ROMA cu adevarat

1.       Spre Romania via Kuwait - Roma

Intr-adevar, Roma trebuie vazuta macar o data in viata! Se spune ca daca ai vazut Neapole poti muri fericit, dar Italia nu inseamna numai Neapole, Florenta, Genoa, Milano, Brescia, Padova, Venetia, Tivoli, Capri, Pompei, Calabria, Palermo ori Roma! Italia constituie unul din din cele mai mari si interesante muzee in aer liber. Roma  e unul dintre ele mult incercat de istorie si, ca un facut, dat fiind blestemul luptei impotriva crestinilor, e atat de crestinata incat urmele lui Cristos se afla peste tot! Cand m-am gandit la Roma eram la foarte mare departare, in India, la New Delhi, in o cu totul altfel de civilizatie, si ea foarte veche, cu peste 5000 de ani in urma. Si, asa cum musulmanii au ca tel in viata sa ajunga la Mecca, cum de altfel si indienii nu pot muri fericiti decat la Varanasi, Haridwar, Ayodhya, Mathura, Dwarka, Kauchipuram si Ujjain, orase considerate sfinte, la fel si pentru noi romanii – Roma trebuie vizitata!

O data - pentru ca toate drumurile duc la Roma – dar si pentru motivul ca originea noastra vine si din seva romana. Limba noastra, numele tarii - Romania - , romanii, sunt Trinitatea noastra latina! Dar mai ales Roma trebuie vazuta pentru incarcatura culturala pe care ti-o da cu prisosinta ca semn al trecerii cu folos prin viata.

Scriind aceste ganduri de la capatul unei lumi cu o civilizatie de 5 ori milenara - dupa ce am vazut cu adevarat Roma – realizez cat de coplesitoare e civilizatia europeana - singura ce s-a inaltat ca un Cristos si a renascut, de fiecare data superioara, moderna - semn al trecerii omenirii de la inferior la superior, de la conventional la neconventional, de la particular la global, de la natiune la superna\iune, cea a Uniunii Europene spre un al III-lea Mileniu.

Cu un program alcatuit dinainte, pe zile, aveam sa ne imbarcam de pe Indira International Airport pe unul din avioanele companiei Kuwait Airline in zbor spre Romania, pentru o vacanta dupa mai bine de 2 ani, binenteles cu escala in Kuwait City si Roma dat fiind mai putina mea placere de a calatori cu avionul! Cu toate acestea, remarc conditiile foarte bune de zbor, serviciul cat si profesionalismul echipajului: decolari frumoase, zbor echilibrat, lin si deconectant cu aterizari din acelea ca la carte ce imi dau curajul de a mai porni la drum cu … avionul!

2.       Kuwait City

          Keefak Kuwait? Ce mai faci Kuwait? par a spune familiarului oras-tara, caci nu e mai intins de 17 mii kilometri patrati.

          Dupa un zbor placut, suportabil ca durata, aproximativ 4 ore, limita mea de suportabilitate “printre nori”, aterizam pe micul dar cochetul aeroport numai in aplauzele mele, semn al bunului contact cu pamantul.

          Suntem asteptati si preluati de acelasi prieten d-l Paparoiu, consilierul Biroului comercial al Ambasadei, acelasi care ne-a primit in urma cu doi ani la Dubai. Din masina luam primul contact cu statul ce fusese invadat in 1990 de Sadam Husein. Interesant ca pana la inceputul secolului al XVIII-a Kuwait-ul nu a fost o entitate, teritoriul sau fiind unit cu Arabia, poporul fiind mult mai aproape de triburile de aici. Kuwait nu a facut parte niciodata din regiunea Basra chiar si in timpul califatului de la Bagdad.

Crearea Kuwait-ului se produce abia in prima decada a secolului al XVIII-lea, referirea facandu-se la doua perioade distincte: prima, cea a statului Kuwait sub suprematia otomana a Irakului si a Coastei de Est a Arabiei pana la 1871, cea de a doua de la campania lui Medhat Pasha din 1871 pana la primul razboi mondial din 1914.

Studiile istorice descopera ca aceste relatii ale statului otoman cu coasta estica a Arabiei incep pe la mijlocul secolului XVI cand acestia cuceresc Bagdadul in 1534 si Basra in 1546 pe care le folosesc  impreuna cu canalul Suez drept baze impotriva hegemoniei imperiului potughez in principalele puncte din Muscat, Hormuz si Bahrain. Dar in aceasta perioda hartile europene din secolul XVII si XVIII arata ca teritoriile unde erau incluse Emiratele Kuwait erau separate de frontierele Irakului otoman.

Numele Kuwait apare in harile europene in secolul XVII drept “Grane”, un diminutiv de la Qarn ceea ce in araba inseamna mica inaltime. Primul calator care a folosit numele de Kuwait a fost danezul K. Neibuhr in urma calatoriei in Arabia intre 1763-1765. Se spune ca originea numelui vine de la Kut care inseamna castelul sau fortul construit aici.

Al Sabahs sunt primii care au construit acest kut pe pamantul capatat de la tribul Bani Khalid. Cand au sosit Al Sabahs, Kuwait-ul era un pamant sarac locuit de putini beduini. Prima piatra a caselor a fost pusa de Al Sabahs. Imediat sosesc triburile Utub care migreaza din Arabia centrala (1716 dupa documentele din Bombay). Impreuna cu alte triburi incluzand si Al Sabahs au facut o alianta numita Utub contribuind  la stabilirea a 2 unitati politice: Al Sabahs in Kuwait in 1752 si Al Khalifa in Bahrain (1783). Este sigur ca atunci cand Al Sabahs si Utubs au venit in Kuwait au gasit un gol politic umplut numai de Bani Khalid. Nu se stie sigur daca Utubs au controlat Kuwait-ul prin forta sau el a fost daruit de Bani Khalid tribului Al Sabahs pentru a se stabili aici ori ca dar primit in urma conflictului cu otomanii. Cert este ca sub protectia Utub, Kuwait-ul a avut autonomie si a prosperat, unul din liderii sai, Sheikh Sabah bin Jaber devenind conducator in 1752 si ramanand la putere pana la moartea sa in 1762.

Desi conducatorii otomani din Bagdad doreau sa-si impuna influenta asupra Kuwait-ului totusi in aceasta perioada ei nu aveau aici garnizoane sau oameni in administratie, iar legile otomane nu au fost impuse. Primele legaturi cu europenii incep in 1752 cand conducatorul danez Baron Kuiphausen are relatii apropiate cu seicul Kuwait-ului.

In timpul seicului Abdullah al-Sabah, Kuwait devine refugiu pentru rebelii din Iraq impotriva otomanilor. In raporturile cu otomanii Kuwait-ul isi pastreaza independenta, multi calatori europeni afirmand acest lucru. Englezul Backinghan spune la 1816 ca in timp ce alte parti ale Golfului erau sub conducere straina (portughezi, otomani)    Kuwait-ul isi afirma independenta si erau cei mai liberi si curajosi din zona Golfului. Stocqueler in 1831 noteaza ca “seicii, in afara generozitatii nu au nevoie de o armata permanenta”. In 1860 Palgrave spune ca cei din Kuwait au o reputatie inalta atat inauntru cat si afara, ducand o politica prudenta, locuitorii fiind prietenosi. Colonelul englez Pelly remarca conducerea Kuwait-ului de catre seici si nu de sahi sau sultani. Potrivit raportului britanic din 1899 al colonelului Kemball, Kuwait-ul nu a fost niciodata, in nici un timp, parte a statului otoman. Raportul a fost sustinut in fata Camerei Lorzilor in 1903, afirmandu-se ca “seicul Kuwait-ului e sub protectia britanica, iar guvernul britanic are tratate speciale si intelegeri cu el”. Acesta a fost primul document britanic oficial privind protectia britanica a Kuwait-ului. El e urmat de intelegerea din Golf din 29 iulie 1913 semnata de Ministrul de externe otoman Ibrahim Haqqi Pasha si de reprezentantul Ministerului de externe britanic Sir Edward Gray. Era subliniata independenta si suveranitatea Kuwait-ului, dar in cadrul imperiului otoman, cu steag otoman unde puteau adauga  intr-un colt numele Kuwait.

Relatiile Kuwait-ului cu imperiul otoman sfarsesc odata cu terminarea primul razboi mondial.

Importanta descoperirii in 1938 a campului de petrol de la Burgan, unul din cele mai mari din Kuwait, reinvie atentia Irakului asupra potentialului petrolului acestei tari. S-a ajuns pana acolo incat Irakul aducea apa pentru Kuwait in urma careia inspecta terenurile. Dickson, un agent britanic, spune ca ultimele metode ale iarakienilor sunt de a aduce apa si a transforma imprejurimile Kuwait-ului in gradini cultivate de tarani irakieni asfel incat daca se va intampla ceva vreodata vor cere protectia acestora.

Intre 1940-50 relatiile Kuwait-Irak au fost relativ linistite pana la crearea Uniunii Hasemite in februarie 1958 dintre Irak si Jordania, Irakul luptand pentru alipirea la uniune si a Kuwait-ului, dar tot in acelasi an dupa moartea primului ministru irakian uniunea se destrama in 14 iulie 1958. In mai 1963 Kuwait devine membru al ONU cu numarul 111, dupa 2 ani de intarziere din cauza Irakului, timp in care multe state au recunoscut Kuwait-ul si au infiintat reprezentante diplomatice. In 1963 Kuwait e recunoscut de primul ministru iarakian Ahmad Hasan al-Bakr.

Urmeaza perioada de invazie in 1990 si anexarea lui de catre Irak la 2 august 1990, dar curand sunt eliberati de interventia fortelor natiunilor Unite, in speta SUA.

Fiind musulmani majoritatea sunt islamisti, islamul fiind una din cele 3 mari religii ale lumii care, desi propovaduieste supunerea si “stapanirea de sine”, are adepti ce dau dovada de nesupunere si rebeliune. Prinzand tare la cei saraci si inculti islamul e singurul care nu se termina in “ism”, el refuzand preotii, mai presus de toate fiind credinta intima si implicarea personala. Totusi e resimtit ca o lege severa (adeptii invata tot Coranul pe de rost!). Ciudat este si faptul ca radacina cuvantului islam SLM se invarte in jurul cuvantului Mantuire! Conform Coranului islamul e “adeziunea la pacea lui Dumnezeu”. Coranul recunoaste iudaismul si crestinismul caci se considera continuarea lor fireasca. Islamul se considera drept ultima dintre religiile monoteiste, ca fiind mesajul lui Dumnezeu relevat profetului Mahomed prin mijlocirea arhanghelului Gavril. Mahomed s-a nascut la Mecca la inceputul secolului VII e.n. Inainte de islam, Arabia era dominata de cultul bazat pe adorarea idolilor! Totusi in triburile arabe existau si crestini din Siria, Irak si Yemen. Arabii erau in majoritate analfabeti, anii si-i aminteau dupa evenimentele principale petrecute, de pilda 1942 era anul americanilor cand s-a produs debarcarea iar in anul elefantului (cand generalul abisinian Abraha vine cu o armata mare de elefanti, de unde si denumirea!) se naste Mohamed care in araba inseamna Preaslavitul. La varsta de 25 de ani se casatoreste cu o negustoreasa de 40 de ani, Khadija, care ii ofera sprijinul launtric, marcand nasterea islamului. Provenea dintr-o familie instarita si avea inclinatii speciale de mic. La 30 de ani a inceput sa mediteze stand mai mult intr-o pestera Hira de langa Mecca. La 40 de ani e surprins de aparitia unui vizitator cu infatisare umana care ii cere sa citeasca, desi el nu stia! Se produce prima revelatie prin citirea textului. Pleaca din pestera si in drum spre Mecca aude un glas venit din cer care ii spune: “Eu sunt arhanghelul Gavril si tu esti Mesagerul Domnului”. Apoi primeste porunca de a anunta Mesajul sau care propavaduia distrugerea idolilor, egalitate si fraternitate, demnitate si respect pentru femei. Dat fiind persecutiile, adeptii sai sunt sfatuiti sa paraseasca Mecca pentru Medina din Abisinia. El facea parte din clanul hasemit, societatea araba fiind alcatuita din triburi, unul dintre ele fiind si cel al quarayshi\ilor care ii erau potrivnici si au hotarat sa-l omoare. In 622 cand urmeaza sa aiba loc complotul, Mohamed paraseste Mecca fiind primit regeste la Yathrib, unde construieste moscheea Masjid (casa de rugaciune). Acest eveniment al emigrarii e considerat punct de plecare in calendarul Islamic. Orasul va lua numele de Medina care vine de la prescurtarea “Cetatea Trimisului”. Dupa 8 ani de conflicte cu quarayshitii prin luptele dintre Mecca si Medina, Mahomed intra victorios in Mecca cucerind-o fara sa verse vreo picatura de sange.

In 632 Mohamed moare fara sa lase vreun succesor. Coranul e cartea sfanta, iar dupa moartea profetului a fost scris pe foi de palmier si oase. Alah nu e un cuvant inventat de Coran, el existand inainte de aparitia islamului. In Coran, la fel ca si in Vechiul Testament, nu se demonstreaza existenta lui Dumnezeu, ci exista numai indemnul de a crede in El. Dumnezeu e Unic, Atotputernic, Omniprezent, Creatorul pamantului si al cerului. Coranul (ceea ce inseamna protectie sau lectura) a fost dezvaluit profetului Mahomed timp de 23 de ani, textul sau invatandu-se pe dinafara inclusiv punctuatia si intonatia!!!! La inceput Isus e recunoscut drept cuvantul lui Dumnezeu, duhul lui Dumnezeu, nascut dintr-o fecioara care nu a cunoscut barbatul. Pana aici Coranul coincide cu crestinismul. Dar tot Coranul spune mai incolo ca Isus e un profet, fiu al Omului si nu al lui Dumnezeu!!!

Stalpii credintei sunt: recunoasterea credintei, rugaciunea, milostenia, postul in luna a 9-a (in calendarul lor numita Ramadan, cand a avut loc prima revelatie a lui Mohomed) si pelerinajul Hajji.

Hajji este adunarea generala anuala a tuturor musulmanilor cand toti imbracati in vesminte albe simple se intalnesc la Mecca, pretinzandu-se egali. Aici se atinge piatra neagra, pelerinul simtind atingerea intr-un fel a mainii lui Dumnezeu. Acest pelerinaj se face macar o data in viata cand sunt intrunite mai multe conditii: pelerinul are posibilitati lasand familia in siguranta zilei si mai ales daca nu sunt razboaie sau catastrofe care sa impiedice drumul. Este ceea ce isi doreste fiecare musulman o data in via\a!

Dupa vizitarea orasului suntem primiti de excelenta sa ambasadorul Romaniei in Kuwait, D-l Popescu, un bun cunoscator al limbii si civilizatiei arabe avand in comun nostalgia pentru minunatele locuri ale Valcii. Prilej de a promite un exemplar al monografiei ilustrate “Calimanesti’ 2000”, promisiune pe care mi-am tinut-o. Seara avea sa fie una a despartirii de familia Paparoiu care-si incheia misiunea iar noi plecam catre Roma. Aveam sa ne intretinem placut cu personalul din ambasada care s-a intrecut prin obiceiul romanesc al meselor bune udate din belsug cu vin de casa provenit, miraculos, din sucul de struguri australian de pe piata, renumit chiar si printre diplomatii aflati la post in New Delhi (argentinienii de la oficiul comercial). Binentes ca am jucat si tenis de masa si m-am distrat la calculator aratandu-le site-ul pagina.de/zamfirache construit in Singapore si India cu lucrari personale. Mai mult, faxul fiind costisitor ca peste tot, le-am aratat cum pot trasmite comod si ieftin prin site-ul iRomania realizat de firma kappa.

          Orasul e mai putin impresionant decat Dubai ori Abu Dabi unde chiar dupa 6 luni e greu sa le mai recunosti! In schimb dolarul kuwaitian e de peste 3 ori mai mare decat cel american incurcandu-ne  de multe ori la paritate (1 $ = 0,30 KD !). Incepem vizitarea cu vechiul oras care e ingradit de un zid vechi cu multe porti. Strazile sunt curate, asfaltul e neted, multe dintre cladiri sunt inca in constructie. Trecem pe langa patinuarul artificial, de necrezut aici in desert, in departare inaltandu-se turnul televiziunii si al comunicatiilor, constructii moderne care se alatura celor ale hotelului Sheraton, Bursei, bancii nationale, camerei de comert cu pista de elicopter deasupra, Ministerului Planificarii – amintind ca nimic nu poate fi la intamplare chiar intr-o monarhie constitutionala, Muzeului National si Muzeului subacvatic. Desi islamici, trecem pe langa un impresionant complex al unei biserici catolice, continuand pe Arabian Golf Road cu proiectul zonei libere, apoi cladirea Adunarii Nationale, cea a Ministerului de externe, o cladire cu un turn avand in varf un ceas, Palatul emirului cu multe cladiri in spatele unui zid inalt unde se afla portul si pe doua nivele sub apa bunchere, costul cladirii ridicandu-se la peste 600 milioane de dinari. Pe dreapta, in fa\a, este cea mai mare moschee care aduna de Ramadan 55000 de musulmani. Spre cartierul de rasarit sunt alei bordate cu palmieri. Ne oprim la un complex cu magazine la parter, fantani si palmieri in interior. Curatenie, ordine si disciplina peste tot. Impresioneaza constructia unui ceas amintind de legile chimiei, un lichid olorat fiind deplasat ritmic prin tuburi de sticla in stanga si dreapta aratand scurgerea orelor si a minutelor. In fata se afla un golf unde sunt parcate multe iahturi, chiria pe an fiind de 5000 de dinari. Urmam digul ajungand intr-un complex de piete cu multe fructe si legume aranjate de parca ar fi desenate si acum culese. Alaturi o hala imensa cu toate tipurile de peste proaspat si cu miros placut. Ne indreptam catre Plaza Center un alt complex de magazine cu mezeluri exceptionale la parter, trecem pe langa cladirile de oaspeti unde sunt primiti oficialii, apoi cladirea rosie a Ambasadei Indiei, zidul inalt in spatele caruia se afla Palatul Printului mostenitor intins pe cateva hectare, Parcul de distractii pentru copii, Muzeul subacvatic. Iesind din mare se profileaza noul complex Al Muhamad, o constructie ce seamana cu un vapor. Seara aveam sa vedem cartierul comercial cu electronica si obiecte din aur marcate, multe dintre ele lucrate in Italia. Interesante dar, nesituandu-se la nivelul celor din Dubai, considerat paradis al electronicii. Parasim Kuwait-ul cu gandul acasa si la ceea ce avea sa urmeze … Roma!

Shukram Kuwait! Maa’ssalamah Kuwait! Mul\umesc Kuwait! La revedere!

3.       In sfarsit … Italia!

          Zburand din India pe deasupra Pakistanului, Iranului, Kuwait-ului, Arabiei Saudite, Iordanului si Libanului pana la coastele de est ale Mediteranei, printre nori aveam sa filmez relieful dur, cu deserturi presarate cu guri de petrol, prea sarac in vegetatie, putin neospitalier, pentru ca, odata pasind spre Grecia pe deasupra Cretei sa patrundem in spatiul european. Cu totul altfel arata relieful Greciei, Iugoslaviei si Italiei, parcelat simetric, lucrat, impodobit cu vegetatie din belsug. Iar Mediterana, asa cum o stiam, curata, limpede si nemarginita. Survolam Italia pe la tocul cismei, trecem peste Brindisi pentru ca, dupa o jumatate de ora, sa ne rotim cu 180 de grade pentru a reveni pe continent si a ateriza la Fiumicino pe aeroportul international Leonardo da Vinci, aflat la 50 Km departare de Roma si numai 10 de vechea Ostia.

