“ Pe prieten trebuie sa-l cauti, iar atunci cand il gasesti,
trebuie sa stii sa-l pastrezi!”
Este proverbul hindi care m-a urmarit timp de peste 20 de ani inainte de a veni in India, aceasta misterioasa poarta a Asiei! Este si unul din motivele pentru care am scris aceasta carte, dedicata Taj-ului in primul rand, acest mit al unei iubiri ce a facut posibila constructia unui uimitor mausoleu, ce-i face “putin” mai bogati sufleteste pe cei care l-au vizitat, invidiosi - poate - pe cei ce nu l-au vazut inca, dar, cu siguranta, bucurosi pentru o clipa dupa parcurgerea paginilor acestei carti!
Cartea e dedicata si celor dragi din Ambasada Romaniei alaturi de care mi-am petrecut o parte din viata la New Delhi cu gandul la cei de acasa, Romania, in special fetitei mele, Dana Cristina.
Nu in ultimul rand, se constituie drept un cadou de suflet pentru sotia mea, Carmen, care a stiut sa-mi modeleze gandul pentru o Indie, cat un continent!
Dar in acelasi timp am scris-o cu gandul la Eliade, careia Indiei i-a pastrat mereu recunostiinta pentru momentele existentiale, psihologice si filozofice pretioase traite aici. Nimeni ca el nu s-a apropiat atat de “atent” de sufletul si spiritualitatea indiana. E de ajuns sa ne gandim numai la “Maitrey” si “Istoria religiilor”.
“Tomar
ki mane acche, Maitrey?
Yadi
thake, takale ki kshama karte paro?”
Asa incepe romanul “Maitrey” (se pare nu intamplator ales
titlul, insemnand “prietenie”) .
Textul este in bengali si se traduce prin:
Iti
amintesti de ceva, Maitrey?
Daca da, atunci trebuie
sa
ma crezi!…
Suntem in 9.07.1999 la un an dupa ce am vizitat una din consideratele minuni ale lumii, Taj Mahalul din Agra, supranumita Perla a coroanei mugale. Am lasat-o la urma special pentru a putea fixa bine ideile despre acest tulburator miracol indian unde vin sa se inchine si cele mai mari personalitati: presedinti, regi si regine, actori, printi si printese… Presedintele american Clinton spunea, dupa ce a vizitat-o, ca lumea se imparte in doua categorii: cei care au vazut Taj-ul si, de cealalta parte, cei ce nu l-au vazut! Minunat e sa te situezi in prima!
Se spune pe drept cuvant ca, daca vii in India trebuie neaparat sa vezi Taj-ul. Si, intr-adevar cum poti sa spui ca ai fost in India fara sa treci prin Agra si sa vizitezi aceasta minune numita Taj Mahal! E ca si cum ai vizita Ierusalimul si nu ai trece pe la Mormantul Sfant. De altfel tot un mormant sfant e si Taj-ul menit sa amintesca in timp dragostea nemuritoare a sultanului Shah Jahan pentru imparateasa sa sotie, Mumtaz Mahal.
Legenda spune ca acest mogul a iubit-o atat de mult incat dupa o timpurie trecere in nefiinta i-a inal\at acest mormant-palat, asezat cateva sute de metri departe de Agra Fort, amandoua aflate pe malul drept al raului Yamuna, cel care trece si prin Delhi, pe langa Red Fort. Dupa moartea sotiei, fiii lui Shah Jahan il intemniteaza pe acesta in Fortul Agra, punandu-i in spate cheltuielile costisitoare folosite la constructia Taj Mahalului. E de mirare cum a putut fi salvat acest minunat mormant de mania si invidia urmasilor! Dar probabil ca frumusetea si maiestria artistica le-a impietrit orice pornire rauvoitoare, incat, chiar si azi, Taj-ul se inalta majestuos, nestricat de vicisitudinile vremii.
Legenda mai spune ca dupa ce a fost ridicat, inginerilor si lucratorilor li s-ar fi scos ochii si taiat mainile ca nu cumva sa se afle secretul constructiei si deci sa nu mai existe o replica. Face parte si asta din arsenalul mistic cu care e incarcat Taj-ul prin minunea existentei sale in timp. Seamana parca cu unul din miturile fundamentale ale poporului roman, mitul creatiei, intalnit in legenda mesterului Manole.
Dar iubirea imparatului era asa puternica, incat prin mijloace ascunse, in incaperea unde se afla inchis in Fort si-a construit un sistem de oglinzi prin care vedea mormantul sotiei, Taj Mahalul. Exista si acum urme in peretele incaperii. Azi nu exista turist sa nu se fotografieze din aceasta incapere de unde se zareste Taj-ul. Exista o anume pozitie de unde chiar poti sa tii Taj-ul de varf sau in palma.
Fortul Agra seamana mult cu cel din Delhi, Red Fortul, impresionante fiind camerele cu ferestre si usi fara geamuri ce realizeaza o anume circulatie a aerului astfel incat nu e nevoie de ventilator sau de aer conditionat. De altfel, in asta consta maiestria constructorilor vremii - ventilarea naturala a aerului - dat fiind temperaturile ridicate primavara si vara. Fortul are o mul\ime de camere legate intre ele printr-un sistem de canale pe unde trecea apa curata pentru realizarea unei ambiante deosebite. Descoperim aici sala ministrilor, cea a primirilor, camerele cadanelor, ornamentate in interior cu pere\i ce sclipesc de pietre si oglinzi. Gradini imense cu gazon si o multime de flori intregesc peisajul.
Dar in momentul cand ai intrat pe poarta Taj Mahalului, totul e altfel: dispare piatra rosie, granitul dur de constructie fiind inlocuit peste tot cu marmura alba rece, mormantala, in forme musulmane. Practic, Taj-ul arata a moschee inconjurat de 4 turnuri, la fel ca si la Moscheea Albastra ori Sfanta Sofia din Istambul.
De pe banca pe care s-a asezat printesa Diana si de curand presedintele american Clinton impreuna cu fiica, Taj-ul ti se infatiseaza grandios, facut parca special pentru a impresiona. Revenindu-mi in minte imaginea plina de tristete a Dianei contempland Palatul, realizezi ca pe lume totul e trecator, nimic nu ramane in urma decat minunile create sa dureze in timp.
La intrare te intampina o alee principala insotita de canalul de apa in care se oglindeste spendid Taj-ul. Peretii interiori sunt impodobiti cu modele sapate in marmura alba fiind acoperite cu pietre pretioase si semipretioase. E vorba de o tehnica speciala denumita pietra dura. In mijloc se afla un mormant mic si gingas asemeni lui Mumtaz. Alaturi de sotia iubita se odihneste trupul lui Shah Jahan al carui mormant e mai inalt. Mormintele sunt de o finete rara, construite dintr-o marmura deosebita, transparenta la lumina lanternelor ghizilor. O duzina de ghizi sar sa-si ofere serviciile in schimbul a 10 rupii, astfel ca asa putem sa mai aflam cate ceva din tainele bine pastrate ale Taj-ului… Taj Mahal sau Perla Coroanei mugale a fost construit in orasul Agra de imparatul mogul Shah Jahan, ca un tribut platit in memoria frumoasei sale sotii Mumtaz Mahal, trecuta in nefiinta in anul 1631. De-a lungul scurtei vieti i-a daruit 14 copii, nasterea celui de-al 14-lea fiind o intamplare neobisnuita, in urma careia viata frumoasei sotii sfarseste. Astfel, Taj Mahalul e menit sa fie simbol al iubirii imparatului pentru sotia sa, Mumtaz Mahal! Mai tarziu a fost si locul mormantului imparatului. Este fara indoiala cea mai inalta desavarsire artistica a uneia dintre cele mai perfecte construc\ii, afirmandu-se ca una din minunile lumii.
Samuel Smith, cel care a fost membru al celui de-al zecelea parlament britanic descrie Taj-ul in cartea sa “My Life Work” in cuvintele: “Am ramas impresionat, fara cuvinte, in fata acestei apari\ii miraculoase. Aproape nu poti sa crezi ca e realizata pe pamant. Este mai mult decat un vis de frumusete stelara. Nu exista cuvinte care s-o descrie, am simtit ca tot ce am vazut inainte sunt diminuate de efectul produs la prima vedere a Sfantului Petru din Milano sau Catedrala Cologne; sunt toate maiestoase, dar acesta e incantarea insusi”.
Romanticii adevarati s-ar putea sa regrete mutarea vandala a mormantului continand cele mai spectaculoase bogatii asa cum le-au lasat inaitasii intr-o frumusete de nedescris, de trandafiri si maci ornamentali incrustati cu pitre semipretioase in marmura (onix alb si negru, chrysolite verzi, granate rosii si o varietate de agate). In fata acestei minuni arhitecturale raman cuvinte ca cele ale sotiei colonelului Sleeman: “ Nu pot sa descriu, dar pot sa va spun ceea ce simt: as muri si maine pentru un asemena mormant”.
Admiratia e atat de coplesitoare, incat cuvintele sunt sarace sa o poata descrie! Ai putea sa scrii o multime de pagini pentru ca in final sa-ti dai seama ca de fapt n-o poti cuprinde pe de-a intregul!
Putine orase pot egala Agra in cultura si faima. Orasul devine cunoscut prin eternul sau Taj Mahal – visul dragostei devenit realitate in marmura.
Ca si celelalte faimoase orase din lume, Agra isi incepe fascinanta istorie cu mult in urma, odata cu Mahabharata, cand era cunoscuta drept Agravana, ceea ce inseamna paradis. Prima referinta a acestui ilustru oras vine din lucrarile istoricilor greci care au scris despre invazia lui Alexandru cel Mare din secolul al II-lea i.e.n. Mai tarziu, in secolul XII gasim referinte despre Agra in poemele Salman unde se vorbeste despre un mare si puternic fort.
Unii istorici considera ca numele vine de la natura solului (salt pann), altii fac legatura cu Raja Agrasen, fondatorul castelului Agrawal. Exista si o mentiune a orasului in scrierile de calatorie ale astronomului geograf grec Ptolemeu care a vizitat India in secolul II. Mahmud Shah a fost primul conducator important al Indiei medievale care isi stabileste o baza aici. Marturiile istorice ale orasului le avem insa de la inceputul secolului XVI cand sultanul Sikander Lodi, realizand pozitia strategica a locului – aproape in mijlocul tarii – se stabileste aici in 1504. El e constient ca pentru a tine regiunea sub control e necesar sa aiba o rezistenta permanenta la Agra. Babur este cel care alege aici locul viitoarei capitale. Orasul devine scaunul puterii si un mare centru cultural. In legatura cu alegerea locului exista o interesanta poveste: in timp ce sultanul cauta locul pentru viitoarea asezare, Mihtar Mulla care comanda barca regala il intreaba care dintre cele 2 inaltimi de la orizont le prefera. Raspunsul sultanului a fost: “Aghe rah!”, ceea ce insemna cea din fata. Peste ani Aghe rah ar fi devenit Agra. Agra prospera insa pe timpul lui Akbar si a urmasilor acestuia.
Abul Fazal, istoric din timpul lui Akbar, descrie Agra ca pe un oras al luminilor de pe malul Yamunei. Aici, spune istoricul, Akbar a construit un fort din piatra rosie pe care calatorii nu l-au mai intalnit in alta parte. El avea 500 de cladiri proiectate in frumosul stil din Bengal si Gujarat.
Dupa parintele Monserrate acesta “era lung de 4 mile si lat de 2, iar daca se dorea orice era necesar unei vieti umane, se putea obtine. Se gaseau articole importate din Europa, erau multi artizani, pietre si perle numeroase, aur si argint, cai din Persia si Turcia…”
Calatorul Ralph Fitch care a vizitat Agra in 1585 noteaza ca era mult mai mare decat Londra si avea strazi largi.
