Dincolo de moda
pentru nebunie care zguduie lumea, prin cintece, filme, imbracaminte,
oamenii nu suporta sa fie etichetati cu termeni medicali.
Psihiatrul german
Kraepelin ne ofera o interesanta catalogare a oamenilor. El imparte
oamenii in 5 categorii: 1) normalii, 2) nevroticii, 3) psihopatii,
4) psihoticii si 5) dementii. Stiu ca ati si devenit curios sa aflati
din ce categorie faceti parte. Nu va grabiti, s-ar putea ca raspunsul
sa nu va convina. In orice caz, aveti prea putine sanse sa va numiti
normal. Daca va irita zgomotul sau o discutie in contradictoriu, sinteti
cel putin nevrotic.
Daca consimtiti
indemnurilor din reclame de a fi primul, cel mai
tare, cu multi bani, multe femei, motocicleta, geep, muschi
care sa nu incapa in tricou, intr-un cuvint, sa fiti cool!
cu orice pret, va incadrati in categoria a treia. Pornirile de a domina
si a invinge, de la bravadele unui baietandru de cartier pina la genocidurile
politice sint rezultatele unui comportament psihopat. Din aceasta
categorie fac parte majoritatea oamenilor politici, cu exceptia cazurilor
cind acestia nu sint paranoici si schizofreni - ca Stalin si Hitler
-, (gluma si nu prea). Dar aici de acum ne-am apropiat de a patra
categorie, psihoticii, adica maladii precum paranoia sau schizofrenia.
Din cea de a cincia categorie, a dementilor, fac parte persoanele
cu prabusiri de luciditate, partiale sau totale, oameni cu care nu
te mai poti intelege.
Daca, atunci cind
solicitam persoane separate, a fi nebun a devenit o moda, totusi,
epoca refuza sa-si recunoasca innebunirea. Starea actuala este vazuta
ca fiind fireasca, chiar ca un progres, ca o evolutie a speciei. Orice
repros adresat epocii este privit ca un reziduu al mentalitatii comuniste
, iar atunci cind imprejurarea o cere, ca o mostenire a agresivitatii
inchi-zitoriale.
Vedem ca oamenii
nu refuza adevarurile crestine in numele unei trezvii stiintifice,
ci ca refuzul lor este o reactie ontologica de dezvinovatire a starii
lor de boala. Daca pina acum ei se foloseau de stiinta ca de un scut
impotriva credintei, atunci cind le propui o estimare stiintifica
(medicala) a starii lor, ei o resping cu aceeasi vehementa cu care
pina atunci o aparau si chiar ajung sa identifice lucruri pe care
mai inainte le declarau a fi contradictorii, credinta si stiinta,
vazind in amindoua fata aceluiasi dusman.
Astfel de reactii
au fost formulate de psihiatri de notorietate. Thomas Szasz, profesor
de psihiatrie la Universitatea din New York, scrie, fara a-si ascunde
revolta: Daca in Epoca Teologica a fi uman insemna sa-l adori
pe Dumnezeu (Iisus), a fi virtuos inseamna sa fii crestin cu o credinta
ce rezista oricarei incercari (un sfint) si a fi rau inseamna a fi
eretic (vrajitoare)1, in Epoca Ratiunii a fi cu adevarat uman inseamna
sa adori Stiinta (Tehnologia, Progresul), sa fii virtuos inseamna
sa fii sanatos (fericit) si sa fii rau inseamna sa fii bolnav la minte
(nefericit).
Potrivit acestui
autor - comenteaza Roland Jaccard -, ideologia psihiatriei moderne
nu e decit o adaptare la era stiintifica a ideologiei crestine traditionale.
Omul nu se mai naste pacatos, ci bolnav (nevrotic sau psihotic). Sejurul
sau terestru, in loc de vale a plingerii, devine un fluviu de anomalii
patologice. Si, la fel cum alta data, in drumul sau din leagan la
mormint, era condus de preot, astazi e ghidat de catre medic. Sustin,
scrie Szasz, ca, asa cum in Virsta Credintei puterea politica era
monopolul Bisericii si al Statului, la fel, in Virsta Ratiunii, ea
este monopolul Stiintei si al Statului. Biserica isi glorifica valorile
ridicind catedrale si sanctuare si convertindu-i cu asprime pe necredinciosi,
in vreme ce Stiinta procedeaza aidoma, construind spitale si azile
pentru alienati, pe scurt, tratindu-i cu severitate pe nebuni2.
Indiferent din
care parte vine avertismentul, a Bisericii sau a medicinei, el merita,
cel putin, sa fie constatat.
------------------------
1 De remarcat
intelegerea ingusta a crestinismului, doar prin experienta romano-catolicismului,
si folosirea gresita a termenilor, in cazul dat confundarea ereticului
cu vrajitoarea.
2 Thomas Szasz,
citat de Roland Jaccard in volumul Nebunia, Editura de Vest, Timisoara,
1994, pp. 17-18.
/Opinii
& Credinte/