          Am avut posibilitatea de a vedea o serie de aeroporturi moderne ca cele de la Dubai ori Singapore, dar cu siguranta Fiumicino mi-a devenit grad de comparatie pentru viitoarele, desi mai vazusem, ce-i drept pe Discovery, impresionanta constructie a celui din Kansai – Japonia realizat prin minuni ale tehnicii moderne, din apa ridicandu-se o insula cu un aeroport ce rivalizeza cu cele mai mari din lume. E adevarat, unul din arhitecti fiind un italian proiectand terminalul de plecari ca pe o catedrala moderna!

Intr-adevar! Meraviglioso cum spun italienii. Demn de Mileniul III: atat de mare incat deplasarea de la intrare la culoarele pentru imbarcare se face cu un tren special numit Sky Bridge, automat, fara pilot, pe parcursul unui kilometru, poate mai mult, pentru ca apoi sa te deplasezi pe benzi rulante, intre etaje trecand dintr-un Duty Free in altul, nu mai vorbim de curatenia si aspectul civilizat pe care de altfel aveam sa-l intalnesc si la Otopeni in aripa noua a aeroportului.

          Dat fiind ca drumul din New Delhi pana la Roma prin Kuwait e de durata iar legatura cu Alitalia spre Bucuresti era dupa 18 ore, cei de la Kuwait Airline ne-au oferit o seara la Ostia. Este si un bun motiv de a refuza gentil ospitalitatea celor de la Oficiul Comercial al Ambasadei de la Roma, mai ales ca, erau in febra pregatirilor comisiei mixte de a doua zi, cand sosea d-l ministru Radu Berceanu. Drept pentru care reinnoim rugamintea de a fi ajutati la intoarcere, cand proiectasem si vizitarea orasului.

          Suntem preluati de un autobuz modern cu aer conditionat si video, alergand pe o autostrada desenata parca, pana la destinatie: hotelul Satelite Palace de 4 stele.

4.       La Ostia

Aveam deci, numai pentru cateva ore, posibilitatea de a vizita Ostia. Pe cea veche, cu asezarile gen castru aveam s-o zarim numai din autobuz caci timpul nu ne permitea mai mult. Si atunci am ales o plimbare prin oras si mai ales, intalnirea cu marea Tireniana, plajele sale, apa destul de rece desi eram in iulie!, dar limpede si curata ca o apa de munte, nicidecum nu semana cu cele vazute pana aici. Plaja este curata si bine organizata pe kilometri intregi, cat puteai vedea cu ochii. Vitrine luminoase, oameni normali, ales imbracati, chiar si tineri romani serviabili mai mult decat acasa, veniti aici cu gand de a agonisi pentru ca apoi intorsi sa se poata descurca un pic mai bine (parca e cunoscuta formula – aduce a George Padure cu “GEPA”). Unii pleaca, altii vin! Confortul oferit (totul puteai sa-l comanzi chiar prin telecomanda televizorului din camera, dupa ce introduceai cartela magnetica in parcajul de langa usa, moment in care puteai folosi orice se leaga de electricitate, ea fiind acea care inchidea circuitul), deliciosul servit al meselor unde ne-am delectat cu produsele vestite din sud, cu multe feluri dar si buna conduita a personalului ne-a facut sa ne gandim mereu la noaptea de vis de la Ostia.

          A doua zi, plecam spre dorita reintalnire cu minunatul Fiumicino, dar trecand pe langa vechea Ostia gandul mi-a zburat pentru o clipa, inapoi in timp, la Aeneas: oare nu pe aici a sosit dupa parasirea Troiei?

Si legendele incep sa-mi umple mintea:

… desi istoricii greci nu au scris despre Roma pana la razboiul piric ei erau constienti de existenta ei cu mult timp inainte de asta. In ceea ce priveste originea altor popoare ei o legau totdeauna de calatoriile eroilor lor mitici precun Iason, Heracle, Odiseu …, astfel ca inca din secolul V i.e.n. au inventat peste 25 de mituri ale formarii Romei. In unul dintre ele, eroul troian Aeneas impreuna cu cei scapati de la distrugerea Troiei din 1184 i.e.n., dupa o lunga calatorie prin Mediterana, s-au asezat in centrul Italiei unde din casatoriile cu autohtonii au devenit latini.

Cu toate ca istoricii vehiculeaza mai multe date ale formarii Romei, 814 i.e.n., 728 i.e.n., s-a acceptat totusi anul 753 i.e.n., iar din 509 i.e.n. inceputul Republicii.

Pana la Romulus si Remus istoricii romani au mentinut inventarea unei serii de regi, descendenti ai lui Aeneas care au condus orasul latin Alba Longa timp de 431 de ani (1183-753) pana cand ultimii pe linie regala, Romulus si Remus au fondat Roma pe colina Palatin.  Legenda spune ca cei 2 frati gemeni au fost copiii fetei regelui Numitor, Rhea Silva. Numai ca fratele regelui, Amulius il deposedeaza de tron fortand-o pe Rhea sa devina Vestala pentru a nu mai avea potentiali succesori la tron. Cu toate acestea Rhea naste doi gemeni cu zeul razboiului Marte dar din ordinul lui Amulius acestia au fost pusi intr-un cos pe Tibru. Ei au supravietuit prin ingrijirea unei lupoaice si a unei ciocanitori, sacre lui Marte, pana cand sunt gasiti si crescuti de pastorul Faustulus si sotia sa Acca Larentia. Se pare ca cei doi il omoara pe Amulius si restaureaza tronul bunicului. In cursa pentru formarea Romei, Romulus construieste un zid al orasului peste care Remus sare, iar dupa o cearta, Romulus isi ucide fratele consolidandu-si puterea, noul oras luand numele de Roma. Binenteles ca legenda e o mixtura de elemente grecesti si romane creata pentru a explica originea numelui orasului cat si conexiunile cu importanta zeitate. De aici incolo urmeaza o istorie a unui nou imperiu ce se va impune prin maretia sa, Imperiul roman!

5.       Acasa in Romania

Trebuie sa fii tare incantat cand sosesti acasa, mai ales dupa un drum atat de lung! Acelasi sentiment l-am simtit survoland de data asta Adriatica, apoi Iugoslavia, sau mai bine zis fosta. In orice caz am zburat pe deasupra Belgradului, pentru o clipa gandu-mi zburand inapoi la 1990 cand am trecut cu Dacia prin inca Iugoslavia cu peisaje dintre cele mai frumoase, cu gospodarii instarite, de invidiat, oricine ai fi fost bulgar, polon, ceh, chiar si german. Am intrat apoi in spatiul romanesc prin Banat si am simtit deja parfumul de Romania. In mai putin de o jumatate de ora eram deasupra Bucurestiului si imediat am aterizat la Otopeni. Desi era gata de mai multi ani, abia acum aveam ocazia sa trec prin noul aeroport care mi s-a parut occidental. Primul lucru bun, o altfel de primire, calda, mirosul de acasa si altul, disparitia hamalilor ce faceau o poza nu tocmai primitoare. Altul, intalnirea emotionanta cu Cristina pe care n-o mai vazusem de un an. Era ceva mai matura si cu gandul la examenul de la ASE. Terminase liceul ca sefa de promotie luand bacalaureatul intr-o pozitie excelenta. Putin emotiva la revederea parintilor avea sa demonstreze o siguranta si pricepere deosebite in manuirea comenzilor masinii pe drumul spre casa de la Otopeni la Arcul de Triumf. Caldura mare la Bucuresti, mai ales ca era luna iulie, luna examenelor! De cand ma stiu toate examenele din studentie erau in lunile iunie-iulie. Niciodata nu puteam sa ma bucur complet de un meci de fotbal al nationalei in acea perioada pentru ca urmau … examenle. De data asta cele ale Cristinei la facultate, acesta fiind si unul din motivele sosirii noastre in Romania.

6.         La Bucuresti e timpul examenelor

Nu pot sa spun ca nu am avut emotii desi Cris parea stapana. Acum situatia se prezenta cu totul altfel: inscrierile se puteau face la cate 4-5 facultati, unele dintre ele particulare. Totusi, invatamantul particular nu a prins in Romania inca, facultttile de stat ramanand cele mai sigure si cu o concurenta apriga. In timp ce la cele particulare nu conteaza nici macar media de la bacalaureat, inscrierea facandu-se fara examen, la stat ponderea mediei de la bac se ridica la unele chiar pana la 50%. Ca sa nu mai amintesc de imaginea mai putin ortodoxa cand la iesirea de la examen candidatii de la forma de invatamant de stat erau asteptati cu pliante ademenitoare de reprezentanti ai facultatilor particulare. Nu grozava a fost nici imaginea oferita de Universitatea Romano-Americana la examenul pentru Integrare Europeana, de altfel singura facultate cu astfel de pregatire avand in vedere ca Romania face eforturi sa fie primita in UE. Neavand specialisti cu atat mai mult se impunea ca ASE-ul sa aiba si el o astfel de sectie. Cand vorbeam de imagine ma gandesc la ideea rectorului ca de baza la examinare sa fie inaltimea fetelor, de peste 1,70m si nu ceea ce stiu, de parca trebuiau sa concureze pentru MISS.

          Vazand insa concurenta mare de la ASE la oricare dintre facultatile afisate, dar mai ales gradul de pregatire al candidatilor m-am trezit la realitate si la tabuurile unei societati care mai avea mult de parcurs pana la … integrarea europeana! Sa dea D-zeu sa nu fie asa, dar tare mi-e teama ca in aceste condi\ii exodul tinerilor catre Occident nu poate fi stavilit decat prin reforme, nu doar prin vorbe. Cu doar cateva oaze nu poti spune ca ai vegetatie intr-un desert! Slava domnului ca mai avem inca copii buni!  

7.       Pe Valea Prahovei

Caldura mare de la Bucuresti am mai domolit-o ziua cu piscina, iar seara cu tenisul, dar se simtea nevoia iesirii undeva la munte, prilej de a vizita prietenii si cunostintele. Simpozionul si Targul International de la Brasov pe teme de cartofilie si numismatica era si el un prilej de intalniri cu pasionatii, mai ales ca lipsisem 2 ani din tara. Nu mica mi-a fost surpriza ca la intoarcerea din concediu in urma unei aparitii la postul Tv Antena 1 – e drept la cea mai importanta emisiune, Observator – sa  constat ca toti prietenii m-au vazut, chiar si cei din New Delhi veniti in concediu! Altfel, Brasovul tot frumos, ospitalier si de tinuta. Cateva zile petrecute la Gura Diham aveau sa ne poarte pasii prin zona Cornu, denumita si Bucurestii Noi sau al 7-lea sector datorita afluentei de bucuresteni care si-au cumparat sau si-au construit aici case de odihna. Frumusetea locului dovedeste ca nu au ales rau Adrian Nastase, Ion Iliescu, Tinca, Negritoiu, Ioanitoaia si cati or mai fi, locul fiind retras si oferind o adevarata odihna nu numai de sfarsit de saptamana. Drumul spre munte e unul dintre cele mai placute, de fiecare data descoperind locuri noi. Iar Romania are atatea de dezvaluit prin zecile de trasee de pe intreg cuprinsul tarii de la Valea Prahovei, cea a Oltului pana la Fagaras, Retezat, Cheile Turzii, Cerna, Oas ori Bucovina, natura fiind atat de darnica incat nicaieri in lume nu poti vedea formele de relief toate laolalta!

8.       Marea la Mamaia

Reintorsi ozonati aveam sa parasim din nou Bucurestiul pentru o saptamana de data asta la mare, la Mamaia. Un altfel de sezon decat cel pe care-l stiam din vacantele studentesti cu mai putine distractii, lume diversa, restaurante goale, fara muzica. Mirajul privatizarii a facut ca Rex-ul pe care-l stiam cel mai luxos sa fie in urma Majesticului ori Riviera cu plaje particulare, amenajate ca la Ostia. Cum o fi fost posibil ca Rex-ul sa nu aibe o plaja a lui cand inainte nici nu puteai sa patrunzi! Si binenteles nu ne-au ocolit multimea de voci colorate ce din minut in minut iti anuntau oferta indoielnica. De fiecare data am schimbat locul de plaja constatand ca acolo unde se doreste putem fi la inaltime. Binenteles ca nu am scapat Simpozionul si Targul de cartofilie si numismatica de la Muzeul Marinei, prilej de schimburi intre colectionari dar si intalniri cu mari pasionati in domeniu: d-l Pascanu secretarul general al filatelistilor, Serban Dragusanu, Voitinovici,…

Dupa mirajul plajei, cel al nisipului si bailor in mare am plecat spre Bucuresti cu gandul la ceea ce avea sa urmeze: cinci zile la Roma!

9.       Vacanta la Roma

Intr-adevar Europa ramane leaganul civilizatiei! Iar daca pana in 1990 n-am avut posibilitatea sa vad decat tarile socialiste “prietene”, in sfarsit Revolutia ne-a deschis portile spre vest! Eleganta dar si scumpa Viena cu San Stefano, Opera ori Schonbrun, Olanda cu triunghiul de basm Amsterdam, Harlem, Rotterdam, Utrecht si Dordrecht, Belgia cu medievalul Brugges, Londra cu British Muzeum, Tate Gallery, Covent Garden, Victoria & Albert Muzeum, Tower of London cu bijuterile coroanei, Westminster, Saint Paul, Cristi’s, Walace Muzeum, Buckingham Palace, Hyde Park, Parisul  cu Louvre, Tuilleries, Notre Dame, Opera, Domul Invalizilor – acolo unde trebuie sa te inclini pentru a vedea mormantul celui ce a fost Napoleon, Sacre Coeur, Montparnasse, Champs Elisee, Versailles, Fontainbleu, Routte de Napoleon, Grace, Castelane, Cannes, Nisa, Monaco, Elvetia si nordul Italiei cu Genoa, Brescia, Padova, Milan si neasemuita Venetie! Alaturi de ele Ungaria cu Miscolt, Debretin, Gyor si frumoasa Budapesta cu Bastionul pescarilor, statuia Sfantului Stefan, Galeria Milenarilor, Podul Elisabeta si Insula Margareta, fosta Cehoslovacie – o harta plina cu castele ca cele de la Bratislava, Brno, Plzen, Karlovy Vary, Marianske Lazne si Praga cu minunatele Prazky Hrad, Santa Vit, Hradcany, Mala Strana, Stare Mesto, Nove Mesto, Podul Carol, Loreta, Polonia cu Varsovia, Gdansk si Cracovia, URSS cu Vilnius, Riga, Kiev, Chisinau, Leningrad, Petropavlovsk si Germania de Est cu portelanurile si picturile lui Albertino Muzeum din Dresda, apoi Yena, Gera, Erfurt, Waimarul lui Goethe si Schiller, Sanssouci-ul din Pozdam, Kleinmanow – cea mai mare comuna aflata la granita cu RFG, Berlinul cu Unter den Linden, muzeul Pergamon, Portile Brandemburgului, inca pe atunci zidul rece inconjurator al Berlinului separand cele doua popoare aceleasi, dar si Lubenau, un fel de mica Venetie situat pe canale, Rostock sau oraselul de basm Wernigerode de la granita cu RFG. Dar niciodata nu ajunsesem pana la Roma!

Roma, capitala a provinciei cu acelasi nume din regiunea Lazio se afla pe Tibru, in centrul Italiei, fiind construita pe faimoasele 7 coline Aventine, Caelian, Capitoliu, Esquiline, Palatin, Quirinal si Viminal.

Oras al palatelor marete, bisericilor, templelor, fantanilor, bailor publice, stadioanelor si cladirilor, atinge gloria in secolele 1 si 2 e.n. Insa anul 1420 a fost marcat de absolutismul conducerii papale, abia  in 1871 devenind capitala a Italiei unite.

Dupa primirea facuta la aeroportul Fiumicino suntem condusi catre Ambasada pe autostrada ce merge pe langa Expozitia din timpul lui Mussolini cu ciudatul Colosseum in forma de patrat, trecem prin una din portile zidului ridicat de Marc Aureliu pentru apararea Romei indreptandu-ne catre centrul istoric in ritmul placut al explicatiilor d-lui ministru Bivol. Trecem printre ruine istorice: termele lui Caracalla (188-217), Aventine, Caelian, Palatin, dar si comerciale: Esquiline, Viminal, pe langa presedentie cu palatul Quirinale, pentru ca in final sa ajungem pe via Nicolo Tartaglia la nr.36, sediul ambasadei. Desi era trecut de 12, nu pierdem decat un moment pentru dezmeticire dupa care pornim la pas prin Roma.

10.                   Prima zi, joi: centrul istoric

Bucuria pe care o ai aflandu-te la Roma nu te lasa o clipa sa spui ca ai obosit, pentru ca pe Roma o cunosti cu adevarat, doar la pas. Descindem pentru prima data in piata Barberini cu cele doua fantani, Fontana delle Appi si Tritonului. Aveam sa descoperim ca Roma e paradisul fantanilor cu apa potabila de unde poti domoli caldura verii, acea apa pura care te potoleste in alergatura pe strazile pline de incarcatura istorica a palatelor, templelor, bisericilor, pietelor, coloanelor si obeliscurilor. Bem apa din Fontana delle Appi care are ca semn distinctiv cele 3 albine din blazonul celebrei familii Barberini ce a dat un papa Romei, pe Urban al VIII-lea, cardinalul Maffeo Barberini. Veche familie romana din Barberio se aseaza in Florenta si apoi la Roma unde devine foarte bogata. Primul care soseste la Roma e Antonio in 1530, iar in 1555 il urmeaza nepotul sau Francesco – adevaratul fondator al familiei care impreuna cu fratele sau Raffaelo acumuleaza bogatii ce devin baza viitoarei puternice familii. Francesco va fi nominalizat cardinal de unchiul sau papa Urban al VIII-lea. Un al doilea frate  Antonio cel Batran (1569-1646) e numit cardinal. Al treilea nepot al papei Antonio cel Tanar (1607-1671) devine cel de-al treilea cardinal al familiei. Iubitor al artelor il sustine pe celebrul Gian Lorenzo Bernini. Barberini devin foarte influienti si in conflict cu alte familii bogate, in special cu familia Farnese, formeaza o liga si-i inving la Lagoscuro. In timpul papei Inocentiu al X-lea se retrag la Paris fiind protejati de cardinalul Mazarin, iar in 1653 se impaca cu papa si se reintorc la Roma unde traiesc in palatul Barberini construit sub indrumarea lui Bernini. Este si unul din motivele trecerii noastre pe aici.

In drum spre Fontana di Trevi trecem pe langa Palatul Barberini ce gazduieste un muzeu unde se afla 2 tablouri ale celebrului Caravaggio (Narcis si Juditha taind capul lui Holofern). Urcam pe colina Quirinale ajungand la palatul Presedentiei, o constructie mareata, cu o gradina de 5 ori mai mare, construita de papa Gregorius al XIII-lea in 1574. Intre 1550 si 1870 a fost resedinta de vara a papilor, in 1870 devenind palat regal iar din 1948 palat prezidential. Veche, binenteles avand in fata o fantana cu obelisc din timpul papei Pius al VII-lea reprezentand pe Castor si Polux, cunoscuti si ca dioscuri pe vechile monezi. Se vede in departare domul basilicii San Pietro cu zidul inconjurator al Vaticanului. Pe stradute laterale medievale ajungem la Fontana di Trevi unde aveam sa suferim putin din cauza nefunctionarii, lasand-o pe alta data, cel mai bine seara oferind placerea de a fi la spectacolul celei mai faimoase dintre fantanile Romei. Curand aveam sa intram pe celebra Fori Imperiali ce se intinde de la Colosseum, trecand pe langa Forumul Roman, continuand spre Altare della Patria din piata Venetia si pe langa Columna lui Traian aflata in restaurare.

