KHAJURAHO – mit, legenda, intamplare sau creativitate?

          Cu o mie de ani in urma, intre 950 – 1050, un imens si masiv efort a fost pus pentru constructia unei serii de temple cu minunate sculpturi in inima Indiei, regiune cunoscuta acum sub numele Madhya Pradesh. Aceste glorioase temple, numarand 20 existente inca din totalul de 85 apartinand dinastiei Chandellas, au fost aparent pierdute pentru posteritate pana la mijlocul seculului al XIX-lea, cand in 1838 inginerul T. S. Burt, capitan in armata britanica, redescopera extraordinarul complex de temple, marturie a creativitatii, a fuziunii omului cu Creatorul.

Micul si obscurul sat Khajuraho aflat in inima Indiei – caci despre el este vorba - e cunoscut prin templele sale din piatra fiind cu secole in urma un oras mare, capitala a regilor din dinastia Chandellas, regi medievali din clanul rajput care au condus India centrala.

          Azi Khajuraho e sinonim cu pasiunea in piatra si nimic mai mult, niciunde in lume frumusetea, intensitatea si sensurile acestor sculpturi nu se potrivesc mai bine. Poate de aici si denumirea de temple ale dragostei.

          Desi dinastia Chandellas a condus peste regiunea Bundelkhand (Madhya Pradesh de azi) mai mult de 3 secole (9-12 AD) apare ciudat ca cele mai multe carti de istorie medievala au doar numai cateva pagini despre aceasta dinastie.

          Una din posibilele adevaruri despre o asa sumara trecere o poate constitui inaccesibilitatea atribuita inchiderii drumurilor. De altfel, mii de ani de istorie, de jafuri turcesti, musulmane si interminabile razboaie au contribuit la stergerea palatelor Chandellas de la Mahoba si a fortaretelor de la Kalanjara. Templele de la Khajuraho au scapat probabil de mania armatelor cuceritoare dat fiind localizarea lor printre junglele dese si situarea lor intr-un teren aspru. Si nu este intamplator ca aceste 20 de temple ramase sunt de o incomparabila frumusete si maretie, suficiente pentru imortalizarea domniei acestei dinastii uitata de timp.

Legenda miraculoaselor temple – un Luceafar indian

Recent, cartile istorice confirma ca descendentii Chandellas au fost invaluiti in mister si, daca putem privi catre legende, iar in India miturile si legendele isi impletesc drumurile in istorie, putem fi mai usor ancorati in realitate. Acesta e un adevar aparte: cand discutiile se parasesc in spatele mostenirilor templelor care sunt un amestec de religii semnificative si de o senzuala atractie totul intra intr-un adevarat mister!

Legenda insasi imprumuta credibilitatea acestei atractii. O balada folclorica din secolul XVII povesteste frumoasa legenda a originii dinastiei Chandellas, legata de  Hemvati, fiica unui Hemraj, familie de preoti a conducatorului din Gaharwar, Iderjit. Orbita de dragoste si cuprinsa de o buna dispozitie aceasta fata a avut intr-un fel ce a meritat - blestemul Indrei - ramanand vaduva in floarea varstei la 16 ani cand arata ca o splendida nimfa sau ca o regina din povesti!

Si legenda incepe …

… intr-o seara de vara cand frumoasa Hemvati privind incantata la apa cristalina pe a carei suprafata se odihneau lotusi se gandea la o baie racoritoare si refrisanta. In timp ce se scalda goala in apa cristalina a izvorului cerul s-a deschis si a aparut zeul Luna care vazand aceasta unica si incantatoare fata s-a indragostit fulgerator si a coborat pe pamant (asemeni Luceafarului lui Eminescu) luand forma umana. Se aseaza langa frumoasa fata si, vrajind-o cu ajutorul sagetii zeului Kam, cad impreuna intr-o seducatoare imbratisare.

Total sedusa si distrata, Hemvati intra in cursa actoriceasca a zeului ruinandu-si viata, drept pentru care zeul Luna o asigura  ca-i va darui un fiu viteaz care va deveni un mare rege si va construi numeroase temple.

Dar cand  noaptea era pe sfarsit si zeul se pregatea sa plece,  Hemvati ii adreseaza blesteme. Atunci zeul ii raspunde: “nu ma blestema caci mai tarziu copilul nascut din dragostea noastra va deveni rege, unul dintre cei mai vestiti!” Aceste vorbe n-o consoleaza pe nefericita femeie caci se gandea cum va trai dezonorata si fara sot. Zeul ii spune ca fiul lor se va naste pe malul raului Karnawati, apoi va trebui sa-l duca la Khajuraho unde acesta va oferi o mare ceremonie religioasa (bandha yagna) cu daruri si sacrificii in urma caroara rusinea va fi iertata. Va fi un rege mare in Mahoba, cu puteri supranaturale, putand trasforma piatra ca si cum ar face aur din fier. Apoi, dupa ce a rostit aceste cuvinte, divinul indragostit a disparut.

Hemvati nu mai are nimic de facut decat sa-si parasesca casa pentru a da nastere fiului nascut din pacat.

Astfel s-a nascut intemeietorul dinastiei Chandellas pe malul raului Karnawati, iar tatal fetei, Chandrama a facut un mare festival. Copilul a luat numele de Chandravarman prin adaugarea cuvantului divin varman. Va fi viteaz, la numai 16 ani omorand un tigru si un leu fara sa fie inarmat. Aceasta va deveni emblema familiei – un tanar luptandu-se cu un leu, vizibila peste tot la Khajuraho. Chandrama insa il avertizeaza ca niciodata sa nu se desparta de numele varman! Dupa ce se casatoreste, Chandravarman vine la Khajuraho unde executa bandha yagna pentru a sterge pacatul comis de mama sa si construieste temple minunate imprejmuite de lacuri si gradini.