Imparatul Jehangir ajuta istoricii prin datele asupra vieti din acele vremuri lasate in memoriile sale. El scrie ca Agra e egala cu multe orase din Iran, Khrasan si Transoxania, dar puse impreuna. Populatia e multa, astfel ca trecerea prin bazare e dificila. De asemeni, Yamuna, prin trasportul pe ea facea sa infloreasca comertul, fiind mai larga decat Tamisa, permitand navigarea si a navelor mari. Chiar ramasitele lui Mumtaz au fost aduse de la Burhampur la Agra cu barca. Activitatea economica pe fluviu era mare, aducand prosperitate. Pe ambele maluri ale Yamunei erau bogate si renumite palate. Dar inceputurile primaverii orasului coincid cu venirea conducatorilor mugali. Akbar e creditat drept mentor, in acele vremuri referirea la Agra fiind chiar Akbarabad. In timp a cazut in agonia atacurilor banditesti ale lui Nadir Shah, apoi a Jats si Marathas, dupa care britanicii vor muta capitala la Calcutta si apoi la Delhi, Agra nemai recastigand niciodata din importanta politica pe care a avut-o. Azi, Agra mai e inca o reflectare a mostenirii mugale!
Nasterea ideii
Taj-ului
In 1612, Arjumand Banu Begum, cunoscuta drept Mumtaz Mahal, s-a casatorit cu Shah Jahan, nepotul lui Akbar. Avea 19 ani, era frumoasa, inteligenta si deosebit de atragatoare, mostenind-o pe numai putin remarcabila Noorjahan, sotia lui Jehangir si sora lui Asaf Khan, socrul lui Shah Jahan. Acceptand sa-l acopanieze in campaniile militare si sa-i stea alaturi in vremuri dificile, Shah Jahan i-a dedicat cei mai frumosi ani. In 1631 in timp ce il insotea pe imparat in campania militara la Burhampur, moare la nasterea celui de-al 14 copil. Avea 38 de ani, iar Shah Jahan 39. Moartea ei i-a produs imparatului o asa stare de soc incat a albit. Era asa de frumoasa si inteligenta, cu o asa atractie magnetica incat titlul de Mumtaz Mahal i-a fost dat ca fiind considerata drept principala regina a Palatului.
Si
legenda
incepe:
… intr-o zi, in timp ce jucau sah in cort la Burhampur si era insarcinata, linistea a fost intrerupta de un strigat de copil care i-a speriat. Cand au auzit strigatul a doua oara au realizat ca vine din trupul reginei. Consultand doctorii acestia au interpretat intamplarea ca pe un semn rau. Imediat regina s-a imbolnavit si a avut mari dureri pe care doctorii nu au putut sa i le aline. Cand s-a declarat apropierea sfarsitului ea l-a rugat pe imparat sa-i onoreze doua dorinti: prima de a nu se mai recasatori si a doua sa-i construiasca un mausoleu nemaiintalnit, unic in frumusete. Cu ochii in lacrimi imparatul le-a acceptat. Curand nasterea fetei Dara Begum pune capat durerilor prin moartea reginei. Un mormant temporar in gradinile Zainabad din Burhampur a gazduit timp de 6 luni trupul reginei, apoi e transportat la Agra unde e tinut temporar timp de 16 ani pana la mutarea definitiva din Taj. Gratia, fastul, exuberanta, extravaganta curtii regale pier in urma disparitiei celei ce a fost Mumtaz Mahal! Timp de 2 ani imparatul a tinut doliu abtinandu-se de la petreceri, cantece, dansuri si voia buna care-l caracterizau. Vestita orchestra nu a mai cantat la palat pana la nunta fiului sau.
Materiale de
constructie folosite
Trei tipuri de pietre au fost folosite la constructia Taj-ului: semipretioase, ca agate, turcoaze, coral, onix, ochi de pisica; pietre rare precum Tilai – piatra de aur, Ajuba – piatra minunilor si pietre comune: gri, galbene, rosii si marmura alba. Pietrele semipretioase au fost folosite pentru incrustatii, cele rare pentru mozaicul pardoselilor, la exterioare si turnuri, iar cele obisnuite la fundatii si la fatade. Pentru constructia Taj-ului, Shah Jahan aduce artisti in piatra din Persia, Turcia, Franta, Italia si intreaga Indie. 20000 de artizani au lucrat timp de 22 de ani pentru a crea cel mai mare tribut platit vreodata in lume iubirii. Romanta in marmura, Taj-ul, e construit din materiale din intreaga Indie si Asia Centrala: marmura de la Makrana, de langa Jodhpur in Rajastan, piatra de la Fatehpur Sikri, jasper din Punjub, jad si cristal din China, turquoise din Tibet, lapis-lazuli din Afganistan, chrysolite din Egipt, agate din Sri Lanka, ametist din Arabia, malahit din Rusia, cuart din Himalaya, diamante de la minele de la Golconda, coral, scoici si perle din Oceanul Indian.
Fondurile pentru constructie au provenit din visteria imperiala cat si a guvernului provinciei Agra. In afara de costul pietrelor a fost platita si munca lucratorilor care au lucrat usile din lemn si bronz, sicriele din santal.
Controverse asupra
Taj-ului
Exista cateva controverse ce inconjoara povestea Taj-ului, dar care au fost probate ca false de catre istorici. Una dintre ele care se mai vehiculeaza si azi e ca Shah Jahan ar fi taiat mainile artizanilor Taj-ului pentru a nu-i lasa sa mai faca o replica a unui asemenea monument. Alta afirma ca Shah Jahan si-ar fi planuit sa construiasca al doilea Taj din marmura neagra pe malul celalalt, ambele fiind legate printr-un pod, ceea ce s-a dovedit fals caci ramasitele gasite erau din timpul lui Babur de la Mehtab Bagh. Cea de a doua ar putea fi plauzibila avand in vedere gustul lui Shah Jahan pentru constructii niciodata asemenea, de neegalat, dar probabil ca nu a mai avut ragaz pentru a o realiza dat fiind timpul indelungat al constructiei Taj-ului cat si inchiderea lui in fort de catre fiul sau, Aurangzeb. Poate ar fi intrecut Taj-ul sau poate supararea ar fi facut sa treaca mult in umbra lui! Nu vom stii niciodata, dar cu certitudine Taj-ul ramane capodopera a arhitecturii unei ere mugale de aur, simbol al unei iubiri ce a transformat pana si recele marmurei in poezie.
Fundatiile
Mausoleul masurand 303,89 m lungime, 113,69 m latime si 86,87 m inaltime se sprijina pe o fundatie solida. Numai Domul se presupune ca ar avea o greutate de 12192 tone/m.
Istoria Taj-ului
Se crede ca pentru intaia data Taj-ul a fost conceput ca un model din lemn, apoi au fost facute mai multe pentru a-l pregati pe cel perfect. Realizarea marelui proiect a durat aproape 22 de ani si la el au lucrat peste 20000 de lucratori. In timp ce marmura, piatra rosie si alte pietre au fost aduse din statele vasale, statul a contribuit cu 466,5 Kg de aur pur. Dupa ce a fost ridicat, Shah Jahan a repartizat venitul a 30 de sate pentru men\inerea lui.
Mausoleul a fost dezgolit dupa moartea lui Aurangzeb, fiul lui Shah Jahan, in 1707, cand vandalii au pradat usile, au slabit accesoriile si alte structuri din lemn. Lampi costisitoare, suporturi si ustensile, paturi si carpete pre\ioase au fost furate de pe pereti de iranienii lui Nadir Shah, de Jats, Marathas si de britanicii de la Companiile de Est Indiene. Ultimii care au capturat Agra au fost britanicii in 1803. Cu toata lipsa celor 466,5 Kg de aur si a unui numar mare de pietre pretioase, Taj-ul se ridica maret si elegant chiar si azi, nestricat de capriciile vremii.
Expertii arhitecti au apreciat la mai mult de 4 crore (40 milioane) rupii costul construc\iei.
Alegerea locului pentru constructia Taj-ului a fost facuta cu grija, dat fiind construirea unui mausoleu care se dorea sa ramana peste secole. Pentru a-i da o ambianta deosebita s-a hotarat sa fie ales malul Yamunei acolo unde fluviul coteste aproape la 80 grade. Locul era in sudul Akbarabadului, moderna Agra de azi, in afara forfotei orasului si a activitatilor lui.
Identificarea locului ii apartine lui Raja Mansingh care i-o lasa mostenire lui Raja Jai Singh. (singh pentru sikhs inseamna leu).
Shah Jahan i-a cerut lui Raja Jai Singh sa-i vanda pamantul pentru ratiuni imperiale, dar acesta a fost onorat sa-l ofere fara nici un fel de compensatie. Cum islamul nu permitea insa ca pamantul pentru inmormantare sa fie acceptat gratis i-a dat acestuia in compensatie 4 posesiuni.
Legenda spune ca planul mausoleului, care de altfel a aparut si in visul lui Mumtaz Mahal inainte de a muri, a fost pregatit de Ustad Isa Afundi, un ucenic al sfantului Shah Yar Mohd Chisti, un om cu puteri miraculoase din Agra. Se spune ca atunci cand Shah Jahan si-a exprimat dorinta de a avea un plan al unui unic mausoleu, Ustad Isa, binecuvantat de sfant, a avut un vis in care planul i-a fost descris. Auzind de aceasta Shah Jahan l-a aprobat in totalitate. Legenda e plina de romantism caci un asemenea monument de o atata perfectiune si simetrie, cu o atractie covarsitoare, nu putea sa fie creditat numai divinei interventii. Si vom incerca sa demonstram acest lucru, pentru ca Taj-ul e produsul unor evolutii in timp care incep prin construirea mormintelor lui Ghiyaz-ud-din Tughlaq in 1320 si cele ale sultanului Sayyid din secolul XV. Arhitectura seamana mult si cu cea a mormintelor lui Humayun si Khan-e-Khanan. Mormantul lui Akbar are de asemeni similaritati. De asemeni, o influenta marcanta o are constructia Itimad-ud-daulah, fiind pentru prima data cand tehnica pietrei dura e folosita in incrustarea marmurei. Alti scriitori vestici acrediteaza pe un bijutier venetian drept autor al proiectelor. O asemenea idee nu poate fi decat un produs al imaginatiei, caci un european nu putea proiecta un asemenea monument in spirit complet indian, purtand marca arhitecturii islamice si hindu. Perceptia ca Ustad Isa ar fi fost arhitectul Taj-ului poate veni si de la un text persan care-l crediteaza drept seful arhitectilor. Aceasta insa poate face din el numai un membru al echipei caci el nu poate fi singurul arhitect ce si-a pus amprenta asupra unei asemenea lucrari. De altfel Shah Jahan a primit un numar mare de proiecte pentru mormant. Si este de asemenea probabil ca Shah Jahan, cel ce a construit impunatorul Red Fort si Jama Masjid din Delhi ar fi fost competent sa aiba opiniile sale in legatura cu viitorul proiect. Deci, se pare ca planul final aprobat a fost rezultatul deliberarilor luate in echipa. Acest lucru fiind demonstrat de multimea datelor cu privire la lucrarile asupra constructiei. Astfel, seful caligrafilor a fost Abdul-Haq care impreuna cu subordonatii au fost responsabili cu scrierea versetelor coranice din poarta principala ca si din jurul mormintelor. Seful supervizor a fost Mohd Hanif, proiectantul gradinilor a fost Ramlal, iar seful dulgherilor Pira. Lucrarile domurilor au fost conduse de Ismail Khan Rumi. Expertul finial a fost Mohd Sharif, iar multi dintre managerii din linia a doua au fost indieni. Nu se mentioneaza explicit ca ei ar fi fost sefi de departamente de lucrari (ca cei de azi), dar, probabil ca asa a fost dat fiind numarul mare de oameni (20000!) ce trebuiau supravegheati pe zi. Incrustatiile sunt prin excelenta creditate ca au fost opera unui departament de specialisti. Cei ce au vazut aceste lucrari pot plati un omagiu plin de respect artizanilor acestor inegalabile splendori. Cu lupa, de aproape, si nu se poate observa spartura facuta in marmura pentru locul pietrelor pretioase. Excelenta “Jali work”, insertiile in marmura a pietrelor realizand desenele de flori sau incrustarea mozaicului pardoselii, toate seamana mai mult cu munca unui bijutier decat cu cea a unui inginer sau arhitect. Munca a fost coplesitoare, asemeni scenariului unei batalii in care mii de soldati isi dau viata, dar creditul victoriei merge spre seful comandant sau rege. E de asemenea fara indoiala ca istoria va pastra o expresa multumire lui Shah Jahan si echipei sale pentru realizarea unui asemenea constructii magnifice ce avea sa primeasca epitetul de “una din cele 7 minuni ale lumii”.