Columna lui Traian este ridicata in 106 – 113 e.n. de Traian, din marmura, in stil doric si are 38 m inaltime. Aici e camera mormantului lui Traian. Pe Columna sunt reprezentate aspecte ale celor doua campanii in Dacia. Peste tot aveam sa ne intalnim cu stramosii care erau pusi la loc de cinste. Patru dintre ei, daci cu cusme, se aflau pe Arcul lui Constantin aflat langa marele amfiteatru construit sub imparatul Flavius  - Colosseum - constructie inceputa intre 70-72 pe timpul lui Vespasian (69-79). A fost oficial dedicat de catre Titus (78-81) in anul 80 pentru ceremonia celor 100 de zile ale jocurilor. E o structura masiva care sta liber, fara suporti, masurand 155-190 m, putand adaposti peste 50000 de spectatori. A vazut mii de lupte intre gladiatori, intre oameni si animale salbatice, aici fiind sacrificati primii crestini. Spendoarea lui se mai vede si azi desi e numai ruine, altadata fiind imbracat in marmura. De altfel se si vad diblurile de prindere ale placilor. In zilele noastre s-a incercat sa i se dea o intrebuintare prin cateva spectacole de teatru antic, dar aceasta a durat o clipa doar cat sa bucure pe beneficiarii norocosi ai unor bilete obtinute cu greu. Imens, cu ziduri ce amintesc de mare\ia Imperiala el ramane in continuare un simbol al vechii Rome.

Capitoliul e locul Pietei Campidoglio proiectata de Michelangelo avand statuia lui Marc Aureliu in centru, originala aflandu-se in muzeul care e de o parte si alta a pietei, cele doua sedii fiind legate printr-un tunel subteran alcatuind impreuna Musei Capitolini.

De aici  inaintam pe o straduta laterala ce ne conduce direct spre Forumul Roman, splendoare a clasicului imperiu. De la inaltime incercam sa distingem pe fiecare dintre cele 36 de obiective ce altadata constituiau scena intalnirilor publice, centrul de legi, precum si al luptelor de gladiatori din vremurile republicii: Curia (Senatul), Colosseum, templele lui Romulus, Venus, Vesta, Castor si Polux, Saturn, Iulius Caesar, Vespasian, arcul lui Septimius Severus, Titus, Via Sacra, biserica Giulia Emilia, Maxentius, Sfanta Maria veche…toate supravietuiesc aici.

     Intram in Forum pasind pe istorie pe Via Sacra unde alta data erau adusi in lanturi cei invinsi, mai putin acei viteji si darzi ca Decebal preferand o moarte eroica decat rusinea inlantuita. Privind in spate zarim Curia – Senatul Roman ale carui porti au fost duse la biserica San Giovanni in Laterano, langa ea aflandu-se Templul lui Romulus. In dreapta se inalta templul lui Titus aflat in capatul opus templului lui Septimius Severus. Toate sunt relicve “in viata” amintind de maretia ultimului mare imperiu.

La capatul celalalt al forumului, in piata Venezia se inalta Altare della Patria construit de italieni pentru a cinsti memoria primului rege al Italiei unite, Vittorio Emanuele Secondo. E impresionant prin dimensiuni, plasament si arhitectura. Pe langa Coloana Milenarilor de la Budapesta mi se pare un Goliat. In centru se afla statuia ecvestra a regelui care poate fi zarita din aproape toate locurile Romei. O vezi de la Colosseum, se inalta de la Capitoliu, imaginea ei strabate Corso pana in departare spre Piazza del Popolo, o zaresti din Citta del Vaticano, de la statuia lui Garibaldi de pe colina Gianicolo.

Aici te afli in piata Venetia unde te intampina Palazzo e Palazzeto Venezia. Drept in fata privesti spre Piazza del Popolo urmand Via del Corso. Daca mergi spre Corso Vittorio Emanuele apoi pe Corso Rinascimento, in stanga se afla Pantheonul, iar in dreapta, Piazza Navona - construita pe ruinele Circului lui Domitian - cu celebrele fantani cu statui de Bernini. De aici, doar o straduta, si ajungi la Tevere (Tibru). Mergang pe Lungotevere ajungi la Mausoleul lui Augustus aflat foarte aproape de Piazza del Popolo si gradinile Borghese. De fapt langa mausoleu e construit unul nou din sticla, celalalt fiind inchis pentru restaurari. Pe malul celalalalt e cartierul Trastevere aflat la poalele colinei Gianicolo unde se afla Piata Garibaldi.

Ne continuam drumul cu o plimbare pe malul Tibrului apoi pe Corso pana in Piazza del Popolo. Corso e principala strada comerciala care incepe in piata Venetia cu monumentul regelui Victor Emanuel al II-lea de la Altare della Patria ajungand pana in Piazza del Popolo. De o parte si alta tot felul de magazine cu reclame ademenitoare.

Piazza del Popolo e o deschidere circulara avand in centru cel  de-al doilea mare obelisc din Roma adus de la Circo Maximo, inconjurat de patru lei din a caror gura tasneste apa. Via del Corso o leaga de Piazza Venezia. Se vede de aici in departare statuia regelui Vittorio Emanuelle secondo.

Imediat cum ai iesit din Piazza del Popolo, in dreapta se afla biserica Santa Maria del Popolo (1227) unde contemplam tablourile lui Caravaggio: Crucificarea Sfantului Petru si Convertirea Sfantului Paul. Sunt gazduite aici mormantul lui Andrea Sansovino, frescele lui Pinturichio, o capela funerara proiectata de Rafael pentru bancherul Agostino Chigi in 1513 si 2 grupuri statuare ale lui Gian Lorenzo Bernini: “Daniel in vizuina leilor” si “Habakkuk si ingerul” (1655-61).

Pentru azi ne propusesem insa numai centrul istoric de pe Fori Imperiali urmat de vizitarea a doua din cele 7 mari biserici din Roma: San Pietro in Vincoli (Sfantul Petru in lanturi) si Santa Maria Maggiore (Sfanta Maria Mare), aflate la poalele colinei Esquiline. Pasii ne indreptau spre celebra statuie a lui Moise facuta de Michelangelo si gazduita de biserica San Pietro in Vincoli. Biserica poarta acest nume pentru ca aici se afla lanturile folosite pentru incarcerarea Sfantului Petru. Ele sunt tinute la subsol intr-o constructie speciala a capelei ce are deasupra un imens baldachin. Pictura de pe tavan avea sa ne dezvaluie o legenda legata de prezenta lanturilor. Scena reprezinta pe papa caruia i se aduc lanturile de catre Eudosiu. Acestea, impreuna cu cele de la Roma, ca un miracol, se vor uni in mainile papei. Alt miracol numit Moise se afla in dreapta altarului. Ca peste tot in bisericile italiene functioneaza un sistem automat cu taxa pentru a vedea mai bine ceea ce e interesant. Dar si asa, din intuneric, Moise se impune prin perfectiunea marmurei ca si prin cea a … daltei geniului. E atat de real incat nu poti sa-i refuzi maestrului momentul de furie cand la terminare arunca cu dalta stirbindu-i genunchiul in urma refuzului de a vorbi. Prospero Brescianino, autorul celuilalt Moise aflat la fantana din piata San Bernardo, la vederea celui al lui Michelangelo va fi ranit  atat de mult in urma batjocurii publice incat va muri in urma unui atac de inima de ciuda ca acesta arata mai bine decat al lui! Fantana lui Brescianino a fost construita inainte ca Michelangelo sa-l faca pe Moise.  

Una din multele biserici dedicate Sfintei Marii, cea mai mare si mai importanta este Santa Maria Maggiore aflata pe colina Esquiline si construita in anul 452. Dintre cele peste 360 de biserici e singura care are 2 obeliscuri unul in fata si altul in spate. Tavanul e in stil Renastere, marea comoara a bisericii fiind gazduirea celor 4 fragmente din patul lui Cristos asezate intr-o constructie speciala in capela aflata sub un frumos baldachin in fata caruia se roaga un papa dintr-o marmura cu o lucratura deosebit de pretioasa. Sa fie Bernini autorul care de altfel e prezent aici prin grupul statuar reprezentand Madona cu pruncul. Si pentru ca a venit vorba de Bernini aceasta e biserica ce gazduieste, e adevarat, modestul mormant a celui ce a fost realizatorul transformarii gandurilor papilor in realitate, al celor mai multe dintre statuile aflate la Roma si ele nu sunt putine! Mormantul se afla in dreapta, in fata capelei Sacramentului sub o placa simpla ce trece neobservata cu numele scris in latina. Cand se vorbeste de Bernini ar trebui inceput cu cel mai, cea mai… Cel mai mare sculptor al secolului al XVII-lea ca de altfel si arhitect, creator al stilului baroc in sculptura, incepe sa lucreze sub indrumarea tatalui servind cu lucrarile sale nu mai putin de 8 papi. Cel mai mare patron al sau va fi cardinalul Maffeo Barberini viitorul papa Urban al VIII-lea. Lucrarile sale atrag atentia cardinalului Scipione Borghese care le aduce in celebra galerie. Dupa moartea lui Carlo Maderno in 1629 devine arhitect sef al bisericii San Pietro si al palatului Barberini. Lucrarile lui vor exprima acordul cu tezele formulate de consiliul de la Trent (1545-1563) astfel incat arta cu tematica religioasa trebuie sa fie reala si inteleasa pentru a determina si stimula emotii credinciosilor, dar mai ales sa imprime credinta ca pe o propaganda a bisericii catolice romane. In timpul papei Urban al VIII-lea i se incredinteaza constructia unei structuri simbolice peste mormantul sfantului Petru din biserica San Pietro, celebrul baldachin (1624-33) din bronz ale carui coloane inalte in forma de ‘s’ sunt inspirate din cele vechi de pe timpul lui Constantin. Originalitatea consta in constructia de deasupra a voltelor incoronate flancate de 4 ingeri. Culoarea neagra a bronzului e luminata discret de contururile de un auriu fumuriu. El se constituie ca primul monument baroc. Statuia sfantului Longinus din San Pietro e proiectata de Bernini la fel ca si mormantul papei Urban al VIII-lea. In 1637 incepe ridicarea controversatei campanile de la fatada bisericii San Pietro dupa care se produce ruptura cu numai putin celebrul sau partener in construirea bisericii, Boromini, devenind acum cel mai temut adversar. Una din cele mai mari realizari arhitecturale sunt coloanele ce inchid piata San Pietro, functia principala a spatiului larg fiind aceea de a apropia credinciosii in ocaziile speciale cand papa ii binecuvanteaza. Cea mai spectalara decorare a tronului sfantului Petru din biserica San Pietro, un bronz sustinand un tron papal din lemn e tot opera lui Bernini. Tronul si piata au fost construite din insarcinarea papei Chigi, Alexandru al VII-lea.  Piata San Pietro, baldachinul, tronul sfantului Petru, scara Regia si redecorarea podului Sant’Angelo sunt cele mai inalte expresii ale puterii papale toate venind in sprijinul vizitarii Romei de catre pelerini. In 1688 zece statui de ingeri proiectate de Bernini sunt montate pe parapetii podului de la Castel Sant’Angelo. Tot atunci papa Clement al VII-lea plaseaza statuile lui Petru si Pavel la unul din capetele podului. Sunt cele mai importante lucrari dar cu Bernini ne vom mai intalni pe parcursul impresiilor de la Roma unde e prezent pretutindeni. Bernini moare la varsta de 81 de ani servind 8 papi, fiind considerat nu numai un mare artist dar si un om pe masura. Odata cu disparitia lui sfarseste si hegemonia artistica italiana in Europa.

Santa Maria Maggiore este importanta si pentru ca ascunde in ea 6 capele extraordinar de frumoase: Sixtina, la care a lucrat Carlo Fontana, Pauline Borghese si Sforza distangandu-se separat. Se pare ca cea Sixtina, numita si a Sacramentului, ar fi cea mai frumoasa din lume. Si este intr-adevar!  Trebuie sa ai respiratia buna ca sa rezisti frumuse\ii ei. Frescele din capela Pauline apartin lui Cavaliere d’Arpino.

Privita de afara, biserica are in partea dreapta o campanila de 6 nivele, ultima de tip roman construita la Roma, adapostind clopotni\a. Obeliscul din fata e o coloana inalta in varful careia se afla statuia Sfintei Marii cu pruncul. E singura biserica din Roma cu 2 obeliscuri, cel de-al doilea fiind plasat in spate. Binenteles ca nu lipseste fantana cu apa potabila aflata in fata bisericii.

Istoria construirii bisericii e foarte interesanta. Ea e legata de o legenda care spune ca papa Liberius dorea sa construiasca o biserica mare in memoria Fecioarei, si nu stia unde. Dar in vis aceasta i s-a aratat spunandu-i sa o construiasca acolo unde va cadea prima ninsoare. Iar pe 5 august, o minune, in vara anului 452 pe colina Esquilino a nins!

Si astfel biserica a fost construita aici.

11.     Fontana di Trevi

Sunt nu mai putin de 300 de fantani la Roma. Evident, nu le poti vedea pe toate, dar dintre ele se detaseaza Fontana di Trevi si cele din Piata Navona, Pauline, Naiadelor din piata Republicii, Tritonului, Fontana delle appi din piata Barberini …

Una din mostenirile de seama lasate de celebrul Bernini Romei sunt fantanile. Prima  este “Barcaccia” din Piazza di Spania construita intre 1627-1629. Tritonul din Piazza Barberini (1642-1643) cu cei patru delfini se inalta sustinand pe zeul marii ce arunca apa imprejur. In piata Navona se inalta fantana celor patru rauri (1648-1651) ce sustin un vechi obelisc egiptean fiind cea mai spectaculara prin simboluri si maretie.

Fontana di Trevi este insa o bijuterie baroca construita in timpul papei Clement al XII-lea avand in centru dominanta statuie a zeului Ocean privind semet marea aflata la picioarele sale, de fapt, adevarata fantana. Aveam sa trecem pe aici de cel putin 3 ori in drumurile noastre, dar spectacolul cel mai reusit are loc seara cand fantana se desfasoara in toata splendoarea ei in fata unei multimi diverse alcatuite din spanioli, englezi, nemti, francezi, romani, japonezi, pana chiar si indieni. Apa se revarsa in lumina reflectoarelor, iar spectatorii isi pun dorinte aruncand monezi peste umarul stang asezati fiind cu spatele la ea. De data asta nefunctionand am lasat pentru alta data bucuria unui spectacol de neuitat.

12.     Adoua zi, vineri: calcand pe urmele lui Isus!

Roma, desi e denumita oras al palatelor are peste 360 de biserici asa ca iti lasa posibilitatea de a reveni pentru a le vedea pe cele nevizitate inca. Sapte insa dintre ele sunt cele mai mari: San Pietro, San Pauolo Fuori le Mura, San Giovanni in Laterano construite de Constantin, San Lorenzo Fuori le Mura, Santa Croce in Gerusalemme, San Pietro in Vincoli si Santa Maria Maggiore.

Aveam sa vedem vineri, zi predestinata parca, cele mai frumoase biserici legate de viata si munca de crestinare a Sfantei Elena, mama imparatului Constantin, cel care a permis pentru prima data crestinilor sa-si practice liber religia. Sfintii Mari Imparati Constantin si mama sa Elena aveau sa lase Romei cele mai de pret urme ale lui Cristos.

          In Imperiul roman crestinii nu erau recunoscuti. Diocletian pentru a-l apara mai bine de barbari il imparte in Imperiul de Apus si de Rasarit. Dar Constantin restabileste unitatea Imperiului mutand capitala la Bizant (Constantinopole) in 330. In 312 Constantin se converteste la crestinism, iar in 313 la Milano le acorda crestinilor dreptul legal de    a-si practica credinta. In 325 Constantin convoaca la Niceea un consiliu care condamna doctrina lui Arius ce distrugea divinitatea lui Cristos, adoptand un CREZ ce continea principalele adevaruri ale credintei crestine: Cristos e cosubstantial cu Dumnezeu, El este adevaratul Dumnezeu, nascut din adevarat Dumnezeu. Politica lui Constantin e continuata de Teodosie, dar dupa moartea sa unitatea Imperiului se destrama: in rasarit imperiul de limba si cultura greaca, denumit BIZANTIN se mentine pana la 1453 cand Constantinopole e cucerit de turci. In apus imperiul de limba si cultura latina e supus navalirilor barbare ce produc caderea lui la 476, dar in 800 Carol cel Mare restaureaza Imperiul de Apus cu sprijinul papei Leon al III-lea. Acesta va deveni Sfantul imperiu roman germanic cu dinastii germane. Constantinopole (Bizant sau Istambul) devine sediu rival al Romei. In timp ce Apusul nu accepta icoanele, ci statuile, Rasaritul se inchina la icoane si nu la “chip cioplit”!

In 1054 apare schisma, separarea dintre Rasarit si Apus. Incep cruciadele pentru apararea Pamantului Sfant dat fiind navalirile pagane. Dar cuceririle turcesti lichideaza regatul latin al Ierusalimului reducand Imperiul de Rasarit la Constantinopole si regiunea din jurul sau.

La inceputul secolului XV imparatul Ioan al VIII-lea Paleologul propune reunificarea Romei cu Constantinopole dat fiind amenintarea cu pierderea lui. Se propune la Florenta unificarea pentru 6 iulie 1439, patriarhul din Constantinopole recunoscand intaietatea universala a Papei. Numai ca, nu toti grecii vor semna!

In 1453 cu tot ajutorul Papei, Mahomed al II-lea intra in Sfanta Sofia pe care o transforma in moschee, ucide pe imparat si Constantinopole devine Istambul. Rusia refuza actul de unire de la Florenta din 1448 si se considera mostenitoarea Bizantului. Ivan al    III-lea se casatoreste cu nepoata ultimului imparat luind numele de Cezar = tar, Moscova fiind denumita a 3-a Roma. Cinsprezece secole au dus la aceste fapte, biserica ramand catolica in sensul ca ea ocroteste adevarul total pe care l-a primit de la Cristos, dar si ortodoxa caci ii da Domnului slava ce i se cuvine, consecinta schismei din 1054 facand ca cele 2 calificative sa aiba o implinire istorica: nasterea Bisericii catolice in Apus si a Bisericii ortodoxe in Rasarit. Este pe scurt istoria celei mai mari religii cunoscute ce a marcat cresterea si descresterea ultimului mare vechi imperiu.

Plecand de pe via Nicolo Tartaglia ajungem curand la Villa Borghese trecand prin Porta Pinciana a zidului aurelian construit ca pavaza pentru pastrarea comorilor cetatii, urmam traseul pe via Veneto dupa care sosim intr-o piata devenita celebra in urma filmului La dolce vita de Federico Fellini, de altfel ii si poarta acum numele. Lasam pe dreapta Cafe della dolce vita unde s-au filmat scene din film, ajungem la hotelul cel mai luxos din Roma, Excelsior de 5 stele, unde a locuit si Petre Roman, pe atunci ministru de externe al Romaniei. Imediat urmeaza cladirea ambasadei SUA, ocupata definitiv dupa victoria aliatilor asupra Italiei din 4 iunie 1944, in speta de americani. Trecand pe langa ea nu pot sa nu-mi aduc aminte de imensitatea cladirii ambasadorului american in Italia, o cladire ascunsa vederii cu mult mai mult spatiu decat cel al ambasadei. Aveam sa aflam ca ambasadorul fusese unul din cei 10 sponsori ai campaniei electorale a presedintelui Clinton. Nimic de mirare ca dupa victorie avea sa fie numit si sa locuiasca aici! Dar nu e singura minune, caci Roma, fiind orasul palatelor, aveam sa ne minunam si mai mult cu prilejul vizitarii Pietei Navona cand am trecut pe langa ambasada Frantei aflata ghiciti unde? tocmai in Palatul Farnese, apartinand uneia din marile familii din Roma, cu doua fantani mari in fata aduse tocmai de la Termele lui Caracalla (in fata celebrelor fantani ale lui Bernini in palatul Pamphili se afla ambasada Braziliei, pe Gianicolo un superb palat apartine ambasadei Suediei, ce sa mai vorbim de Villa Medici acum sediul ambasadei Frantei…). Etajul doi al palatului Farnese este lucrat de nu mai putin renumitul Michelangelo. Palatul a fost proiectat de Antonio da Sangallo si construit intre 1517-1589. Dupa moartea lui Sangallo in 1546 lucrarile sunt continuate de Michelangelo care termina fatada si balconul. Interiorul e decorat de Annibale Carraci. Acum palatul apar\ine ambasadei Frantei.

