| CLAUDIU CIOCA |
 |
| Ochii sai vorbesc, in timp ce corpul i se contorsioneaza, si lacrimile i se preling pe obraji, chipul lui ne spune de multe ori plangand cu disperare: Ce se intampla ? Cum am ajuns asa ? Cu ce-am gresit, Doamne ? Vreau sa ma ridic din pat si nu pot ! Vreau sa cant la orga si degetele nu ma mai asculta ! Vreau sa vorbesc, dar nu am aer ! Respir printr-un furtun bagat in trahee. Altfel nu as putea, fiindca pe trahee am un polip care trebuie scos prin operatie. Operatia in sine nu este atat de periculoasa, si este si gratuita. Dar am fost refuzat. Probabil ca doctorul trebuie stimulat cu ceva. I-as da oricat, ca sa mai fiu ca inainte...Eu am foarte multi prieteni buni, cu care daca nu ma vedeam vorbeam la telefon foarte des, prieteni de nadejde, cu care ma ajutam. Din aprilie 2004 m-am trezit intr-un cosmar. Dar in vis eu sunt la fel ca inainte; compun melodii, fac orchestratii, ma vad cu toti prietenii mei de dinainte de cosmar. Si mama imi spune ca in somn eu zambesc sau ma incrunt uneori .......... |
 |
| Mi-e dor de toti cei dragi, de toti cu care vorbeam si radeam, de cei cu care lucram. De multe ori lucram in studio pana dimineata, cand veneau la mine prieteni, diferiti solisti sau instrumentisti; veneau pentru ca eu sa le compun melodii, chiar si din Bucuresti sau alte orase, veneau la Constanta, dar multi, foarte multi veneau doar ca sa ma vada si sa mai vorbim....... Era casa plina, poate fiindca dupa ce am compus si orchestrat primele albume pentru Adrian (Copilul Minune pe atunci, in 2000) si Valy Vijelie, ambele in colaborare cu Costi Ionita. A fost un stil mai modern, cu influente din multe genuri muzicale - mai antrenant, mai jucaus...Care sa te ridice de pe scaun. Foloseam multe instrumente pe care le folosesc orientalii in muzica lor, cat si percutii (tobe de mana) batute ca acolo, la mama lor. Le faceam sa sune ! Am devenit cunoscut mai ales pentru ritmurile mele...In curand foarte multi facusera rost de numarul meu de telefon.Chiar imi amintesc ca au venit de la un studio din tara ca sa cumpere zece piese...Credeam. Dar ei vroiau doar zece track-uri cu ritmuri care sa sune ca pe albumul lui Adrian si pe care sa le foloseasca dupa cum vroiau, la mai multe albume. Pentru multi care lucrau in studiouri, aceste tobe erau foarte complicate. Pe multi i-am amanat, fiindca eram foarte ocupat, faceam cam un album pe saptamana si trebuia sa vin mereu cu noutati: alte tobe, alte instrumente. Genul pe care il ascultam eu si care ma inspira era Jazz-ul. Iubesc muzica Cafe si instrumentala. De aceea cantam la mai multe instrumente, la unele chiar bine. Imi plac orgile, pianele electrice. Obisnuiam sa ascult Al Jarreau, Stevie Wonder, Frank Sinatra, sau Chick Corea si cantam cu orga odata cu ei, ca sa vad daca ma pot tine dupa ei si reuseam . Nu eram niciodata singur. Era casa plina de prieteni. Mai aparea cate unul, iar eu il intampinam razand Ce mai faci frate? Ce mai zici tu? Ia si tu un loc. ...Unde gasesti. - Si zambeam...Putini oameni cred ca m-au vazut suparat. Eu eram fericit sa le arat ce cantece mai compusesem intre timp, sau chiar in noaptea aceea... Uneori alegeam un cantec pe care il cantam in stiluri diferite. Era haios ! Dar Populara cum ar suna? Dar Blues? Dar House? Dar Rap?... Participam toti la show-ul asta. Unii cu instrumente. Iesea foarte frumos. Toti radeam - nimeni nu statea trist cand venea la mine. Acum unii vin si plang. Si plang si eu cu ei. Un prieten a venit si mi-a cantat cu accordeonul. Ce frumos! Dar eu nu am facut nimic. Apoi ei au plecat acasa.Eu am ramas in pat. De obicei ieseam in oras sa mancam o pizza sau sa ne plimbam...Ma luptam cu ei sa ma lase sa platesc eu consumatia. Fiindca eu castigam mai bine decat unii dintre ei. Asa era situatia; dar era placerea mea. Chiar daca lucrasem toata noaptea la vreun album, imi trecea somnul si mergeam cu ei. Multi dintre prietenii mei au venit sa ma vada acum, unii au venit doar