Este un ceremonial de consacrare a familei, ca act al ciclului vital. Acest moment este pregătit temeinic prin educaţia diferenţiată, pe sexe, a copiilor. Intrarea băieţilor în ceata tinerilor, participarea fetelor la şezătoare, dar şi hora satului, marchează încheierea educaţiei matrimoniale, adică fetele şi băeţii sunt pregătiţi pentru nuntă.

Zilele favorabile pentru peţit, logodnă şi cununie sunt joia, respectiv duminica. Calendarul ortodox român interzice nunta în cele patru posturi ale anului: Crăciun, Paşte, Sf. Petru şi Sf. Maria. Românii fac nunţile în special toamna, după culesul recoltei şi fermentatul vinului. La nuntă, bradul decorat simbolizează bărbăţia mirelui, pe când mărul este simbolul fetei nemăritate.

Nunta este anunţată de vornic la poarta miresei şi reprezintă o alegorie splendidă a scenariului de întemeiere a noii familii. Se spune că un tânăr împărat porneşte cu oastea la vânătoare şi după îndelungi căutări descoperă urma vânatului. Acesta este o căprioară pe care împăratul şi oastea sa o urmăresc până când ajung la casa miresei.