          Ne continuam drumul pe via Veneto si patrundem in Piata Barberini cu cele doua fantani celebre ale lui Bernini Tritonul si fantana celor 3 albine (fontana delle tre appi). In continuare urcam pe Vialle delle Quattro Fontane (delle appi, Triton, Trevi, Naiade) lasand in stanga Palatul Barberini ce a servit drept decor filmului Vacanta la Roma cu panzele lui Caravaggio, celebrele Narcis si Juditha taind capul lui Holofern. Palatul e facut dupa planurile lui Carlo Maderno care a realizat si fatada bisericii San Pietro, dar dupa moartea acestuia e terminat de Bernini asistat chiar de Boromini, adversarul sau. In dreapta se afla biserica San Carlo alle Quattro Fontane construita de Boromini, alaturi cea a lui Bernini, San Andrea al Quirinale, iar in fata se inalta Santa Maria Maggiore de pe colina Esquiline. E momentul pentru a vorbi de Boromini, Francesco Castelli (1599-1667) formulatorul stilului arhitectural baroc. Cunoscut pentru constructia bisericii San Carlo alle Quttro Fontane vine la Roma lucrand cu Maderno. Cele doua turnuri ale Santei Agnese in Agone ii apartin. In urma mortii lui Maderno dupa ale carui planuri se construieste palatul Barberini, Bernini preia conducerea lucrarilor colaborand cu succes cu Boromini. Insa dupa abandonarea planurilor lui Maderno la cererea lui Pietro da Cortona, Boromini paraseste echipa si se dedica impreuna cu Bernini la proiectarea baldachinului din biserica San Pietro. In 1638 incepe construirea bisericii San Carlo alle Quttro Fontane. Nu mai larga inauntru decat dimensiunile unui singur stalp al bisericii San Pietro, mica biserica impresioneaza intreaga Europa. Din cauza irascibilitatii si intransigentei, Boromini pierde insa contactele cu sponsorii si, mai mult, cand descopera o stricaciune a unui lucrator il bate atat de violent incat acesta moare. Dupa ce abandoneaza si lucrarile la San Pietro conflictul latent dintre cei doi “B” ia amploare. Cei doi au caractere divergente si conflictul devine public in 1645 de la eliminarea celor doua turnuri ale lui Maderno de la fatada bisericii San Pietro. Boromini devine acum cel mai mare critic la adresa lui Bernini. Dar in cariera urmeaza exemplul lui Michelangelo: “cine copiaza pe altii, nu ajunge niciodata in varf”. Dupa 1660 – odata cu cresterea succeselor rivalului sau Bernini, incepe declinul. Suferind de melancolie si halucinatii ipohondrice isi arde planurile declinandu-si intreaga activitate, ajungand chiar pana la sinucidere. Dintre lucrari se disting Sant Andreea della Valle impreuna cu Maderno, palatul Barberini (1629-31), baldachinul din San Pietro si desenele pentru fatada bisericii San Pietro impreuna cu Bernini, San Carlo alle Quattro Fontane (1638-41), tavanul Palatului Pamphili actual sediu al ambasadei Braziliei din piata Navona, capela Re Magi, reconstructia bisericii San Giovanni in Laterano precum si a bisericii Sant Agnese in Agone. Dincolo de toate Boromini ramane o marca pentru Roma.

Trecem  acum pe langa casa unde a locuit Bernini si ne indreptam spre Nerulana apropiindu-ne de biserica San Giovanni in Laterano (cu impresionanta poarta din bronz luata de la Curia), una din cele 3 mari biserici, de fapt a doua ca importanta religioasa dat fiind ca aici au locuit o vreme papii, dar mai ales ca lipit de ea se afla palatul Lateranese celebru  prin pactul semnat la 11 februarie 1929 intre statul papal si cel italian condus de Benito Mussolini. Aceasta a insemnat concilierea urmata de constructia unei strazi Via della Conciliazione ce porneste de la Castel San Angelo pana la San Pietro cu obeliscuri facute in timpul lui Mussolini.

…

Cand scriu aceste randuri pe CNN vad Victoria Revolutiei din Belgrad a lui Kostunita cu sosirea lui Ivanov din partea Rusiei. La fel ca si la noi in 1989 primii sositi au fost rusii! Sa fie oare o intamplare sau Iugoslavia va urma drumul Romaniei?…

Revenind la palatul Lateranese aici exista si sala unde s-a semnat celebrul pact cu scene religioase foarte valoroase, tavane si pereti pictati, o colectie de arme… Palatul e de culoare roz, in fa\a avand unul din cele mai mari obeliscuri din Roma adus de la Circo Maximo, al doilea ca marime fiind asezat in Piazza del Popolo. E foarte importanta inscriptia de pe el referitoare la victoria lui Constantin impotriva lui Maxentius sub semnul crucii, botezandu-se aici si devenind crestin pentru propagarea crestinismului. 

Complexul de biserici de aici e format din Santa Croce in Gerusalemme, Scara Santa si San Giovanni in Laterano.

Ajungem la poarta San Giovanni a zidului aurelian si, drept in fata este biserica Santa Croce in Gerusalemme. Intrarea se face ca la aeroport prin verificari cu aparate speciale pe care le-am vazut si la coloanele de la San Pietro folosite numai atunci cand papa se adreseaza direct in fata crestinilor. Vericarea este amanuntita dat fiind ca anul 2000 este anul Jubileului Crestinatatii cand la Roma sunt prezenti foarte multi turisti. La intrare, in stanga, pe perete se afla o bucata din crucea pe care a fost rastignit Barnabas, unul din “talharii” buni devenit sfant. Ne aducem aminte ca el a fost unul dintre conducatorii rascoalei impotriva tiraniei romane si a fost rastignit odata cu Cristos care i-a spus : “vei fi alaturi de mine in Paradis”. Inaintam pe drumul reprezentand pe cel al purtarii crucii infatisand cele 14 stationari si drept in fata se afla o capela in care sunt pastrate relicvele aduse de Sfanta Elena de la Ierusalim. Sub un baldachin sunt pastrate: 3 fragmente din crucea pe care a fost rastignit Isus Cristos puse in interiorul unei cruci pe latura stanga, dreapta si jos; in stanga crucii se afla cele trei fragmente mici de pamant, cat unghia, luate de la locul nasterii, cel al flagelarii si de la mormantul sfant, degetul lui Toma si un piron cu care a fost batut pe cruce Isus; in dreapta crucii e o coaroana de spini care are in centru doi spini din cea originala iar alaturi un fragment din cruce pe care sta scris in ebraica textul: “Isus Cristos nazarineanul - regele iudeilor”. Tot timpul calcam pe un mozaic denumit cosmatesc de la numele celebrului mester, Cosmati. Te simti ca si cum ai merge pe urmele lui Isus. Tot ceea ce te inconjoara e coplesitor. Seamana piosenie, cinstire, ceea ce se cheama marturie a istoriei. Ne plecam in fata relicvelor marturisitoare existentei lui Isus si ne indreptam pasii umbland cu evlavie, in genunuchi, pe Scara Santa, aflata pe ipotenuza triunghilui format din cele trei biserici: Santa croce, San Giovanni si Scara Santa. 

Scara Santa a fost construita intr-un palat in care Sfanta Elena a locuit intre 317-322. Fa\ada e rococo de la 1743 iar interiorul baroc din secolul XII.

Aici imparateasa Elena a adus de la Ierusalim o scara din lemn de trandafir adusa din Palatul lui Pilat, pe care a urcat de trei ori Isus cand a fost judecat de acesta. Se spune ca inca se mai vad picaturile de sange ale Mantuitorului lasate pe trepte. Sus, cand ajungi dupa ce ai mers in genunchi, se afla o capela cu o icoana avand chipul lui Isus despre care se spune ca nu ar fi facuta de mana omului - atat de reusita este. De altfel tot aici aflam dintr-un inscris ca niciunde pe pamant nu exista loc mai sfant! Emotionant, de neuitat!

Urmam cateta triunghiului care ne conduce la imensa biserica San Giovanni in Laterano pe care sta scris “Cristo Salvatori” cu  statuia Mantuitorului deasupra alaturi de aceea a lui Ioan Botezatorul. Intram pe o poarta impozanta adusa de la Curia (Senatul roman). Un hol imens perpendicular pe cel de intrare in biserica ne conduce spre Poarta Sfanta pe sub care trecem intrand in biserica propriu zisa ce are alte trei holuri, unul central si doua laterale ce gazduiesc capelele. A suferit invazia vandala in secolul V, cutremurul din secolul IX, doua devastatoare incendii si patru reconstruiri. Contine minunatele decoratii incrustate de tip Cosmati. Holul central e marginit de o parte si alta de 12 statui impresionante ca marime dar stralucitoare ca realizare. Sunt aici sfintii: Paul cu sabia, Petru cu cheile, Andrei cu crucea, Ioan cu cartea si pana, Simion, Bartolomeu cu cutitul, Tadeus cu lancea… O capela in partea dreapta a unui impresionant altar cu baldachin are o fresca reprezentand Invierea. In afara celor amintite se mai afla aici statuia Papei Leon al XIII-lea, fresce religioase, o statuie a lui Moise. Pe unul din cele doua holuri ce bordeaza pe cel principal se afla un tablou mai putin obisnuit alcatuit din unul mic care reprezinta Adormirea Maicii Domnului peste care tasneste un altul cu ingeri deasupra, parand o continuare a primului. In holul din dreapta ne impresioneaza un grup statuar reprezentand Pieta. Tavanul pe langa inaltime impresioneaza prin insemnele de pe blazoanele papale. Totul e facut sa retina respiratia. Lipit de biserica se afla palatul Lateranese cu obeliscul lui Constantin in fata pe care sta scris: “Constantinus per crucem victor as silvestro hic baptizatus crucis gloriam propagavit”. Cea ce inseamna ca fara cruce si botez nu te poti inalta!

Si numai cu cele vazute pana aici te poti mandri ca ai trecut prin Roma! Dar Roma are peste 360 de biserici inaltatoare. Aveam pe agenda  mai multe dintre ele si daca timpul si picioarele vor ingadui, “foamea” noastra poate ca ar fi domolita: Santa Maria Sopra Minerva, biserica Sfantul Apostol Andrei, Santa Agnes, Santa Maria del Popolo, biserica San Sebastian, biserica Quo Vadis, San Pietro in Montorio unde se afla Tempietto, opera de capatai a lui Bramante marcand Renasterea, biserica de la Trinita del Monti, biserica Sfintii Apostoli, San Paolo dentro le Mura, San Paolo Fuori le Mura construita peste mormantul Apostolului in 386, Santa Maria degli Angeli e dei Martiri, Santa Maria della Vittoria, San Agostino cu doua tablouri ale lui  Caravaggio,  San Luigi dei Francesi cu trei picturi de Caravaggio…., dar despre toate acestea mai incolo dupa o odihna binemeritata.

Suntem acum la Pantheon aflat intre Altare della Patria si Castel San Angelo de pe malul Tibrului. Constructia a inceput in anul 27 i.e.n. sub Marcus Vespasianus Agrippa, dar e distrus in anul 80 si refacut de Adrian intre 118-128 e.n. E o cladire circulara cu un dom de 43 m in diametru - se pare cel mai mare din lume - de 22 m inaltime. Aici se afla mormantul lui Rafael Sanzio si cel al lui Victor Emanuel al II-lea, reprezentand casa de Savoia cu emblema unei cruci rosii pe fond alb. Desi veche, cladirea e impunatoare iar interiorul plin de sobrietate.   Ne-am inclinat in fata mormantului lui Rafael si am iesit sa luam o gura de apa buna de la fantana din fata, binenteles cu obelisc.

Ne intoarcem vizitand ce ne iesea in cale, sau revazand pe cele deja stiute, prin Villa Borghese iesind prin fata Muzeului National de Arta Moderna si Contemporana unde se afla cladirea ce adaposteste Academia di Romania avand in laterala statuia ecvestra a lui Jose de San Martin - eliberator al Argentinei - alaturi de statuia unui roman ce pare a fi Traian tinand in maini leoaica din capul careia tasneste stindardul dac; continuam drumul pe corso di Francia, Via Andromandi, zidul resedintei ambasadorului american si via Nicolo Tartaglia. O masa la repezeala cu o bere spaniola si o cafea de India avea sa ne energizeze pentru urmatoarele relaxante ore petrecute seara la Roma!

13.     Seara la Roma

Roma seara! Imi doream atat de mult s-o vad seara. Roma e mit dar si realitate. In toate, ziua sau noaptea te farmeca diferit. Find vineri inainte de intalnirea cu Galeria Borghese unde se intra atat de greu, cu programare, n-ai cum sa vii in centru din nord fara sa treci prin parcul cu gradini ale vilei Borghese. Pornim de asta data pe Via di Romania aflata paralel cu Nicolo Tartaglia si ajungem pe Vialle delle Tre Madonne spre gradinile Borghese. Dupa numai o suta de pasi in stanga este Gradina Zoologica, iar la dreapta drumul te duce spre Muzeul Borghese, o cladire in stilul celor romane impresionanta prin demnitatea liniei arhitecturale cu o deschidere intr-un parc cu fantani a caror apa e potabila, inconjurata cu gradinile secrete pe laterala pentru ca in spate sa te intampine un alt parc cu fantana lui Venus si statui pe margini. Parcul e atat de mare incat se merge si cu masini pe unele alei. Aici se practica joggingul, mersul pe patine si plimbarile in aer liber. Dupa ce ai iesit vezi zidul aurelian, iar de aici drumul se continua printr-un tunel pietonal cu benzi ce ne conduc catre Piazza di Spania, probabil cea mai cunoscuta de turisti dat fiind scarile numite Scalinata della Trinita dei Monti sau scarile spaniole care duc catre biserica franceza daruita de regele Carol al XIII-lea in 1495. Se ajunge in celebra piata unde se afla simpatica fantana a lui Bernini de forma unei gondole de unde trepte infinite te conduc spre Trinita dei Monti in fata careia se inalta un obelisc. De jos privind in dreapta vezi inaltandu-se majestos Coloana Imaculatei pe care o vom vizita ziua in spendoarei ei. Urcam treptele de la Trinita dei Monti spre stanga catre Villa di Medici, cumparata de Napoleon in 1801 pentru a gazdui Academia Franceza. Nefiind vizitabila, ne multumim cu intrarea intr-un restaurant cu muzica, intim, aflat pe marginea platoului. De aici de sus se vede o panorama splendida a Romei pana catre Citta del Vaticano, cu domul inalt al lui San Pietro, Altare della Patria, colina Gianicolo cu statuia lui Garibaldi, aproape de care se afla cladirea Ambasadei Suediei. Coborand de la inal\imea lui Trinita dei Monti intalnim un tanar roman care la auzul limbii ne ajuta sa ajungem spre Trevi. Trecem pe langa hotel Hassler de 5 stele cu o statuie a lupoaicei in hol. Ajungem in sfarsit la Fontana di Trevi noaptea, dorinta indeplinita. Nimic mai spectaculos decat intalnirea cu bucuria celor mai diversi turisti, romani, spanioli, francezi, japonezi, chinezi, portughezi, argentinieni, chiar si indieni dar cei mai multi vanzand flori. Fantana e construita in timpul papei Clement al XII-lea reprezentand o alegorie a zeului Ocean dominand marea, apa care curge in fantana aflata la piciorele sale. O multime de tineri arunca stand cu spatele la apa monezi peste umarul stang, legenda spunand ca orice dorinta se indeplineste prin acest ritual. Imitam gestul lor cu speranta in gand.

In final ne reintoarcem in Piazza della Republica cu Fantana Naiadelor luminata cu patru statui din bronz reprezetand scene din viata naiadelor…

14.     A treia zi, sambata, numai Galeria Borghese!

In toate zilele cat am stat la Roma nu a fost una in care sa nu intram in drumurile noastre prin vestitele gradini Borghese. Aproape ca si numele te face sa te simti la fel!

Galeria Borghese contine minunatele colectii de picturi baroc si sculpturi vechi. Se afla in gradinile Borghese in palatul cu acelasi nume si e construita de arhitectul olandez Jan van Souten la 1613-1616. Aici se afla picturile colectionate de papa Paul al V-lea (Camilo Borghese) si de nepotul sau cardinalul Scipione Borghese. Borghese era nobil italian din Siena. Unul dintre ei, Camilo Fillipo Ludovico era casatorit cu sora lui Napoleon, Marie Pauline si a ajuns guvernator al Piemontului.

Intrand pe Porta  Pinciana te intampina un frumos palat, Villa Borghese, aflat intr-una din cele mai mari si frumoase gradini ce poarta numele vestitei familii care prin Paul al V-lea (Camilo Borghese) a dat un papa Romei timp de 15 ani de la 1605 la 1621, comparabil cu cel mai cunoscut dintre papi, Sixtus al IV-lea.

          In timpul lui Paul al V-lea s-au refacut multe dintre fatadele vechilor cladiri printre care si aceea a bisericii Sfantului Petru, au fost construite fantani, columna Imaculatei si capela Paulinei din biserica Sfanta Maria Mare. Quirinale si Vaticanul au fost largite. Dat fiind interesul sau in sistemul de apa si fantani papa  Paul al V-lea a fost chiar numit “Fontefice Maximo”.

Dar cel mai important aspect de inovatie al planurilor Borghese a fost orientarea catre arhitectura si fatade, interioare si exterioare. In timpul sau relatiile diplomatice cunosc o accelerare, intinzandu-se pana in Japonia, ele fiind reflectate prin picturile din Sala Regia a Palatului Quirinale. Paul al V-lea e acela care beatifica pe Philip Neri, Theresa din Avila, Ignatius Loyola, Francis Xavier si canonizeaza pe Carlo Borromeo, Francesca Romana si Thomas din Villanova. Nepotul sau, cardinalul Scipione Borghese avea sa continue politica culturala la curtea papala. Fiu al Ortensiei, sora Papei, casatorita cu Francisco Caffarelli, Scipione era posesorul unui infailibil instinct al reorganizarii calitatii artistice si un bun cunoscator al regulilor pasiunii strangerii si achizitionarii celor mai valoroase lucrari de arta. Colectionar dar si client al marilor artisti precum Gian Lorenzo Bernini, Nicolas Cordier, Caravaggio, Domenichino, Guido Reni, Rubens… construieste extraordinara Villa Borghese unde sculptura, pictura si arhitectura sunt vii ca si natura, poate si dat fiind ca am vizitat-o dupa ultima restaurare din 1997. Vila impresioneaza prin calitatea colectiei vechi si moderne a lucrarilor ce par a fi mai mult noi decat antice, miscatoare si armonioase, aproape de sufletul vizitatorului.

          De altfel sculptorii, pictorii si arhitectii care au lucrat aici au lansat stilul baroc roman raspandit apoi in toata Europa.

          Familia Borghese a jucat un rol important in Toscania, in special la Sienna, pentru trei secole, imparatul Sigismund conferind lui Agostino Borghese privilegiul de a include vulturul in blazonul familiei. In 1547 Marcantonio Borghese se muta la Roma urmat in 1554 de celelalte rude in urma intrarii Siennei in dominatia familiei Medici. In 1609 Scipione Caffarelli cumpara un palat langa San Pietro pe Via della Conciliazione care va deveni prima casa pastratoare a considerabilei colectii pana la transferarea lor in Villa Borghese. Intre 1770 si 1800 Marcantonio IV Borghese devine responsabilul cu modernizarea ei introducand proiectele arhitecturale ale rarii frumuseti neoclasice ce se vor armoniza cu cele de mai tarziu ale stilului baroc ale arhitectului Antonio Asprucci. Peretii tavanelor au fost decorati cu picturi si stucaturi ale lui Domenico de Angelis, Giuseppe Cades, Felice Giani, Giovanni Battista Marchetti, Wenzel Peters si multi altii.

