GOA - pamant neinlantuit

Pamant al soarelui si nisipurilor de aur, captusit cu paduri luxuriante  de palmieri inalti, mostenind vechi temple dar mai ales magnifice biserici si catedrale, constructii coloniale si monumente, Goa ofera o cultura unica, sinteza a estului si vestului. Dar mai presus de toate Goa te intampina  cu  plaje, distractie, senzatie si inaltare!

Goa - cel de-al 25–lea stat al Indiei intrat iin Uniune la 30 martie 1987 – este cel mai mic stat, in suprafata de 3702 Km² si 102 Km linie de coasta. Fosta colonie portugheza, are un caracter distinct fata de restul Indiei. Popolatia, in numar de aproximativ 1300000 vorbeste curent limbile: konkani, marathi, hindu, engleza si portugheza. A facut parte din Uniunea teritoriilor Goa, Daman si Diu apartinand portughezilor. Impreuna cu teritoriile Daman si Diu, Goa forma o singura unitate administrativa condusa de un guvernator general si o singura provincie ecleziastica portugheza.

Istoria statului Goa se inscrie in legenda, fiind mentionata in Mahabharata ca Gomantak facandu-se referinta la Puranas ca Govapuri, Gove ori Govhapuri. Geografii medievali arabi au numit-o Sindabur sau Sandabur, iar portughezii Velha Goa. A fost condusa de o succesiune de dinastii hindu pana la 1472 cand a cazut sub musulmani.

Istoria ei merge mult in urma, in sec III i.e.n. facand parte din imperiul Maurian. Apoi e condusa de Satavahanas din Kolhanpur pana la inceputul erei crestine, dupa care trece la Chalukyans din Bodami care o controleaza intre 580-750 e.n. Urmatoarele secole a fost condusa de Shilharas, Kadambas si Chalukyans din Kalyani.

Una din dinastiile cele mai importante din istoria ei a fost Kadamba care a existat de la 200 i.e.n. pana la 600 e.n., ocupand sudul Deccanului, partile de vest ale Mysore precum si mare parte a coastele din Karnataka. Capitala a fost la Bonavasi. Dupa mitologia hindu regele Trichana Kadamba ar fi fost arian de origine. Legenda spune ca s-ar fi nascut dintr-o picatura de transpiratie cazata din fruntea lui Shiva la radacina copacului Kadamba, un arbore venerat in India. Regatul a rezistat pana catre secolul VI e.n. Regii din aceasta dinastie aveau traditii navale si forte maritime ce le foloseau in comertul cu celelalte state. Unul din fii regelui Kanta Kacharya, Nagavarna, a fost cunoscut pentru eroismul sau si educatia privind cunoasterea Vedas si a stiintelor politice. Guhaladeva I (980 e.n.) a fost unul dintre regii care se bucurau inca de o putere mai mare decat a predecesorilor. Fiul sau, Shashthadeva sau Chaturbuja (1007) cucereste regatele din apropriere, chiar si insula Ceylon unde il prinde pe Print si-l incarcereaza. El a reusit sa formeze o mare coalitie de aparare impotriva regilor straini.

Primul regat din Goa a fost spre sud, in insula Tiswaldi. El includea si regiunea Salcette. Capitala a fost la Chandrapur sau Chandor, un vechi oras konkan. Se crede ca a fost fondat de Chandraditya, fiul lui Chalukya Pulakesi II care a condus pe konkani ca vicerege.

Regele Jayakeshi I il urmeaza pe Shashta Deva si face din Chandrapur capitala sa. In 1052 cucereste Cholas si alte regate. In aceste vremuri Goa era populata si dezvoltata pe malul drept al raului Zuari in partea de sud a insulei Tiswaldi. Capitala era cunoscuta pentru opulenta sa si comertul prosper cu lumea orientala, eistau case frumoase si institutii de educatie. Cand portughezii au sosit in Goa multe dintre acestea mai erau inca. Atunci capitala a fost cunoscuta ca Vhodlem Goem pe care ei au denumit-o Goa Velha.

