus atat de partea adversa cat si de noi in cateva forme
diferite: in forma unei copii si a unui extras de la biroul starii civile), -
sa verifice daca casatoria nu s-a desfacut intre soti (document deja depus in
cadrul dosarului notarial) si daca Ionas Klein a mai fost casatorit anteriror
(relevanta? Oricum in dosarul notarial s-au facut investigatii pentru a
descoperi daca exista alti mostenitori) si – verficari riguroase pe baza
certificatului de nastere al lui Ionas Klein pentru a se stabili daca acesta a
mai fost casatori (irelevant din nou!).
Deci procesul se amana pe 4 martie 2004. Incheierea sedintei se poate citi aici – pagina 1
si pagina
2.
Ř
22 ianuarie 2004 – Avocatul Scrieciu
depune un certificat de medic si cere amanarea pe motive de boala (in procesul anterior,
prin care se cerea PwC-ului sa se dea un raspuns conform cerintei legii
10/2001, avocatul Scrieciu a cerut amanarea de 11 ori!). Se
amana procesul pe data de 12
februarie 2004. Incheierea sedintei
se poate citi aici – pagina 1
Ř
18 decembrie 2003 – Dosarul notarial a
ajuns la Tribunal si depunem si dovada faptului ca Eugen Klein a construit casa
pe un teren cumparat la licitatie publica.
COMTIM-ul cere o amanare pe motiv ca avocatul Scrieciu Florin este
plecat din localitate! Se dispune o noua amanare pe data de 22 ianuarie 2004 pentru studiul actelor
depuse. Incheierea sedintei se poate
citi aici – pagina
1
Ř
27 noiembrie 2003 – La aceasta data
dosarul notarial nu a ajuns inca la Tribunal desi a fost trimis de catre notar
(al carui sediu se afla la mai putin de 400 de metri de Tribunal). Judecatoarea
Prohorov cere in plus dovada actului de cumparare a casei (desi acum se
discuta doar calitatea de succesor?? Relevanta!) Se dispune amanarea cazului pe data 18 decembrie 2003. Incheierea sedintei se poate citi aici – pagina 1
Ř
6 noiembrie 2003 – avocatul Scrieciu
(reprezentand COMTIM-ul) a argumentat ca pe certificatele noastre de mostenitor
dupa bunica in calitate de nepoti de fiu predecedat nu este inscris numele
tatalui (!). Se dispune includerea la dosarul
cazului, dosarul de la notarul care a redactat certificatele de
mostenitor. Se dispune amanarea pe data de 27 noiembrie 2003. Incheierea sedintei se poate citi aici – pagina 1
si pagina
2.
Ř
23 octombrie 2003 – Prima infatisare la
recursul procesului dupa Legea 10/2003 – procesul
se amana pe 6 noiembrie 2003 pentru a se studia intampinarile depuse. sedintei se poate citi aici – pagina 1
si pagina
2.
Ř
13 iunie 2003 – Tribunalul Timis – dosar nr. 648/C/2003 se da o sentinta civila nr. 529
(anexa 9) prin care ni se respinge cererea de restituire in natura a imobilului
pe baza Legii 10/2001 admitand exceptia lipsei de calitate procesuala invocata
de catre reprezentantul COMTIM. In
aceasta decizie se constata faptul ca am adus o copie dupa registrul de stare
civila si un extras conform legalizat dupa acesta in care se specifica
identitatea de nume dintre Ionas Klein si Eugen Klein. Cu toate acestea ni se respinge actiunea pe
exceptia ridicata de COMTIM (nota – platiti de Agrotorvis SRL) constatand ca nu
am facut dovada identitatii de nume dintre Eugen Klein si Ionas Klein! Aceasta decizie rusinoasa poate fi vazuta pe
web la adresele:
http://www.geocities.com/coruptiainromania/bihoi1.jpg
http://www.geocities.com/coruptiainromania/bihoi2.jpg
http://www.geocities.com/coruptiainromania/bihoi3.jpg
http://www.geocities.com/coruptiainromania/bihoi4.jpg
http://www.geocities.com/pwcromania/cr3.jpg
http://www.geocities.com/pwcromania/cr4.jpg)
acelasi domn Emilian Radu, reprezentantul
PwC-ului, vinde drepturile litigioase pe suma de 80,000US$ (nota – valoarea minima estimata a
imobilului este de 500,000US$)
aceleiasi firme S.C. Agrotorvis S.R.L.