          Familia Borghese va juca un rol important in jocul politic prin casatoria  lui Camillo, fiul lui Marcantonio IV, cu sora imparatului Napoleon, Paulina Bonaparte. In 1830 e cumparat pamantul pana la Piazza del Popolo, urmand extinderea parcului si asezarea statuilor. Timp de secole, prin munca si ambitia familiei Borghese colectia se va pastra pana in 1901 cand printul Paul e fortat sa vanda Villa statului italian datorita speculatiilor lui Ludovisi in domeniul cladirilor, in timp ce parcul trece in grija Consiliului orasului. Astazi ea constituie inca mandria Romei, a o vizita inseamna a te programa din timp, durata vizitei fiind restransa la numai 2 ore.

          Vila a fost conceputa de la inceput ca muzeu cu o arhitectura amintind de cea a vechilor vile romane, adapostind lucruri fine de arta veche si moderna, fiind un loc de contemplare dar si de influen\are a gustului si a unei altfel de recreeri!

          Aflata intr-un mare parc plin cu gradini si statui (la una din intrari – cea dinspre Trinita dei Monti – se afla o piata care poarta numele Bucuresti, cu un obelisc in centru) vila cu cele 2 turnuri, un portico si un hol de intrare impunator aminteste de stilul vilelor din secolul XVI, gen Villa Farnesina, Villa Medici, Ruffina si Mondragone.

          De asemeni, adaugarea sculpturilor vechi fatadei se incadreaza tot in traditiile romane ce obisnuiau sa faca mai intai fatada si apoi interioarele: Palazzo della Valle, Palazzo Spada, Villa Medici, Gradinile Vaticanului.

          Planurile si constructia apartin arhitectului olandez Jan van Souten (1613-1616) ce cu inteligenta si proportie a stiut sa dezvaluie un aranjament deosebit al camerelor. Proiectul a urmarit in principal de a atrage atentia asupra constructiei, prin noblete si curaj, prin fatade din piatra cu aspect de eroism, cu ferestre si usi in perfecta armonie dand cladirii si vizitatorului prospetime prin aerul ventilat natural. O scara in spirala din marmura ornamentala apartinand lui Bernini te indruma spre incantatoarele picturi fine, multele sculpturi antice, pereti si tavane acoperite de picturi cum numai la Roma poti sa vezi chiar si pe strada in holul interior al blocurilor.

          O parte importanta a colectiei se afla la Luvru in ceea ce constituie “Colectia Borghese”, Camillo fiind nevoit sa-i vanda lui Napoleon nu mai putin de 154 de statui, 160 de busturi, 170 bazoreliefuri, 30 de coloane…

          Inchisa in spate de o gradina superba cu o fantana in mijlocul careia troneaza un Venus realizezi frumosul aspect princiar al vilei.

          Sculpturile si tablourile originale ale Galeriei apartin colectiei cardinalului Scipione a carui amprenta va mai dainui inca trei secole prin achizitiile ulterioare. Interesat de vechile lucrari, de arta Renasterii cat si de cea contemporana, pasionat mai ales in achizitia vechilor sculpturi, chiar fragmente, unele fiind restaurate de straluciti sculptori ca Pietro si Gian Lorenzo Bernini sau Nicolas Cordier, Scipione reuseste sa puna la un loc in acest paradis cultural valori inestimabile.

          De-a lungul anilor multe lucrari au fost achizitionate de cardinal in ideea de a lumina impresionantele Galerii: busturile celor 12 imparati, “Somnul” lui Alessandro Algardi, statuia Paulinei Borghese de Canova, “Adevarul” lui Bernini, cele 107 picturi confiscate de papa de la pictorul Giuseppe Cesari, cunoscut mai ales drept Cavaliere d’Arpino. Alti pictori ca Domenichino au petrecut zile in inchisoare pentru ca au refuzat lucrarile cardinalului Scipione (Diana).

          Inca de la primul pas, in holul intrarii, te uimesc frescele de pe tavan si picturile in clarobscur asezate pe pereti. O intreaga alegorie cuprinde intregul tavan avand parca predestinat, in centru, Faima si Istoria, apoi Justitia, Fidelitatea si Onoarea alaturi de Falsitate, pentru ca in partea opusa sa fie reprezentate spiritul dragostei fata de patrie, Roma triumfala, spiritul roman al victoriei, Romulus si Renus, Jupiter, toate incadrate in cele 4 colturi de Sibile – acele femei cu dar de prevestire.

          Frescele din holul impozant te intampina parca special cu celebrarea gloriei civilizatiei romane. Si, evident, nu poate lipsi primirea triumfala a lui Romulus in Olimp de catre Jupiter, executate atat de stralucitor de sicilianul Mariano Rossi cu tenta de baroc tarziu.

          Ultima restaurare a fost in martie 1997, astfel ca ceea ce vedem e aproape de delicatul original. O mul\ime de sculptori si pictori si-au lasat amprenta aici. Dar ramai impresionat de statuia lui Pietro Bernini, tatal celebrului Gian Lorenzo pe care-l vom intalni pretutindeni in Roma fie la fantani, fie in interiorul basilicilor ori la San Pietro, el fiind cel care va transpune in realitate gandurile papilor, in special ale lui Barberini, papa Urban al VIII-lea. Statuia in marmura reprezinta pe Marcus Curtius alergand pe cal desprinsi amandoi parca din inaltimea peretelui. Aveam sa intalnim stilul peste tot in Roma fie cu amorasi strajuind tablouri imense, fie sfinti ori Sibile iesind parca din perti ori fixati de tavan; sunt aici doua sculpturi vechi reprezentand pe Bacchus si un Satyr luptand – restaurate de Pietro si Gian Lorenzo Bernini, ultimul inspirandu-l chiar pe Lorenzo in realizarea lui David.

          Tavanul primei camere reprezinta Judecata lui Paris. Dar privirea ti-e fixata asupra centrului camerei unde triumfa ca un Venus – Pauline Bonaparte – executata cu o inalta maiestrie de Antonio Canova intr-o maniera splendida ce da marmurei prin chipul Paulinei o finete rara. Altadata, sculptura, asezata pe pe un soclu din lemn, avea un mecanism rotativ oferind vizitatorului posibilitatea de a o admira din toate unghiurile. E atata divinitate incat ai impresia ca visezi, inchizand si redeschizand ochii crezi ca e vie acolo asezata victorios pe salteaua din marmura de un alb fara cusur aproape! Stilul e sublim, superb, nemaivazut!

Cea de a doua camera gazduieste pe David de Bernini, statuie comandata chiar de cardinalul Scipione. Bernini avea doar 25 de ani cand a executat aceasta teribila confruntare a lui David cu uriasul Goliat doar cu prastia. David asezat pe o stanca urmarind un adversar invizibil e descris in marmura cu o senzualitate in suprafata pielii si a parului cu elemente atat de delicate cum numai in bronz se pot obtine. Interesant de vazut din toate unghiurile, din dreapta David e infatisat in miscare intinzand prastia la maximum, din fata el pare inghetat o secunda inainte de lovitura fatala pentru ca din diagonala Bernini sa realizeze un balans ritmic intre miscarea cu prastia si indarjirea din timpul luptei.

In camera a treia Bernini a creat o capodopera rara pentru cardinal – Apollo si Daphne. La numai 24 de ani artistul a executat-o intre anii 1622-1625. Cum intri in camera te surprinde mai intai Apollo, abia mai tarziu nimfa ce se metamorfozeaza in laurul unui copac pentru a scapa de divinul agresor. Prezenta acestui mit i-a prilejuit viitorului papa Urban al VIII-lea, cardinalul Maffeo Barberini, realizarea unui text moral aflat inscis pe soclu: “Acelora care iubesc placerile fulgeratoare in final gasesc numai frunze si fructe amare in mainile lor”.

Intr-o nisa a camerei a patra sta o valoroasa sculptura antica greceasca, originala, din secolul al IV-lea i.e.n. Si, din nou, Bernini! De data asta un grup statuar din marmura reprezentand pe Pluto si Proserpina. Pluto, zeul iadului, seducand-o pe Proserpina, fiica Geei, zeita Pamantului. Si legenda incepe…

… Geea obtine de la Jupiter permisiunea pentru fata ei de a se reintoarce pe pamant dupa ce va sta o jumatate de an in Hades. Vazut din stanga grupul ni-l dezvaluie pe Pluto puternic si falos pentru ca din fata el sa apara triumfal, tinand in maini atat de pretiosul trofeu ce se zbate pana la lacrimi. Realizarea e atat de sensibila incat ai sezatia ca marmura s-a lasat moale sub inclestarea mainilor lui Pluto in coapsele Proserpinei si nu mestesugul sculptorului ar fi facut-o cu adevarat!  Din dreapta se vad bine lacrimile Proserpinei cazand pe obraz cat si zbaterea ei, vantul despletindu-i parul.

In camera a cincea exista pe vremuri o veche statuie reprezentand o hermafrodita, dar ea a fost vanduta in 1807 muzeului Luvru. Aceasta de acum e una restaurata de Pacetti in 1781, se pare o copie dupa un original din Atena. Scenele de pe tavan vin sa completeze mitei hermafroditei.

Camera a sasea poarta din nou amprenta lui Bernini, prezent aici prin grupul statuar Aeneas si Anchises,  reprezentand parasirea Troiei in flacari, Aeneas purtand pe umeri pe batranul sau tata Anchises iar alaturi sta fiul sau Ascanius avand in maini focul sacru al inimii in timp ce bunicul tine cu grija zeii familiari. Un alt grup reprezinta Adevarul considerata cea mai personala statuie a lui Bernini careia trebuia sa i se alature figura Timpului, niciodata executata. Dintre picturi se remarca Minerva lui Fontana aducand aminte de figurile rubensiene.

Asa cum era de asteptat tavanul camerei a saptea – numita egipteana - descrie Sfinxul la Giza si piramidele realizate majestos de Giovanni Battista Marchetti. Retinem aici statuile din marmura executate in doua culori, alb si negru separand trupul de vesminte: Isis din marmura neagra avand capul si mainile albe, statuia fiind foarte veche, din anul 150. Se mai afla aici, in acelasi context, statuia reprezentand Satyrul pe un delfin.

Odata intrat in camera a opta te intampina un Satyr dansand, copie din secolul al II-lea dupa originalul din secolul IV i.e.n. a lui Lysippus. Trebuie sa fii din nou incantat caci aici poti sa te delectezi cu nu mai putin de 6 Caravaggio din cele 12 ale colectiei cardinalului Scipione, semn al pre\uirii speciale acordate pictorului.

Caravaggio – caci despre el este vorba - revolutioneaza pictura prin tehnica tenebrului, a dramaticului, selectand lumina formelor in afara unor adanci umbre, devenind prin aceasta tehnica o figura marcanta a barocului. Trecand peste traditional Caravaggio isi ia modele din strada pictandu-le realistic ceea ce ii va atrage multe critici.  Pe numele sau adevarat - Michelangelo Merisi - avea ca tata pe arhitectul marchizului de Caravaggio la curtea caruia lucra. La 11 ani ramane orfan fiind luat ucenic de pictorul Simone Peterzano din Milan. Vine la Roma intre 1588-1592 stabilindu-se in cosmopolita societate din Camp al lui Marte; urmeaza o perioda de instabilitate si umilinte, trecand de la un atelier la altul pana cand intra in gratiile cardinalului Francesco del Monte prin intermediul unui negustor Valentino. Picteaza peste 40 de lucrari cele mai multe fiind adolescenti ca “Baiat cu cosul de fructe” – 1593 - Galeria Borghese, Tanarul Bachus – 1593 - galeria Uffizi din Florenta, “Petrecere musicala” – muzeul de arta din New York. Dar abia dupa aceea incep marile lucrari in adevaratul stil Caravaggio. Unele dintre ele de o inalta maiestrie artistica vor provoca o reactie violenta! Fecioara cu pelerini (Madonna with Pilgrims sau Madonna di Loreto) pentru biserica San Augostino a fost un scandal dat fiind piciorul murdar al madonei si boneta unuia din cei doi oameni ingenunchiati in fundal…

O alta lucrare de exceptie, Moartea fecioarei, a fost refuzata de Carmelite din cauza preferin\ei pentru o imagine cu pantec umflat si picioare de rand. La sfatul lui Rubens pictura a fost cumparata de ducele de Mantua in 1607 si aratata doar o saptamana comunitatii pictorilor. 

Impotriva reactiei negative din partea oficialilor bisericii reputatia sa creste si chiar incepe sa fie invidiat. Dupa proiectul  capelei Contarelli din biserica San Luigi dei Francesi Caravaggio are multe probleme cu legea fiind acuzat de administrarea unor pumni unui pictor, apoi e ranit de un soldat iar in 1603 e inchis din cauza plangerii unui alt pictor si va fi din nou arestat iar in urma unui meci de tenis il omoara pe un anume Ranuccio Tomassoni, astfel ca e nevoit sa paraseasca orasul pentru Neapole unde picteaza “Madonna of the Rosary” si “The Seven Works of Mercy” aflata la capela Monte della Misericordia. Se poate face acum conexiunea dintre tablourile sale si propria-i viata! Din cauza pre\ului pus pe capul sau se refugiaza mai intai in Malta, apoi in Sicilia de unde soseste la Port’Ercole, o posesiune spaniola in cadrul Statului Papal unde moare de pneumonie, abia peste trei zile sosind de la Roma un document  ce-i acorda iertarea! Oricum, lasa in urma  multi continuatori atat in Italia prin Orazio si  Artemisia Gentileschi cat si in afara prin spaniolul José de Ribera, olandezii Hendrick Terbrugghen, Gerrit van Honthorst si Dirck van Baburen care fac din orasul Utrecht cel mai renumit centru in stil Caravaggio. Dar cel mai important pictor in maniera lui ramane francezul Georges de La Tour. Ecourile sale pot fi intalnite si in lucrarile unor giganti ca  Rembrandt van Rijn ori Diego Velázquez.

Revenind la picturile camerei a 8-a, una dintre ele o reprezinta pe Madona della Palafrenieri (1605) adusa de la San Pietro unde a stat numai o luna considerandu-se “netraditionala” acolo. Tabloul surprinde figura disperata a Sfintei Ana ce o contempla pe Maria in timp ce-l invata pe Isus cum sa omoare sarpele, simbol al pacatului si ereziei. Intunericul inconjoara figurile aflate intr-un loc nedefinit, doar o lumina nenaturala apare pe trupul copilului speriat. Dupa realizarea tabloului, Caravaggio va fi acuzat de crima fiind nevoit sa plece departe pentru a scapa de pretul pus pe capul lui. Va trimite drept iertare un tablou Papei infatisandu-l pe David cu capul lui Goliath (1609-1610), dar iertarea soseste prea tarziu, caci pictorul moare la Porto Ercole.

Unul din tablouri il infatiseaza pe Sfantul Jerome (1605-1606) scriind, avand pe masa un cap de mort – ideea care-l macina aici fiind aceea a existentei dintre viata  si moarte.

Se mai afla aici doua tablouri din perioada de influenta de la Cavaliere d’Arpino dupa care il paraseste pe acesta trecand la teme reprezentand si a altceva decat fructe si flori! E vorba de baiatul \inand in maini un cos cu fructe (1594) si un autoportret satiric reprezentandu-l pe “Il bacchino malato” (1593).

Al saselea tablou il reprezinta pe Sfantul Ioan Botezatorul (1609-1610). In toate se vede stilul inconfundabil prin folosirea clarobscurului si a luminii doar pentru a scote in relief chipurile, acestea fiind de undeva luminate astfel incat sa ai impresia desprinderii lor din intuneric.

Aranjamentul picturilor de aici apartine cardinalului Scipione, trei dintre ele cu subiect violent fiind plasate impreuna: David cu capul lui Goliath, Judith cu capul lui Holofern de Baglione si Joseph si sotia lui Potiphar de Cigoli. Remarcam aici panza lui Cavaliere d’Arpino Capturarea lui Cristos (1596-1597), considerata pe drept de unii ca fiind cea mai buna lucrare a pictorului. Este poate si motivul inspirarii lui Caravaggio atunci cand realizeaza Martiriul Sfantului Matei, aflat in biserica San Luigi dei Francesi.

Parasind parterul, o scara laterala te conduce la etaj de unde se intra in alte camere cu picturi. In prima apare tehnica mozaicului folosita de Provenzale la executarea portretului lui Scipione Borghese drept Orfeu (1608), dar si cea a pietrei dura pe care o stiam atat de bine de la marturiile mugale din India, mai ales de la Taj Mahal!

Alte surprize iti sunt rezervate in camera a noua candva numita a celor trei gratii. Una dintre ele apartine lui Fra Bartolomeo reprezentand Adorarea pruncului, un tablou rotund ce reuseste sa creeze o atmosfera poetica, datand probabil din 1499.  Chipurile adoratorilor parca sunt in miscare, clarobscurul fetelor fiind in combinatie reusita cu imaginea din spate. Aceeasi tema avea sa-l inspire pe Piero di Cosimo (1505) numai ca la el Cristos apare cu o cruce in maini in timp ce ingerii sunt plasati mai in spate.

Un mic tablou realizeaza scena Crucificarii cu Sfantul Jerom si Sfantul Cristofor pictat de Pinturicchio reflectand experienta sa ca miniaturist. Sunt prezente aici Fecioara si pruncul a lui Perugino, Portretul unui barbat (1502) alaturi de Doamna cu unicorn (1506) de Rafael. 

Dar cea mai importanta ramane “The Deposition” – Coborarea de pe cruce pictata de Rafael pentru Atalanta Baglioni in memoria fiului ei omorat in lupta pentru dominatia Perugiei. Tabloul e interesant pentru ca prinde doua momente realizate prin descrierea a doua grupuri: primul, coborarea, realizat sub forma unui triunghi, barbatul din mijloc care-l poarta pe Isus separand primul grup de cel de-al doilea, al femeilor care se lamenteaza. Tabloul are si o istorie palpitanta el fiind gazduit la Perugia de biserica San Francesco timp de 101 ani pana cand, intr-o noapte, cu complicitatea unui preot acesta e trimis Papei Paul al V-lea care la randul sau il daruieste nepotului, cine altul decat inraitul pasionat colectionar cardinalul Scipione! Astfel devine proprietate a celebrei colectii Borghese. Dupa o incursiune la Paris, tabloul se intoarce in colectie numai cu partea centrala, celelalte trei reprezentand Credinta, Speranta si Caritatea ramanand in Muzeele Vaticanului.

Patrunzand in cea de a zecea camera denumita a lui Hercule sau a somnului esti placut impresionat de Venusul lui Cranach dar si de cel al lui Brescianino, aici cu doi cupidoni, pentru ca in centru sa primesti zambetul tigancii lui Nicolas Cordier, o statuie cu o combinatie de marmura de mai multe culori. Mai exista aici un tablou al lui Andreea del Sarto, Fecioara cu copilul si Sfantul Ioan Botezatorul, dar pictura centrala e pictura de capatai a lui Coreggio, Danae (1531), reprezentand una din cele patru povesti ale Metamorfozelor lui Ovidiu – Iubirile lui Jupiter. Celelalte trei se afla in muzeul de istorie Kunst, altul la Viena iar celalalt la Galeria nationala de la Londra. Legenda spune ca tatal Danaei, dat fiind ispititoarea frumusetii ei, o inchide intr-o camera sperand ca va fi in siguran\a. Dar Jupiter, trasformandu-se intr-un nor galben, e primit de Danae si cupidon, in timp ce jos, in dreapta, doi ingeri testeaza bijuteriile din aur si pietrele aduse cadou. Se vede clar stilul manierist folosit aici prin subtile umbre si imperceptibile schimbari ale tonurilor folosite. Senzualitatea rafinata a picturii a fascinat multe curti europene, tabloul circuland de la Madrid in 1532 la Milano in 1584, Praga in 1654, Paris 1721, Bruxelles 1792, in Anglia e prezent in 1798 pentru ca apoi sa revina din nou la Paris si Roma in 1827.