Vijyaditya I la urmat la tron pe Jayakeshi I. Era educat si-i placeau excursiile pe mare. Fiul sau, Jayakeshi II isi extinde autoritatea peste Konkan. Se va casatori cu fiica marelui Chalukya – Vikramaditya VI (1076-1127). Apoi se rascoala impotriva lui Chalukya dar e infrant de Achugideva. Atunci Goa a fost arsa pana la cenusa. Jayakeshi II moare in 1147. dar orasul renaste atingand din nou prosperitatea in timpul regatului lui Siva-chta Permadi, fiul lui Jayakeshi II. El conduce pana regatul pana la 1171 fiind urmat de fratele sau Vijyaditya II pana la 1201.

Cum Shatha Deva a fost ultimul rege Kadamba care nu a avut succesor barbat, tronul trece la cumnatul acestuia Kamadeva. Urmasii sai vor ramane la conducere pana cand vor fi cuceriti de Yadavs din Deugiri.

In 1294 Alauddin Khilji, vicerege al Bengalului si nepot al Jalauddin din Delhi captureaza regatul Yadava din Deugiri in Deccan.

Goa cade in mana musulmanilor pentru prima data in 1312, dar sunt fortati s-o paraseasca in 1370 de catre Harirara I din imperiul Vijayanagar a carui capitala era la Hampi in statul Karnataka. Porturile erau folosite la caratul cailor arabi la Hampi. Mai tarziu e cucerita de dinastia Bahmani care fondeaza in 1440 Old Goa. Cand dinastia s-a destramat Goa a trecut in mana lui Adil Shah din Bijapur, care face din Goa Velha a doua capitala (dupa 1482). Prezentul secretariat din Panaji, capiatala de azi, e fostul palat al lui Adil Shah. El a fost luat de portughezi care si-au facut aici resedinta oficiala.

Locuitorii nu se impaca cu musulmanii si-i ataca, fortandu-i sa  paraseasca Goa. Hindu reuniti elibereaza Goa declarand-o independenta. Purin mai tarziu Goa cade din nou in mana  musulmanilor. Sub generalul Madhava, conducator din Banavasi, musulmanii sunt infranti si parasesc orasul in 1467. Acesta va incorpora orasul in domeniile imperiale ale lui Harihara, regele Vijayanagar si va guverna intre 1367-1391. Abia peste aproape 100 de ani musulmanii o recuceresc in 1473 prin Muhammad Shah III. Mai tarziu e alipita regatului Bijapur infiintat de Abdul Muzaffarpur, fiul lui Aga Murad, sultanul Turciei. Acesta aprecieaza avantajele portului si ridica multe cladiri si fortarete, strazi dar si frumoase gradini. Afluenta musulmana, libertatea comertului si prosperitatea din Goa il fac pe cunoscutul Alfonso de Albuquerque, al doilea guvernator portughez in India, sa cucereasca Goa in 12 februarie 1510,  cand 8 sefi musulmani ofera cheile fortaretei si steagul. In sunete de trompete si cimbali Alfonso merge direct la Palatul lui Adil Shah. El insusi se proclama conducator al capitalei, tratand locuitorii cu moderatie si respect, garantand securitatea personala, drepturile asupra proprietatii, oferind privilegii si protectie celor ce vor declara supunere regelui Portugaliei.

In 23 mai 1510 Adil Shah il obliga sa se retraga in insula Anjediva. In 7 septembrie 1510 ajutat de Raja din Onor ii ia prin surprindere pe mare, iar in 25 noiembrie, de ziua Sfintei Ecaterina, intra in oras dupa o batalie sangeroasa in urma careia mor 2000 de musulmani. Alfonso repara stricaciunile si fortificatiile, ridica noi cladiri si o capela in onoarea Sfintei Ecaterina. Isi stabileste resedinta in Palatul lui Adil. In timpul lui sunt incurajate casatoriile dintre barbati portughezi si femei locale, multi dintre locuitorii de azi stiind inca bine portugheza. Depune eforturi in transformarea orasului intr-una din cele mai importante metropole imperiale.