Mausoleul, se ridica in mijlocul unei platforme de marmura, lata de 95 m si inalta de 5,79 m. Platforma pe care sta se numeste Chameli Farsh. Patru minarete din marmura stau ca santinelele in fiecare colt, fiecare de 41m inaltime, avand in varf domuri. Fara ele Taj-ul nu ar arata atat de glorios, simetria lor fiind cea care il pune in valoare. Ascutisul lor masoara 132 de picioare inaltime si au 3 etaje, fiecare separate printr-un balcon, terminate cu cate un chattri. Minaretele sunt parte integranta a arhitecturii mugale si sunt perfect propor\ionate cu cladirea principala. Ele sunt adaugate pentru a pune in valoare monumentul, caci altfel ele sunt specifice moscheilor, acolo unde credinciosii se aduna pentru rugaciune. Dar la Taj, desi arata ca o moschee, nimeni nu vine sa se roage, ci numai sa se minuneze! Domul central e ca un cer de marmura avand 18 m in diametru. Fatada e inalta de 33 m. Cladirea insasi se intinde pe 57m2. Pe usi sunt inscrise versete din Coran. Mausoleul e inconjurat de gradini frumoase, fantani si piscine. Intreaga scena iti taie respiratia. Taj-ul e bine de vazut la apus sau la rasarit, iar pe timp de luna plina e asaltat de mii de vizitatori din intreaga lume pentru o imagine greu de uitat. De aceea e supranumit Romanta in marmura.
Interiorul e lucrat ca si exteriorul, lumina calda fiind filtrata de ferestre ce dau locului fantezie si atmosfera. Direct sub dom, in centrul holului octagonal se afla cele 2 morminte, ale caror ramasite se afla la subsol exact sub ele, specific stilului mugal. Delicatele lucrari in piatra de pe morminte sunt atat de reusite si frumoase incat si sub lupa nu poti detecta spartura dintre pietre. O singura floare e realizata in 60 diferite incrustari. Un gard gravat cu aur si incrustat cu pietre semiprotioase inconjura odata mormintele, dar Aurangzeb l-a inlocuit cu unul octagonal de 1,8 m din marmura galbena.
Holul mortuar e conceput octogonal, peretii avand motive florale. Acum mormintele sunt imprejmuite de un superb paravan gen gratar din marmura, originalul din aur fiind inlocuit de perfidul Aurangzeb. Marmura mormintelor e incrustata cu desene si motive florale. Inscriptiile sunt in persana si inregistreaza data mortii lui Mumtaz in 1631 si a lui Shah Jahan in 1666. Ferestrele sunt concepute special pentru a filtra puternicul soare indian. Taj-ul e incoronat majestuos cu un dom impunator. In afara, Taj-ul are 4 fatade identice, extraordinar chanferate in cele 4 colturi, sugerand o miscare neintrerupta, de continuitate in jurul cladirii. Taj-ul, excluzand podiumul si finialul e egal pe fiecare parte, definind un cub. Inaltul dom culmineaza cu finialul care initial avea 30 de picioare si 6 inci inal\ime. Domul are 146 picioare pana la finial. Cupola acestui mormant consta din acest dom central inconjurat de 4 chattris, asezate diagonal astfel ca dintr-un anumit unghi sa nu se vada decat unul. Interiorul are cate o camera pe fiecare parte care e dreptunghiulara, cele 4 colturi avand fiecare cate 4 camere octogonale. Aceste 8 camere sunt repetate la etaj. Marmura mormintelor e lucrata in stil “jali” cu elemente incrustate pe margini. Apogeul lucrarilor “jali” in India e atins atunci cand 60 de pise mici sub\iri din pietre pretioase multicolore au fost folosite pentru incrustarea unei singure flori. Inscriptiile sunt numai pe mormantul lui Mumtaz, ambele sunt lucrate in stil “jali” cu modele de plante si flori. Mormintele reale sunt la subsol conform traditiei islamice.
Apropierea de Taj e la fel de frumoasa pe cat e monumentul insusi. Principala poarta a mausoleului se deschide intr-o superba gradina ce realizeaza o extrem de frumoasa apropiere spre monument. Mausoleul ocupa o suprafata dreptunghiulara ingradita de ziduri pe 3 laturi, in afara de partea de nord care se deschide catre fluviu. Poarta principala se afla in mijlocul partii de sud si a fost astfel proiectata ca prin maretia sa sa produca vizitatorilor o intrare grandioasa catre monument. Turnuri octogonale o imprejmuiesc iar la colturi sunt adaugate “kioscuri” octogonale impresionante. A fost folosita marmura si piatra rosie in constructia ei. Superbe sunt cele 11 chattris cu cupole din marmura. Odata intrat te intampina cele 4 sferturi patrate ale gradinii ce sunt separate de canale si poteci pavate. Fiecare din cele 4 patrate sunt impar\ite in altele mai mici cu alei pavate. Apa cristalina realizeaza o reflecxie a impresionantului monument alb care parca pluteste ca un puternic corp divin. Interesant ca atentia constructorilor a fost indreptata catre fiecare aspect al constructiei mausoleului. Pana si apa era adusa din fluviu printr-un sistem ce nu necesita reparatii si era pastrata in tancuri de unde se controla presiunea apei. Chiar si alegerea locului langa apa a fost o conditie de baza. Pentru a mentine sfintenia locului, mugalii au construit o moschee in apropiere in partea de vest si, pentru a respecta simetria, au inaltat o cladire pentru oaspeti identica in partea de est, ambele din piatra rosie pentru a nu lua din frumusetea Taj-ului.
Intre secolel XVI si XVII Agra a fost capitala a Indiei sub mugali, centru al artelor, stiintelor si comertului, iar superbele monumente dateaza din acea perioada. Rareori in istorie s-a inregistrat o asa succesiune de suverani, fiecare din ei cu o dorinta de a-si gasi personalitatea intr-una din artele vizuale. Desi in ultimii ani Delhi a fost favoritul, totusi ei au rezervat Agrei si imprejurimilor cele mai minunate lucrari. Ele includ magnifice cladiri, un impresionant fort si o constructie pentru care multa lume vine in India exclusiv sa o vada: Taj Mahal-ulul!
Incursiune in istoria Agrei
E imposibil sa trecem mai departe fara o scurta privire asupra istoriei privind pe cei 6 mari imparati mugali de numele carora se leaga maretia si decaderea unui oras ajuns capitala a unui vast imperiu.
Badal Singh e creditat ca cel care a construit un fort pe locul actualului fort Agra in 1475, dar aceasta nu l-a impiedicat pe Sikander Lodi sa-si faca capitala sa pe malul opus al Yamunei in 1501. Babur a fost primul mare imparat mugal care l-a batut pe ultimul sultan Lodi in 1526 la Panipat, 80 km nord de Delhi si de atunci Agra a devenit capitala imperiului mugal. Orasul atinge maretia intre jumatatea secolului al XVI-lea si cea secolului XVII, in timpul lui Akbar, Jehangir si Shah Jahan. In aceasta perioada au fost ridicate fortul, Taj Mahal si principalele morminte. In 1638 Shah Jahan construieste un nou oras in Delhi, iar Aurangzeb muta aici capitala peste 10 ani (1648). In 1761 Agra cade in mana Jats care prada mormintele, inclusiv Taj-ul. Apoi e luata de Marathas in 1770 inainte ca englezii sa zmulga controlul la 1803. Atunci au fost lupte crancene in jurul fortului in timpul lui Mutiny, in 1857, dar dupa ce englezii recastiga controlul muta administratia provinciilor de nord la Allahabad. Agra s-a dezvoltat apoi ca un centru industrial. Este situata pe malul vestic al Yamunei la numai 240 km sud de Delhi. Principalul drum ce duce la Taj Mahal poarta numele acestuia.
Ca Taj-ul va fi o creatie in timp izvorata din ceea ce fiecare a “luat” de la predecesori prin mostenirea lasata urmasilor vom incerca s-o subliniem printr-o succinta trecere in revista a celor 6 renumiti conducatori. Si daca era mugala incepe prin contructii din piatra rosie caracteristice perioadei de inceput a lui Babur, de la Jehangir vom observa o schimbare radicala: trecerea catre folosirea marmurei albe cu influenta persana si linii feminine: Itmad-ud-Daulah construit de sotia acestuia, Noorjahan, in intregime numai din marmura alba, fiind comparat cu o cutie de bijuterii! Dar cel care deschide o era noua, de pompa pentru Agra este cu adevarat Shah Jahan: cu el incepe preferinta spre marmura alba dar si spre tehnicile rafinate ale incrustatiilor de tipul pietrei dura, desavarsirea fiind atinsa prin perla monumentelor, Taj Mahalul.
BABUR
In 1526, Zahir-ud-din Muhammad Babur, un descendent al lui Tamerlan, rege al unui mic regat muntos din Asia Centrala invadeaza Hindustanul cu o puternica armata dotata cu o artilerie care triumfa in batalia cu Ibrahim Lodi de la Panipat din 21 aprilie 1526. Imediat dupa lupta, Babur isi cheama fiul, Humayun si-i ordona sa mearga la Agra pentru a pazi comoara in timp ce el se indreapta spre Delhi. In 27 aprilie 1526 Babur e proclamat imparat al Hindustanului, iar cand soseste la Agra, Humayun ii prezinta un faimos diamant primit din partea familiei regale din Gwalior in schimbul protectiei. In timp el va avea cea mai incitanta istorie cunoscuta drept cea a diamantului Koh-i-Noor sau muntele luminii, cel mai mare la vremea aceea, fiind evaluat de Babur la ”2 zile si jumatate de hrana pentru intreaga lume”. Dar despre acesta altadata, constituind subiectul unei carti despre “Misterioasa Indie”. Stabilindu-si aici capitala incepe constructia orasului: cladiri, gradini, poduri, folosind ca material mai ales piatra rosie. Una din cele mai frumoase gradini din care azi nu a mai ramas insa nimic a fost Ram Bagh, unde a fost inmormantat in 26 decembrie 1530. Abia dupa 4 ani trupul fiind transportat la Kabul.
HUMAYUN
Dupa 3 zile de la moartea lui Babur, Humayun e incoronat la Agra. Putin dupa aceea au inceput certurile intre frati, imperiul fiind impartit: unul din frati, Kamran ia Kabulul, Kandhar si Panjabul de vest, celalalt Askari, luand Sambhal, iar ultimul frate Hindal ia Alwarul. Parasit de frati, Humayun e batut de Tigrul Afgan si sef al Biharului, Sher Shah. Fuge in Persia la curtea regelui Shah Tahmasp caruia ii prezinta celebrul diamant Koh-i-Noor drept multumire. Norocos acum, se intoarce cu trupele lui Shah si recucereste de la frati, Kabul si Kandhar. Dusmanul sau Sher Shah moare in 1545 si imperiul se destrama la succesori. Prevazand oportunitatea, dupa 15 ani de exil, in urma victoriei de la Sirhind isi face aparitia triumfal in Delhi in 23 iulie 1555. Dar peste putin timp cade fatal pe scarile bibliotecii sale din Delhi, in Purana Qila, murind.
AKBAR
In acest timp, Akbar avand 13 ani e incoronat imparat la Kalanaur in 14 februarie 1556. Dupa 6 luni de la urcarea pe tron soseste la Agra, capitala tatalui si bunicului sau. Jalal-ud-Din Mohammad Akbar s-a nascut la 15 octombrie 1542. A fost fiul imparatului mogul Humayun si al sotiei acestuia Hamida Banu Begum, iranianca, fata lui Mir Baba Dost, care la casatorie avea 14 ani.