In camera a unsprezecea e prezenta scoala de la Ferrara prin Mazzolino cu Suspiciunea lui Toma, cand acesta incearca sa-l atinga pe Isus si Ortolano cu dramatica scena Jelirea mortii lui Cristos.

Camera a doisprezea contine lucrari din Lombardia, Veneto si Sienna, cu sigure influente de la Leonardo. De altfel intalnim aici o copie dupa celebra “Leda si lebada” lui Leonardo. Interesanta! Se afla insa si o Pieta a lui Sodoma (1540) cu influente din Leonardo prin folosirea atmosferei de clarobscur si a armoniei ritmurilor. Tabloul e realizat cu inalta maiestrie, culorile folosite dand temei o atmosfera coplesitoare. Din nou suntem purtati de gustul si pricerea cardinalului in alegerea temelor.

Lucrarile maestrilor din Florenta si Bologna sunt grupate in camera treisprezece. Ele surprind prin armonia proportiilor figurilor umane, al interesului tehnic asupra desenelor cat si prin studiul asupra rationalului. Sunt aici Cristos binecuvantand de Fra Bartolomeo si Fecioara cu pruncul in gradina cu trandafiri de Francesco Francia.

Tavanul camerei paisprezece realizat de Giovanni Lanfranco reprezinta Consiliul zeilor avandu-l in centru pe Jupiter. Cu pu\in efort te trezesti in legenda! Mareata si Pieta lui Bernini de aici. Dealtfel, “maiastrul” sculptor ne surprinde aici si in tehnica picturii prin prezenta a trei tablouri: Portretul unui baiat (1638), Autoportret reprezentand un tanar (1623) si un altul cu un barbat matur (1630-1635). Dar e prezent si cu o teracota reprezentandu-l pe Louis al XIV-lea. Se remarca aici tablorile rotunde ale lui Francesco Albani cu cele patru anotimpuri, scene ce-l surprind pe Cupidon jucandu-se - Primavara, Vara - in cuptorul arzator, Toamna - cu Venus si Adonis luindu-si ramas bun si Iarna - asociata cu somnul. Impresionant si Moise tinand in mana tablele cu legi de Guido Reni.

Camera cinsprezece sau a Aurorei cu tavanul realizat de Domenico Corvi contine picturi din scoala Lombarda si Veneto cu influente din Caravaggio si din scoala Ferrara reprezentata de Dosso Dossi cu doua picturi marcante: Fecioara si pruncul demonstrand perfecta relatie dintre figuri si natura, cu galbenul aureolelor ce are ecou in frunzele copacilor, iar verdele mantalei Feciorei e regasit in diferitele elemente ale tabloului; al doilea, Diana si Calistro, o nimfa care-si daduse juramant de castitate dar care e abandonata de Diana cand aceasta descopera ca-i raspunsese dragostei lui Jupiter. Se vede cu ochiul liber aici influenta lui Rafael. Impresioneaza prin culorile originale si momentul ales Jacopo Bassano cu Cina cea de Taina cand Isus intreaba: cine ma va trada primul?

Camera saisprezece gazduieste lucrari in maniera lui Michelangelo. Simti o prezenta eleganta aici in Alegoria descoperirii lumii noi (1585) si Alegoria Creatiei (1585) de Jacopo Zucchi, in Adoratia copilului Crist (1548) a lui Pellegrino Tibaldi, dar si in Nasterea (1546) lui Giorgio Vasari, biograful lui Michelangelo.

Trecand prin camera saptesprezece surprind doua Fecioare, una de Sassoferrato, cealalta de Batoni. Frumoasa si Galeria de antichitati a unui vanzator de Frans Francken cel Tanar de unde se vede ca aceasta traditie vine din vechime (1615).

Camera optsprezece numita a lui Jupiter si Calliope dupa tavanul ce-l reprezinta pe Jupiter drept un satyr apropiindu-se de nimfa Calliope. Sunt aici doua capodopere: Coborarea de pe cruce (1602) a lui Peter Paul Rubens pictata in timpul primei vizite la Roma si Inmormantarea lui Cristos (1610) de Sisto Badalocchio. Nici nu stii catre cine sa te indrepti mai intai! Culorile folosite, spectrul luminii, chipurile, interpretarea pe care o da Rubens temei divine a naturii umane a lui Cristos suspendat intre moarte si o posibila viata viitoare provocand un impact vizitatorului mai ales neobisnuit cu maniera baroca a accentuarii privirii intr-o directie opusa. Contrastul dintre culorea mainii vii a Mariei si cea mortuara a lui Crist, opalescenta tonurilor folosite in descrierea luminii creaza o textura magica, chiar si prin folosirea altarului vechi de influenta romana! In cealalta, Badalocchio insista asupra participarii umane, a emotiilor ce atrag in mod deosebit atentia asupra picturii.

Camera lui Paris si Elena, a nouasprezecea, are pe tavan moartea lui Paris de G. Hamilton. O placuta impresie lasa Sibila lui Domenichino (1616-1617) prin modulatiile cromatice dar si Diana, ce reinvie o tema antica luata din Virgiliu unde razboinicii sunt descrisi la o competitie cu arcul: prima sageata ocheste un copac, a doua o panglica pentru ca abia a treia sa loveasca o pasare in zbor. Tabloul e complex, in spate se vad scene ale unei vanatori, in fata nimfele, langa Diana. Extrem de interesanta compozitia dominata mai ales de folosirea culorilor: o paleta intreaga de la verde la galben, albastru la alb si variate umbre de purpura cu calculate schimbari de tonuri graduale si subtile miscari ale personajelor. Doua tablouri ale lui Federico Barrochi il reprezinta pe Sfantul Jerome si Fuga lui Aeneas din Troia.

Camera a douazecea poarta numele lui Psyche caci pe tavan Pietro Novelli descrie primirea ei in Olimp pentru a se marita cu Cupidon. Sunt inclusi aici toti zeii: Jupiter, Pluto, Minerva, Venus, Apolo, Neptun, Bahus, … suntem din nou impresionati de greutatea numelor pictorilor adunati aici de cardinalul Scipione: Titian, Veronese, Bellini, Giorgione…

Bellini, considerat tatal picturii venetiene, avea 84 de ani cand a pictat la 1510 Feciora si Pruncul. E prezent aici cu inca doua picturi: sfantul Ioan Botezatorul (1562) si Sfantul Anton(1580). Giovanni Bellini face din Venetia centrul Renasterii camparabil cu Florenta si Roma. Este un pictor al luminii naturale la fel ca Masaccio si Piero della Francesca, il influienteaza pe Giorgione si Titian, Albrecht Durer afirmand ca “desi batran este inca cel mai bun dintre toti pictorii”. Anuntarea, Inaltarea(Venetia), Cristos binecuvantand (Luvru), Fecioara si Pruncul (Philadelphia), Agonie in gradina (Londra) si multe madone sunt tezaurul de pret al lui Bellini. 

Titian se afla aici cu 4 panze excelente: Venus legandu-l la ochi pe Cupidon (1565), Sfantul Dominic (1565), Flagelarea lui Isus (1560) si magnifica Iubire Sacra si Profana (1514). Vazandu-le numai pe acestea si iti dai seama cum in secolul XVII stilul lui i-a influentat pe numai putin celebrii Velasquez, Rubens, van Dyck si Caravaggio.

Iubire Sacra si Profana a fost pictata la 25 de ani pentru a celebra casatoria venetianului Nicolo Aurelio cu Laura Bagarotto in 1514. Subiectul e plasat intr-un peisaj de o frumusete extraordinara, dar pentru alegoria prezentata trebuie facut un efort pentru a o intelege. In general e acceptata ideea ca cele doua femei ar fi gemenele Venus, pamanteanca din stanga aratand o forta generativa a naturii in timp ce nuda Venus din dreapta reprezinta eterna si divina dragoste. Amandoua emana forta fizica si intelectuala. Mireasa e imbracata in alb simbolizand puritatea, o maneca a rochiei fiind rosie, simbol al iubirii. Mana stanga se afla pe vasul cu bijuterii simbolizand ca fericirea e trecatoare pe pamant. Cealalta femeie e nuda si tine in mana o flacara zeiasca - simbolul eternei fericiri in rai. Mireasa se afla langa un Cupidon vanturand cu mana apa din cavou ce se scurge afara dand viata unei flori de la baza. Tabloul e plin de simboluri – in dreapta e un peisaj cu un castel, pentru ca la capatul opus sa fie o imagine a unei biserici. Totusi ideea e ca artistul exalta deopotriva atat iubirea pamanteana cat si cea paradisiaca. Figurile celor doua sunt de o perfectiune divina, tabloul fiind deschis oricarei interpretari, dar ceea ce ramane e ca Titian trece prin acest tablou de delicatetea liricii poetice a lui Givanni Bellini sau Giorgione atribuind figurilor o grandoare delicata. In 1899 bancherul Rothschilds se ofera sa cumpere tabloul cu un pret mai mare decat cel estimat de cei de la Villa Borghese si decat toate lucrarile de arta (4 milioane de lire!). Cu toate acestea, lucrarea lui Titian a ramas si a devenit un simbol al Galeriei Borghese!

Toate acestea poarta un nume de referinta la Roma: Galeria Borghese din vila cu acelasi nume pe langa care nu poti trece fara a o vizita!

15.     A patra zi, duminica: muzeele Vaticanului, Sixtina!

Si pentru ca e duminica cel mai mult timp il vom dedica numai Vaticanului si bisericii San Pietro. Roma inconjura Vaticanul devenit stat suveran la 11 februarie 1929 prin pactul semnat intre statul papal si cel italian condus de Mussolini. Vaticanul se afla la vest de Tibru si nord vest de cele 7 coline, deschizandu-se in cea mai frumoasa piata asezata in fata celei mai frumoase biserici, San Pietro, loc popular al vietii publice si religioase din Roma.

Locul Bisericii Catolice Romane, VATICANUL este o enclava a Romei avand ziduri medievale inconjuratoare exceptand sud-estul unde se deschide catre piata San Pietro. Are 6 intrari numai 3 fiind deschise publicului: Piata, Arcul Clopotului in fata Sfantului Petru si Muzeul Vaticanului. Cea mai importanta cladire este desigur biserica San Pietro. Desi este cel mai mic stat, Vaticanul are propriul sistem de telefon, posta, radio si armata formata din 100 de elvetieni, sistem de banca, bani propri, presa proprie, fiind condus de Papa.

Patrunzand in piata San Pietro, in partea dreapta se afla usile mari de bronz ale intrarii oficiale ale statului papal pazite de soldatii elvetieni. Dar pentru a vizita muzeele intrarea se face printr-o poarta modernizata acum cu tot felul de aparate electronice, ca la aeroport, dat fiind aglomeratia acestui an jubiliar. Pentru a ajunge insa aici trebuie sa urmezi o coada lunga in unghi drept pe langa zidul cetatii.

Alegand un tur intreg poti vizita: Muzeul Pius-Clement, galeria candelabrelor, cea a tapiseriilor, a hartilor, galeria picturilor si camera lui Rafael, apoi cobori in muzeul egiptean urmat de galeria Chiaramonti, muzeul etrusc, apartamentele Borgia pentru ca in final sa ajungi la Capela Sixtina. Capela Sixtina impreuna cu Apartamentele Borgia, camera lui Rafael, galeria hartilor, capela lui Nicolae al V-lea, capela lui Urban al VIII-lea, biblioteca, galeriile Alexandrina si Clementina fac parte din palatul apostolic al Vaticanului.

Muzeul Pius-Clemente  a fost fondat de papa Celemente al XVI-lea (1769-1774) si largit de Pius al VI-lea (1775-1799). El include si curtea Belvedere realizata de Bramante, de forma octogonala, cu statuile celebre ale lui Apolo, o copie in marmura a originalei grecesti din bronz a lui Praxiteles - una din mandriile Vaticanului, apoi Venus, grupul Laocoon, Perseu taind capul meduzei de Canova, copii romane ale celor grecesti facute de Lysippus, Aproxyomenos si Meleanger. Ne oprim la grupul statuar ce-l reprezinta pe Laocoon, fiu al lui Priam care s-a impotrivit introducerii calului troian in cetate, fiind apoi omorat de serpi.

Galeria Chiaramonti are grupul statuar reprezentand Nilul. Admiram apoi sala rotunda cu podeaua din  mozaic si porfiriu adusa tocmai de la termele lui Caracalla. In centru se afla statuia lui Hercules din bronz iar in lateralele holului Sfintei Cruci doua mari sarcofage din porfiriu ale Sfintei Elena si Constantina, fiica lui Constantin. Inainte de sala rotunda sunt statuile muzelor reprezentant muzica, poezia si teatrul, urmat de un hol imens cu busturi de o parte si alta reprezentand imparati si zei, printre ei chiar si un dac impresionant prin dimensiune.

Muzeul egiptean fondat de Gregorius al XVI-lea in 1839 contine obiecte antice si statui aduse la Roma in timpul erei imperiale. Dar muzeul mai contine si copii originale egiptene sculptate in Roma in secolul I si II aduse din vechile campuri ale lui Marte si de la vila lui Adrian. Te inconjoara statui, mumii, sarcofage din lemn pictate si din piatra. Se afla aici si alt grup statuar reprezentand Nilul, de data asta in maniera egipteana.

Depasind camerele muzeului egiptean si cele ale galeriei Chiaramonti, intram in cele ale muzeului etrusc fondat in 1837 de papa Gregorius al XVI-lea cu obiecte gasite in urma excavatiilor din regiunea Lazio. Intrand in galeria candelabrelor te intampina un hol imens incarcat cu picturi. Neobisnuit parca cu asemnea imensitati esti uluit in continuare de tapiseriile galeriei cu acelasi nume intinse pe pereti laterali, de dimensiuni impresionante, rezultat al schitelor lui Rafael. Toate retin atentia prin echibru si culoare dar mai ales prin tematica aleasa: scene religioase, istorice si evemimente din timpul papilor. Retin pe acelea reprezentand Uciderea lui Caesar (1549), Taierea copiilor, Invierea, scene din timpul papilor… Intri deja in palatul Vaticanului prin galeria hartilor unde peretii aduna o colectie de rare harti geografice vechi ale Italiei secolului al XVI-lea.

Pinacoteca incepe din holurile cu icoane vechi. Cele 460 de picturi gazduite aici sunt reprezentative pentru istoria artei crestine  ele  respectand ordinea cronologica a momentelor: anunutarea nasterii lui Isus de catre arhanghelul Gabriel Mariei prin realizarea lui Giovanni di Parto, adorarea magilor si a pastorilor, prezentarea lui Isus in templu. Esti sedus apoi de camera lui Rafael, sala cu nr. 7, cea mai valoroasa avand cele 3 picturi reprezentative: Madona di Foligno (1511), Inaltarea (1516) si Incoronarea Fecioarei (1520). Picturile sunt impresionante prin bogatia culorilor si minutiozitate, Rafael fiind considerat cel mai important portretist al momentului. Rafaello Sanzio (1483-1520) e chemat la Roma in 1508 de papa Julius al II-lea dedecandu-si ultimii 12 ani realizarii celor mai inalte desavarsiri artistice vazute vreodata.

Incoronarea Fecioarei ii are pe apostolii Petru cu cheile, Pavel cu sabia si pe Toma alaturi. In dreapta panzei printre personaje se afla chiar chipul lui Rafael autentificand-o dupa moda vremii.

In centru, o panza imensa realizeaza Inaltarea - ea insasi divina, inaltatoare - de nici nu poti s-o privesti cat e de frumoasa! Trebuie sa-ti tii din nou respiratia admirand un Rafael de neimitat. Ultima realizare a lui Rafael ramasa neterminata dar completata de unul din asistentii sai (Giulio Romano) este si aceea care a stat la capataiul marelui artist la inmormantare. Pictura e dominata de figura lui Cristos in jurul caruia graviteaza personaje exprimand teama dar in acelasi timp si speranta unei noi lumi ce va sa vina. Se vad interventiile in terminarea ei prin completarea piciorului lui Isus, un peisaj cu roci in stanga si doua personaje in dreapta. Opera complexa Inaltarea dezvolta o sensibilitate noua ca si cum ar fi previziunea unei noi lumi, turbulenta si in acelasi timp dinamica. Talentul artistului e inlocuit cu divinul, spiritul cu inaltarea, geniul de numai 37 de ani ramanand nemuritor!

Opusa ei, o imensa tapiserie realizeaza Cina cea de Taina. In fata celor trei tablouri impresionante sunt o serie de tablouri mai mici surprinzand momentele anuntarii, adorarii si prezentarii in templu apartinand lui Rafael.  Practic esti in Pinacoteca, acolo unde poti vedea pe Sfantul Girolamo si Coborarea de pe cruce a lui Caravaggio - un clarobscur din care tasnesc parca figurile luminate ale lui Ioan, Maria si Magdalena peste trupul neinsufletit acum al Mantuitorului, Madona di San Nicolo dei Frari de Tizian, un Veronese cu un subiect alegoric, Stigmatul lui Federico Fiori, Guido Reni cu Sfantul Matei, Sfanta Magdalena lui Barbieri, Giotto, Fra Angelico cu Sfantul Nicolae si Fecioara cu Pruncul, Giovanni Bellini cu Pieta, Leonardo da Vinci cu Pedepsirea Sfantului Girolamo si o serie de Cavaliere d’Arpino cu o incarcatura aleasa a tematicilor. Te afli in labirintul intors inapoi intr-o istorie departe dar atat de aproape de sufletul doritor de atata gratie si solemnitate nemaintalnita. Giovanni Bellini - alt sacru al picturii -  e prezent aici cu Lamentarea asupra celui mort pe cruce intru salvarea omenirii avandu-l pe Iosif tinand pe brate trupul lui Isus inaintea inmormantarii, iar Vorcino ilustreaza momentul de dinainte al adevarului cu Toma necredinciosul ilustrand momentul de sceptism al acestuia cand prin atingerea trupului sfant parca ar spune apostolilor din jur: daca nu-l ating cu mana mea nu cred!

Nu e de ajuns coplesitorul raliu al picturilor renascentine urmand regalul apartamentelor Borgia unde se disting celebrele “stanze” ale lui Rafael, supranumit Printul pictorilor. Nu stiu daca are relevanta cu vestitele stanze dar despre proeminenta familie spaniola din Valencia stabilita in Italia putem aminti ca a dat doi papi si mai mulri lideri politici si religiosi: Alfonso devine papa Calixtus al III-lea in 1455, Rodrigo, cardinal si apoi papa Alexandru al VI-lea, Lucretia, fiica acestuia, iubitoare de arta dar faimoasa mai ales pe taramul intrigilor politice si Francisc un stranepot al lui Rodrigo este canonizat sfant. Ne delectam aici cu stanza de la Signatura (1508-1511) realizata pe cand avea 24 de ani continand Disputa, Scoala ateniana, Parnasus, Virtutile cardinalului, stanza d’Eliodoro (1512-1514) si stanza dell’Incendio (1514-1517). Nepot al lui Bramante, Rafael avea sa continue traditia fiind la fel ca si unchiul un rasfatat al papilor devenind cel mai bun portretist din Roma. In 1508 e adus la Roma la sugestia lui Bramante de catre papa Julius al II-lea petrecandu-si ultimii 12 ani aci. Ii sunt comandate lucrarile de decorare a apartamentelor papale.

Disputa din stanza della Signatura reprezinta prin templul filozofilor viziunea celesta a  profetilor si apostolilor asupra triumfului bisericii si al adevarului. Scoala din Atena e o alegorie complexa reprezentandu-i pe Platon si Aristotel inconjurati de filozofii Epicur, Pitagora. Ea a fost pictata in acelasi timp in care Michelangelo lucra la Capela Sixtina. In timp ce Michelangelo reprezenta turbulenta, Rafael isi plaseaza grupurile calme ale filozofilor intr-o vasta curte. Unele chipuri iau infatisarea lui Michelangelo (Aristotel) sau Bramante prin Euclid. Se pare ca Bramante (dupa biograful Vassari) a schitat fundalul iar Rafael ca raspuns l-a reprezentat in fresca drept Euclid. In spate, in dreapta e chipul lui Rafael alaturi de colegul sau Sodoma. Se detaseaza prin calm, claritate si echilibru alaturi de fresca reprezentand delicatetea poeziei cu muze in jurul unui Apolo ce canta la vioara alaturi de chipurile lui Virgiliu, Dante, Sappho. Daca in portretizarea nudului uman Michelangelo initieaza standardele de complexitate, Rafael le atinge pe cele ale frumusetii idealizate.

