In 2000 , a facut o pareza pe partea stanga , de la multa munca, fara sa aiba timp sa se ingrijeasca. S-a facut bine in 2-3 luni. Repede. Nu mai avea nimic .
In 2002 , a facut TBC pulmonar- asa a fost diagnosticat numai pe baza radiografiilor, el nu putea sa dea proba de sputa la analiza . A facut tratamentul dar nu se stie nici acum sigur daca a fost sau nu infectat cu Bacilul Koh. A fost declarat sanatos. A luat vitamine , tratamentul specific, dar si pentru pneumonie( nu se stia sigur diagnosticul)
In aprilie 2004 i-a fost rau toata saptamana � il durea pieptul si gatul difuz. Nu putea sa localizeze durerea � Il durea capul si nu stia ce e cu el. S-a dus la farmacie si a luat distonocalm si lecitina � ca sa se trateze acasa � si vitaminele in continuare.
Vineri noaptea , inainte de Inviere, zicea ca se simte mai bine. Sambata dimineata, la ora 9 s-a dat jos din pat ( eu nu eram acasa era cu prietena lui). S-a ridicat in picioare, a inchis telefonul mobil si s-a bagat inapoi in pat. Atunci a inceput criza � se chinuia sa respire si se zbatea sufocandu-se. Prietena lui a chemat salvarea . Care a venit neechipata corespunzator. Aceasta salvare a chemat alta speciala pentru astfel de cazuri, care i-a facut resuscitare , l-a urcat in masina salvarii , si l-au dus la spital. In drum a mai facut un stop in salvare l-au intubat si iarasi a facut stop cardiac. La spital a ajuns in coma profunda, si l-au resuscitat acolo cu socuri electrice.
Am incercat sa aflu amanunte din timpul resuscitarii in salvare. Am fost sa vorbesc cu echipajul de pe salvare sa stiu exact ce s-a intamplat. Mintea mea refuza sa creada motivele pe care le invocau medicii. Nu am crezut niciodata ca a fost stop cardio respirator.
La Spitalul din Constanta l-au pus la monitor, la perfuzii, dupa 10 zile l-au scos de pe aparatul de respirat, i-au facut traheostomie si l-au mutat intr-un salon in spatele terapiei intensive si l-au lasat acolo sa moara. Asa mi-au spus . Ca nu mai e nici o speranta, si ca din clipa in clipa , va muri. L-am luat din Spitalul Constanta pe proprie raspundere, pentru ca refuzam sa cred ca va muri, el dadea semne de progres- avea reflexe, se ridica si plangea cand intram la el, incerca sa-mi spuna ceva sa ma roage ceva . Nimeni nu ma credea , numai la mine se purta asa. La ceilalti care il vizitau nu. Asa ca l-am luat din spital ca sa-l duc la Bucuresti. Orice mama ar fi facut la fel.
La Bucuresti , am ajuns cu salvarea platita din banii nostri. Acolo l-au trecut pe tratament cu cerebrolizin si sermion, vitamine (A si E) , pentru refacere si recuperare.
Acolo am aflat motivul pentru care el a intrat in coma.
I s-a scos traheostoma, i s-a facut fibroscopie pentru verificarea traheei;totul a fost bine pana a doua zi dimineata la 6 ,cand s-a sufocat. Am chemat asistenta,i-a spart pojghita de pe orificiul ramas de la traheostoma,cu cateterul de aspiratie,si a inceput sa se invineteasca. Asistenta s-a speriat,a chemat medicul de garda care a chemat ATI �ul,si l-au aspirat,scotandu-i un cheag de sange de pe trahee. A doua zi i-au facut o alta fibroscopie, dar pe gura, fibroscopia s-a facut in fata mea, si am auzit cand medicul a spus ca are un polip pe trahee, in dreptul Marului lui Adam, am vazut chiar si lumina rosie a beculetului cum s-a oprit in dreptul Marului lui Adam. Dar medicul ORL-altul decat cel care a facut fibroscopia- care avea grija de Claudiu, a crezut ca este un edem facut la intubare, si i-au prescris o doza mai mare de antibiotice si anti-histaminice. Dupa o saptamana s-a repetat fibroscopia � Acelasi rezultat, nu au putut gasi un spatiu suficient pe trahee pe care sa-l penetreze cu camera fibroscopului.
Nu inteleg de ce medicul ORL, o doamna foarte de treaba, de altfel, nu a scris in biletul de externare �Polip Traheal� si a scris �Stenoza Laringiana� findca din aceasta cauza medicii refuza sa-l opereze.
De un an de zile nu i s-au mai facut investigatii, pentru ca nu am mai avut posibilitati,iar pana in luna martie 2005,i-am facut tratamente cu plante, si ce am mai aflat singura din diferite carti de specialitate. In luna martie am luat legatura cu un medic neurolog care a venit acasa si i-a facut o evaluare. Acesta i-a prescris Cerebrolizin si Lioresal. Acest medic mi-a spus o veste buna: Din punct de vedere neurologic, starea lui se va imbunatati cu conditia sa i se faca tratament cu Cerebrolizin, miorelaxante, vitamine, hrana corespunzatoare, ceaiuri, fizioterapie, reflexoterapie. Ar trebui operat de traheostoma pentru a putea fi tratat corespunzator, si pentru a-si recapata vorbirea. El se manifesta ca un om normal, cu aceeasi inteligenta ca si inainte de boala, dar nu poate vorbi, nu poate scrie din cauza spasticitatii musculare, nu din cauza ca nu ar sti. El intelege tot, se uita la televizor,recunoaste piesele orchestrate de el, isi manifesta placerea sau neplacerea , plange, rade, incearca sa vorbeasca. Rade la glume, plange de amintirile pe care i le evocam. Toate aceste manifestari arata ca el are memorie, intelege ce i se vorbeste, premediteaza, este prezent din punct de vedere mental si emotional. Are control sfincterian normal este doar afectat locomotor.
In urma comei i-a ramas afectata maduva spinarii. Nu se poate ridica. Are mobilitate la picioare.