Componenta erotica a sculpturilor templelor de la Khajuraho -  din fericire ea exista desi in proportie mica - va fi mai bine inteleasa impreuna cu legenda care ne infatiseaza bandha yagna prin marturisirea pacatului comis din greseala lui Hemvati. Acest ritual include zamislirea figurilor erotice ca pe o supapa a vinovatiei oferind lectii de moralitate.

De asemenea nu e surprinzator ca peretii templelor prezinta multe aspecte ce celebreaza tineretea si frumusetea. Acestea sunt sanctuare ale dragostei, divine si umane in acelasi timp!

Aici apare asemanarea dintre Luceafarul eminescian si umanul Zeu indian care prin mostenirea data fiului in a construi temple de o aleasa frumusete incearca sa-si cumpere vinovatia prin eternizarea unei atfel de iubiri, adevarata si umana, afisata noua, tuturor, peste atatea secole. Dar in acelasi timp scenele de pe benzile templelor sunt si lectii de o dragoste adevarata.  Este ca un miracol lasat de zei pamantenilor uneori neinteles, alteori dand nastere la critici prea aspre.

          Blestemul legendei sau al dinastiei Chandellas

Templele au fost construite cateva secole inainte de venirea mogulilor. Sunt in nordul statului Madhya Pradesh, unul din statele cele mai mari ale Indiei, situat central. Istoric, locul mai e cunoscut drept regatul Malwa. Majoritatea popula\iei de aici e hindu, fiind considerata clopotul Indiei, regiunea fiind dominata de fundamentalisti hindu.

Istoria merge inapoi pana in timpul lui Ashoka, marele imparat budist al carui imperiu Mauryan a avut putere in Malwa. La Sanchi se poate vedea inca centrul budist fondat de Ashoka, cea mai importanta amintire despre el in India. Mauryans au fost urmati de Sungas si Guptas, apoi au trecut Hunii.

Chandellas a construit aici fantastica serie de temple cunoscute drept Khajuraho, azi fiind una din atrac\iile principale ale turistilor.

Intre secolele XII si XVI regiunea e condusa de hindu, musulmani si invadatori.

Interesant si, in acelasi timp intrigant, e cum si de ce au fost construite asemenea mul\imi minunate de temple tocmai aici, caci pana la Khajuraho e un drum lung de oriunde te-ai afla in India. Si asta nu numai azi ci mai ales acum 1000 de ani! Nimic nu e aici interesant in afara locului unde sunt amplasate templele, caci in timpul verii caldura, ploile si mizeria creaza un mare inconfort. Mai mult, alegand un astfel de loc se pune intrebarea cum de a reusit Chandellas sa recruteze atatia oameni pentru a realiza un asemenea vis in piatra? Sa ridici temple de o asa marime si frumusete in doar o suta de ani intrece orice efort uman!

Oricare ar fi fost ratiunile putem multumi proniei ca ei au ales locul acolo unde au decis, iar indienii trebuie sa fie mandri ca aceasta a ajutat la stoparea influentei invadatorilor mugali care oriunde erau gata sa-si puna in valoare lucrarile lor.

De mult, Khajuraho era cunoscut drept Khajuravataka. Prima mentiune despre el o aflam din scrierile calatorului chinez Hiuen Tsang care a vizitat India in secolul VII. Khajuraho e mentionat si in textele vechi hindu unde este explicat numele orasului. Dupa folclorul traditional, originea numelui Khajuraho vine de la doi copaci frumosi, Khajur ce decorau poarta principala a orasului. Sigur ei s-au extins mult imprejur, astfel ca orasul a luat numele de Khajuravatika care in timp s-a schimbat in Khajuraho. Dar Khajuraho poate fi privit si drept casa lui Kamdeo, zeul dragostei si al frumusetii, chiar a lui Shiva – dusmanul sau dar si a mai multor zei si zeite celebrate aici in sanctuare speciale.

Khajuraho a fost capitala regatului Chandellas, dar acestia mai aveau si forturi intarite la Ajaygarh, Mahoba si Kalingar. Ei erau hindu din clanul rajput ai caror descendenti veneau din dinastia lunii, fiind intreprinzatori si talentati in construirea rezervoarelor, templelor si constructiilor. Dupa cei mai multi istorici, Chandravarman este intemeietorul dinastiei in secolul IX.

Primii Chandellas erau credinciosi ai lui Vishnu – zeul pastrator, aparator, in timp ce urmatorii erau devotati lui Shiva – zeul distrugerii. Toti au fost toleranti fata de celelalte credinte, de aceea aici au fost ridicate pe langa temple hindu si altele precum cele jaine. Calatorul arab Ibn Batuta descrie in cronicile sale din secolol XIV un loc numit Khajura cu multe temple unde hindu si musulmani  practicau ascetismul si discutau filozofie.

Se spune ca, Chandravarman, creatorul lui Khajuraho, a avut un vis in care aparea mama sa implorandu-l sa construiasca templele. Ele ii vor dezvalui pasiunea de a guverna fiintele umane, aceasta aducandu-i realizarea eliberarii dorintelor, prin urmare, adevarata salvare. Chandravarman incepe constructia primului dintre temple, succesorii sporind complexul prin adaugarea celorlalte.

In viziunea lui Rawlison, multe triburi din Asia centrala au invadat India dupa care au devenit conducatori, s-au casatorit cu femei hindu si treptat au fost admisi in comunitatea hindu.  Confirmarea originii straine a acestor clanuri se afla si in legendele Puranice despre crearea lui Agni sau a clanului rajput din foc.

Cand Parsurama - Rama cu axe - a distrus vechiul Kshatriya (clasa razboinicilor) si pamantul era parasit, zeii au reconstruit muntele Abu in Rajputana iar din focul sacru au nascut cele 4 clanuri Pawar, Parihar, Chauhan si Solanki. Este posibil ca ei sa fi fost initiati in hinduism. Interesant de notat aici ca distrugerea originalei Kshatriya e admisa! Alte clanuri rajput, printre care si cel al lui Chandellas, apar ca originari din triburile Gonds ce au venit la putere si apoi au fost admisi ca hindu. Cei din clanul Parihar au construit un puternic regat in Gujarat, de unde alte ramuri s-au dezvoltat catre alte directii stapanind catre jumatatea secolului al VIII-lea marea parte a nordului Indiei, formand mari imperii. In aceste teritorii a fost inclus si regatul Chandellas din Khajuraho.

