POEZIE
(rubricã de Mihaela Negarã)

"Poezia e trandafirul ce creste în potir de aur sufletul frumos" scria M.Eminescu. De acest adevãr ne convingem la lectura multor versuri. Ani la rând poezia 'Învatã de la toate" a clasicului literaturii engleze R.Kipling a modelat chipul si sufletul tinerilor. În speranta cã poezia îsi va gãsi loc în inimile cititonlor nostri, am hotãrât s-o publicãm în primul numãr al rubricii "poezie".

"Învatã de la toate"

Invatã de la apã sã ai statornic drum
Invatã de la flãcari cã toate-s numai scrum
Invatã de la umbrã sã treci si sã veghezi
Invatã de la stancã cum neclintit sã sezi
Invatã de la soare cum trebuie s-apui
Invatã de la vantul ce-adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de linistit sã treci
Invatã de la toate caci toate-ti sunt surori
Cum treci frumos prin viatã
Cum poti frumos sã mori !

Invatã de la vierme ca nimeni nu-i uitat
Invatã de la nufar sa fii mereu curat.
Invatã de la flãcãri ce-avem de ars în noi
Invatã de la ape sa nu dai inapoi
Invatã de la umbrã sã fii smerit ca ea.
Invatã de la stancã sã-nduri furtuna grea.
Invatã de la soare cã vremea sã-ti cunosti
Invatã de la stele cã-n cer sunt multe osti
Invatã de la greier când singur esti, sã cânti
Invatã de la lunã sã nu te înspãimânti
Invatã de la vulturi când umerii ti-s grei
Si du-te la furnicã sã vezi povara ei
Invatã de la floare sa fii gingas ca ea.
Invatã de la miel sa ai blandetea sa.
Invatã de la pasari sa fii mereu în zbor.
Invatã de la toate ca totu-i trecãtor.

Ia seama, fiu al jertfei prin lumea-n care treci
Sa-nveti din tot ce piere cum sã trãiesti în veci !
(din lirica norvegianã )

Dacã

De poti fi calm când toti se pierd cu firea
în jurul tãu si spun cã-i vina ta;
De crezi în tine chiar când omenirea
nu crede, dar s-o crezi ar vrea;
Dacã de asteptare nu ostenesti nicicând,
nici de minciunã goalã nu-ti clatini gândul drept;
Dacã privit cu urã, nu te rãzbuni urând
si totusi nu-ti pui masca de sfânt sau de-ntelept;
Dacã astepti dar nu cu sufletul la gura
si nu dezminti minciuni mintind, ci drept;
De nu rãspunzi la urã tot cu urã
dar nici prea bun sã pari nici prea-ntelept;
Sau când hulit de oameni, tu nu cu rãzbunare
sã vrei a le rãspunde, dar nici cu rugãminti;
De poti visa dar nu-ti faci visul astru;
De poti gandi, dar nu-ti faci gandul tel;
De poti sã nu cazi pradã disperãrii,
succesul si dezastrul privindu-le la fel;
De rabzi s-auzi cuvântul cândva rostit de tine
rãstãlmãcit de oameni, murdar si prefacut;
De rabzi vãzându-ti idealul distrus si din nimic
sa-l reclãdesti cu ardoarea fierbinte din trecut;
De poti risca pe-o carte întreaga ta avere
si tot ce-ai strans o viatã sã pierzi într-un minut
Si-atunci farã a scoate o vorbã de durere
sã-ncepi agoniseala cu calm de la-nceput;
De poti rãmâne tu în marea gloatã
cu regi tot tu, dar nu strãin de ea;
Dusman, om drag, rãni sã nu te poatã;
de toti sa-ti pese dar de nimeni prea;
De poti prin clipa cea neiertãtoare
sã treci si s-o întreci gonind mereu,
Vei fi pe-ntreg Pamantul deplin stãpânitor
si mai presus de toate, un OM, iubitul meu.

Rudyard Kipling

©2OO2-2OO3

Site întretinut de voluntarii ONG "Comunicare din RM"