Goa a fost prima posesiune a portughezilor in Asia sosiri aici in 1510 sub comanda lui Alfonso de Albuquerque. Cel de-al doilea fiu al seniorului Vila Verde, Alfolso avea stramosi ce au ocupat functiile de secretari confidenriali ai regilor John I si Edward (Duarte), bunicul din partea mamei fiind amiral al Portugaliei. Dupa o lunga experienta in luptele din nordul Africii isi pune reputatia in serviciul Estului. Impreuna cu varul sau Francisco face o calatorie in ajutorarea Cochin-ului iar in 1503 se intoarce la Lisabona pentru ca in 1506 sa exploreze coatele Africii impreuna cu Tristao da Cunha construind fortareara Socotra pentru a bloca Marea Rosie si a taia comerrul arabilor cu India. In 1507 captureaza Hormuz (Ormuz), o insula in canalul dintre Golful Persic si Golful Oman, deschizand comerrul persan cu Europa. E numit de regele Manuel ca succesor al guvernatorului Francisco de Almeida cu rang de vicerege. Impreuna cu vestitul corsar Timoja, dupa atacuri prelungite reuseste sa preia Goa din mana musulmanilor cu 23 de vase. Dupa victorie conducatorii hindu sunt nevoiti sa accepte prezenta portugheza in India. Albuquerque planuia sa foloseasca Goa drept baza impotriva musulmanilor deschizand comertul cu condimente si cai din Persia pentru printii hindu. Urmeaza o politica de casatorii intre portughezi si locolnici si asigurarea unui regim special comunitatilor de aici. In 1511 cucereste Mallaca din peninsula Malay trimitand vase in cautarea condimentelor. Conceptia lui era de a infiinta puncte puternice pentru a asigura comertul dintre Orient si Portugalia. Curand Goa devine principalul port din vestul Indiei, Hormuz controla Golful Persic, iar Mallaca era poarta de la Oceanul Indian catre Marea Chinei de Sud. Mai tarziu aceasta politica a deschis drumul catre China, atingand Cantonul, iar in 1557 portughezii infiinteaza colonia Macao pe care o vor detine pana la sfarsitul secolului XX.

Desi Mallaca era cucerita si de importanta strategica totusi GOA e aleasa capitala!

Dupa ce Goa e cucerita de fortele portugheze, misionari franciscani si iezuiti, incluzandu-l si pe Francis Xavier, au sosit curand dupa aceea si au convertit multi locuitori la crestinism. Ei sunt aceia care interzic ritul suttee (sati, arderea de vii a sotiilor vaduve odata cu funerariile sotilor). In 1534 e cucerit teritoriul Diu pentru ca in 1559 sa li se adauge si Daman.

Goa devine capitala a intregului imperiu portughez in est, avand aceleeasi privilegii civice ca si Lisabona atingand prosperitatea intre 1575 si 1600. Intre 1603 si 1639 orasul e blocat de aparitia in apele oceanului Indian a danezilor, nefind niciodata capturat. In 1635 orasul a fost atins de o epidemie, iar in 1683 o armata mugala il salveaza din mainile lui Marathas care ataca din nou in 1739 fiind salvat de data aceasta de sosirea noului vicerege. Scaunul guvernului a fost mutat la Marmugao si in 1759 la Panaji. Dat fiind aparitia holerei se produce o migratie a populatiei din Old Goa catre New Goa. Intre 1695 si 1775 populatia scade de la 20000 la 1600, pentru ca in 1835 Old Goa sa fie locuit numai de cativa preoti,  calugari si calugarite. In secolul XIX e temporar ocupata de britanici in urma invaziei lui Napoleon in Portugalia.

Principalele orase sunt Panaji (fost Panjim), Old Goa (fosta Velha Goa), Margao (fost Mormugao) si Vasco da Gama.

Portughezii au incercat sa stabileasca o baza militara in sud, dar au intalnit opozitia lui Zamorin din Calicut si a turcilor care controlau rutele comerciale peste oceanul Indian. Avand o pozitie excelenta, naturala, cu rauri, porturile au fost folosite ca baza pentru a controla rutele de la est. Cea mai mare dorinta a portughezilor a fost sa introduca crestinismul si iezuiti condusi de Francis Xavier sosesc in 1542. Pentru o vreme controlul portughez a fost limitat la o zona mica in jurul Vechii Goa, dar de la mijlocul secolului al XVI-lea s-au extins, cuprinzand provinciile Bardez si Salcete. Incepe varsta de aur in Goa. Colonia devine locul veceregelui imperiului de est al portughezilor ce cuprindea multe alte porturi est africane, din Timorul de Est si din Macau. Goa atinge marimea de azi in secolul al XVIII-a, dupa o serie de anexari. In 1763 provinciile Ponda, Sanguem, Quepem si Canacona au fost adaugate, urmate in 1788 de Pednem, Bicholim si Satari. Marathas invinge pe portughezi la sfarsitul secolului XVIII, urmand o scurta ocupatie britanica in timpul lui Napoleon in Europa. In 1961 portughezii sunt alungati din India, Goa si teritoriile Daman si Diu fiind luate dupa o teribila presiune indiana navala si aeriana. In 1962 e incorporata in Uniunea Indiana.