Sefii clanului se regasesc si in inscriptiile de la Khajuraho. Astfel Nannuk a domnit in primul sfert al secolului IX. A fost urmat de fiul sau Vakpati in al doilea sfert al secolului IX, urmat de fii sai Jaishakti si Vijaishakti. Vijaishakti a fost urmat de fiul sau Rahil, probabil in ultimele doua decade ale secolului IX. E urmat de fiul sau Harshdev care vine la tron in aproximativ anul 900. Domnia sa a fost de 25 de ani. Din timpul sau e templul Matangeshvara. In 925 urmeaza la tron fiul sau Yashovarman cand dinastia devine o mare putere. Tolerant cu sectele, el insusi devotat lui Vishnu, a ridicat marele templu Lakshman. Poate de aici Yashovarman fiind cunoscut si sub numele Lakshvarman. In 954 urmeaza la tron Dhangdev pana la sfarsitul secolului. Prin el Chandellas devin independenti. Doua mari temple apartin perioadei sale: Vishvanatha si Parshvanatha.

Dhang e urmat de Gand care lasa tronul fiului sau Vidyadhar ce se dovedeste a fi un mare constructor. In timpul lui se ridica templul Kandariya Mahadev. Fiul sau, Vijalpal, urmeaza la tron, dar puterea acestuia va fi in declin datorita atacurilor musulmanilor.

Totusi activitatea artistica continua, din timpul sau fiind datat templul Vaman (1051). Il urmeaza la tron fiul sau Devvarman pana la 1060. In timpul sau regatul pierde mult din prestigiu si teritoriu. Apoi vine la conducere fratele sau Kirtivarman cu o domnie de 40 de ani, refacand prestigiul dinastiei. Mare iubitor de arta lasa in urma sa Prabodha-Chandrodya, Adinath, Javeri si Chathurbuja.

In 1115 urmeaza la tron fiul sau, Sallakashanvarman, iar in 1117 fiul acestuia, Jaivarman. Succesorul lui Jaivarman a fost un unchi Prithvivarman, dupa care urmeaza fiul acestuia Madanvarman in 1130 cu o domnie buna de 34 de ani. Din timpul sau e templul Duladeo (1163). El a avut o perioada de revigorare aplicand o politica de pace. Urmeaza numai pentru doi ani fiul sau Yashovarman II.

Parmardidev, nepot al lui Madanvarman va fi ultimul dintre cei mai mari regi ai dinastiei Chandellas. Fiind inca copil la incoronare va conduce 35 de ani pana in 1202.

De subliniat ca in toata aceasta perioada regatul Chandellas s-a mentinut impotriva navaliriilor musulmane succesive. Totusi,  Parmardidev cade prizonier, dar neacceptand rusinea si degradarea isi va pune capat zilelor.

In timpul lui Qutab-ud-din e cucerit Kalinhar (1202) unde se retrasese curtea regala Chandellas. Tot atunci templele de aici vor fi convertite in moschei, 50000 de oameni vor fi facuti sclavi iar guvernul e schimbat si astfel soarele dinastiei Chandellas va apune pentru totdeauna. Dar Khajuraho va continua sa fie capitala religioasa a regatului Chandellas bucurandu-se de respect chiar din partea conducatorilor musulmani, desi vor urma zile intunecate. Ibn Batuta afirma in scrierile sale ca templele de la Khajuraho si-au pastrat gloria inca pana in 1335. Sigur dupa aceea mania musulmana nu a mai fost atat de rabdatoare!

Succesorul lui Parmardidev, Trailokyavarman revine la Kalinjar, dar invadatorii musulmani trimit o armata din Gwalior care prada orasul. Capitala va fi mutata la Ajaigarh. Trailokyavarman va conduce pana in 1241 fiind urmat de Virvarman si Bhojvarman.

In 1545 Sher Shah asedieaza fortareata din Kalinjar, iar in 1564 Raja din Mahoba este omorat in lupta cu Asaf Khan. De atunci nu se mai stie nimic despre urmasii Chandellas.

Peste toate trecatoarele izbucniri si spendori stralucirea dinastiei Chandellas n-a fost ca aceea a glorioasei Luni, dar totusi a fost ca o candela si, ca si aceasta, s-a stins repede! A ramas insa peste timp minunatul complex, ca cea mai glorioasa parte a dinastiei. In ciuda ravagiilor vremurilor mostenirea lasata prin “urma” in piatra de la Khajuraho consacra pentru totdeauna reputatia artistica a dinastiei Chandellas dar dovedeste in acelasi timp ca profetia din legenda privind numele dinastiei a fost adevarata: “ de ce nu a avut grija zeul Luna sa-i spuna frumoasei Hemvati ca numele Varman nu trebuie alungat?!” Parmardidev nu si-a luat numele de Varman! Sa fie caderea lui in mana musulmanilor un rezultat al desconsiderarii advertismentului divin?  Si astfel, blestemul s-a implinit!

Specificul templelor

Planul templelor de la Khajurajo are 4 componente importante: ardh-mandap sau pridvorul intrarii, mandap sau sala de primire, antaral sau holul, garbha-griha sau sanctuarul. Ele sunt prezente in toate templele. Cele mari au un coridor in jurul sanctuarului, numit pradakshina. Fundamental insa toate templele urmaresc ideea celor 5 sau 3 parti ale planului initial. Intrarea in temple se face printr-o poarta, numita ardhamandapa in spatele careia se afla un hol numit antaral, urmeaza sala de primire mandapa care te duce la garbhagriha, un sanctuar inelar unde \i se infa\iseaza imaginea unui zeu caruia i-a fost dedicat templul respectiv. Un coridor ingradit, pradakshina, merge in jurul sanctuarului. Templelor simple le lipsesc insa mandapa sau pradakshina, dar urmeaza acelasi plan.