In stanza d’Eliodoro sunt 4 subiecte principale: expulzarea lui Heliodor din templu, Miracolul de la Bolsena, Eliberarea Sfantului Petru si papa Leo I oprindu-l pe Atila. Frescele de aici se disting prin bogatia si adancimea culorilor folosite. Primeaza aici subiectul politic, papa Julius al II-lea fiind inconjurat de anturajul sau. Alaturi se afla tema elibararii lui Petru din temnita.

Stanza dell’Incendio e realizata de asistentii sai, exceptie facand dramaticul Incediu din Borgo. Era timpul cand lui Rafael i se va incredinta continuarea biserii San Pietro. Poarta numele de la incendiul ce a avut loc in Borgo fiind prezenti aici si Aeneas carandu-l in spate pe tatal sau alaturi de fiul sau. 

Leon al X-lea ii va comanda si desenele pentru cele 10 tapiserii ale peretilor Vaticanului. Rafael moare la 37 de ani, in 1520, funeraliile avand loc la Vatican langa Tansfiguration (ultima capodopera - 1517, terminata de asistentul sau Giulio Romano). E inmormantat la Pantheon acolo unde ii e locul pentru eternitate!

Tot aici un tablou al lui Pinturichio reprezinta Misterul Credin\ei. El este si autorul decorarii a sase camere din apartamente. Mai departe patrunzi in holul denumit al lui Constantin dat fiind ca picturile de aici - Batalia de pe podul Milvian si Botezarea lui Constantin - il reprezinta.

Sala Regia sau cea Ducala, acolo unde se ceremoniau primirile sefilor de stat a fost realizata de Sangallo cu ferestre largi avand deasupra grandioase stucaturi de Perin de Vaga, Danielle da Voltera si Georgio Vassari. Sunt celebrate aici momente din istoria crestinismului si a bisericii. Sala Regia te introduce in Capela Paulinei ultima lucrare comisionata de papa Paul al II-lea fiind proiectata de Antonio da Sangallo cel Tanar. Si, ca un corolar inaintea intrarii in Capela Sixtina, admiram o crucificare a lui Petru cu capul in jos. Interesanta explica\ia la crucificarea lui Petru: se spune ca el a dorit-o asa pentru a-l vedea tot timpul pe Isus. Aduce cu o scuza pentru eternitate dupa intalnirea celor doi pe Via Appia  cand Petru, parasind Roma il intalneste pe Isus si-l intreaba: quo vadis domine?  Isus raspunzandu-i ca merge la Roma sa se rastigneasca in locul sau.

Intrarea in Capela Sixtina e ca o incoronare a ceea ce ai vazut la Vatican! Este capela papala din palatul Vaticanului ridicata intre 1373-1381 de Giovanni dei Dolci pentru Papa Sixtus al IV-lea, de unde si numele. Aici se tin ceremoniile papale si colegiul sacru al cardinalilor pentru alegerea papei.

Templu al crestinatatii dominat de corpuri umane Sixtina e ca o istorie universala inspirata de divina revelatie. I-au trebuit lui Michelangelo multe “agonii” pana a junge la “extazul” in fata divinului. Poate si de aceea in Judecata de Apoi care acopera peretele intreg din spatele altarului exista o speciala reprezentare a apostolului Bartolomeu  tinand in mana dreapta un cutit iar in cealalta o piele umana cu chipul maestrului, semn al unei alte judecati ori indoiala asupra inefabilei reprezentari!? Totul e coplesitor, nemaivazut! Ramane numai plecaciunea! Capela contine faimoasele fresce ale lui Michelangelo. Are 6 ferestre de arce pe fiecare parte cu cate 6 mari fresce decorate de mari maestri ai Renasterii. La nord sunt frescele din viata lui Isus de Perugino, Pinturicchio, Botticelli, iar la sud fresce din viata lui Moise. Mai sunt Apostolii de Rafael, dar cea mai importanta e bolta unde Michelangelo straluceste printr-un incredibil complex de o compozitie filozofica unitara luand personajele din Vechiul Testament si alcatuind 9 scene divizate in grupuri de cate trei: geneza prin  crearea luminii, a stelelor si Pamantului, Dumnezeu separand Pamantul de apa, umanitatea prin crearea lui Adam si a Evei, originea pacatului dar si conexiunea dintre greseala si pedeapsa prin caderea si expulzarea din Paradis, sacrificiul lui Noe si universalul potop. Sibile prezicatoare urmaresc atent din colturi scene cu personaje luate din biblie: David invingand pe uriasul Goliat devenind rege al Israelului, Juditha purtand capul lui Holofern figura cea mai tragica din capela simbolizand eliberarea. I-au trebuit 4 ani sa o termine (1508-12). Pentru decorarea tavanului e silit de papa Julius al II-lea impotriva vointei sale – poate si de aici auto-reprezentarea din Judecata! Dar nimic nu e mai maret ca Judecata de Apoi ce se inalta grandios pe peretele din fata noastra, catre altar, incoronand  capela. Respiratia, desi iti este taiata, tot mai murmuri in fata minunatiei fiind readus la taina si reculegere doar de glasul din microfon care-ti mai aminteste inca o data - a cata oara? - ca te afli  intr-un loc atat de sfant. Privesti si nici nu-ti vine a crede ca esti in locul despre care s-au scris  atatea! Realizata mai tarziu - dupa 20 de ani in 1534 - prin rechemarea  lui Michelangelo de catre papa Paul al III-lea din familia Farnese fresca impresioneaza prin imensitate si o irezistibilitate a miscarii corpurilor care prin goliciunea lor au scandalizat nu pe putini. Imensa fresca arata puternice tendinte manieriste intr-o compozitie agitata a unui spatiu nedeterminat. Cristos, avand in dreapta pe Maria, sta in centru dominand prin bunatatea chipului care separa cele doua lumi opuse prin gestica degetelor mainii drepte cat si prin miscarea corpului indepartandu-i pe nedreptcredinciosi iar cu stanga aducandu-i la binecuvantare dumnezeiasca pe cei credinciosi. Crucea domina intreaga scena. Ingerii cu trompete anunta chemarea la judecata. Sunt prezenti apostolii Petru cu cheile, Andrei cu crucea, Sebastian cu sagetile. In stanga jos sunt descrise scene din lumea de neintoarcere, a mortii luate din infernul lui Dante. La 1 noiembrie 1541 Capela Sixtina este terminata fiind inaugurata chiar de papa Paul al III-lea devenind o istorie a salvarii, cel mai semnificativ moment artistic al credintei crestine.  

Frescele laterale dateaza din 1481-1483 si apar\in lui Michelangelo, Pinturichio, Perugino, Signoreli si florentinilor Botticelli, Ghirlandaio si Cosimo Rosselli. Peretii laterali incepand de la altar spre stanga contin de o parte si alta cate 6 dintre operele maestrilor:

1.                 Pinturichio si Perugino – circumcizia lui Moise si calatoria in Egipt;

2.                 Botticelli – fapte din viata lui Moise: conducandu-l pe Medianites, omorarea egipteanului si a surorilor lui Jetro;

3.                 Cosimo Rosselli – pasajul din Marea Rosie;

4.                 Cosimo Rosselli – Moise primind tablele cu legi pe Sinai;

5.                 Botticelli – pedepsirea lui Korah, Datham, Abiram;

6.                 Luca Signorelli – testamentul lui Moise.

Pe peretele opus:

1.                 Pinturichio si Perugino – botezarea lui Isus;

2.                 Botticelli – ispitirea lui Isus, vindecarea leprei;

3.                 Ghirlandaio – chemarea sfantului Petru si Andrei;

4.                 Cosimo Rosselli – predica de pe munte;

5.                 Perugino – predarea cheilor catre sfantul Petru;

6.                 Cosimo Rosselli – Cina cea de taina.     

Toate impreuna realizeaza corola de minuni a artei renascentine nemaintalnite vreodata. Aceasta este Sixtina!                

16.     Duminica seara: San Pietro

Sunt peste 360 de biserici la Roma, dar 7 dintre ele sunt cele mai mari:  San Pietro, San Paolo Fuori le Mura, San Giovanni in Laterano, construite de Constantin, San Lorenzo Fuori le Mura, Santa Croce in Gerusalemme, San Pietro in Vincoli si Santa Maria Maggiore. San Pietro este cea mai mare dintre cele 7 si una dintre cele mai valoroase pe pamant! Doar in 1989 e intrecuta - ca marime binenteles – de biserica Yamoussoukro din Coasta de Fildes.

Constructia lui San Pietro Vechi a inceput in 326-333 sub imparatul Constantin, dar e terminata peste 30 de ani. Se intra intr-un atrium numit Paradis imprejmuit de gradini cu fantani. De aici 5 usi deschideau biserica.

Ideea construirii Noii biserici San Pietro apartine papei Nicolae al V-lea care-i comanda lui Bernardo Rosselini sa inceapa lucrarile in 1452 pe locul descoperirii urmelor celei vechi. Moartea lui Nicolae  stopeaza lucrarile pana cand papa Paul al II-lea pune prima piatra a noii biserici in 18 aprilie 1506 dand proiectul lui Giuliano da Sangallo inca din 1470. Ea e ridicata sub forma unei cruci grecesti dupa planurile celui mai stralucit arhitect al vremii Donato Bramante devenit interpretul si realizatorul visurilor papei Julius al II-lea in arhitectura si in proiectarea orasului. Prin el se incep planurile gigantice ale visurilor pontife de recreere a vechiului imperiu al cezarilor: Santa Maria della Pace, Tempietto, curtea octogonala Belvedere, Vatican, Santa Maria del Popolo, Palazzo dei Tribunali, casa lui Rafael - mai tarziu Palatul Caprini din Borgo (background-ul Scolii ateniene) a lui Rafael sunt numai cateva din relizarile lui Bramante. Si ca o incununare el e inmormantat aici in biserica San Pietro.

Creator al Marii renasteri, Bramante vine la Roma in 1499 la vasta de 55 de ani. Prima opera, Tempietto in 1502, in San Pietro in Montorio – se pare pe locul unde a fost crucificat sfantul Petru - e o structura cu un dom central ce aminteste de clasicul in arhitectura templelor.

Nepotul sau, Rafael avea sa-i continue gandurile. Dupa moartea lui in 1514, papa  Leon al X-a comisioneaza lucrarile bisericii San Pietro lui Rafael, Fra Giocondo si Giuliano da Sangallo care modifica planurile originale din forma crucii grecesti in cea latina. Dupa moartea lui Rafael in 1520 arhitectii continuatori au fost Antonio da Sangallo cel Mare, Baldassarre Peruzzi, si Andrea Sansovino. Din 1527 planurile sunt continuate de Antonio da Sangallo cel Tanar care revine la planurile lui Bramante de a o construi sub forma crucii grecesti. Dupa moartea lui, din 1546 sef arhitect devine Michelangelo aflat la varsta de 71 de ani care refuza plata pentru lucrarile din biserica. Istoria celor ce au participat la constructie e lunga, ea continuand si dupa moartea lui Michelangelo, in 1564, cu Pierro Ligorio si Giacomo da Vignola, apoi Giacomo della Porta. In timpul lui Paul al V-lea sunt adoptate planurile lui Carlo Maderno dand bisericii din nou forma de cruce latina. Maderno realizeaza si fatada bisericii in stil baroc (1626) renuntand la cele trei campanile initiale inaltand doar una, cea  executata de Bernini in 1637. De altfel Bernini avea sa realizeze si magnifica piata eliptica marginita de cele 4 randuri de coloane ce dau senzatia apropierii de biserica. Sunt construite riguros matematic, pe raze, astfel incat din focarul elipsei nu se vede decat un singur rand de coloane, abia dupa ce te deplasezi putin observi ca de fapt sunt 4 siruri asemeni unor brate care te apropie, te aduce mai aproape. Geniala inventie a bratelor lui Bernini de a te strange apropiindu-te de biserica e unica, simbolica, dand trainicie  imaginatiei.

Odata cu nasterea lui Isus Cristos in urma cu aproape 2000 de ani, fiu al lui Dumnezeu - salvator al lumii - se naste crestinismull, religie ce cucereste repede intreaga lume prin apostolii sai, desi Mantuitorul n-a depasit niciodata prea departe granitele Palestinei. Numele lui Petru (Pietro) inseamna piatra peste care se inalta superba basilica San Pietro ce prin maretia ei dovedeste puterea noii religii incredintate lui de Isus prin predarea cheilor in templu, Petru dovedind increderea cea mai mare prin raspunsul la intrebarea: cine crezi ca sunt eu? Tu esti Mesia, fiul lui Dumnezeu! Venirea lui Petru in orasul imparatilor trasforma Roma in centrul crestinismului. Continuatori ai lui Petru, papii ridica la Vatican un sanctuar al crestinismului imprejmuit de ziduri ce se deschid in vasta piata.

          Piata si sfintii de deasupra coloanelor, care nu sunt putini, nu stiu daca cineva a avut curiozitatea sa-i numere!, apartin lui Bernini, multe statui fiind executate chiar in ateliere sale. Masurand 240 m in diametru Piata e inconjurata de cele 284 de coloane asezate pe 4 randuri, in mijoc fiind un obelisc de 25 m si jumatate adus de la Heliopolis in anul 40 de Caligula. Initial a fost asezat in Circul lui Nero. Obeliscul din mijloc a fost mutat aici de papa Sixtus al V-lea in 1586. Bernini aduce o veche fantana  a lui Maderno si construieste o alta la fel in parte opusa. Obeliscul e inconjurat de 4 lei la baza, iar in varf se afla Sfanta Cruce. In partea dreapta, dupa ce depasesti sirurile de coloane se afla Turnul de fuga al papilor lung de 700 de metri care ajunge la Castelul San Angelo, refugiu al papilor dar si inchisoare in vremuri tulburi.

          In centru, sus pe fatada biserii, se afla statuia Sfantului Ioan Botezatorul inconjurat de apostoli. Doua statui mari ale lui Petru cu cheile in mana si Pavel cu sabia troneaza in fata bisericii ca vasnici aparatori.

Interiorul contine multe capodopere ale Renasterii si Barocului, cele mai cunoscute fiind Pieta lui Michelangelo, baldachinul lui Bernini peste altarul principal sub care se afla mormantul sfantului Petru, Cathedra Petri - tronul sfantului Petru, statuia sfantului Longinus, statuia ecvestra a lui Constantin, mormantul lui Urban al VIII-lea…

Cea mai spectaculoasa decorare insa este cea a tronului sfantului Petru sau Cathedra Petri (1657-1666), un bronz ce sustine un tron papal medieval (cathedra) din lemn. Tronul e sustinut de patru statui din bronz reprezentand parintii bisericii: sfantul Ambrozie, Atanasie, Ioan Crisostomul si Augustin. Deasupra ingeri auriti invaluiti in nori luminati natural vin ca un spirit sfant din ovalul pictat in fereastra. Tronul si piata au fost construite sub patronajul papei Chigi. De fapt insemnele papale se afla peste tot, iar mormantul lui a fost executat de elevii lui Bernini.

         Intarea in biserica se face trecand printr-un hol mare ce are in capete statuiele ecvestre ale lui Constantin si Carol cel Mare executate de Bernini. Se intra prin poarta sfanta, Porta Sancta aflata in dreapta ce are deasupra, pe interior, un mozaic reprezentand pe sfantul Petru, ele fiind realizate odata cu sarbatorirea in 1983 a 1950 de ani de la moartea lui Isus (33+ 1950) de papa Ioan Paul al II-lea. Papa e tinut in viata de dorinta de a duce la capat anul 2000, declarat Jubileul Crestinatatii.

Imediat in dreapta se afla Pieta lui Michelangelo o marmura sculptata in 1499 ce reprezinta pe Sfanta Maria purtand pe brate trupul fara de viata al lui Isus. Tema neavand o sursa literara e imprumutata de foarte multi autori atat in sculptura cat si pictura. Unele il reprezinta pe Sfantul Ioan ori pe Maria Magdalena, alteori apar si alte figuri pe langa Fecioara, dar majoritatea o au doar pe Maria si pe fiul ei. Desi tema a aparut pentru prima data in Germania la inceputul secolului al XIV-lea,  raspandindu-se apoi in Franta, totusi suprema reprezentare a ei ramane cea data de Michelangelo din biserica San Pietro. Sculptura, de forma unei piramide, cu trupul lui Isus sprijinit de-alungul ghenunchilor  Mariei surprinde solemnitatea, agonia si in acelasi timp eroica resemnare.

Nascut in 6 martie 1475 la Florenta, Michelangelo este pe drept considerat cel mai mare artist al tuturor vremurilor, genial in pictura, la fel in sculptura si arhitectura. Picteaza frescele de pe tavanul Capelei Sixtine,  in 1499 realizeaza Pieta din San Pietro, in 1501 David pentru catedrala din Florenta, apoi Fecioara cu pruncul. Pentru tavanul Capelei Sixtine a lucrat 4 ani intre 1508-1512. Participa la realizarea mormantului papei Julius, sculpteaza pe Moise, picteaza Sfanta Familie si lucreaza pentru Capela familiei de Medici. Prin Pieta si David Michelangelo atinge apogeul in tehnica abilitatii in ceea ce priveste regulile anatomice si proportia in realizarea unei mari puteri expressive.

 In centru, la intrarea in San Pietro se afla locul sub forma de disc din porfiriu unde a fost incoronat Carol cel Mare la 24 feb 800. Pe centrul podelei sunt trecute in ordine catre altar cele mai mari biserici din lume: San Paulo din Londra – 158,10 m, catedrala din Florenta 149,28 m, Biserica din Bruxelles, cea din Washington, Reims… Inaintand surprinzi minunatul baldachin al lui Bernini aflat deasupra mormantului Sfantului Petru ce este inconjurat de o scara cu 95 de felinare. E aici si statuia sfantului Andrei purtand crucea, cel ce a  dus crestinismul in zona noastra.

In biserica sunt inmormantate trei femei: regina Cristina a Suediei cu un grup statuar facut de Carlo Fontana, Matilda realizat de Bernini si cel al so\iei lui James Stuard al III-lea de Canova.

E prezent si Sfantul Sebastian de Pietro Canonica cel ce a pictat si familia regala din Romania.

Capela Sacramentului e facuta de Boromini, dar altarul de Bernini si inspirat dupa Tempietto a lui Bramante(1673-74).

Aflata langa baldachin, ultima impartasanie a sfantului Vasile – comuniunea – e un mozaic impresionant.

Drept in fata altarului, deasupra scarii care duce spre mormantului sfantului Petru se ridica impunator baldachinul realizat de Bernini din bronzul luat de la Pantheon. El i-a fost comandat de papa Urban al VIII-lea. Scara monumentala care duce la mormant e bordata cu 95 de lampi. Coloanele baldachinului in forma de “S” sunt inspirate dupa cele ale vechii biserici construite de Constantin.

In stanga altarului se afla mormantul lui Alexandru al VII-lea de Bernini.

Inaltul Dom acoperit cu mozaic se afla in fata altarului deasupra baldachinului. Cavaliere d’Arpino este cel care a creat desenele pentru mozaicurile cupolei.

In dreapta, aproape de baldachin e statuia lui Petru, neagra, numai piciorul fiind alb de atata atingere de credinciosi ce cred in implinirea dorintelor.

Toate picturile de pe pereti sunt reusite mozaicuri dupa picturi celebre incat nu poti sa-ti dai seama decat apropindu-te! Pentru a ajunge la mormantul sfantului, Sepulcrum Sancti Petri Apostoli, esti condus de o scara laterala, alta decat cea principala, la subsol, pe un coridor unde sunt si mormintele celorlalti papi.