Panaji (New Goa) devine  capitala din 1843.

Old Goa, vechea capitala se afla la 9 Km de Panaji, cu multe biserici si catedrale rivalizand pe vremea aceea cu Lisabona. Azi, in cea mai mare parte e un oras al ruinelor.

Istoric: chiar inainte de sosirea portughezilor, Old Goa a fost un oras prosper si a doua capitala a dinastiei Adil Shah din Bijapur. Pe vremea aceea era o fortarea\a inconjurata de ziduri si turnuri, cu temple, moschei si un palat al lui Adil Shah. Azi nu mai e nimic in afara unui fragment de poarta catre palat. Sub portughezi creste rapid in marime si splendoare in ciuda unei epidemii din 1543. Multe biserici inalte si catedrale au fost ridicate de diferite ordine religioase care au venit in Goa cu mandate regale. Primii au sosit franciscanii. Splendoarea ei a fost pentru o scurta perioada, caci spre sfarsitul secolului XVI suprematia portugheza e inlocuita cu a englezilor, olandezilor si francezilor. Declinul orasului e accelerat de activitatea inchizitiei si alte devastatoare epidemii. Nefiind nici un tratat intre portughezi si englezi, e probabil ca Goa ar fi trecut mai tarziu la olandezi si ar fi fost inghitita de India britanica. Capitala e mutata de aici la Panaji in 1843.

Old Goa devine curand capitala a intregului imperiu portughez in est si orasul atinge un climat de prosperitate in comert si splendoare arhitecturala intre 1575 si 1600.

Dar in urmatorii ani, blocadele olandeze ale orasului si raidurile lui Marathas determina declinul orasului si locul Guvernului Portughez in India e mutat la Panaji in 1759.

Holera si alte epidemii au determinat scaderea popula\iei din Old Goa astfel ca in jurul anului 1835 era partial nelocuita. Dupa ce India devine independenta in 1947, guvernul Indian a inceput sa ceara  Portugaliei sa cedeze Goa. In urma anilor de tensiuni frontaliere si razboi de gherila, trupele  indiene au invadat si ocupat Goa in 1961. De la 19 decembrie 1961 intra in componeta Indiei, in 1987 se constituie ca stat iar Daman si Diu formeaza o noua uniune teritoriala independenta administrata de guvernatorul din Goa, desi distantele sunt considerabile.

La nord statul Goa are ca vecin statul Maharastra, in est si sud statul Karnataka iar la vest Marea Arabiei care-si revarsa valurile albastre pe o multime de plaje pitoresti cu nisip fin marginite de paduri de palmieri inalti ale caror siluete se oglindesc in apa curata si sarata, neobisnuit de neadanca.

Administrativ, Goa e impartita in Goa de Nord cu capitala la Panaji si Goa de Sud cu o capitala comerciala la Margao. Impresionanta la Margao Biserica Sfantului Spirit. De altfel, Goa e un paradis al bisericilor catolice lasate de cuceritorii portughezi.

Plina de plaje pitoresti – la nord cele de la Bogmalo, Calangute, Vagador, Miramar, Dona Paula, Singuerim, Candolim, Anjuna, iar in sud Colva, Mabor, Palolem, Bambolim, Cavelossim ori Caranzalem – nu degeaba, Goa e cunoscuta drept Goa de Aur! Cu adevarat, Goa este considerata Mediterana Indiei! De aceea merita cu prisosinta denumirea de “Perla a Estului”.

Se spune ca numele de Goa deriva din cuvantul de origine konkani “Goyan” care inseamna urma de pas pe iarba inalta. Caracterizarea e bine meritata caci Goa e un paradis verde.