Din exterior templele arata ca o succesiune de unde ale marii (sikhara) culminand cu turnul din varf sub care se afla sanctuarul. In timp ce turnurile mici peste mandapa pot fi fete ale piramidelor, sikhara arata ca un taler curbiliniu. Ornarea, chiar baroca, cat si imaginea tuturor elementelor verticale e echilibrata de un ornament orizontal alcatuit din 2-3 benzi cu sculpturi ce se intind in jurul templelor. Cu adevarat sculpturile de aici sunt superbe relevand intreaga lor valoare, fiind realmente cu grija integrate in desenul ce se desfasoara in fa\a ochilor ramasi pironiti!

Templele se ridica pe o platforma inalta prevazuta cu o terasa si subsol, numita adisthana. Lumina si aerul patrund in interior prin ferestre frumos ornamentate prevazute cu balcoane. La exterior templele au doua sau mai multe benzi orizontale ale caror statui expuse cu gratie si incantare constituie cea mai atractiva parte a structurii. Jocul luminii si al umbrelor pe frumoasele ferestre cu balcoane si pe benzile sculptate cu statui face parte dintr-un scenariu al unei intregi compozitii, alternand luminilor umbrele adanci ce produc un efect deosebit.

Peste zona centrala a zidurilor se inalta acoperisul alcatuit dintr-o serie de culmi care seamana cu sirul de munti Kailasa sau Meru element esential oricarui templu Indian. Culmile amenajate  de-a lungul axei se inalta si cad alternativ in timp ce-si continua ascensiunea terminandu-se cu un turn foarte mare – acel sikhara – ce se inalta deasupra sanctuarului. Impresionanta aceasta progresiva ascensiune si coborare a superstructurii templelor de la Khajuraho care converge catre cel mai inalt dintre turnuri adaugand ritm si in acelasi timp specificitate calitatii verticale.

Interioarele templelor sunt ornate la fel ca exteriorul. Dupa ce ai patruns printr-o makara-torana frumos ornamentata asezata cu fata la est intri in cele patru apartamente principale legate intre ele. Ardhamandapa e un apartament dreptunghiular deschis pe 3 fete. Holul principal, mahamandapa se leaga cu vestibulul (antaral)  printr-o intrare ornata din care se ajunge la sanctuar unde se odihneste zeitatea. Sculpturile usilor dau interiorului o frumusete deosebita.

Tavanele sunt acoperite cu elemente geometrice si florale.

Templele sunt aproape toate aliniate de la est catre vest cu intrarea din fata catre est, specific credintei hindu. Cateva sunt din granit, dar cele din perioada clasica Khajuraho sunt facute complet din piatra. Si pentru ca atunci nu exista mortar, blocurile sunt fixate unele peste altele. In afara celor inchinate lui Brahma, Mahadeva si Chausath Yogini care sunt din granit, toate celelalte temple sunt din gresie de culoare galbel pal.

Compartimentele sunt conectate intern ca si extern fiind planuite intr-o singura axa, de la est la vest formand o unica structura.

Ultima poarta de intrare in templu, si ea sculptata, este torana, iar turnurile mai mici din jurul principalei sikhara sunt cunoscute ca ususringas.

Imaginile templelor de la Khajuraho sunt miscatoare dand un impact total constructiilor ce emit in planul vertical al suprafetei zidurilor cadenta senzualelor modele sculptate incat te simti acasa!

Apsaras si surasundari – celestele sculpturi

Cu singuranta artistii Chandellas s-au oprit in principal asupra frumusetii si atractivitatii femeii subordonandu-se imaginilor ce le reprezinta intr-o totala libertate a miscarilor. Celebrele apsaras, nimfele ceresti, reprezinta capodopere ale sculpturii medievale.

Sculpturile de la Khajuraho se pot imparti in 6 categorii:

1.                 In prima categorie se afla cele care contin imagini de cult executate in conformitate cu prescripttiile si formulele canonice.

2.                 Fac parte din aceasta categorie cele numite parivara-parsva si dvarana-devatas, acei inso\itori de familie precum si divinitatile.

3.                 Sunt celebrele apsaras si surasundaris cunoscute pentru finetea si numeroasele aparitii. Surasundaris, tinerele nimfe stralucitoare incanta privirea. Apsaras, dansatoarele ceresti apar in diverse pozitii. Ca insotitoare ale zeilor sunt reprezentate tinand in mana o floare de lotus, alteori o oglinda, un vas cu apa, pe care le ofera zeilor. Cel mai frecvent apar in cele mai obisnuite momente ale activitatilor uzuale dar si emotionale. Le vedem cand se dezbraca, alteori sunt surprinse cascand ori aratandu-si spatele, atingandu-si pieptul, storcandu-si de apa coada de par impletit, scotandu-si un ciulin din picior, jucandu-se cu papagali ori cu maimute, sriind scrisori, cantand la flaut,  pictand ori desenand pe pereti, alteori sunt surprinse infrumusetandu-se, toate aceste posturi ascunzand de fapt un simbolism si un adanc inteles.

4.                 Aici intalnim sculpturile seculare ce contin variate teme ca cele cu profesori si elevi, scene casnice, dansatori si muzicieni.

5.                 In cea de-a cincea categorie intra cele erotice, mithuna sau cuplurile de indragostiti, cele mai fine compozitii sculpturale  de la Khajuraho vibrand cu o rara sensibilitate ce entuziasmeaza pana la emotie.

6.                 Intra aici sculpturile de animale heraldice cum ar fi vyala sau sardula. Unele reprezinta un calaret inarmat pe spinarea unui leu, alteori apar tigri, elefanti, cai, tauri, cerbi, papagali… Unii specialisti au incercat sa atribuie aceste figuri demonilor Asuras, altii le-au descris ca fiind simboluri ale dorintei si cunoasterii.

