|
Fortificatiile daco-getice abia daca sunt pomenite in izvoarele literare si trebuie spus ca si aceste rare si saracacioasa mentionari se refera, fie la vremuri anterioare lui Burebista, fie la cele ce i-au urmat.
Un oras intarit al getilor, pe malul drept al Dunarii, este pomenit de Arrianus in legatura cu expeditia lui Alexandru Macedon din anul 335 i.e.n. "Getii inspaimantati mai intai ei fugira spre un oras care se afla la o departare de o parasanga de Istru. Cand vazura ca, lasand in frunte pe calareti, Alexandru duce in graba falanga de-a lungul fluviului, pentru ca nu cumva pedestrasii sa fie incercuiti de getii care stateau la panda, getii parasira orasul, care nu era bine intarit". Arrianus ne istoriseste in continuare fuga getilor si daramarea orasului pana la temelii.
Povestind acelasi eveniment, Strabon este cu mult mai laconic, neuitand insa nici el sa aminteasca cucerirea de catre regele macedoniei a cetatii getice.
O alta cetate, de data aceasta ii stim si numele: Helis, ne este amintita, dupa patru decenii, de catre Diodor din Sicilia, autor ce ne relateaza conflictul ivit intre Lisimah si regele get Dromichaites. Ambele cetati amintite mai inainte sunt, fara indoiala, la nordul Dunarii fara ca locul lor sa fi fost stabilit cu certitudine.
Acestea au fost mentionariile literare cu privire la cetatile daco-getice inainte de Burebista. Ele vor reapare in literatura istorica antica abia dupa moartea marelui rege si, in special, in legatura cu razboaiele de cucerire purtate de imparatul Traian.
Acest lucru, mie personal, se pare putin obscur. De ce aceasta lacuna de documente pentru o perioada foarte mare de timp. Acest popor care era de neinvins printre popoarele din antichitate, dar care nu excela prin realizari marcante ca si cotropirea unui alt popor, nu este mentionat, sau mai bine zis este mentionat foarte sumar in analele istorice.
|
Ardeu