Suma trebuia platita in contul lichidarii COMTIM-ului nu mai tarziu de 5
zile de la data incheierii acestui contract, 13 decembrie 2001. Prin acelasi contract, Agrotorvis se
angajeaza sa plateasca onorariile avocatului COMTIM, dl Scrieciu, in efortul
partilor (COMTIM, PwC si Agrotorvis) de a obtine imobilul pe baza unui litigiu.
Pentru a inlatura in mod absolut orice
indoiala in legatura cu intentiile
premeditate ale PwC-ului de a transfera imobilului doar firmei Agrotorvis SRL
(si mai precis patronului italian Renato Andretta care foloseste in acest
moment etajul superior al imobilului ca resedinta privata) trebuie sa subliniem
ca niciodata PwC-ul nu ne-a oferit noua, proprietarilor de drept, restituirea
imobilului contra unei oarecare sume. In
acelasi timp, retragand drepturile litigioase din cadrul pachetului initial
acestia nu au mai publicat tranzactia in ziarele locale pentru a da
posibilitatea altor firme sa faca oferte pentru bunul din lichidare (actiune contrara legii 64/1995 a lichidarii
judiciare, care in mod ironic, este incalcata cu buna-stiinta tocmai de
Presedintele Uniunii Nationale a Practicienilor in Reorganizare si Lichidare
(UNPRL), Emilian Radu)!
Este de
remarcat faptul ca acest contract de subinchiriere este facut pana in 2004 ce
arata certitudinea PwC-ului de a putea mentine imobilul in posesia lor pana cel
putin la acea data.
http://www.geocities.com/coruptiainromania/bihoi1.jpg
http://www.geocities.com/coruptiainromania/bihoi2.jpg
http://www.geocities.com/coruptiainromania/bihoi3.jpg
http://www.geocities.com/coruptiainromania/bihoi4.jpg
http://www.geocities.com/nationalizarea/resuspendare.jpg
http://www.geocities.com/nationalizarea/nume1.jpg
http://www.geocities.com/nationalizarea/nume2.jpg
Argumente legale pentru a releva
neputinta (sau lipsa de dorinta) Aparatului Judiciar din Romania de a aplica
prevederile legilor tarii.
- Articolul 20 aliniatul 1 din Legea 10/2001, după cum
arata Ioan Adam in lucrarea sa de specialitate – Legea nr. 10/2001. Regimul
juridic aplicabil imobilelor preluate abuziv - ediţia a III-a, pagina 342,
„statuează fara putinţa de tăgada ca imobilele terenuri si
construcţii desigur preluate abuziv, atenţie, indiferent de
destinaţie, deţinute de entităţile juridice enumerate, care
sunt acţionari majoritari, in mod
obligatoriu vor face obiectul reparaţiei numai prin restituire in natura. Observam ca aceste persoane juridice
detinatoare nu au alta posibilitate juridica decât aceea de a emite decizia de
restituire in natura…” Ioan Adam
subliniază inca o data, in acelaşi paragraf, menţionând ca
aceasta obligativitate „rezulta fara echivoc din redactarea textului de lege in
mod imperativ statuându-se „vor fi
restituite persoanei indreptatite in natura”.
Legea 10/2001 - art. 20 alin
1 „Imobilele - terenuri si
construcţii - preluate in mod abuziv, indiferent de destinaţie, care
sunt deţinute la data intrării in vigoare a prezentei legi de o regie
autonoma, o societate sau companie naţionala, o societate comerciala la
care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale
este acţionar ori asociat majoritar, de o organizaţie cooperatista
sau de orice alta persoana juridica, vor fi restituite persoanei indreptatite,
in natura, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivata a
organelor de conducere ale unitatii detinatoare.”
- in HG.-ul 498 din 2003 care conţine
normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 se precizează prin art. 20
alin (1) înlăturarea imobilelor revendicate de la prevederile Legii nr.
64/1995, indisponibilizare ce operează începând cu data de 14 februarie
2001 (a se vedea mai jos). In
acelaşi articol se statuează, din nou, obligativitatea restituirii
in natura in cazul in care unitatea detinatoare este o societate comerciala in
care statul este acţionar (S.A.) majoritar.