Dar mai presus de orice la Khajuraho se simte pretutindeni prezenta femeii, frumoasa si incantatoare in orice postura. Numeroase sculpturi cu tinere si seductive dansatoare celestiale acopera zidurile templelor sporind emotiile oricarui vizitator.

Intr-o multime de  dispozitii si posturi, cu bratele arcuite, cu degetele la barbie, pe buze, tinand o ramura de copac sau floare, alteori cu mana in par, aranjundu-se, tinand o oglinda in mana, ba  ascunzandu-si fata ori aratandu-si spatele, dansand intr-un abandon total, cu o pasare, coborand sau ridicand  gleznele, cascand, mama si copil, dar sunt cu siguranta multe altele ca ritualul toaletei, jocul cu mingea, chiar simpla aparitie ori zambetul sau sarutul, scenele de dragoste, aproape ca nu exista un sfarsit al acestor teme ce te apropie de vraja.

          Sculpturile erotice

Templele de la Kajuraho sunt un superb exemplu al arhitecturii indo-ariene, dar decoratiile pe care le au, atat de libertine, sunt acelea care le fac renumite. Benzile ce le impresoara sunt pline cu figuri sculptate in piatra, afisand o arta fina, sculptorii reusind sa infatiseze aspecte ale vietii indiene de acum 1000 de ani.

Zei, zeite, muzicieni, animale in marime reala si scene mitologice sunt peste tot, dar doua elememte apar ca un leit-motiv facand ca marele detaliu sa nu fie nimic altceva decat: femei si sex! Desi numai 3% din sculpturi pot fi denumite erotice impactul lor este destul de mare pentru a lasa o impresie permanenta asupra vizitatorului.

Dincolo de teoriile ce ar putea interesa vizitatorii sunt abandonul total al portretelor senzuale si aura de multumire de pe fetele cuplurilor indragostitilor.

Figurile din piatra ale unor “apsaras”, celebrele dansatoare sau sarbatoreasca, celestiala “virginitate” apar in fiecare templu. Formidabil cum sunt surprinse in diferite ipostaze pozand pentru toata lumea ca si cum ar fi modele de azi in fata camerelor de luat vederi, si asta se intampla acum 1000 de ani!

Intre ele se afla excentricele “mithuna”, figuri erotice ce aduc a pozitii si posibilitati ale Kamasutrei.

Pentru a patrunde insa inefabilul trebuie inceput cu intelegerea conventiilor arhitecturale cat si a termenilor folositi de catre artistii vremii caci numai astfel bucuria de a-i intelege devine binefacatoare. Pentru ca sculpturile si statuile joaca un rol important in proiectul total, aceasta face ca multe din ele sa aibe o terminologie proprie.

Astfel,

In timp ce sculpturile mitologice sunt comune intregii Indii, mithuna sau cuplurile erotice, femeile nude si grupurile erotice sunt toate luate din viata. Acestea pozeaza frenetic parca ar fi modelele de azi in fata camerelor de fotografiat. De aceea si atrag atentia vizitatorului punandu-l in situatia de a alege din multimea interpretarilor dar si a criticilor.

Dupa unii imbratisarea erotica dintre barbat si femeie ar fi finalul unirii sufletului cu divinul. Si Khajuraho e expresia divinului!

Al\ii au atribuit aceste sculpturi superstitiei ca ele ar proteja templele de lumina si furtuna zeului Indra, ea insusi o mare voluptate, deci ele  ar fi o replica pe pamant a activitatilor sale din ceruri.

Alta teorie tine de conectarea anumitor secte indiene ce practica sexul cu ritual simbolic al Yoga – exercitiile spirituale si Bhoga – placerile fizice, ca o alternativa la atingerea scopului final, eliberarea. Astfel, controlul sensurilor placerii ar asigura salvarea.

Dar mai presus de toate unii le considera ca fiind o educare a oamenilor in igiena sexuala, mai ales ca pe vremea aceea nu exista un mijloc de informare ca cele din ziua de azi.

Altii afirma ca dupa caderea budismului in monasticism, trebuia invinsa inhibitia aparuta.

Unii le privesc ca exercitii ale ritualurilor tantrice prin care se obtine purificarea si spalarea.

Altii considera ca sexul a jucat un rol major in contextul social.

Unii asociaza erotica Khajuraho cultului fertilitatii.

Altii cred ca pur si simplu a fost dorinta autorului de a descrie viata reala, asa cum era ea la vremea aceea.

Pentru lumea estica subiectul erotic si interpretarile filozofice si religioase nu constituie o noutate, nici pentru aceia din tarile unde cultul Linga e sursa a religiei ori in acele tari unde manifestari de genul acesta au exitat sau acolo unde traditia accepta procreatia ca functie majora a vietii. 

Realmente insa, sculpturile, ca oglinzi ale timpului, demonstreaza existenta unei epoci fara tabuu-uri si inhibitii impotriva sexului. Kama sau in cautarea placerii a fost considerata una din cele 4 purusharthas sau teluri ale vietii si a fost privita ca esentiala si indispensabila in a atinge moksha sau eliberarea, izbavirea - scopul final al vietii.

Toate acestea conduc la idea ca sculpturile erotice nu pot fi considerate ca ceva anormal, nenatural! De altfel credinta in phallus e o veche institutie! Procrearea e un act indispensabil vietii, iar secretomania ori prefacatoria despre placerile sexuale conduc adesea spre pornografie. Nu e de mirare ca unii asa considera mitul creativitatii de la Khajuraho ? Pentru ca in fond Khajuraho s-a pastrat de-alungul vicisitudinilor timpului ca un mit fundamental nu numai al Indiei, ci universal! Daca miturile nu ar exista, nici popoare, culturi ori civilizatii nu ar mai fi! De aceea se si numesc fundamentale pentru ca nu lasa civilizatiile sa piara! Ce altceva e mitul formarii poporului roman (legenda Traian si Dochia), ori cel al fuzionarii omului cu natura (balada Miorita), sau cel al creatiei (legenda mesterului Manole) ?