Mitologic, originile ei i se atribuie lui Parshuram, un zeu din pantheonul hindu. Acest pamant mitic a fost cunoscut ca “Aparanto” – ceea ce in sansrita inseamna un “loc dincolo de exotic si frumusete”.

Poate si de aceea Goa constituie un loc de “neinlantuit” in timp, cu toata istoria ei framantata.

Panaji, la inceput o suburbie a Vechii Goa, este noua capitala construita de portughezi in 1843 in apropierea plajei Miramar pe malul stang al raului Mandovi ca urmare a epidemiilor si invaziilor lui Marathas.

La nord sunt cunoscutele plaje Calangute si Baga. In capitala intalnim stilul arhitectonic portughez marcat si prin prezenta caselor cu gradini.

Aeroportul Dabolim se afla la 30 Km de Panaji si la numai 5 Km de Vasco da Gama. Vasco da Gama e orasul ce poarta numele aventurosului portughez care a descoperit pe mare drumul catre India. E situat in apropierea importantului port Mormugao cu o strategica pozitie, la confluenta celor doua rauri, Mandovi si Zuari, constituind unul dintre cele mai frumoase si naturale locuri de ancorare de pe coasta de vest a Indiei. Iar portul Mormugao se afla la 4 Km de Vasco.

Platoul Talegao adaposteste Universitatea si campusul studentesc.

Principala ocupatie a locuitorilor o constituie turismul. Goa este un loc binecuvantat de plajele scaldate de apele albastre ale Marii Arabiei ce te intampina cu hoteluri de lux ca Aguada Hermitage, Taj Holiday, Goa Renaissance, Goa Marriott, Leela Palace. Acestora li se adauga cele de 5 stele Golden Tulip, Holiday Inn, Majorda Resort, Sarovar Park Plaza precum si multe altele de 3 si respectiv 2 stele.

Sezonul incepe in octombrie si tine pana in aprilie cand preturile sunt pe masura - de aceea in extra-sezon companiile aeriene, mai ales cele care au actiuni la marile hoteluri se zbat in a oferi gratuitati in schimbul folosirii liniilor proprii - mentinand o continuitate intre sezon si extra-sezon. Climatul e tropical cu o mare cantitate de ploi.

Inventivitatea indiana e sclipitoare ca de obicei si pe langa faptul ca nu lasa extra-sezonul sa “moara’, mai obtine si beneficii atat incat turismul sa aibe continuitate. Si cand afirm acest lucru ma gandesc la facilitatile oferite de agentiile companiilor Sahara si Air India care se intrec in tot felul de oferte care mai de care mai atragatoare, incat practic, devine dificila alegerea. Trei nopti cu patru zile - breakfast si lunch sau dinner in acelasi pret cu o prelungire de 4 zile gratis dar in care trebuie sa-ti asiguri masa platind in plus preturi piperate! Patru nopti si cinci zile la hoteluri de lux cu o zi in plus ale caror mese nu sunt incluse in pret. Tentatiile sunt la tot pasul facand ca banii sa se miste, sa circule – nu sa fie tezaurizati. Iar aceasta se observa si mai clar la fata locului unde ti se ofera tot felul de servicii gen: piscina, sauna, aburi, gimnastica, masaje (si ce scumpe, de la 200 la 2000 rupii!), cazino, restaurant cu formatie de tineri ce te invita in fiecare seara la dans, toate gratis la inceput. Apoi zilele de prelungire te trezesc la realitate prin preturile afisate. Dar cum orice vis frumos dureaza putin e bine sa multumesti proniei ca, desi a fost scurt ai pasit pe urmele istoriei si ale sfarsitului de mileniu!