“ 20.1. Prevederea alin. (1) al art. 20 din lege are
semnificaţii juridice multiple, respectiv:
- statuează indisponibilizarea imobilelor restituibile pe calea prevăzută de
lege cu privire la orice alte proceduri legale care tind să înstrăineze
imobilul respectiv către alte persoane, altele decât cele îndreptătite potrivit
legii; ca atare, sunt înlăturate de la aplicare cu privire la aceste bunuri
prevederile Legii nr. 64/1995 sau ale Legii nr. 213/1998, cu completările
ulterioare;
- indisponibilizarea respectivă operează începând cu data de 14 februarie
2001 chiar dacă notificarea a fost făcută la o dată ulterioară;
- indisponibilizarea acestor bunuri are drept scop primordial îndeplinirea
obligaţiei de restituire în natură către adevăratul proprietar;
- restituirea în natură este obligatorie în cazul în care unitatea
detinătoare este regie autonomă, societate sau companie natională, societate comercială
la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale ori
locale este acţionar (S.A.) sau asociat (S.R.L.) majoritar ori de către o
organizaţie cooperatistă sau de orice altă persoană juridică (orice altă persoană juridică vizează
si acele entităti de drept public - ministere, prefecturi, Agentia Domeniilor
Statului si altele asemenea); ”
- in acelaşi HG 498 din 2003 in art. 1 pct. f) se statuează din
nou in felul următor – masurile reparatorii prevăzute de lege
prevalează asupra altor proceduri care tind sa înlăture de la
restituirea in natura bunuri care fac obiectul acestuia – imobilele preluate in
mod abuziv nu pot intra in averea debitorului in cazul declanşării
procedurii falimentului
Art. 1 punctul
f) prevederile legii au caracter de complinire în raport cu alte acte
normative reparatorii speciale anterioare si, în măsura în care acestea din
urmă conţin alte măsuri, prevederile legii se aplică cu prioritate în
raport cu respectivele măsuri. De asemenea, măsurile reparatorii prevăzute de
lege prevalează asupra altor proceduri care tind să înlăture de la restituirea
în natură bunuri care fac obiectul acesteia (de exemplu: începând cu data
intrării în vigoare a legii, imobilele preluate în mod abuziv nu pot intra în
averea debitorului în cazul declansării procedurii falimentului, potrivit
prevederilor Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare si a
falimentului, republicată, cu modificările si completările ulterioare;
indisponibilizările generate de calificarea regimului de proprietate prin
actele subsidiare emise în temeiul Legii nr. 213/1998 privind proprietatea
publică si regimul juridic al acesteia, cu completările ulterioare, se
menţin numai în măsura în care acestea fac obiectul procedurii prevăzute
de art. 16 din lege).
-
citam
din lucrarea lui Ioan Adam – Legea nr. 10/2001. Regimul juridic aplicabil
imobilelor preluate abuziv - ediţia a III-a, paginile 342 si 343 in care
autorul se refera la dispoziţiile legii 10/2001 si HG-ului 498/2003 de
indisponibilizare a imobilelor revendicat analizând in mod precis o
situaţie identica cu cazul de fata:
„Indisponibilizarea
priveşte orice operaţiune juridica care sa vizeze dreptul de
dispoziţie juridica asupra imobilului, cat si aplicarea unor prevederi din
legi speciale, cum ar fi cele ale Legii nr. 64/1995 referitoare la procedura
falimentului sau ale Legii nr. 213/1998, privind proprietatea publica. Daca, de exemplu, societatea comerciala care
are acţionar majoritar statul sau o autoritate a administraţiei
publice locale sau centrale, este supusa procedurii lichidării judiciare,
imobilul a cărui restituire este solicitata de persoana indreptatita nu va
intra in compunerea masei credale tocmai pentru ca prin lege este
indisponibilizat la dispoziţia acesteia.
Aşadar, este fara
echivoc ca persoana indreptatita intr-o astfel de situaţie nu are decât
posibilitatea formulării unei cereri de restituire in natura, iar persoana
detinatoare nu are alta varianta decât cea a restituirii in natura a
imobilului, neavând posibilitatea sa aprecieze asupra oportunităţii
restituirii in natura si sa propună reparaţia prin echivalent.”