Alaturi de celelalte aspecte ale vietii autorii acestor sculpturi probabil ca si-au imaginat ca nu fac rau prin descrierea si a acestor bucurii sexuale care fac totusi parte din viata.

Referitor la acest lucru exista o sublima trimitere in Brihadaransake Upanishad care afirma ca aceasta intr-adevar, in forma in care trascede dorinta, este privata de merite ori privatiuni si este neinfricosata. Ca un barbat isi imbratiseaza puternic dulcea sotie nu exprima nimic exterior sau interior, dar in sine aceasta infinita entitate a imbratisarii totale creaza ideea suprema ca nu mai exista nimic altceva exterior sau interior imprejur. Aceasta intr-adevar e forma in care toate obiectele dorintei sunt realizate, in care ei devin un tot unitar dincolo de orice dorinta sau suferinta.

Componenta erotica

Surprinzator si incredibil, calitatea erotica a templelor de la Khajuraho deranjeaza, dar  in acelasi timp vindeca, curara: aceasta e dragostea sanctificata de zei, o dragoste neacompaniata de vinovarie si una dintre singurele adevaruri despre limbajul placerilor! Si ca orice genial act cultural, in jurul lui se naste misterul! Vorbindu-se atat de mult importanta subiectului creste.

Ce-i buimaceste insa pe cei mai multi teoreticieni e tocmai continuitatea sculpturilor erotice in cele mai multe dintre temple! Daca am absolvi-o pe HEMVATI de pacatul comis, in primul rand, nu ar fi fost nevoie sa se continue cu aceeasi tema si in alte temple! De altfel au fost avansate mai multe idei privind posibila necesitate a continuarii temei.

Una dintre ele se centreaza in jurul tantrismului, situand Kajuraho ca pe un oras al sexului, prezentat ca o importanta componenta a Absolutului. Alta teorie leaga sculpturile erotice de activitarile spirituale ale lui Shiva ce au insotit petrecerea de casatorie dintre acesta si Parvati. Exista de asemenea al\ii care cred ca aceste sculpturi sunt ca o reacrie de aparare impotriva austeritarilor predicate de urmasii lui Budha. Totusi trebuie sa amintim ca Sanatana Dharma mai bine cunoscuta ca hinduism nu interzice placerile sexuale, din contra, individul trebuie sa se bucure de fiecare urmas care poate fi un participant la Dharma - rigurozitate, Artha - sanatate materiala, Kama - placeri sexuale si Moksha, libertate, eliberare.

Templele nu sunt restrictive la o secta sau la o anume religie. Sunt temple dedicate lui Shiva, Vishnu si Jain Tirthankaras, dar in ciuda numeroaselor temple dedicate acestor zei, Khajuraho nu a fost niciodata inclus ca un centru de pelerinaj pentru hindusi. Iarasi, se pare, componenta erotica si-a spus cuvantul. Drept consecinta multe dintre ele au fost abandonate. Singurul templu care mai e inca folosit pentru cult este cel al lui Matangeshwara, dedicat lui Shiva. In fiecare an are loc aici Shivaratri mela, data exacta fiind calculata dupa calendarul solar hindu, in mod normal aceasta fiind in luna martie. In aceasta zi satenii vin la acest templu sa scalde “Linga” (phallus) in sanctuarul cu lapte si apa. Ceremonia este urmata de procesiunea imaginilor lui Shiva si Parvati si de o casatorie a unui cuplu cu tot ceea ce inseamna ritual hindu.

Pentru o saptamana, in martie, in ficare an, aceste temple devin un adevarat festival al dansului.

Ceea ce atrage insa atentia e ca acest grup de temple constituie cadrul de desfasurare al celebrului film indian Kama Sutra (placeri sexuale), din nou focusul fiind pe componenta erotica.

Ramane insa constatarea: abundenta sculpturilor care exista la Khajuraho este covarsitoare, iar calitatea lor impresionanta.

Unele dintre cele mai frumoase sculpturi de zei si zeite includ pe cele ale lui Durga si Ganga-Yamuna la templul lui Lakshman, Vishnu si Ardhnarishwar la templul Chaturbhuj, Shiva-Parvati la templul Kandariya Mahadev.

Sculpturile despre temele erotice afisate pe pereti includ perechi amoroase de zei si zeite ca si cum ar fi fiinte umane. In timp ce unele reprezinta uniunea energetica dintre barbat si femeie, urmatoarele dezvaluie voluptatea esentiala legaturii sexuale. Templul Lakshman are un numar mare de asemenea sculpturi. Dar pentru numai o ocheada pe furis a celestelor nimfe, trebuie vazute si templele Vamana, Parsvanath, Adinath, Duladeo, Viswanath, Devi Jagadamba si, nu in ultimul rand, Kandariya Mahadev.

Grupurile de temple de la Khajuraho

Sunt trei grupuri ce alcatuiesc complexul de temple de la Khajuraho:

I.       Grupul de vest: 

Aici sunt principalele temple, tipice stilului Khajuraho, de aceea este si cel mai cunoscut dintre grupuri. Dintre toate insa se detaseaza Kandariya Mahadev. Descrierea va fi facuta in sensul acelor ceasornicului.

1.     Varaha e templul dedicat incarnarii in vier (porc mistret) a lui Vishnu care a salvat pamantul de la anticul potop. Aflata in interior sub forma unei sculpturi datand din 900 e.n. statuia masoara 2,7 m in lungime si 1,8 m in inaltime fiind toata plina cu figuri mici reprezentand 764 zei din panteonul indian asezati in benzi pe trupul vierului. Templul e situat in fata lui Matangesvara.