Dupa scrierile lui Abul Fazal nasterea lui Akbar a avut loc sub cele mai bune auspicii stelare, fiind destinat sa devina un om important. In tinerete dovedea interes pentru sporturi si vanatoare. In 24 ianuarie 1556 imparatul Humayun cade din biblioteca, moartea fiind tinuta secret pana la incoronarea lui Akbar care era copil. Incoronarea a fost cea mai simpla pentru cel ce avea sa devina unul din cei mai mari conducatori ai Indiei. Ceremonia a avut loc intr-o gradina la Kalanaur pe o platforma de caramizi. A fost citita “khutba” – proclamarea regelui de catre liderii religiosi – Akbar alegandu-si pe credinciosul sau gardian Bairam Khan ca prim ministru.
In a doua batalie de la Panipat impotriva lui Hemu care avea o armata puternica de 30000 de afgani si rajputs si 1500 de elefanti, il infrange, Delhi si Agra intrand in componenta imperiul Mugal. In mai 1557 e infrant conducatorul afgan Sikander Sur si ultimul pretendent la tron e indepartat. Tot atunci se casatoreste cu fata lui Abdullah Khan. In 9 octombrie 1558 impreuna cu curtea se muta pe fluviul Yamuna la Agra. In cei 4 ani ai prim ministrului sau Bairam Khan imperiul Mugal e consolidat prin adaugarea intregului Panjab, Multan, prezentul Uttar Pradesh, incluzand si Delhi.
Akbar a fost cel care a facut Agra cunoscuta prin constructii, dar Shah Jahan a desavarsind-o!
In locul vechiului fort al lui Sikander Lodi construieste un impresionant fort din pietre de culoare ruginie de unde si numele “Lal Qila”. Incepe constructia Fortului in 1565 pe cand avea numai 23 de ani! Mare constructor, cu un interes deosebit pentru arta demonstreaza rafinament si pentru literatura, filozofie si stiinte. Constructia a durat 8 ani pana sa o termine. Dupa istoricul sau Abul Fazal, avea 500 de locuinte din piatra rosie in stil Bengal si Gujarat. Numai cateva au supravietuit. Are pereti dublii ce se intind pe 2,4 Km, inalti de 21 m, cu turnuri si bastioane. Fortul are 4 porti, intrarea fiind prin poarta Amar Singh Rathore. Cea de-a 4-a poarta se numeste Delhi, pe aici fiind primiti nobilii si ambasadorii. Sase ore din timpul zilnic si-l petrecea in Diwan-i-Am, Sala audientelor publice. Constructiile sale ii reflecta personalitatea fiind robuste si perene, pline de imaginatie.
La 26 de ani Akbar a fost conducatorul unui vast imperiu, marindu-si teritoriul pana in Deccan in sud si pana la Bengal in est, construindu-si la Agra prestigioasa capitala a vastului sau imperiu. A avut multe neveste, bogate si renumite. Dar dorinta de a avea un fiu nu i se realiza. Atunci s-a dus la Sikri unde l-a vizitat pe sfantul Shaikh Salim Chisti care i-a prezis ca va avea 3 fii, ceea ce s-a adeverit. In 30 august 1569 s-a nascut primul fiu, Salim Muhammad, de la sotia din Rajput, Jodha Bai. Numele de Salim fiind dat in cinstea sfantului. Al doilea fiu se naste in 7 iunie 1570, si-l va numi Murad (fericitul). In 1572 se naste al treilea, Daniyal. Pentru a-si arata multumirea fata de prezicerile sfantului, Akbar decide sa construiasca un nou oras si sa mute capitala la Sikri, 40 km sud-vest de Agra. Amenajata cu un lac artificial a numit-o Fatehpur Sikri – orasul victoriei. Prefixul Fateh e adaugat ca sa comemoreze victoria asupra Gujaratului, in 1573. Fiecare structura a fost decorata cu sculpturi frumoase. Mausoleul din marmura al lui Salim Chisti, capodopera in delicatete inca atrage si azi femei ce nu pot avea copii care vin aici la fel ca si Akbar cu 4 secole in urma.
Desi mai putin educat, patroneaza artele, literatura, filozofia si stiintele. La curtea lui se aflau straluciti intelectuali ai timpului sau: poetul Faizi si fratele sau Abul Fazal autor al “Akbarnama” - biografia lui Akbar si Ain-i-Akbari - Regulile lui Akbar, spiritualii Raja Biirbal, Abdul Rahim, cantaretul renumit Tansen, ministrul de finante Todar Mal…
Gloria lui Fetehpur Sikri e Jama Masjid construita in 1575 si poate cuprinde 10000 credinciosi, spunandu-se ca ar fi o copie a celebrei moschei din Mecca.
Intrarea in moschee e o poarta mare, Buland Darwaza, de 41 m inaltime. Alte minunate cladiri din Fatehpur Sikri: Panch Mahal, probabil turnul de unde priveau doamnele panorama orasului, Raja Birbal un palat bogat sculptat, Haram Sara palatul sotiei lui Jodha Bai, Sunehri Makan sau casa de aur a sotiei Marium Zamarei, Diwan-i-Aam, sala audientelor publice, Diwan-i-Khas, sala audientelor particulare cu stalpul lui Akbar in centru, Hiran Minar un turn de 21,3m inaltime. Era prezent aici un elaborat sistem de aducere a apei catre un rezervor, de unde prin canale era condusa in apartamente, bai si gradini. Englezul Ralph Fitch care a vizitat Fatehpur Sikri in 1583 scria: Agra si Fatehpur Sikri sunt orase foarte mari, amandoua mai mari decat Londra si mult mai populate. Pentru 14 ani, 1574-1588 capitala a fost aici, apoi e mutata la Lahore si din nou la Agra.
La varsta de 20 de ani are loc o schimbare drastica in gandirea si imaginea lui Akbar. Motivele pentru aceste schimbari pot fi gasite in casatoria sa cu o printesa hindu. Incepe acum sa respecte si alte religii si pune stop inrobirii prizonierilor si a familiilor lor, a convertirii la islam. A fost primul conducator musulman al Indiei care a interzis aceasta practica, aceasta aducandu-i apropierea cetatenilor hindu. In martie desfiinteaza Jaziya – taxele asupra nemusulmanilor (de 800 de ani instaurate). Aceasta ii aduce si mai multa apropiere de cetateni. In 1567 vine la curte poetul Faizi caruia i se alatura tatal in 1573, Shaikh Mubarak. Istoricul si biograful sau, Abul Fazal se alatura in 1574. El era fratele lui Faizi. In timpul lui are loc o mare reconstructie financiara. Dupa abolirea taxelor anti hindu, reformele se bazeaza pe taxele asupra pamantului devenind principala sursa de venituri in India. In septembrie 1564 Akbar se casatoreste cu fata lui Miran Mubarak Shah, conducator din Khandesh, luand-o cu el la Agra.
In 1565 incepe constructia fundatiei Fortului Agra, al carui inginer, sef proiectant, a fost Qasim Khan. Fundatiile au fost facute foarte adanc, cu ziduri de 3 yarzi grosime si 60 inaltime, fortul avand 4 porti. Au fost ridicate 500 de case cu ajutorul muncii a 4000 de zidari si 8000 de lucratori zilnic. 1000 de tauri au carat la carele care aduceau piatra rosie de la Sikri, iar 100 de barci aduceau piatra tocmai de la Delhi. A fost terminat in 15 ani si a costat 3500000 Rupii.
Akbar a fost primul rege care s-a gandit la unificarea tarii. Cei mai multi istorici il considera ca pe primul rege national. Dar ambitia de a fi conducatorul suprem al Indiei nu se putea realiza fara cucerirea Rajastanului. In 1567 cucereste Chittor, ordonand apoi masacrarea populatiei ceea ce-l face nepopular. Au fost ucisi 30000 de civili. E dificil sa explici cum un asa conducator rational a putut gandi astfel atunci.
In 1569 cucereste fortul de la Ranthambhor in mai putin de o luna, vestit loc pentru vanatorile regale de tigri.
In 1572 decide sa cucereasca Gujaratul. In acele vremuri Gujarat era condus de regi alesi si detrona\i de nobili, luptele de interese dintre rege si nobili divizand statul. In timpul acestor lupte Akbar il ajuta pe Aitimad Khan in schimbul Gujaratului. In 1573 cucereste Biharul si in 1574 Bengalul.
In 1575 Akbar ordona constructia Ibadat-Khana, casa cultului (religiilor), aflata in fata Jama Masjid. Ca si in traditia persana constructia era impartita in 4 holuri cu verande imprejur. Este timpul cand decide sa acorde atentie problemelor spirituale si indulgenta in discutiile privind religia. De altfel in acest scop a fost construita Ibadat Khana. Imparatul ocupa pozitia centrala si mergea separat la discutii, cele mai multe avand loc vinerea la amiaza. Initial, erau consultati numai islamicii, intoleranta afisata de inflexibilitatea participantilor facandu-l sa-si piarda respectul pentru ei. Mai tarziu, liderii religiosi ai altor religii ca hindu, jain, budisti, crestini etc. se vor alatura discutiilor din Ibadat Khana, Akbar asumandu-si rolul de interpret al legii din septembrie 1579.
In urma discutiilor cu lideri religiosi din toate religiile - zoroastrieni, ortodoxi, musulmani, crestini, evrei, jaini si hindu - el dezvolta o noua religie Din-i-Ilahi, sau Divina Credinta, care imbina toate punctele bune ale tuturor religiilor. Ideea era de a uni pe toti indienii sub un conducator. Pe langa toleranta religioasa a avut si inovatii in politica, ridicand la rang inalt in posturi ale administratiei pe multi printi rajputs si hindu merituosi. Da exemplu personal prin casatoria cu o indianca, aboleste Jaziya, taxele pentru nemusulmani. Interferenta cu alte religii si idei il face pe Akbar deschis, nefiind un fanatic musulman, chiar in anumite zile parasind mancarea nevegetariana pentru cea vegetariana. A abolit multe taxe pentru nemusulmani, toate acestea in urma dezbaterilor din Ibadat Khana cu oameni diferi\i si de idei contrare. Ii placea sa asculte punctele de vedere ale oricarui participant chiar daca erau impotriva. Discutiile se purtau si despre originile diferitelor religii. Misionarii din Goa, vazand interesul lui pentru crestinism, au gresit insa cand au vrut sa-l converteasca, abia dupa 2 ani realizand ca interesul lui era pur academic. Altadata Akbar il primeste pe profesorul de jainism Hirvijaya Suri impreuna cu 60 de calugari la Fatehpur Sikri pentru a studia jainismul timp de 2 ani. Influenta se produce si in modul de a se hrani si in abandonarea vanatorii. Toate acestea insa ii aduc rebeliuni in Bihar si Bengal. Victoria impotriva lor e sarbatorita in 11 martie 1582 prin 18 zile de sarbatori la Fatehpur Sikri, unde Diwan-e-Aam a fost decorat cu aur si matase.