-
Din legea 10/2001 art. 18 din care alin. c
este citat de catre COMTIM ca motiv pentru care a fost refuzata restituirea in
natura a imobilului
Art. 18. - Masurile reparatorii se stabilesc numai
in echivalent si in urmatoarele cazuri:
a) persoana
indreptatita era asociat la persoana juridica proprietara a imobilelor si a
activelor la data preluarii acestora in mod abuziv, cu exceptia cazului in care
persoana indreptatita era unic asociat sau persoanele indreptatite asociate
erau membri ai aceleiasi familii;
b) imobilul nu
mai exista la data intrarii in vigoare a prezentei legi, cu exceptia imobilelor
distruse ca urmare a unor calamitati naturale;
c) imobilul a fost transformat, astfel
incat a devenit un imobil nou in raport cu cel preluat, daca partile nu au
convenit altfel;
-
HG-ul
498/2003 aduce precizari art 18 si esential pentru cazul de fata, o definitie
prin care se poate evalua deca imobilul dupa transformare poate fi considerat
nou in raport cu cel preluat. De
asemenea se precizeaza modificarile ce nu pot fi considerat in evaluarea unui
imobil nou in raport cu cel preluat
18.3. Imobil nou în
raport cu cel preluat este considerat
acea constructie care, prin transformările survenite, are următoarele
caracteristici:
- în raport cu forma initială i s-au adăugat
corpuri de zidărie sau volume din alte materiale, ce reprezintă peste 50% din
suprafata construită initial (etajări sau/si adăugări de corpuri noi pe
orizontală);
- prin modificările aduse a rezultat o
constructie destinată să deservească o activitate specifică (de exemplu, s-a
amenajat ca sediu de bancă cu seifuri încorporate; s-a amenajat ca spital sau
sanatoriu cu spatii si dotări medicale specifice; s-au efectuat lucrări
subterane cu destinatie militară ori pentru siguranta natională si altele
asemenea).
18.4. Nu
constituie imobil nou în raport cu cel preluat acea constructie căreia i s-a modificat
compartimentarea initială - din spatii de locuit în birouri si invers -, i s-au
adus numai îmbunătătiri functionale (racordări de gaze, termoficare,
consolidări sau alte lucrări de întretinere curentă, consolidări si altele
asemenea).
De ce este acest caz, un
caz de CORUPTIE?
PwC-ul, in calitatea sa de lichidator al
COMTIM-ului, reprezinta organul de conducere al acestuia si in acest fel intra
sub incidenta art.1 alin b al legii
78 bis din 2000, lege
ce are ca obiect prevenirerea, descoperirea si sanctionarea faptelor de
coruptie. Potrivit acestei legi, prin
art. 10 alin. a, „stabilirea cu intentie, a unei valori diminuate,
faţă de valoarea comercială reală, a bunurilor
aparţinând agenţilor economici la care statul sau o autoritate a
administraţiei publice locale este acţionar, comisă în cadrul
acţiunii de privatizare sau cu ocazia unei tranzacţii comerciale, ori
a bunurilor aparţinând autorităţilor publice sau
instituţiilor publice, în cadrul unei acţiuni de vânzare a acestora,
săvârşită de cei care au atribuţii de conducere, de
administrare sau de gestionare” reprezinta
o infractiune asimilata cu infractiunea de coruptie si se pedepseste cu
inchisoare de la 5 la 15 ani.
Refuzul ilegal de
restituire al imobilului, semnat in numele PwC-ului de catre Emilian Radu, a
fost primul pas in realizarea tranzactiei de vânzare a
acestuia catre Agrotorvis SRL contra sumei de 80,000US$, valoare mult diminuata
fata de valoarea comerciala reala a acestuia (estimata la 700,000US$).
Astfel PwC-ul si
persoanele implicate in aceasta tranzactie intra sub incidenta legii
anticoruptie 78 bis din 2000, incalcand in acelasi timp si prevederile legii
10/2001 si HG-ului 498/2003, prin:
Aceste incalcari ale legii 10/2001 au fost aduse
la cunostinta instantei (4 martie 2003) in cadrul procesului de revendicare al
imobilului dupa legea 10/2001 fara nici un fel de rezultat.