o data sau de doua ori, si au renuntat. Probabil pentru ca eu nu ma pot ridica din pat, nu mai pot sa fac o gluma, sa mai rad cu ei ca inainte. Pot sa spun fara nici o indoiala ca am fost fericit, ca am fost norocos.Am avut o viata plina, pana la 27 de ani si jumatate. Nu pot fi suparat pe nici unul din ei, nici pe cei care nu au venit deloc la mine nu sunt suparat, unii poate nu suporta sa ma vada asa, multi au familie, poate au problemele lor, si cred ca vor veni cand vor putea. Eu am exersat mult, si la chitara si la orga. Chiar si cand mancam, degetele de la o mana imi jucau pe masa. Nu aveam liniste pana nu imi iesea o bucata instrumentala, dificila de altfel, sau ceva ce auzisem la radio, poate un ritm foarte bun, foarte dansant. Nu ma lasam pana nu reuseam. Trebuia sa fiu capabil sa cant repede si bine, nu repede si prost. Si mainile mele alergau pe clape, chiar si cu ochii inchisi. Cantam zi si noapte. Trebuie sa te dedici cu totul pentru hobby-ul sau pentru meseria ta, in ceea ce-ti place, daca vrei sa fii printre cei mai buni, sau daca vrei sa aduci ceva nou in domeniul tau. Este nevoie de multa munca. Si eu aproape ca nu luam pauza niciodata. Pentru ca iubeam atat de mult muzica, am ajuns sa traiesc de pe urma ei... Si am cules si roadele eforturilor mele. Am colaborat si am intalnit multe nume cunoscute cum ar fi: Madalina Manole (am reorchestrat Fata Draga...), Mircea Badea (la care am fost invitat intr-o emisiune), Nicu Paleru, Ady de la Valcea, Carmen Serban, Ady De Vito, Valy Vijelie, Costi Ionita (pentru care am compus si orchestrat mai multe albume produse de el) si foarte multi din lumea manelelor. Zainea, Cristian Rizescu care este de nota 20, Paul Stanga care este un as, e un adevarat prieten si din colaborarea cu el am avut amandoi de invatat. Mai sunt multi pe care ii rog sa nu se supere ca nu-i amintesc, desi nu i-am uitat pe nici unul. Ajutorul vine cand te astepti mai putin - si de la cine nu te astepti. Stiu ca multi din cei care m-au indragit, m-au apreciat ori au avut nevoie de mine, cei cu care am colaborat perfect, ar avea posibilitatea sa ma ajute sa-mi revin, sa respir normal si nu printr-un tub, si sa ma ridic din pat. Suferinta mea, poate nu ii misca indeajuns, sau poate ei gandesc: Asta-i viata. Eu ce sa-i fac? Sa se descurce... Eu doar dau cu presupusul, dar cum sa ma descurc in starea asta? Mie nu mi-a placut sa cer doar sa daruiesc. Vreau sa va spun ca exista un Om care crede ca Putin ajutor face mult bine. Da. Un parinte care are un copil cu probleme, a auzit povestea mea si mi-a trimis 10 fiole de Cerebrolizin. E un om pe care nu l-am vazut in viata mea. Dar nu e un strain. Este ca un frate. Si cred ca acest Om merita tot ce e mai bun. Cerebrolizin-ul ma ajuta sa-mi recapat controlul asupra mainilor si picioarelor. Am nevoie de 6 fiole pe zi timp de 21 de zile, dupa care se scade doza timp de cateva luni. Sunt destul de scumpe, dar ma gandesc (si poate gresesc) ca daca fiecare din cei care m-au cunoscut mi-ar trimite cate o fiola, s-ar strange suficient pentru un tratament. Va dau si adresa mea si nr. de tel. : Cioca Claudiu, Str. Sasu Dumitru nr. 10 , Mun. Constanta, Jud. Constanta tel. 0241/ 69 89 56 . Asta e povestea mea, pe scurt. Nu stiu ce sa mai spun fratilor si cui sa mai cer ajutor. Ma gandesc la toate posibilitatile si sper. Eu va multumesc din suflet ca ati citit povestea mea si va pup pe toti, pana ma voi putea ridica si sa merg sa bat la usa prietenilor, pupati-i voi si din partea mea, dati-le adresa mea de site, si mai important, transmiteti-le de la mine ca sunt in viata si mi-e dor de ei. Cand ma intreba cineva daca sunt fericit pentru ca eram atat de cunoscut printre cei din lumea muzicala, sau pentru ca aveam o suma de bani in buzunar, le raspundeam ca nu sa cheltui bani sau sa te distrezi este fericirea. ...Vreau doar sa ma plimb prin oras. Stii ?... Sau sa merg pe faleza... Fara bani la mine. ...Sa fiu liber... |
 |
|