Avand aceasta sansa cu liniile aeriene Sahara am descins la Dabolim cu un Boeing 737 intr-o zi de 22 septembrie 1999 dupa un zbor de 2 ore si jumatate, as putea spune placut daca nu erau cateva “turbulente” deasupra marii Arabiei. Aeroportul e micut dar cu posibilitati si pentru curse internationale. Situat la 30 Km de capitala Panaji, dar foarte aproape de Vasco da Gama si de Bogmalo Beach unde aveam sa ajungem la hotelul de 5 stele Sarovar Park Plaza construit chiar langa plaja. Ne intampina cu zambetul pe buze dona Silvia (nume ce aduce aminte de casatoriile dintre portughezi si localnici), managerul hotelului, de la care primim primele informatii. Park Plaza este hotelul cel mai apropiat de plaja de pe coasta, la 25 metri,  fiind singurul care “incalca” legea Indiana de 500 metri departare de mare, celelalte fiind situate departe de plajele pe langa care sunt construite. Ne luam bagajele dintr-un Maruthi Esteem al hotelului care ne-a asteptat la aeroport si ne-a adus la destinatie pe un drum ingust marginit de o vegetatie abundenta.

Park Plaza e un hotel modern, de 5 stele-de lux, cu o intrare fastuoasa, un hol al carui tavan seamana mult cu o catedrala. Pe peretii de la receptie te surprinde placut imaginea zidita a doua fatade de biserici catolice. Doua holuri imense in forma de L imaginand un covor  din gresie te conduc pe rand spre receptie, cele doua sali de restaurant “Nautilus” si “Neptun”, barul, in fata caruia o formatie de tineri pregateste seara ce va sa vina, cazinoul, aflat deasupra receptiei, piscine, la capatul treptelor primului hol, alaturi fiind complexul cu sauna, sala de gimnastica, sala de aburi, sala de tenis de masa si nu in ultimul rand spre… MARE, a carei plaja insorita te intampina cu un nisip fin si fierbinte. Plajele sunt esentiale pentru Goa, iar nisipurile de aici sunt numite de aur. Cu toate acestea apa marii desi curata si neadanca e destul de rece, chiar foarte rece in comparatie cu cea de la Dubai! Fiind inca perioada musonului marea e agitata, cu valuri al caror zgomot se auzea din camere.

    Imi reveneau in minte placute amintiri de odinioara ale unui Olt descris de Goga cu valuri ce se spargeau in zidurile vechi ale manastirii de la Cozia. Si o tristete ireparabila ma cuprindea la gandul ca, desi acum Valea Oltului e modernizata prin aparitia hotelurilor gigant ale caror baze de tratament sunt unice in tara, stau mai mult goale chiar si in sezon. Unde sunt vremurile de altadata cand statiunea vuia de sunetul muzicii si al valurilor Oltului, iar seriile de turisti straini se succedau necontenit chiar si iarna!

Revenind la Goa pe plaja pitoreasca de la Bogmalo unde se afla hotelul Park Plaza, nu pot sa nu-mi aduc aminte de camerele moderne, spatioase si curate cu balcoane toate pozitionate spre mare de unde seara puteai admira crepusculul ce trasforma culoarea marii din albastru in portocaliu, cerul fiind strabatut de  luminile avionelor civile si militare ale aeroportului din Dabolim aflat la 4 Km pe un platou deasupra padurii dese de palmieri inalti. Nicaieri ca aici nu vezi apele de smarald ale marii ce umplu plaja intinsa de la Bogmalo pana departe la satul de pescari Siridao, dincolo de care se intinde paduderea imensa de cocos.

Langa hotel, in fata marii era piscina alimentata continuu cu apa curata si inconjurata de cateva zeci de cocotieri plini cu nuci, care daca nu erai atent la alegerea locului te puteai trezi cu cate una in cap! Apa din piscina era mai calda si tot timpul curatita cu aparatura electrica.

Daca in prima zi hotelul avea in jur de zece europeni si cativa indieni, a doua zi s-a umplut cu participanti la o conferinta in domeniul handicraft-urilor. Erau printre ei oameni norocosi care vedeau pentru intaia data, la o varsta destul de inaintata, una din frumoasele plaje din Goa.

Binenteles ca seara s-a “lasat” cu o petrecere in stil indian unde muzica, dansul, preparatele si chiar bauturile alcolice au incalzit atmosfera vulcanicilor dansatori. S-au atribuit si premii celor mai buni din “noaptea starurilor”, dar si dansatorilor.