La 13 februarie 1585 printul Salim se casatoreste ca fata lui Raja Bhagwant Das din Amber tot ca o continuare a politicii lui Akbar de a avea relatii cu razboinicii rajputs. Akbar este cel care primeste prima delegatie engleza formata din 3 negustori: John Newberg, Ralph Fitch si Wiliam Leeds care aduc prima scrisoare a monarhului britanic catre partenerii indieni. De retnut ca scrisoarea vorbeste in termeni laudativi despre faptele lui Akbar ce au ajuns pana la curtea reginei Elisabeta I. In 1585, dupa moartea lui Mirza Hakim, conducatorul Kabulului, isi intinde frontierele la nord prin cucerirea Kashmirului si a Kabulului. Pentru urmatorii 13 ani Akbar muta capitala la Lahore. Este cucerit Deccanul apoi se intoarce la Agra si Fatehpur Sikri in 1601. Intre 1589-1595 printul Salim se razvrateste, declarandu-se rege al Allahabadului. Dar Akbar, la interventia sotiei si mamei lui Salim incheie un compromis care insa nu va dura mult dat fiind inclinatiile acestuia pentru alcool si opium. In 1604 Akbar vrea sa porneasca o campanie impotriva lui, dar o amana din cauza mortii mamei sale. Sub pretext ca vine sa prezinte condoleante, Salim se preda lui Akbar. In 1605 moare printul Daniyal ca urmare a excesului de alcool. In 1588 un lup il musca de picior, moartea fiului tanar si neintelegirile dintre ceilalti marcandu-l profund. Ultimul act al lui Akbar e acela de a pune turbanul sau regal pe capul printului Salim. In 15 octombrie 1605 Akbar, unul din cei mai mari conducatori ai Indiei trece in istorie. Moare in Fortul Agra dupa 49 de ani de domnie in pace si sanatate. Corpul sau e depus in mausoleul de la Sikandra, la 10 Km de Agra in drum spre Mathura, ale carei fundatii fusesera incepute de Akbar.
JEHANGIR
Dupa Akbar urmeaza la tron Salim, incoronat la 24 octombrie 1605 la fortul Agra, botezandu-se imparatul Jehangir “marime a lumii”. Cel mai mare eveniment a fost casatoria cu Mahrunnissa in 1611, supranumita Noorjahan sau Lumina Lumii, fata nobilului persan Mirza Ghiyas Beg si vaduva a lui Sher Afgan. Noorjahan era o femeie de o rara frumusete, cu o minte sclipitoare si de o inalta tinuta culturala. Pentru 15 ani a fost o virtuala conducatoare a imperiului Mugal. Au fost batute in acel timp si monezi in numele ei, care apare la loc de cinste pe toate firmanele imperiale. Tatal ei a fost facut prim ministru, iar fratele, Asaf Khan, devine ministru al Curtii. Casatoria fetei lui Asaf Khan, Arjumand Banu (mai tarziu Mumtaz Mahal) cu fiul favorit al lui Jehangir, prin\ul Khurram (mai tarziu Imparatul Shah Jahan) mareste puterea familiala si prestigiul lui Noorjahan. Una din inscriptiile de pe o moneda spune totul: “din ordinul imparatului Jehangir, aurul are 100 de splendori adaugate lui prin primirea numelui Noorjahan, regina Begun”. Jehangir se dovedeste un mare cunoscator in arta picturilor miniaturale cu reprezentari ale vietii de curte, vanatori si lupte, interesul pentru ele fiind cultivat in scoli speciale. Maretia de la curtea lui Jehangir e descrisa de doi calatori englezi, capitanul William Hawkins sosit in 1608 cerand permisiunea din partea regelui Angliei James I de a face comert cu India, urmat de Sir Thomas I Roe, ambasador aici. Una din ceremoniile Durbarului (Durbar insemnand curtea) descrie cantarirea imparatului in aur, argint si bijuterii, de ziua sa. In 1622 Noorjahan isi pierde tatal caruia ii construieste intre 1622-1628 un mormant din marmura alba cu intarsi din pietre semiprotioase, precursor al Taj-ului. Ultimii 5 ani sunt grei pentru Jehangir dat fiind rebeliunea fiului sau, printul Khurram impotriva dorintei reginei Noorjahan de a fi favorita. Khurram ataca fortul dar e batut de armatele regale, fugind impreuna cu sotia, dar dupa 3 ani isi cere iertare tatalui fiind de accord sa-i trimita cei doi fii, Dara Shikoh si Aurangzeb ca ostatici la curtea regala, el retragandu-se la Nasik. Din cauza vinului si a opiumului, starea lui Jehangir se inrautateste si la 28 octombrie 1627 moare calatorind de la Kashmir la Lahore. Ultimele cuvinte au fost: “Numai Kashmir!”, un loc pe care imparatul l-a iubit atat de mult! Dupa moartea sa, Noorjahan incearca sa introneze pe ginerele ei Shahriyar casatorit cu fata sa Ladhi Begum din prima casatorie. Dar fratele ei, Asaf, a carui fata era casatorita cu printul Khurram, il instiinteaza pe acesta. Shah Jahan, viitorul imparat, vine in mare graba la Agra. Realizand ca jocul ei va cadea, Noorjahan se retrage din viata publica cu o pensie de 2 lakhs Rupii (200000) si isi dedica ultimii 18 ani ai vietii construind mormantul so\ului si pe al ei in Lahore. Azi cele doua morminte sunt despartite de o cale ferata!
SHAH JAHAN
Printul Khurram, cunoscut in istorie ca Shah Jahan, s-a nascut in 5 ianurie 1592 la Lahore. A fost fiul imparatului Jehangir si al printesei rajput Manmati. La nastere, astrologii i-au prezis mult noroc. Si a avut din plin! Bunicul sau, imparatul Akbar a fost foarte bucuros la nasterea sa pentru ca-i promisese uneia din sotiile sale ce nu avea copii, sa-l adopte. Tot el a fost cel care i-a dat numele de Khurram ceea ce inseamna Fericitul.
In mai 1612 se casatoreste cu Arjumand Banu Begum, cea care avea sa fie cunoscuta mai tarziu drept Mumtaz Mahal, daruindu-i acestuia 14 copii dintre care numai 7 vor supravietui: Jahanara Begum nascuta la 23 martie 1614, Dara Shikoh la 20 martie 1615, Shah Shuja la 23 ianuarie 1616, Roshanara Begum la 24 august 1617, Aurangzeb la 24 octombrie 1618, Murad Bakhsh la 29 august 1624 si Gauhar Ara Begum la 7 iunie 1631.
Din ratiuni politice se casatoreste in 1617 cu fata lui Shahnawaz Khan. Shah Jahan a fost fiul favorit al lui Jehangir si al lui Akbar datorita curajului si ambitiei sale. In 12 octombrie 1617 dupa victoria din Deccan, imparatul Jehangir ii acorda titlul de Shah Jahan. Peste ani avea sa intampine rezistenta din partea sotiei tatalui, Noorjahan, frumoasa si ambitioasa femeie care se va implica direct in problemele imperiului. In octombrie 1627 Jehangir moare la Rajouri in drumul de intoarcere catre Lahore din Kashmir, iar in batalia succesiunii la tron se formeaza 2 grupuri: unul avandu-l ca pretendent pe Shahriyar sustinut de Noorjahan si celalalt de fratele acesteia, Asaf Khan, sustinator al lui Shah Jahan.
In 4 februarie 1628 Shah Jahan, cel mai semnificativ dintre marii imparati mugali, e incoronat in Fortul Agra, incepand un regat considerat de istorici drept cel mai stralucit din istoria Indiei. Primul act e omorarea pretendentilor la tron si a urmasilor acestora. Pentru urmatoarele 18 luni a trait fericit la Agra impreuna cu sotia si familia sa. Dar, apoi au inceput tulburarile din Deccan. Dat fiind sistemul de guvernare caracterizat ca despotism militar, monarhii dinastiei mugale isi petreceau viata mai mult in campanii. Intr-una dintre ele merge spre sud, spre Burhampur, acompaniat de sotia sa, Mumtaz Mahal, ca de obicei. Obtine repede victorii, dar in 7 iunie 1631 se intampla tragedia de la Burhanpur, cand Mumtaz moare la nasterea celui de-al 14-lea copil, dupa o casatorie fericita de 19 ani. Aceasta il socheaza atat pe imparat incat parul i se albeste. Pentru 2 ani muzica nu s-a mai auzit la curte. Se spune ca iubirea lor a fost atat de mare incat pe patul mortii Shah Jahan i-a promis sotiei ca o sa-i indeplineasca cele doua dorinti: de a nu se mai casatori si de a-i inalta un mormant neasemuit. Astfel, Taj-ul va deveni un simbol al iubirii, daca nu al suferintei!
Abia in 1633 cu prilejul casatoriei fiului sau Dara Shikoh via\a de la curte reintra in normal. Fastul si petrecerea vor fi costisitoare.
In 1647 Shah Jahan se imbolnaveste, lupta pentru succesiune fiind apriga intre cei 4 fii: Dara, favoritul lui Shah Jahan, care avea provinciile Allahabad, Punjab si Multan, Shuja care era guvernator al Bengalului, Aurangzeb vice rege in Deccan si Murad care guverna in Malwa si Gujarat. Cei 3 frati s-au inteles sa-l detroneze pe Dara, dar pana la urma Aurangzeb va juca duplicitar, alungandu-i pe ceilalti, fie prin suprimare, fie prin inchidera lor ca de altfel si a tatalui, Shah Jahan timp de 8 ani pana la mortea acestuia, in fortul construit de el insusi.
Shah Jahan era de statura medie, cu ochi negri si cu un neg pe partea stanga a nasului. Avea o voce dulce si vorbea elocvent persana. Fiind foarte religios se trezea cu 2 ore inainte de rasaritul soarelui mergand in moscheea particulara, stand pe carpeta si rugandu-se. Mergea apoi in Jharoka darshan unde publicul avea acces liber si unde facea dreptate chiar si impotriva inaltilor oficiali ai guvernului, fara asistenta sau intermediari. Tot aici ii placea sa priveasca noii elefanti capturati. Dupa o ora de incantare mergea in Diwan-e-Aam unde rezolva dorintele celor sositi aici inca de la ora 7,40. Vizita apoi Diwan-i-Khas, dupa care viziona lucrari de arta, picturi si broderii. Conferintele secrete le tinea in Shah Burj. Intra apoi la harem dupa care se odihnea un timp. La ora 3 dupa amiaza mergea la Divan-e-Aam pentru a inspecta garzile, apoi se ocupa de muncile administrative. Seara asculta muzica si privea luptele de cerbi. Ultima intalnire avea loc la 8 seara inainte de a se retrage in harem. Sfarsitul zilei si-o petrecea ascultand cantecele doamnelor. La ora 10 noaptea se retragea pentru odihna ascultand subiecte despre calatorii, istorie sau din viata sfiintilor. Vinerea ii placea sa asculte preferata autobiografie a lui Babur. Ii placeau muzica si dansul, pasiuni care l-au facut sa traiasca in grandoare, dragoste pentru frumos si maretie. Vesmintele uimitoare, tronurile impunatoare, carpetele scumpe, primirile somptuoase si serbarile costisitoare erau ceva obisnuit la curtea sa.
Dar gloria lui Shah Jahan e vizibila mai ales in arhitectura unde se concentreaza mai mult ca in literatura, construind monumente de nedepasit. A inteles foarte bine stiinta arhitecturii, examinand fiecare plan cu experti inainte de aprobarea finala. Era stapan pe ceea ce stia si foarte ambitios. Vanitatea sa a determinat aparitia magnificelor constructii, iar ambitia sa a facut ca ceea ce construia sa fie de neegal. Pentru exemplificare e deajuns sa amintim pe cele de la AGRA: Taj Mahal, Diwan-e-Aam, Diwan-i-Khas, Moti Masjid, Khas Mahal, in fortul Agra: Muthamman Burj sau cele din Delhi: Red Fort, Jama Masjid, moscheile din Ajmer, Kashmir, Lahore, Ambala, Faizabad, Gwalior, Kabul,….