2.     Lakshamana (Ramchandra sau Chaturbhuja) dedicat lui Vishnu, are doua benzi de sculpturi cu apsaras si cateva scene erotice. In interior sunt scene frumoase cu apsaras. Se poate vedea o scena cu un arhitect lucrand impreuna cu studentii – probabil cel care a participat s-a inclus si pe sine. La baza sunt scene din batalii, vanatoari si procesiuni. Primul metru sau al doilea al frescei consta intr-o descriere a unei mari orgii energetice: un barbat arata ca si un cal poate fi privit drept o persoana - cel mai bun prieten – in timp ce un grup de femei buimacite privesc socate. In sanctuarul principal se afla Lakshmi, sotia lui Vishnu – zeita prosperitatii, abundentei, bunastarii, frumusetii. Alaturi sunt Brahma, Vishnu si Shiva, zeii Creatiei, Pastrarii si Distrugerii. Deasupra  usii un relief reprezinta scena baterii oceanului de catre zei si demoni pentru a obtine nectarul nemuririi. Legenda spune ca a urmat apoi o lupta de 12 zile – echivalentul a 12 ani pamantesti – avand ca rezultat victoria zeilor asupra demonilor. Din lupta pentru obtinerea cupei cu nectar – Mela – au cazut 4 picaturi pe pamant in orasele Ujjain, Nasik, Allahabad si Haridwar ce au devenit centre sfinte de pelerinaj ale celebrului festival Kumb Mela ce are loc din 4 in 4 ani in fiecare din aceste orase culminand cu cel mare care se tine o data la 12 ani.    

3.     Kandariya Mahadev, cel mai perfect din punct de vedere arhitectural si artistic construit intre 1025-1050 reprezinta stilul Chandellas ca cea mai fina reprezentare a sa. Are cele cinci parti tipice ale schitei templelor  Khajuraho. Pricipala spirala se afla la 31 m inaltime. Arheologul Cunningham a numarat 226 de statui in interior si 646 in exterior, 872 in total, mare parte din ele de aproape 1m inal\ime. Statuile sunt sculptate in jurul templului in 3 benzi si includ: zei, zeite, femei frumoase, muzicieni si binenteles, unele din cele mai renumite grupuri erotice: mithuma,  una din cele mai energetice erotisme ce pot fi vazute la Khajuraho. “Kandariya” sunt muntii lui Shiva caruia ii e dedicat templul. In sanctuar se afla linga lui Shiva, o marmura de 1,2 m alaturi de imagini cu Shiva si Brahma. Retine atentia tavanul cu desenele circulare incrustate in culori deosebite. Tot ceea ce e sculptat e de o perfectine ametitoare, parca semanand a miscare in cosmos! Stalpi, pereti, sculpturi cu dansatori, acrobati, muzicieni, adoratori, elefanti, cai si razboinici, scene erotice, cupluri  - sunt expresia cea mai fina a artei hindu medievale, intr-un cuvant Kandariya este cel mai reprezentativ dintre templele aflate la Khajuraho! Mahadeva care sta pe aceeasi baza cu cel de sus marcheaza impreuna culmea atinsa in arta construirii templelor din centrul Indiei.

4.     Devi Jagadamba este al treilea templu care se afla pe aceeasi platforma. E mai vechi decat primul si are numai 3 parti din schita templelor de tip Khajuraho. A fost initial dedicat lui Vishnu, apoi lui Parvati si pana la urma lui Kali. Sunt 3 benzi in jur cu sculpturi. Multe din sculpturile celor doua benzi de jos sunt imagini cu Vishnu si cu sardulas (animale mitice). Se pare ca, desi modest el ar fi constituit impreuna cu celelalte doua un adevarat complex.

5.     Map, modest se integreaza in ansamblul complexului.

6.     Chitragupta, e unic in Khajuraho datorita faptului ca e dedicat lui Surya, zeul soarelui. Nu are insa aceeasi buna condi\ie ca a celorlalte temple. Cuprinde procesiuni, fete dansand, elefanti in lupta si scene de vanatoare. In sanctuarul inelar poate fi vazut Surya conducand carul cu 7 cai, in timp ce in nisa centrala pot fi vazute 11 capete statuare  ale lui Vishnu, numai cea din mijloc fiind a lui, celelalte 10 reprezentand incarnarile sale.

7.     Parvati, numele probabil e incorect, initial templul fiind dedicat lui Vishnu, iar acum e imaginea lui Ganga calarind pe spatele unui crocodil.

8.     Vishvanath si Nandi, se pare au fost construite in 1002 pe o terasa comuna. Nandi – taurul de 1,8 m inaltime si 2,1 m lungime reprezinta vehicolul lui Shiva. Templele au cele 5 parti ale clasicei schite, cu sculpturi ca si celelalte, dar in particular cele cu femei sunt notabile: ele sunt surprinse scriind scrisori, mangaind copii, privindu-se in oglinda, cu un mar in mana si un papagal in alta, cantand, si, poate mai mult decat in celelalte temple se  prapadesc zacand de-a dreptul in provocatoare pozitii. Surasundaris, alaturi de apsaras ori cupluri erotice incanta privirea. Mithunele de aici, uneori numai pentru adul\i, sunt excelente lucrari de arta!

9.     Matangesvara are o statuie a Ganesh-ului afara, in jurul careia hindu merg si se roaga. E singurul activ unde se mai fac ritualuri si e considerat cel mai sfant de la Khajuraho. Constructia a fost in timpul de demult al lui Hasha, tatal lui Yasovarman.

10.             Chausath Yogini, foarte vechi (900 e.n.) este acum numai ruine.  Templul este din granit fiind singurul nealiniat de la est la vest. Chausath inseamna 64, templul avand odata 64 de celule pentru statuetele celor 64 Yoghini care o serveau pe zei\a Kali, in a 65-a, cea mai mare, fiind Kali insasi. Numai 35 de celule insa au supravie\uit!

11.             Lalguan Mahadev, mic si ruinat, dedicat lui Shiva a fost construit din granit si piatra.

II.      Grupul de est al templelor poate fi impar\it in doua: unul de tip jain iar cel de-al doilea, hindu, fiind dispersat catre vechiul sat Khajuraho, distinct de modernul sat de azi aflat langa grupul de vest al templelor.

Se afla aici - o moderna galerie circulara cu 24 statui tirthankars constituind muzeul Jain. A fost construit in 1987 si contine multe dintre sculpturile descoperite in zona Khajuraho.

