|
Localizare:
Bratislava, Slovacia.
Cu
ocazia unei calatorii de studii efectuata in toaman anului 1970 in fosta
republica Cehoslovacia (actual in Slovacia), prof. B. Novotny a in format
profesorii romani, ca in centrul orasului Bratislava, cu ocazia unor sapaturi
cu scopuri utilitare, la aproape 2 m adancime, s-a dat peste coltul unui turn
construit din blocuri de calcar cu doua parametre si un emplecton din piatra
bruta, unita cu mortar. Pe nivelul de calcar corespunzator zidului s-a
descoperit o cantitate destul de mare de ceramica cce se dateaza in Latene III.
Din pacate, datorita numeroaselor edificii ale orasuli, sapaturile nu au putut
fi continuate si nu s-a putut urmarii conturul turnului.
Stiut
fiind faptul ca la celti nu se cunosc ziduricare sa foloseasca blocuri de
piatra ecarisata ( opus quadratum ) lipsind cu desavarsire zidurile de
tip greco-roman, prof. B. Novotny s-a gandit la o fortificatie dacica constuita
de Burebista. Ipoteza ni se pare cat se poate de plauzibila. Faptul ca in
emplectonul zidului descoperit la Bratislava se foloseste mortarul ca liant nu
contrazice ipoteza profesorului slovac pe care profesorii romani au sustinut-o.
Mortarul este cunoscut la zidurile dacice, chiar daca nu este larg raspandit si
nu intotdeauna se poate preciza cu destula certitudine careia dintre perioadele
din istoria daco-getilor ii apartine. Mortarul s-a folosit, la unele ziduri ale
cetatii de la Banita. El este prezent apoi la zidurile fortaretei de la Piatra
Rosie sau la cisterna de la Blidaru. Ca atare, tehnica zidurilor la care se
foloseste ca liant mortarul va fi fost preluata de daco-geti din lumea
greco-romana.
Este
posibil ca dupa infrangerea boiilor si a tauriscilor de sub conducerea lui
Critasiros si dupa statornicirea hotarelor statului sau pe linia Dunarii
mijlocii, urebista sa fi construit pe locul actualului oras Bratislava o
cetate, ori poate numai un castellum cu ziduri de piatra. Locul este cat
se poate de bine ales. Este acel culuar spre Europa de apus ce a jucat un rol
important in desfasurarea intregii istorii a continentului nostru.
Cetatea
de la Bratislava, pe langa supravegherea si apararea culuarului de care
vorbeam, trebuie sa fi avut si rolul de a impiedica razvratirea celtilor ramasi
in aceasta zona si supusi de Burebista. Ei au supravietuit infrangerii cauzate
de regele daco-get si au continuat sa locuiasca pe mai departe in vechile lor
asezari, chiar daca multi dintre ei vor fi fost alungati si altii ucisi, in
ciuda afimatiilor categorice ale lui Strabon dupa care ei au fost complet
nimiciti.
| [Sus] [Inapoi] |
Localizare:
Slovacia.
In
nord-estul Slovaciei, pe malul raului Bodrog, a fost descoperita si, in parte,
cercetata, o asezare dacica fortificata. Aceasta este situata, dupa tipic, pe
un pomontoriu cu o pozitie dominanta si aparata de un val de pamant, in cea mai
mare parte bine pastrata, masurand, in unele portiuni, 10 m inaltime. Asezarea
contiuna si in afara zonei fortificate.
Cu
ocazia sapturilor, a fost descoperita o mare cantitate de ceramica daco-getica,
lucrata cu mana ori la roata, unelte si podoade, la care se adauga monede. Pe
baza tuturor vestigiilor, asezarea de aici a fost datata in secolul 1 ien,
incepand d9in prima jumatate. Cantitatea mare de ceramica pictata Latene
tarziu, de factura celtica, nu ne poate mira; ne gasim intr-o zona unde celtii
au patruns de timpuriu si aproape de Europa apuseana unde asemenea ceramica se
producea in mare cantitate. Nu este exclus ca ceramica de acest sa fi fost
produsa chiar in Slovacia. Sa nu uitam ca produse similare se intalnesc si in
alte asezari dacice, ca cea de la Pecica, si se raspandesc mult spre rasarit
ajungand pana la Popesti.
Asezarea
de la Zemplin prezinta toate caracteristicile unei asezari fortificate
daco-getice de tip proto-urban, constituind un centru economic, politic si
religios a unui trib ori a unei uniuni de triburi dacice ce locuia in aceasta
parte de nord-est a Slovaciei si pe care Burebista o va uni cu cealalte uniuni
de triburi gaco-getice. Ea isi gaseste numeroase analogii pe tot cuprinsul
spatiului de locuire a geto-dacilor, analogii asupra carora socotim ca e de
prisos sa mai insist.