Shah Jahan a renovat si multe dintre constructiile fortului: Moti Masjid – comparata intr-o inscriptie persana cu o perla perfecta (intre 1636 – 1637), urmand apartamentele regale si Diwan-i-Khas. Palatul sau regal, Khas Mahal a fost construit in 1637 si era alcatuit din 3 cladiri cu fata spre Yamuna. Celebrului Tron Paun din Diwan-i-Aam i-au trebuit 7 ani pentru a-l termina si a costat 1 crore rupii la acea vreme. Tronul avea cele 5 picioare din aur, iar canapeaua era inconjurata de 12 stalpi din smarald in varful carora erau cate 2 pauni cu rubine, smaralde, diamante si perle. Agra isi pierde insa din importanta cand Shah Jahan construieste un nou oras Shahjahanabad (azi in Old Delhi) si muta aici capitala in 1648. In 1657 Shah Jahan se imbolnaveste serios si merge in covalescenta la Agra lasand guvernul in mainile fiului sau favorit Dara Shikoh. Dar ceilalti fii mai tineri, Shah Shuja, Aurangzeb si Murad Baksh care erau guvernatori ai Bengalului, Deccan si Gujarat, auzind stirea, merg spre Delhi sa o conteste. Repet istoria tocmai pentru a accentua caracterul lui Aurangzeb care merge pana acolo incat puterea mugala ajunge sa se destrame. In zadar incearca Shah Jahan sa-i potoleasca caci ei cer ”coroana sau cosciugul”. In razboiul civil ce urmeaza, Aurangzeb care nu era in gra\iile imparatului iese invingator si soseste in Agra unde asediaza fortul. Shah Jahan incearca sa-l pacifice oferindu-i celebra sabie “Alangir”, dar Aurangzeb taie alimentarea cu apa. Dupa numai 3 zile, batranul imparat se preda. Aurangzeb il inchide in Fortul Agra unde traieste 8 ani nefericiti privind la fata sa Jahanara si la mausoleul inchinat sotiei. Istoria se repeta, Shah Jahan, care si-a inceput conducerea regatului cu varsare de sange, sfarseste la fel: cei 3 fii ai sai, Dara, Shuja si Murad impreuna cu nepotul sau sunt omorati sau inchisi de Aurangzeb. De asemeni, el impune multe restrictii tatalui sau care era inchis. Luptele de elefanti atat de iubite de Shah Jahan sunt intrerupte, iar materialele de scris ii sunt rationate. Atat de ravnitele bijuterii ale curtii i-au luat 14 ani unui expert numai pentru a le evalua! Sfarsitul avea sa vina pe 22 ianuarie 1666, cand Shah Jahan moare privind lung catre Taj Mahal din turnul octagonal, Musamman Burj (sau turnul Jasmine) pe care-l construise pentru Mumtaz. Corpul sau e dus cu barca la Taj unde e inmormantat alaturi de sotia sa. Dupa moartea sa, Aurangzeb zmulge de pe morminte multe dintre pietrele pretioase. In pofida celor ce aveau sa urmeze, Taj-ul a ramas parca de neatins bucurand si azi sufletele vizitatorilor de pretutindeni ce-l asalteaza zilnic.
AURANGZEB
Prin firea sa, Aurangzeb era autoritar si suspicios, astfel ca multi dintre suporteri ii devin dusmani. Rascoale ale sikhs-lor in nord-vest, ale rajputs-lor in vestul mijlociu, iar in sud cele ale lui Marathas, ii slabesc puterea. Ca si tatal sau isi incepe domnia prin pavarea drumului catre tron cu sange si omoruri ale pretendentilor la tron. A fost un mare fanatic si a facut greseala de a parasi Agra pentru departele Deccan. Aurangzeb pleaca spre Deccan si nu se va mai intoarce in Delhi. Dupa moartea sa, in 1707, urmeaza confuzia si haosul, iar pentru Agra vine lovitura finala cand devine scena certurilor intre guvernatorii mugali. Spre deosebire de ilustrii sai stramosi el are un simplu mormant la Daulatabad. Prin el maretia Imperiul Mugal ia sfarsit caci cei care urmeaza nu mai sunt asa importanti.
In 1716 Jats din Bharatpur condusi de Suraj Mal captureaza Agra. In 1770, generalul Marathas Mahadjiscindia captureaza fortul din mana Jats. In acelasi timp puterea britanica creste, iar generalul Lake preia fortul. Planuind sa trimeata Marele tun din Agra drept trofeu de razboi in Anglia, sfarseste prin rasturnarea lui in apa dat fiind greutatea acestuia.
In 1803 Agra e anexata de britanici si devine capitala provinciei de vest. Desi influenta britanica creste zi cu zi, totusi, majoritatea populatiei isi urmeaza vechile traditii, ritualuri si reguli. In timpul razboiului de independenta Agra a fost scena unor lupte grele, englezii baricadandu-se in fort. Dupa ce anexeaza Awadh, britanicii muta capitala provinciei la Allahabad in 1868. Odata cu venirea englezilor Agra intra in umbra Callcutei si a viitoarei capitale, New Delhi.
Dar “poezia in piatra” ramane marturie pentru viitoarele generatii, datoria fiecarui indian fiind aceea de a o pastra pentru a ne minuna cu totii.
Astfel ia sfarsit istoria Agrei, un oras vechi care a vazut maretia si caderea multor regi si imparati!
Aceasta
a fost Agra cu Taj Mahal, Perla Coroanei Mugale, si, atat timp cat nu ai termen
de comparatie, ramane intr-adevar una din minunile lumii.
Poate
fi considerata asa fara teama de a gresi!
FORTUL AGRA
Constructia fortului din masive pietre rosii pe malul Yamunei a fost inceputa de imparatul Akbar in 1565 si a continuat pana in timpul nepotului sau Shah Jahan. Daca in timpul lui Akbar fortul se constituia excesiv ca o structura militara, in timpul lui Shah Jahan incepe sa arate a palat. Colosali pereti dublii se inalta peste 20 de metri si se intind pe o suprafata de 2 km si jumatate. Inauntru contin mai multe uimitoare cladiri ce formeaza un mic oras. Moti Masjid, Perla Moscheei, construita de Shah Jahan din marmura alba, este socotita ca cea mai frumoasa din India. Singura poarta de intrare e Amar Singh Gate. Iata cateva dintre cladirile care atrag atentia vizitatorului chiar si dupa atatea secole:
Diwan-i-Am, sala audientelor publice, construita de Shah Jahan prin inlocuirea vechii structuri de lemn. Predecesorii sai au dat o mana de ajutor la construirea ei, dar, indiscutabil, se simte influenta lui Shah Jahan in sala tronului prin folosirea tipicei incrustari a marmurei. Acesta era locul unde imparatul intalnea oficialii si asculta pe cei ce veneau cu petitii. In apropiere, se afla mica Nagina Masjid sau Gem Mosque. O usa conduce de aici spre Bazarul doamnelor, unde soseau femei comerciante cu lucruri pentru doamnele curtii mugale. Nu era permisa insa intrarea barbatilor, exceptandu-l pe imparatul Akbar care s-a distrat copios vizitandu-l deghizat in femeie.
Diwan-i Khas – sau camera audientelor private, a fost de asemeni construita de Shah Jahan intre 1636 si 1637. Aici erau primiti demnitarii importanti si ambasadorii straini. Are doua camere legate prin 3 arcuri. Faimosul tron Paun a fost adus aici inainte de a fi mutat la Delhi de Aurangzeb. Mai tarziu a fost trasportat cu caruta in Iran, iar acum se afla la Teheran.
Octogonal Tower – se afla langa Diwan-i-Khas si mica, dar intima, Mina Massjid. Aici e locul unde a murit Shah Jahan dupa 8 ani de inchisoare in fort. Turnul are priveliste catre Yamuna si e considerat cel mai bun punct de unde se poate vedea Taj-ul, parca special construit de imparat pentru a vedea de aici mausolelul construit in memoria frumoasei sale sotii, Mumtaz Mahal.
Palatul lui Jehangir – se crede ca Akbar ar fi construit acest palat ca cea mai mare resedinta privata din fort pentru fiul sau, fiind primul semn al schimbarilor de la statutul militar al fortului catre o luxoasa locuinta. Palatul afiseaza interesante stiluri arhitectonice de tip hindu ori din Asia centrala, in contrast cu stilul unic mugal dezvoltat in timpul lui Shah Jahan.
Khas Mahal – se constituie ca o frumoasa structura din marmura fiind folosit ca palat privat, ale carui camere erau o chemare spre o placuta odihna in timpul verilor calduroase. Sistemul cu ferestre bine orientate si canalele de apa faceau ca in interior sa nu suferi de caldura.
Shish Mahal – sau Palatul oglinzilor era destinat haremului, unde doamnele se imbracau, inconjurate de pereti incrustati cu oglinzi sub\iri si mici. In fata Palatului se afla un bol mare contruit dintr-o singura piatra si sculptat pe dinafara numit Hauz-i-Jehangir in care sotia acestuia, Noorjahan, obisnuia sa faca ulei eferic din trandafiri.
Alte cladiri interesante:
Jama Masjid – situata peste calea ferata a portii Delhi a Fortului Agra a fost construita de Shah Jahan in 1648. Interesanta aici este o inscriptie care afirma ca a fost construita in onoarea fiicei sale favorite, Jahanara, despre care se crede ca ar fi fost inchisa impreuna cu tatal de catre Aurangzeb, fiul imparatului. Surprinde lipsa minaretelor specifice.
Itimad-ud-daulah – aflat pe malul opus al Yamunei, la nord de fort, are mormantul sefului ministrilor lui Jehangir, persanul Mirza Ghiyas Beg, a carui fata Noorjahan era sotia imparatului Jehangir. Noorjahan a construit mormantul intre 1622 si 1628 in stil similar celui pentru Jehangir langa Lahore (Pakistan). De remarcat ca a fost prima structura mugala total din marmura si s-a folosit pentru intaia data procedeul “pietrei dura”, tipica Taj Mahal-ului. Alte cladiri marcante: Macchi Bhavan, Nagina Mosque, Meena Bazar, Mina Masjid - moschee particula, Golden pavillions…
Mausoleul lui Akbar – situat la 4 Km nord-vest de Agra, mausoleul celui mai mare imparat mugal se afla in centrul unei gradini linistite, la Sikandra. Akbar a inceput el insusi constructia cu motive si stiluri islamice, hindu, budiste, jaine si crestine – ca o sinteza a religiei filozofice dezvoltate de el, numita Din-i-Ilahi. Cand Akbar a murit, mormantul a fost terminat de fiul sau Jehangir care a modificat esential planurile originale. Ca si mormantul din Delhi al lui Humayun, se constituie ca unul din locurile de interes in studierea graduala a evolutiei lucrarilor ce au culminat cu aceea a Taj Mahal-ului. Sikandra e numele dupa sultanul Sikander Lodi, 1488-1517, era predecesoare a cresterii puterii imperiului Mugal pe subcontinent.
FATEHPUR SIKRI
Imperialul Fatehpur Sikri – acest magnific fortificat oras al fantomelor, considerat cel mai extraordinar oras medieval din India, a fost capitala a imperiului Mugal intre 1571-1585, in timpul imparatului Akbar. Cu cativa ani inainte de aceasta nu era decat un camp de pietre parasit. Legenda spune ca Akbar, insultat de “armata de neveste” ce nu-i ofereau un baiat a facut un pelerinaj la sfantul musulman Shaikh Salim Chisthi aflat intr-o pestera langa Sikri. Acesta i-a prezis nasterea a 3 fii si, cand aceasta s-a adeverit, a fost atat de impresionat ca a construit un oras la Sikri, care, numai dupa 14 ani, a fost abandonat la fel de dramatic precum a fost construit – posibil datorita dificultatilor in gasirea apei. Akbar a mutat capitala la Lahore si astfel Fatehpur Sikri a fost parasit si asa aramas pana azi. Numai datorita Institutului Arheologic indian el a fost perfect restaurat constituind un exemplu de oras din timpul maretiei si splendorii epocii Mugale. Stand aici, Akbar a studiat mult timp religiile, altele decat islamul. Din discutiile purtate cu hindu, jaini, parsi si recent sositii iezuiti portughezi din Goa, si-a cladit o noua religie, numita Din-i-Ilahi, ce combina elemente din toate religiile importante, Fetehpur Sikri fiind o sinteza a impletirii stilurilor arhitectonice hindu, islamice si jaine. Cea mai frumoasa moschee, Jama Masjid – Dargah Mosque, contine elemente persane si desene hindu si se spune ca ar fi o copie a celebrei Mecca. Principala intrare, Poarta Victoriei (de 54 metri) comemoreaza victoria lui Akbar in Gujarat. O inscriptie in ceramica spune ca Isus a zis: lumea e un pod, treci peste el dar nu poti construi o casa; cei care spera pentru o ora - pot spera o eternitate!, ceea ce e foarte aproape de soarta pe care a avut-o orasul. In partea de nord a curtii e superbul mormant in marmura alba (dargah) al lui Shaikh Salim Chisthi construit in 1570. Ca si Akbar, care cu secole in urma era in cautarea unui fiu, femeile care nu au copii vin aici la mormantul sfantului si astazi pentru a se ruga. Paravanul cu gratare din marmura sculptata poate fi un exemplu de arta nemaiintalnita. Aici se afla si mormantul nepotului sfantului, Islam Khan. Partea de est a moscheei cunoscuta drept Shahi Darwaza (Poarta Regelui) a fost doar o singura data folosita de Akbar. Magnificele cladiri din Fatehpur Sikri pot fi impartite in doua categorii: religioase si seculare. Dintre cele religioase se impune Jama Masjid construita in cinstea sfantului Salim care are o poarta impresionanta de 176 picioare, Buland Darwaza ce comemoreaza victoria impotriva Deccanului. Alta este mormantul lui Shaikh Salim Chisthi din marmura alba terminat in 1581.
