CINE STIE CE SOCOTELI...

ANCEL CONTRA ANCEL

Cuvântarea rostita in Senatul României de A. Safran a fost “sanctionata” prin amintita “scrisoare deschisa” 1, purtând semnatura a cinci publicisti evrei (cu convingeri când comuniste, când anticmuniste). Ceea ce m-a surprins in mod deosebit era faptul ca printre semnatari era si numele lui Jean Ancel, cel care s-a ingrijit, in 1986, de publicarea “Memoriilor” marelui Rabin, scriind, in Instroducere, ca “Timp de mai bine de sapte ani, zi de zi, (Safran) a fost un simbol al curajului si rezistentei evreilor, al refuzului lor de a accepta planul nazist de distrugere... (care) impreuna cu alti conducatori a organizat, la domiciliul sau, pe toata durata razboiului, un birou evreiesc clandestin... pentru a-i ajuta si salva pe membri comunitatii sale”. Etc.

In introducerea srisa de jean Ancel, din Israel (originar din Iasi), esentialul statea in interpretarea unui material, de care el s-a apropiat cu propriul sau spirit, identic cu spiritul continutului cartii.

“Acelasi Jean Ancel – arata Dr. Shlomo-Leibovici-Lais in articolul sau Documente nevazute 2 - in ultima sa carte, “Istoria Holocaustului in România” , contrar celor scrise de insusi dumnealui in Introducerea la cartea Sef Rabinului d. Alexandru Safran, Infruntând furtuna , si-a permis sa-l faca pe d. Safran – o somitate internationala, poate cea mai mare personalitate din câte are comunitatea evreiasca originara din România in zilele noastre – mincinos ”. Ancel incearca sa-si justifice afirmatia sustinând urmatoarele: “Conducatori ca Misu Benvenisti si Sef Rabinul Safran n-au vizitat niciodata Palatul Regal in perioada Antonescu, n-au intâlnit pe Rege si pe Regina-Mama si nu au fost in legatura cu ei”. Etc.

Dar, Regele Mihai a vorbit – si nu o data – in acelasi sens ca dl. Safran: “Sa stii – spunea Regele – ca dupa moartea mamei mele am primit o taietura din «Adevarul» care apare in limba româna la Tel Aviv. Era un articol scris de Th, Lavi; scria negru pe alb ca Regina s-a dovedit providentiala, in timpul razboiului, pentru situatia evreilor din România. Si povestea de câte ori s-a vazut rabinul Safran cu ea, cum i-a cerut lui Ion Antonescu sa opreasca deportarea evreilor din Bucovina...” 3

In volulul omagial, Safran printre nemuritori 4 , Regele Mihai a scris urmatoarele: “Personalitatea sa deosebita, curajul sau ne-au calauzit, adesea, pe mine si pe mamam mea, regina Elena a României, in decursul celor mai dificili ani ai domniei mele (...) Domnul Sef Rabin Safran, venea cu regularitate la Palat, pentru a ne informa, pe Mama mea si pe mine, care eram izolati, asupra a ceea ce se intâmpla cu adevarat in tara.”

Ce motive l-au putut determina le Jean Ancel sa declanseze acest atac? “Singurul lucru limpede este ca virajul de 180 de grade, de la elogiile fara numar din introducere la «Memoriile» lui Safran la incercarea de asasinat moral de astazi seamana cu salturile, atât de des intâlnite in viata – de la dragoste la ura.

O “oarecare idee” in legatura cu “marea cotitura” a lui jean Ancel este astfel formulata de dr. Sholmo Leibovici-Lais: “Sa ne mai miram cum suntem priviti de altii, daca avem si noi falitii nostri care din cine stie ce socoteli isi dispretuiesc propria lor istorie si proprii lor oameni de frunte”. 5

Raspunsul ne este astfel formulat de C. Read: “... Istoricii si criticii asista de mult la batalia necontenita dintre aceia care percep trecutul ca pe o realitate obiectiva, susceptibila de a fi descrisa asa cum se prezinta realmente daca este studiata cu grija si fara patima si aceia care o inteleg ca pe o simpla proiectare a ideilor si intereselor prezentului asupra datelor acumulate ale experientei istorice...” 6