12. Parsvanath este cel mai mare si cel mai frumos dintre templele jaine de la Khajuraho (construit intre 950- 970). Se remarca aici  precizia constructiei si frumusetea sculpturilor. Templul e inconjurat de trei benzi cu sculpturi avand variate subiecte. Sunt  aici celebrele surasundaris ajutate de barbatii lor sa-si puna colir in ochi. Deosebite sunt si cele cu femei care se machiaza sau isi scot ghimpi din picior. O surasundaris e surprinsa iesind din baie cu picaturi de apa cazand pe podea. Initial templul a fost dedicat lui Adinath, dar o imagine a lui Parsvanath, cel de-al 23 Tirtankara jain  a fost substituita dupa multe secole, in 1860, celei originale (Adinath – probabil distrusa in timpul invaziilor musulmane) si astfel templul a luat numele acestuia. De notat descrierea unica de aici a lui Rama si Sita conform canoanelor religioase jaine. Misterul frumusetii acestui templu afisat chiar de la distanta il constituie elocventele shikara, inalte ca si scunde ce gradual se aglomereaza catre zona centrala a sanctuarului semanand cu muntii Kailash sau Meru, adapostul zeilor.

13. Adinath, a fost partial restaurat. Are sculpturi fine pe trei benzi si e similar cu cele hindu, numai imaginea din sanctuar indica ca e mai degraba jain decat hindu. De remarcat profunzimea artistica exprimand varii emotii in piatra: sunt surprinse aici tristetea unei  femei la aflarea unei vesti dintr-o scrisoare tocmai primita, tensiunea si dinamismul din miscarile dansatoarelor apsaras, bucuria femeilor privindu-se in oglinda, chiar sarutul mamei adresat copilului. Sunt toate expresii ale suprematiei succesului remarcabil al artistilor asupra pietrei.

14. Shanti Nath e relativ modern desi contine componente vechi de o mie de ani. A fost ridicat cu o suta de ani in urma din resturi ale unor vechi temple jaine. In prezent are 12 altare dintre care 3 sunt vechi din perioada medievala. Interiorul contine cateva sculpturi rare reprezentand gratia zeilor jaini Dharanendra si Padmavati ce au atins cel de-al 23 Tirthankaras, numit Parsvanatha. O statuie a lui Adinath de 4,2 m si jumatate sculptata in anul 1028 exprima un calm trascedental. Este principalul loc al ritualurilor jaine.

15. Ghantai, mic si ruinat i-au ramas numai piciorele (stalpii). Interesante delicatele coloane cu clopote si lanturi decorate (ghanta) si figura cu opt brate a zeitei jaine Yakshi Chakresvari stand pe Garuda. Azi e numai un fragment din ceea ce a fost altadata clasic la Khajuraho.

16. Javari (1075-1100) - dedicat lui Vishnu are la exterior numaii 2 benzi cu sculpturi. Ca o particularitate, arhitectura de tip Khajuraho la scara mica.

17. Vamana este dedicat lui Vamana, piticul, una din incarnarile lui Vishnu. Cele doua benzile de sculpturi din jur contin minunate si numeroase zeite virgine in interesante pozitii. Este cel mai important templu de tip brahman al grupului de est.

18. Brahma este unul din cele vechi dar definitia e incorecta, el fiind dedicat initial lui Vishnu. Constructia e o modesta structura din granit si piatra.

19. Hanuman este dedicat zeului maimuta. Are o statuie inalta a zeului de 2 metri si jumatate cu o inscriptie din anul 922 din timpul regelui Harsh.

III.    Grupul de sud este format din 2 temple:

20. Duladeo, care  e izolat si, fiind unul din ultimele, constructorii    n-au mai aratat aceeasi pasiune! Oricum are figuri de femei intr-o varietate de pozitii si un numar de cupluri mithuna in pozitii erotice frumoase. Imaginea lui Shiva si prezenta Shivlinga in sanctuar indica faptul ca templul i-a fost dedicat. Are trei benzi cu sculpturi incluzand distinsele dansatoare apsaras in viguroase si dinamice miscari ce dau excelenta monumentului.

21-22. Chaturbhuja. In satul Jaktari aflat la 3 Km sud de Khajuraho sunt doua temple aflate in ruina: ambele dedicate lui Shiva, primul avand un linga de marmura, celalalt o imagine frumoasa a lui Chaturbhuja de 3 m in sanctuar iar la intrare figuri ale lui Vishnu, Brahma si Shiva. Ultimul are trei benzi cu sculpturi si dateaza din anul 1100.

Khajuraho – sens in actualitate

La Khajuraho simti cum adevarata piatra ia forma vietii respirand prin fiecare sculptura. Daca se poate spune ca templele de la Khajuraho au o tema aceasta intr-adevedar este femeia!

Si de aici…

Intrebarea tuturor sositilor la Khajuraho este: de ce atata sex?

          Una din teorii este ca ele ar fi o reprezentare in piatra a celebrei Kamasutra (arta dragostei), un fel de manual al “cum se face” pentru tinerii baieti brahmani.

          Alte teorii afirma ca aceste figuri au fost facute sa protejeze templele impotriva luminii pentru a linisti ploile zeului Indra.

          Mai tarziu s-a zis ca sunt imagini tantrice: conform acestui cult, satisfacerea instinctelor primare e singura cale de a sterge diavolul din lume si, prin urmare, realizarea eliberarii finale. Bhoga - placerea fizica si yoga -  exercitiile spirituale sunt valabile in aceasta cautare a Nirvanei.

          Probabil ca cea mai plauzibila teorie este aceea ca sculpturile de la Khajuraho reprezinta viata asa cum era traita de societatea de atunci, nestanjenita de moralitatea Vechiului Testament.

          In ciuda celor exprimate “de fapt” multi vizitatori moderni le considera pornografie in locul unei aprecieri culturale. Sculpturile trebuie insa  privite ca o celebrare a bucuriei aspectelor vietii!

Altfel, ce rost ar mai avea artistii?!