Cele seculare sunt:
- Panch Mahal, Ibadat Khana, palatul Astrologic;
- palatul lui Jodh Bai, construit si numit asa in cinstea mamei lui Jehangir, de origine hindu, fata maharajahului din Amber;
- Hawa Mahal (Palatul Vanturilor) de unde doamnele priveau evenimentele vremii;
- Birbal Bhavan construit in onoarea favoritului lui Akbar, Raja Birbal, despre care Victor Hugo spunea ca probabil altadata arata ca un mic palat sau o mare cutie de bijuterii;
- Kerawan Serai construit pentru vizitatorii comercianti si Hiran Minar ridicat peste groapa elefantului favorit al lui Akbar;
- Palatul construit pentru sotia crestina din Goa, Mayam – numit la vremea aceea Casa de Aur;
- Trezoreria cunoscuta ca Ankh Micholi in traducere “ascunde si cauta”, un joc pe care Akbar il juca cu doamnele din harem. A fost comoara imperiala, construit in ideea ca, umblareti curiosi, sculptati gen monstrii marini sugerau ca protejeaza comorile adancurilor. Tot aici se afla un loc dedicat astrologiei unde Akbar lua lectii de la un guru hindu;
- Diwan-i-Khas – sala audientelor particulare unde tinea discutiile cu preotii religiosi;
- Diwan-i Am – sala audientelor publice unde se afla o curte cu un gigantic joc Pachisi, pe vremuri folosindu-se drept piese de joc fete sclave.
Astfel ia sfarsit epoca unei capitale de numai 14 ani, semn ca inscriptia gasita pe unul din peretele ei avea dreptate:
“lumea
e un pod, treci peste el dar nu poti construi o casa; cei care
spera
pentru o
ora
- pot spera o eternitate!”
SI TOTUSI, KOH-I-NOOR
N-am putut rezista “ispitei” de a lasa pe altadata istoria celui ce pana in 1893 , inainte de a se descoperi numai putin celebrul diamant Excelsior, a fost cel mai mare descoperit vreodata. Dar nu ispita este pana la urma ci mitul si legendele care se leaga de ceea ce avea sa fie numit Muntele Luminii, piatra ce impodobeste coroana (folosita doar la incoronare) de stat a ultimului mare imperiu, am numit aici pe cel britanic.
Cand
Babur, intemeietorul imperiului Mugal soseste la Agra in urma bataliei de la
Panipat e intampinat de fiul sau Humayun care ii prezinta faimosul diamant
primit de la familia regala din Gwalior in schimbul protectiei.
Acest
magnific diamant care mai tarziu a fost numit “Koh-i-Noor” ceea ce inseamna
Muntele Luminii a fost evaluat de Babur ca fiind pretul a “doua zile si jumatate de
hrana pentru intreaga lume”.
El
a avut o istorie foarte zbuciumata. Iat-o:
A
fost cel mai mare diamant descoperit vreodata in India fiind numit si Marele
Diamant Mugal, avea 787 carate, si a fost descoperit in minele de la Golconda,
ulterior fiind taiat de venetianul Hortentio Borgis.
Comerciantul
francez de bijuterii Jean Baptiste Tavernier il descrie in 1665 ca pe o mare
piatra roz de forma unei coroane cu un mic defect la baza si o mica pata in
interior.
In
prezent nu se stie exact drumul parcurs, multi crezand ca oricare din diamantele
Orlov sau Koh-i-Noor probabil au fost taiate din acesta dupa pierderea lui in
urma asasinarii proprietarului Nadir Shah in 1747, regele Persiei, cel care dupa
jefuirea orasului Delhi il transpota in Iran impreuna cu nu mai putin faimosul
Tron de Aur Paun al lui Shah Jahan.
Koh-i-Noor
este diamantul cu cea mai spectaculoasa istorie din existenta unei pietre
pretioase, dar si cea mai lunga si foarte controversata in timp.
Ini\ial
o bucata de taietura din piatra Mugala avand
191 carate a fost retaiata, in 1852 la Garrads in Londra, pentru a-i mari lumina
si stralucirea intr-una de 109 carate, pu\in adanca si
ovala, insa se pare cu
rezultate nu dintre cele mai bune.
Potrivit
unor experti, Sultanul Ala-ud-Din Khalji e creditat ca luind bijuteria in 1304
de la Raja Malwei (Madhia Pradesh) a carei familie o mostenea de multe
generatii.
Alti
scriitori l-au identificat pe Koh-i-Noor cu diamantul dat de Humayun tatalui sau
Babur. Humayun se pare ca-l primise in dar in schimbul protectiei de la familia
regala din Gwalior, in urma rasunatoarei victorii de la Panipat din 1526.
Altii
cred ca provine de la minele din Kollur de pe raul Krishna si a fost prezentat in 1656
imparatului mugal Shah Jahan. Este si motivul pentru care am scris
aceste randuri.
Mai
tarziu altii afirma ca el ar fi fost taiat din Marele Diamant Mugal descris de
comerciantul francez de bijuterii Jean Baptiste Tavernier in 1665, in urma careia lipsa
stralucirii si a formei il facea neplacut.
In
orice caz a facut parte din prada lui Nadir Shah impreuna cu frumosul Tron de
Aur Paun pe care acesta le jefuieste din Delhi in 1739 si le transporta in Iran.
Dupa moartea sa, cade in mainile generalului sau Ahmad Shah, fondatorul
dinastiei Durrani. Descendentul sau Shah Shoja dupa fuga in India e fortat sa
predea piatra lui Ranjit Singh, conducatorul sikh. Odata cu anexarea Pungab-ului
in 1849, Koh-i-Noor a fost “capatat” de britanici, fiind plasat printre
bijuteriile de coroana ale reginei Victoria.
El
a fost apoi incorporat ca piatra centrala a coroanei regale de stat pe care
regina Elisabeta a purtat-o alaturi de George VI la incoronarea din 1937.
Departe
de a fi o simpla piatra care poate fi usor uitata el a trecut dintr-o mana in
alta de-a lungul istoriei sale dat fiind atractia si aura incarcata de fabule si
mitologie. Iata si o alta versiune – indiana - de data aceasta: prima mentiune
despre el – afirma indienii – apare in Kurma Purana cand zeul apare in forma
unei broaste testoase pentru a suporta grutatea oceanului asupra zeilor si
demonilor. Aceasta zbatere a avut ca rezultat mai multe bijuterii, una dintre
ele, cea mai frumoasa, numita Kaustubh fiind inapoiata zeului.
Alta
poveste apare in cunoscuta Mahabharata unde bijuteria primita de zeu e numita
Samantak si era de un luciu si o frumusete nemaiintalnite. Binenteles ca a
devenit subiect de invidie pentru toti proprietarii urmatori pana cand a fost
recuperata de Krisna, incarnarea lui Vishnu.
Se
mai spune ca Alexandru cel Mare a obtinut diamantul de la regele indian Porus.
Dar marele cuceritor a fost atat de impresionat de cadoul regal incat i-a
returnat toate posesiunile, inclusiv diamantul.
Nu
prea multe se cunosc despre diamant pana la imparatul Humayun care i l-a facut
cadou regelui Persiei Shah Tahmasp ca semn al gazduirii sale in timpul exilului
de 14 ani. Dar se spune ca regele persan a returnat diamantul Indiei ca parte a
comorii trimisa sultanului Ahmednagarului in 1547.
Aproape
100 de ani au trebuit sa treaca pana cand diamantul a fost adus de un lucrator
lui Mir Jumla care la randul sau il face cadou imparatului mugal Shah Jahan.Va ramane la
imparatii mugali pentru urmatoarele doua secole. Odata cu sfarsitul
erei mugale, diamantul trece in stapanirea lui Nadir Shah impreuna cu intreaga
comoara ce cuprindea si celebrul tron de aur Paun. Dupa asasinarea lui Nadir,
nepotul sau e nevoit sa-l predea lui Ahmed Shah Abdali din Afganistan. Apoi
diamantul a fost taiat nereusit, greutatea sa reducandu-se de al 268 la 186
carate. Din nou isi schimba proprietarul revenind ambasadorului englez
Elphistone care l-a vazut pe bratara lui Shah Shuja, guvernatorul Peshawarului.
Shuja a fost fortat sa-l dea si el a fost dus de lordul Dalhousie in Anglia
drept cadou pentru regina Victoria in 1850. Piatra a fost retaiata de un expert
danez Vooranger si de la 186 de carate ajunge la 106. Daca la inceput fusese
purtat ca brosa sau bratara, acum el e montat in coroana regala britanica si e
expus impreuna cu bijuteriile coroanei in Turnul Londrei.
Desi
istoria Koh-i Noor-ului e plina de mistere – ca si cea framantata a Indiei –
cert este ca el impodobeste azi cea mai prestigioasa coroana regala a lumii care
e folosita doar o singura data: la incoronare!
Este de culoare
roz provenind din India fiind una din bijuteriile de coroana ale Romanovilor.
Are forma unei jumatati de ou si aproape 200 de carate. Potrivit legendei, de
mult, a fost folosit ca ochi al unui idol intr-un templu brahman in Mysore si a
fost furat de un dezertor francez care a scapat cu el la Madras. Alte povesti
spun ca fi facut parte din Marele Diamant Mugal al lui Nadir Shah, regele
persan. Dupa asasinarea lui e furat si vandut unui milionar armean pe nume
Shaffrass. Altele afirma cum ca ar fi fost cumparat de contele Orlov in 1774
pentru a recastiga favorul imparatesei Ecateriana a II-a cea Mare care l-a
montat in sceptrul imperial ce se afla azi la Moscova.
Diamantul
Cullinan
Este cel mai
mare diamant din lume avand 3106 carate cand a fost descoperit in 1905 in minele
din Transvaal din Africa de Sud. El poarta numele descoperitorului, Sir Thomas
Cullinan. In 1907 e prezentat regelui Eduard al VII-lea. A fost taiat in 9
pietre mari si 100 mai mici de I. J. Asscher si Compania din Amsterdam, faimoasa
in taierea diamantului Excelsior,
care pana la descoperirea lui Cullinan fusese cel mai mare diamant cunoscut.
Acum pietrele taiate fac parte din bijuteriile coroanei britanice.
Cele mai mari doua sunt si cele mai mari diamante cunoscute, iar cel mai
mare din cele doua se numeste Marea Stea a Africii sau Cullinan I avand 530,2
carate si se afla in sceptrul englez. Celelalte sunt cele mai valoroase dintre
bijuteriile ce impodobesc coroana engleza de stat, cel care are 317 carate fiind
denumita si Cullinan II sau A Doua Stea a Africii.
Diamantul
Excelsior
Pana la descoperirea
diamantului Cullinan in 1905 era cel mai mare diamant cunoscut in lume. Cand a
fost descoperit de un lucrator al minelor De Beers in 30 iunie 1893 la
Jagrsfontein, in Africa de Sud, avea 995 carate si era de culoare alb-albastra.