Din nou in biserica  alaturi de statuile lui Canova, mormantul papei Clement al XIII-lea cu 2 lei in jur, realizare de exceptie a autorului Paulinei Borghese.

In jurul baldachinului sunt 4 balcoane facute de Bernini deasupra fiecaruia fiind cate un apostol in mozaic iar mai jos statuile Sfintei Elena, Sfintei  Veronica, Sfantului Andrei cu crucea si sfantului Matei.

In dreapta altarului o capela gazduieste celebra sculptura a lui Alessandro Algardi, Oprirea lui Atila la portile Romei de catre papa Leo I.

Alaturi un mozaic reprezinta crucificarea sfantului Petru cu capul in jos dupa celebra pictura din Vatican. Alte mozaicuri reprezinta inaltarea dupa Rafael, intrarea Sfintei Marii in templu, Toma necredinciosul… strajuite de statui ale papilor Inocentius, Pius al X-lea,

si mormintele lui Pius al VII-lea, al VIII-lea si singurul strain aici, Otto.

In spate, catre iesirea din biserica - in dreapta - se afla blazonul Papei Ioan Paul al II-lea care are cele 3 coroane, un scut cu o cruce purtand semnul M de la Sf. Maria, protectoarea sa si inscrisul Totus tuus. In 1998 cand turcul Ali Acha l-a intrebat la audienta pe papa cum de n-a murit pentru ca el stie bine cum si unde a ochit, acesta i-a raspuns:  o mana a tras glontul si o alta l-a ghidat!

Imediat la iesirea din biserica - in stanga - se afla dupa coloane intrarea la Vatican pazita de o garda de soldati elvetieni cu costume desenate de Michelangelo. De langa Turnul de fuga se vad apartamentele papale, de la ultimul etaj, fereastra a doua adresandu-se papa cu discursul Angelus in fiecare duminica. Alaturi o fantana papala cu nitre si chei din care curge apa cristalina.

Parasind cu greu piata si biserica San Pietro, ne indreptam catre colina Gianicolo trecand pe Via della Concilliazione trecand pe langa castelul San Angelo al carui pod de intrare are de o parte si alta statui ale lui Bernini (1667-71). Pana la colina trecem prin cartierul Trastevere si pe langa ambasada Suediei aflata intr-un superb palat. In varful colinei pe o platforma se afla piata Garibaldi cu statuia ecvestra a eroului. De la inaltimea ei vedem panorama Romei, seara, sub luminile in culorile Italiei rosu, alb, verde lansate de farul vechi din apropiere. De aici zarim Altare della Patria, Palazzo Quirinale si Colosseum. Coboram de pe colina ajungand din nou in Trastevere, urmam cursul Tibrului, trecem podul Garibaldi lasand in urma insula Tiberida si casa unde a locuit Dante Aligheri. Ne apropiem de palatul Farnese trecand pe langa cel al lui Spada. Mai tarziu o sa trecem prin fata palatului Madama, sediul Parlamentului italian. Palatul Farnese apartinand familiei cu acelasi nume care a dat  un papa Romei - Paul al III-lea - este acum locul Ambasadei Frantei. Etajul al II-lea e construit de Michelangelo, iar fantanile din fata sunt aduse de la termele lui Caracalla.

In ambianta binevoitoare a pietei din fata Pantheonului cu fantana de la obelisc luminand discret mesele din jur pline cu turisti petrecareti de-o saptamana in orasul imperial sfarsim o alta zi minunata greu de uitat, pentru o a doua zi, ultima fiind, nemailasand prea multe de vizitat.

Si totusi…

17.            A cincea zi: ce-ar mai fi de vazut ?

Aveam sa vedem mai multe decat ne inchipuiam mai ales ca ghidul nostru era o tanara avida de cultura italiana. Plecam deci dis de dimineata pornind pe Vialle delle tre Madonne, trecem pe langa Villa Borghese pe Via Pianciana si ajungem pe Via Veneto spre Piata Barberini. Urcam spre Piata San Bernardo pana la Fantana lui Moise a lui Domenico Fontana avand un Moise in centru nu egal cu cel al lui Michelangelo. O splendoare de biserica se afla in stanga ei, Santa Maria della Vittoria construita la 1605 de Carlo Maderno. La intrare, pe dreapta, se afla o superba statuie a Sfintei Tereza de Bernini avand jos o placa din bronz reprezentand Cina cea de taina. Extazul sfintei Tereza (1645-1652) se afla in capela Cornaro incredintata lui Bernini de cardinalul Federico Cornaro. In viziunea sa Tereza e strapunsa de un inger drept in inima cu o sageata divina a dragostei. De fapt sculptura pare a fi o pictura in tridimensional acesta fiind si motivul de interes asupra executiei. Peretii interiori au picturi cu scene religioase, una dintre ele apartinand lui Pinturichio. Pictural si arhitectural interiorul arata ca o bijuterie, la altar e o icoana bizantina cu Sfanta Maria avand pruncul pe stanga, bolta e  toata pictata iar in colturi are Sibilele lui Veronese.

Coboram in Piazza della Republica trecand din nou pe langa fantana Naiadelor aflata in centru. Din nou zarim Altare della Patria in departare! In una din lateralele pietei se afla gara Termini, noua, langa  ea fiind Muzeul Numismatic “Maximo”. Ne oprim la biserica Santa Maria degli Angeli e dei Martiri aflata intr-o alta laterala a Naiadelor. E construita in 1561 de Michelangelo din transformarea epidariumului de la termele lui Diocletian aflate la doi pasi. In biserica te intampina in centru o cruce mare, singura noua, din cristal Swarovsky in fata careia se afla cartea de onoare in care mi-am lasat cu drag impresiile despre Roma. Aici se afla Meridianul de la Santa Maria degli Angeli construit de Francesco Mancini in 1702 si inaugurat de papa Clement al XI pentru a regla ceasurile Romei. Ceasul are un calendar zodiacal pe diagonala bisericii unde o raza a soarelui patrunde printr-un mic orificiu cazand exact pe ora 12. Biserica i-a fost comandata lui Michelangelo de catre papa Pius al IV-lea. Altarul are icoana bizantina a Sfintei Maria cu pruncul pe stanga inconjurati de ingeri. Doua statui reprezentand Meditatia si Rugaciunea marginesc o pictura cu martiri.

Trecem din nou pe la Santa Maria Magiore oprindu-ne pentru o clipa la fantana de langa obeliscul Madonei cu pruncul, apoi vizitam din nou minunatele capele, cele 4 relicve ale patului lui Cristos aduse de la Ierusalim de imparateasa Elena si mormantul lui Bernini aflat pe o  placa in dreapta pe care sta scris simplu numele lui in latina: Gian Lorenzo Bernini. Si pentru ca e la doi pasi trecem si pe la San Pietro in Vincoli pentru a admira pentru ultima data Moise al lui Michelangelo si lan\urile folosite la incarcerarea lui Petru.

Pe via Nazionale intram in biserica San Paulo dentro le Mura.

Ajumgem din nou pe Fori Imperiali la Colosseum, unde mul\imi de turisti asteapta intrarea iar altii se pozeaza cu tipi costumati in “autentici” romani pentru ca apoi sa ia o trasara pentru o inimitabila calatorie; trecem pe langa zidul cu harti vechi desenate si ne oprim la aceea reprezentand Dacia. Cu ea in gand pasim in Foro Romano. Continuam cu Columna lui Traian si Altare della Patria in spatele caruia se afla grota Mamertinum unde au fost inchisi Sfantul Petru si Pavel. Parasind Piazza Venezia pe via Corso zarim departe obeliscul de la Piazza del Popolo. Pe strazi laterale ajungem la Fontana di Trevi dupa ce vedem biserica Sfintii Apostoli cu statuile celor 12 deasupra zidurilor. Arivederci Fontana di Trevi! Sau poate o sa ne mai vedem daca mitul aruncarii banilor in apa e valabil! Trecem pe langa casa unde a locuit Bernini, traversam Via del Tritone care duce in Piazza Barberini, apoi pe via Sixtina ajungem in Piazza di Spania. Ne oprim sa admiram Coloana Imaculatei cu statuia Fecioarei in varf ridicata in 1854 de papa Pius al IX-lea. Coloana a fost gasita in Campul lui Marte, este din marmura de Corintia fiind desenata de Polleti, sculptata de Opicci si turnata de Rossi avand in jurul ei pe cei 4 profeti: Moise, David, Isaia si Ezechil. Patrundem in piata Spaniei pe la fantana Barcaccia reprezentand o superba arca si urcam multele trepte ale Scalinatei dei Monti ajungand sus la biserica de data asta, deschisa, fiind inainte de ora 12. Orarul de vizitare al bisericilor e foarte important de stiut la Roma, altfel poti doar sa le vezi pe dinafara cum de altfel avea sa ni se intample si noua in primele zile. In Trinita dei Monti aceeasi atmosfera pioasa la admirarea tablourilor si statuilor. La intrare din nou un grup statuar al unei Piete neclasice, cu personaje mai multe.

De la inaltimea locului bisericii se vede splendida panorama a Romei cu impozanta Altare della Patria. Pe trepte urca acum o pereche asiatica, mire si mireasa, cu siguranta catolici, facand probabil primul lor drum impreuna, amintind nepotilor peste ani prin pozele facute aici nostalgia zilelor petrecute la  Roma.

Ne continuam drumul pe Vialle Trinita dei Monti intrand in parcul vilei Borghese prin dreptul vilei Medici. Trecem pe o alee plina cu busturi ajungand in Piazza Bucuresti, in centru cu un obelisc, apoi prin piata martirilor, pe langa Gradina Zoologica urmam zidul ciudat de inalt al resedintei ambasadorului american de pe via Aldrovandi si tre Madonne, ajungem in piata Pitagora, urmam pe Bertoloni, spre dreapta,  apoi pe via Secchi pana la Nicolo Tartaglia.

Odihna si o masa buna - ca in excursie - cu bere italiana de un kilogram, schimbarea filmelor si punerea in ordine a casetelor, dupa care din nou la drum prin Piazza Navona, biserica San Agostino, San Luigi dei Francesi, Castel Sant’Angelo, via Appia, Quo Vadis Domine, San Sebastian, Cecelia Matella apoi Palatul Farnese, fantana Paolina, San Pietro in Montorio, Pantheon, serata muzicala pe strada…cu doua tinere de la conservator … ajungand in Piazza Navona cu fantanile lui Bernini tatal si fiul. Cele mici din laterala apartin lui Pietro Bernini, tatal lui Gian Lorenzo care e invitat de papa Paul al V-lea la Roma pentru a decora capela Pauline din biserica Santa Maria Maggiore. Alte lucrari: incoronarea papei Clement al VIII-lea si Sfantul Ioan Botezatorul din capela familiei Barberini din Sant Andreea della Valle.

Fantana din centru, a fiului, Gian Lorenzo Bernini reprezinta cele 4 mari fluvii Dunarea, Nilul, Gange si Rio del Plata pe umerii carora se inalta un obelisc inalt despre care legenda spune ca Madona, singura statuie aflata pe biserica Santa Agnes in Agone din apropiere, la intrebarea gigantilor “Daca o sa cada coloana peste noi?” le-ar fi raspuns …. “Cat timp sunt eu aici n-o sa se intample!”.  Aici suntem placut impresionati de modelul de restaurare a palatului Doria Pamphilli ce gazduieste ambasada Braziliei avand o panza acoperitoare peste care e desenat  planul de restaurare incat nici nu-ti dai seama ca in spate e un intreg santier! Seara se lasa peste piata scaldata in luminile fantanilor cu turisti spectatori la pantomime si fachiri ori simplu odihnindu-se la mese frumos asezate cu delicioase maccheroni nelipsite de vin ori bere!                

Langa Piata Navona se afla Biserica San Luigi dei Francesi cu 3 Caravaggio de mare greutate:  Sfantul Matei si ingerul, Chemarea Sfantului Matei si Martiriul Sfantului Matei. La intrare in dreapta e o capela cu o pictura ce reprezinta nasterea iar in fata ei pe o biblie e asezat Isus copilul. Cealalta laterala are o capela reprezentandu-l pe regele Louise al Frantei. La altar, Sfanta Maria, iar de deasupra ne priveste din vitraliul cupolei, Isus. Pe laterale aceiasi ingeri pe care i-am intalnit si la San Pietro tinand vasul cu apa sfintita. Dar atrac\ia o constituie capela lui Contarelli concesionata lui Caravaggio in  1597 pentru lucrarile de decorare. Cele 3 picturi de aici il vor face celebru, dar in acelasi timp acestea ii vor atrage si oprobiul prin substituirea formulelor traditionale a reprezentarii sfin\ilor cu cele ale unui realism dramatic contemporan. Probabil Caravaggio dorea acest test caci el introducea o tehnica noua, cea a sensului luminii si a timpului! In prima versiune a Sfantului Matei ingerul nu era gratios, iar sfantul era reprezentat ca si cum ar fi un plugar sau muncitor cu maini si picioare mari care aproape ca ieseau din tablou, ceea ce era necanonic, drept pentru care a trebuit sa fie refacuta. Se simte o ofensiva impotriva canoanelor bisericii … , dar ele uitau ca insusi Isus l-a ridicat pe Matei de pe strada.

Chemarea lui Matei arata momentul cand doi oameni si doua lumi se confrunta una cu alta. Cristos, intr-o explozie de lumina intra in camera, in timp ce Matei numara monezile in mijlocul unui grup vesel cu sabii si imbracati nepotrivit… In privirea dintre cei doi lumea lui Matei parca se dizolva.

Momentul din Martiriul Sf. Matei e ales cand executorul isi forteaza victima. Scena  e una publica luata direct de pe strada. Oricum toate trei au provocat o mare uimire publica. Nouatatea insa venea din sensul dat luminii si timpului.

Ceea ce retine atentia e ca personaje sale vin dintr-un intuneric gros de unde o lumina brusca ni le arata si fixeaza in memorie ca pe o clipa a imensei lor drame. Prin aceasta Caravaggio da o noua interpretare a intregii picturi traditionale prin alegerea unor personaje direct de pe strada,  violente, indreptate catre drama. Multi spun ca el folosea o lanterna in loc de lumina in timp ce picta in studioul  intunecat. Rezultatul picturilor sale fiind o lumina reinviata, peste intreaga compozitie aparand doar parti luminate, restul ramanand intr-o umbra adanca, dramatica lumina provocand o tensiune emotionala cu focusuri pe detalii izoland figurile care sunt plasate in fata.

Decorarea capelei Contarelli din biserica San Luigi dei Francesi a fost terminata in 1602, probabil obtinuta cu ajutorul lui del Monte. Avea 30 de ani si va deveni celebru cu protectori si clienti multi urmand un roi de comenzi ale picturilor sale private si ecleziastice: Crucificarea Sfantului Petru si Convertirea Sfantului Paul, ambele in Santa Maria del Popolo, Coborarea lui Crist la Muzeele Vaticananului si Moartea Feciarei la Luvru fiind cele mai reusite din aceasta perioada.

In apropiere vizitam biserica San Agostino cu Madona dei Pelegrini sau Madonna di Loreto, tot de Caravaggio, aflata intr-o capela laterala, si tot neconventionala, de o inalta maiestrie artistica cu un clarobscur ce va provoca o reactie violenta din partea oficialilor bisericii, dat fiind piciorul murdar al madonei si boneta unuia din cei doi oameni din fata. Insa picturile lui Caravaggio n-au fost numai senzatie ci si o preocupare a artistului pentru introducerea unei noi iconografii si interpretari a subiectelor cu teme religioase. De aceea si alegerea subiectelor ce duc catre dramatic, violenta, macabru, cu modele luate direct din strada. Pana la urma Caravaggio s-a dovedit o revela\ie necunoscuta!  

Nu ne puneti la incercare, Domnule Bivol! Sunt cuvintele sotiei la intrebarea daca vrem sa ajungem sa ne punem pasii pe antica Via Appia. Am facut zeci de kilometri in Roma de asta si mi-o aduc bine aminte cu placere, dar la auzul cum ca putem ajunge prin bunavointa domnului ministru la vestita Appia unde si-a lasat urmele Isus Cristos si unde au fost spanzurati multimi de sclavi dupa prinderea lui Spartacus, picioarele parca saltau de bucurie. Si a fost!

Mai intai biserica Quo Vadis Domine aflata la cateva sute de pasi cum intri in via Appia, pe dreapta. La intrare in stanga e bustul lui Henrik Senkiewicz (1846-1916) autorul romanului Quo Vadis pentru care a primit Premiul Nobel pentru literatura. Pe perete este scris pe o bucata din marmura istoria acestei biserici in care se spune ca Petru fiind trimis de Isus sa-i crestineze pe romani cand a vazut ce se intampla la Roma a plecat si s-a intalnit cu Isus pe locul acesta intrebandu-l: Quo Vadis Domine? De aici vine si numele bisericii. Iar Isus i-ar fi raspuns: ma duc la Roma sa ma rastignesc a doua oara pentru ca tu ai plecat! Disparand, Isus a lasat urmele sale pe pavajul din Via Appia. In\elegand apoi misterul, rusinat, Petru se intoarce, e arestat si crucificat. Pe locul unde a fost inmormantat s-a ridicat San Pietro asa cum spusese Isus. Pe centru, la intrarea in biserica, in paviment se afla copia in marmura a urmelor lui Isus in urma intalnirii cu Petru. Originalul se pastreaza in biserica San Sebastian. Sunt impresionante, mai ales ca poti atinge fiecare detaliu.

Mai departe ajungem la biserica San Sebastian ce adaposteste urmele reale ale talpilor lui Isus de pe Via Appia. Acestea sunt tinute intr-o capela pe dreapta protejate cu gratii inchise. E inaltator, divin si cutremurator!

Tavanul e decorat, la intrare avand martiriul lui San Sebastian pe care-l vom vedea si in stanga, de data aceasta o statuie dupa desenele lui Bernini. In biserica mai exista un tablou cu acelasi subiect si un altul descriind nasterea lui Isus.

Inaintam pe drumul lasat vechi cu bucati antice de granit mari, greu de mers cu piciorul. De altfel nici o masina nu se incumeta doar pietoni si biciclisti iar acestia numai pe portiunea laterala de forma unei poteci atat de mici incat sa poata intra doar o roata. Prin laterale observi intrari cu porti inchise ce ascund vile, chiar palate particulare cu gradini si alei incantatoare. Unele poarta nume vechi, Gallo. Uneori esti informat de inceputul unei strazi particulare, semn ca nu prea ai voie pe acolo! In spatele portilor si al zidurilor vechi din piatra se zaresc vile splendide unde daca ai noroc cum am avut noi poti vedea receptii simandicoase in cadru restrans la lumina candelabrelor parcurilor din  spatele zidurilor.

La pas pe Via Appia! Pasi pe mileniul I catre inceput de mileniu III. De fapt calcam pe doua milenii. In departare se vad ruinele Circului lui Maxentius si casa Ceciliei Metella, sotia lui Marcus Crassus.

Drumul e ingust iar mersul ingreunat de pietrele vechi neregulate iesite din pavaj. Dupa sute de metri strabatuti seara ne indeamna sa parasim Via Appia cu sufletul incarcat. Traversam orasul inapoi ajungand in Piata Sfanta Maria in Cosmelitti, pe locul Forumului Boariu construit in secolul X. Vizitam, desigur pe afara la ora aceasta, o biserica cu o campanila ce are lipit de ea un arc numit al negustorilor. Cu parere de rau nu putem vedea bocca de la verita! 

Ne luam ramas bun de la palatul Farnese si Pantheonul invaluit in seara cu lumini si mese asezate afara unde turistii se odihnesc la un pahar de bere in strunele viorilor unor studente de pe strada!!!

Si, desi suntem in Italia, casa pitei, ramanem cu un gust meraviglioso de la inghetatele la fel de delicioase aflate dupa colt in cea mai renumita caffettiera.

Arrivederci Roma! Mille grazie!