A fost taiat abia in 1904 dupa lungi studii de catre I.J. Asscher si Compania
din Amsterdam in 21 de pietre de la mai putin de 1 carat pana la mai mult de 70
carate. In aceeasi mina unde in 1870 s-a descoperit primul diamant de 50 carate,
s-a descoperit si diamantul Reitz in
1895 de 650 carate care mai tarziu a fost taiat in diamantul Jubileu
(Jubilee) de 245 carate in 1897 cu ocazia jubileului de diamant al reginei
Victoria.
Deci:
1.
Cullinan 3106 c,
1905, descoperit in Africa de Sud,
A
fost taiat in 9 pietre mari si 100 mici: face parte din bijuterile coroanei
britanice. Taieturi realizate de I. J. Asscher si Compania din Amsterdam:
a. Cullinan I – Marea Stea a
Africii 530,2 c, fiind CEL MAI
MARE si se afla in sceptrul imperial englez.
b. Cullinan II – A
Doua Stea a Africii, 317 c, este
AL
DOILEA si se afla pe coroana engleza de stat.
2.
Reitz
650 c, 1895, descoperit in Africa de Sud
-
taiat in Jubileu
245 c (in 1904 dupa lungi studii de catre I.J. Asscher si Compania din
Amsterdam)
-
apartine bijuteriilor coroanei engleze (darul de
jubileu primit de regina Victoria).
3.
Excelsior 995 c,
1893, minele De Beers, alb-albastru
-
taiat in 21 pietre de la 1c pana la peste 70c.
4. Orlov
200 c,
culoare roz, India, cumparat de contele Orlov in 1774,
se pare ca ar fi facut
parte din Marele Diamant Mugal.
- este pe sceptrul imperial si se afla la Moscova.
5.
Marele Diamant Mugal 787 c cu istorie controversata, din care e taiat
- Koh-i-Noor, 191 c initial
-
retaiat in 1852, 109 c, de Asscher la Amsterdam
-
e piatra centrala de pe coroana de stat
britanica
Este faimosul tron de aur furat din India in 1739 de persanul Nadir Shah. Din el au ramas numai reproduceri, constituind simbol al monarhiei persane sau iraniene. Originalul a fost construit de Shah Jahan ca unul din cele mai splendide tronuri vreodata lucrate. 7 ani i-au trebuit pentru a-l termina si a costat 1 crore rupii la acea vreme. A fost asezat pe trepte din argint si avea 5 piciare din aur incrustate cu bijuterii, canapeaua fiind inconjurata de 12 stalpi din smarald in varful carora erau cate 2 pauni poleiti si emailati, cu insertii de pietre pretioase ca diamante, rubine, safire si perle. Inainte de a parasi India, Nadir a avut un divan facut in acelasi stil pe care l-a luat impreuna cu tronul Paun in Iran pentru a le pierde apoi pe amandoua in lupta cu kurzii ce le-au dezmembrat si au impartit pietrele pretioase si metalele. Mai tarziu tronul Paun sau divanele (reproduceri desigur dupa original) au fost facute de sahii urmatori, Fath Ali Shah fiind notabil (1797-1834). Scaunele, asa zise tronuri, folosite de cei 2 sahi Pahavli la incoronarile lor (1926, 1941) au fost reproduceri datand din timpul dinastiei Oajar.
INDIEI
Nu pot incheia fara cateva cuvinte despre acest pamant al misterelor, India!
Despre India se spune deseori ca nu e o tara, ci un continent, iar comparatia nu e departe de adevar caci de la nord la sud si de la est la vest, oamenii sunt diferiti, limbile sunt diferite, tara e diferita!
Nici o alta tara nu-ti arata atat de multe varieta\i la un loc pe cat India ofera! De aceea intotdeauna te reintorci la aceasta uimitoare varietate care se cheama India, caci este un loc in care daca o data ai fost iti patrunde in sange!
India e departe de a fi tara cea mai usor de traversat. Simbolic vorbind India e un triunghi cu baza pe inaltimile Himalaiei si varful catre Sri Lanka. E adevarat, greu de trecut prin saracia care te poate dobori ori birocratia care se aseamana cu linistea de sfant, daca nu de mormant!
Aici intalnesti intriganta regiune tibetana de la Ladakh, mai la sud e bazinul raului sfant Gange, cu Varanasi, locul cu pelerini care nu-si doresc altceva mai sfant in viata decat sa ajunga aici, si, atunci cand Karma le e prielnica, sa moara; apoi capitala cu cele doua neaceleasi New Delhi si Old Delhi, contrastante ca si numele pe care le poarta, Agra – importantul centru turistic cu atractia mirifica a Taj Mahal-ului, Khajuraho, complexul de temple milenar. Urmeaza apoi campia care atinge marea in golful Bengal, unde te intampina Calcuta – un oras unde simti suma enormelor probleme ale Indiei. Catre sud, spre mijloc, se inalta platoul Deccan unde gasesti orase hindu si din regatul musulman, dar si centre moderne construite intr-un Bombay cat o … Romanie (ca populatie fireste!), unde “zgomotul” banilor e trecut prin sita bursei, sau Silicon Valey-ul indian de la Bangalore, oras destinat stiintei si cercetarii. Plajele renumite de la Calangute, Bogmalo ori Vagador, Miramar, Dona Paula, Singuerim, Candolim, Anjuna, Colva, Mabor, Palolem, Bambolim, Cavelossim ori Caranzalem te inveselesc in Goa, alaturi de hoteluri luxoase si locuri vechi amintind de o istorie de fala a imperiilor portughez, olandez, danez, francez ori britanic. Tot aici in nordul Maharastrei la Elora si Ajanta, cat si la cativa kilometri de Bombay, pe mare, in insula Elephanta, esti impresinat de vestigiile unei civilizatii de cateva ori milenara, in egala concurenta cu cele mai vechi de pe pamant. Iar pentru justificare e de ajuns sa facem trimitere catre civilizatiile Mohenjodaro si Harappa aflate acum pe teritoriul Pakistanez, premergatoare civilizatiei indusului de la 2700 i.e.n.
Spre varful triunghiului, in sud, descoperi Madras, Pondichery, Tamil Nadu si fostul Ceylon, acum republica Sri Lanka.
Venind
in India ai posibilitate de a o cunoaste pe doua cai sau mai bine zis din doua
unghiuri diferite: cel turistic si cel al omului obisnuit, coborat in mijlocul
cotidian.
Daca
in primul caz, ochiul grabit al vizitatorului “scapa” aspectele mai putin
obisnuite intr-o civilizatie care intampina Mileniul III - si asta
pentru ca e impresionat de ceea ce vede “organizat”, in cel de-al doilea caz
esti izbit de contrastul si discrepantele intalnite la tot pasul (caci despre
mersul la pas prin India e vorba!) - si cand spun asta ma refer la mersul pe jos
prin lumea obisnuita unde alaturi de minunea de la AGRA ori luxul din hotelurile
apartinand lanturilor “Taj”, “Oberoi”, “Jaypee”, “Le Meridien”
…, chiar la doi pasi de ele se afla India - cea adevarata - cu contrastele ei
izbitoare dintre lux si mizerie, curat si murdar, bogati si saraci, neasemuit de
frumos si infect, cultura si incultura, intr-un cuvant - coexistenta dualismului
modernism – privitivism.
Aceasta este India – peste
tot auzi acest leitmotiv chiar din gura indienilor, si o spun cu mandrie! - iata
de ce am numit-o cea misterioasa. Pentru ca totusi, pana la urma, ajungi sa te indragostesti
aducandu-ti aminte de ea cu placere, mai ales dupa ce ai parasit-o. Cine iubeste India e atras mai puternic
cand e departe de ea alergand
cu mare placere cand revine desi, odata ajuns, intra in obisnuinta repede!
India e ca o amanta aleasa pe
care imediat ce ai parasit-o iti dai seama cat de mult iti lipseste!
Pana
la urma
India e ceea ce faci
cu ea si ceea ce doresti sa
fie. Daca
doresti sa
vezi temple aici gasesti in
profunzime, cu destule stiluri si tipuri ce pot incurca pe oricine. Daca-ti doresti o anume istorie, atunci India o are pe deplin, cu forturi, orase
abandonate, ruine la tot pasul, campuri de bataie, monumente in fata carora si
cei mai temuti incremenesc, chiar catedrale, unele dintre ele cele mai mari din
sud-estul Asiei si, pe deasupra, un noian de navaliri peste care a existat si
este inca
si azi, misterioasa Indie!
Vrei sa
vezi marea, ai atatea
locuri de ales
insotit de un soare teribil!
Pe timpul musonului renaste verdeata al carui verde e de nedescris!
Vrei sa
faci o plimbare in aer
curat, e de ajuns sa
urci catre Himalaya unde gasesti desertul si salbaticia pe
care
ti-o imaginai doar!
Iar daca
vrei sa
vezi India reala
faci o calatorie cu trenul sau automobilul
care nu sunt intotdeauna o distractie, dar cu siguranta
vor fi o experienta
de
neuitat, mai ales atunci cand lasi masina si masori totul cu pasul.
India e o totala experienta, e ca
un asalt continuu asupra cautarilor de sensuri, un loc atat de simplu incat esti
tentat la fiecare pas sa spui tot timpul “uite!” si un taram pe care nu-l
vei uita niciodata. De aceea vei reveni cu siguranta! Si, de oricate ori vei
reveni, nu vei ajunge sa spui vreodata ca o cunosti indeajuns. Misterul se impleteste cu misticul pe un taram incarcat de legende si mituri ale unor
vremuri indepartate ce par sa se deruleze aievea in fata noastra desi,
ciupindu-te, realizezi ca totusi esti in anul 2000, ultimul al unui mileniu
stralucit. Nu, nu este vis, ci o realitate greu de descris,
pana la urma un
mister pe care India si-l poarta cu mandrie la ea acasa, pe care o numeste camin!
In ultimii 4000 de ani structurile
sociale si religioase au avut de infruntat invazii, foamete, persecutii
religioase, revolutii politice si multe alte cataclisme. Putine tari se pot mandri cu o asa identitate dupa o asa de lunga istorie zbuciumata. A spune
despre India ca e numai un pamant al contrastelor e ca si cum ai spune despre
ceva adevarat ca
e evident, pentru ca
sunt putine state cu o asa vasta
scala
de diversitate cum o intalnesti aici.
Inevitabilele schimbari au atins societatea din ce in ce mai mult, dar tot atat
de adevarat e ca
la sate, India ramane aceeasi de mii de ani. Aici e posibil, ca nicaieri in lume, ca religia sa
fie de nedistrus, intervenind in orice aspect al vietii. Pentru cei educati in traditia liberala
vestica, “logica indiana”
poate semana cu ceva bizar, convulsionat si exasperant. Dar toate iti aduc in fata
o unica
cosmologie coerenta
care te sperie putin la inceput pentru ca apoi,
cu timpul, sa
inceapa
sa
te fascineze pur
si simplu!
Azi,
desi e o
democratie, cea mai mare din lume
dupa
cucerirea
Independentei, India e
mai mult o tara
a
diversitatilor
decat a
unitatii.
Este probabil locul cu cea mai mare diversitate a religiilor si sectelor. India a fost locul de nastere al hinduismului si budismului, suportul vital al zoroastrianismului (una din cele mai vechi religii de pe pamant) si casa jainismului (veche religie unica in India).
E clar! India e poarta ASIEI, un altfel de continent.
India
e guru
– centru al lumii, caleidoscopul religiilor putand
infuria, dar,
intelegandu-l, te poate aduce mai aproape de inima ei.
Dar despre toate
acestea - altadata - in
“Misterioasa
Indie”!
| Dan Zamfirache ® |
© Toate drepturile rezervate |
|
New Delhi |
Orice incercare de folosire sau reproducere |
| 1999 | a textului fara aprobarea autorului intra sub |
| incidenta legilor in vigoare! |