A doua zi era dedicata excursiilor. Sosit in Goa nu trebuie sa ratezi vizita in Old Goa. Considerata Roma Orientului, a fost fondata de dinastia Bahmani in 1440, dar cucerita de Alfonso de Albuquerque in 1510. Situata la 35 Km de Park Plaza, la Old Goa sta inca in picioare un complex de biserici, manastiri de maici si manastiri unice in tot estul. Aici te intampina faimoasa biserica Bom Jesus, faimoasa nu numai prin arhitectura si comorile artistice, dar mai ales prin gazduirea trupului Sfantului Francis Xavier. Venerat de populatie drept patron spiritual, trupul Sfantului Xavier se odihneste intr-un sicriu din argint in interiorul unui mausoleu in stil florentin din marmura. Biserica e construita din piatra rosie care datorita vremii a capatat o tenta spre negru (arata precum Biserica Neagra). Privita de departe biserica seamana cu o imensa cruce asezata culcat – simbol ce venereaza pe Isus copil reprezentat in catapeteazma pe mijlocul unei maiastre sculpturi in lemn. Peretii holurilor laterale sunt impodobiti cu tablouri reprezentand valoroase picturi cu tenta religioasa. Oricine o viziteaza isi poate usor da seama ca biserica a fost ridicata pentru a-l cinsti pe Isus - copilul. Biserica Bom Jesus e faimoasa in lumea romano-catolica datorita gazduirii mormantului Sf. Francis Xavier care in 1541 a avut sprijinul portughezilor de a imprastia crestinismul in coloniile din est. Fost ucenic al Sf. Ignatius Loyola, fondatorul ordinului iezuit, Xavier a fost un legendar misionar. Spaniol, nascut langa Sanguesa in Navarra, a fost cel mai mare misionar romano catolic al timpurilor moderne ducand crestinismul in India, Malaya si Japonia. Dupa studiile de la Universitatea din Paris incepute in 1525, centru teologic al Europei, devine preot in 24 iunie 1527, propunandu-si sa propage crestinismul. Impreuna cu ceilalti adepti se pune la dispozitia Papei devenind foarte cunoscut. Ignatius il desemneaza sa conduca delegatia regelui John III al Portugaliei in vederea evenghelizarii popoarelor din noile dominioane asiatice. Paraseste Roma calatorind catre Indii dupa ce papa Paul III recunoaste grupul ce-l urmau pe Ignatius drept ordin religios, Societatea lui Isus. Debarca in Goa in 6 mai 1542, urmatorii 3 ani petrecandu-i pe coastele sudului Indiei printre saracii pescari de perle Paravas. Dupa 7 ani aproape 20000 dintre locuitori sunt crestinati. Xavier calatoreste din sat in sat urmarind sa convinga pe cat  mai multi sa treca la crestinism. In ultimele luni ale anului 1544 crestineaza inca 10000 locuitori de pe coasta de sud. La sfarsitul lui 1545 i se ofera o noua oportunitate plecand spre arhipeleagul Malay. Dupa luni de evenghelizare in randul populatiei mixte din Mallaca se reintoarce in India in 1548 unde multi iezuiti il vor urma, dezvoltand aici un centru de educatie pentru preoti al diocezei din Goa. Dar ambitiile sale erau acum fixate spre Japonia, pamant atins de europeni numai de 5 ani. In urma discutiei in Mallaca cu japonezul Anjiro, afland de interesul pentru crestinism (poporul japonez fiind cultivat si foarte sofisticat) intra in portul Kagoshima in 15 august 1549. Entuziasmul este asa de mare incat exclama… “cel mai bun popor vreodata descoperit”. In 1551 neprimind nici un mesaj de la sosirea in Japonia decide sa se reintoarca temporar in India unde traieste in comunitatile crestine. Intors in India administratia il ridica la rang superior al noilor provicii iezuite din India. In acelasi timp se gandea la faptul ca drumul de convertire catre Japonia trecea pe langa China, o speranta pe care nu si-a putut-o indeplini niciodata, murind de febra in insula Sancian, in afara coastei chineze in 3 decembrie 1552. Mult timp dupa moartea sa au aparut multe legende in legatura cu viata sa. S-au facut si exagerari de genul ca ar fi crestinat 1000000, dar efortul sau a constat tocmai in a initia si pe altii in a-i urma misiunea de crestinare. De altfel regiunea evanghelizata in India a ramas catolica pana in zilele noastre! Persecutiile din secolul XVII au distrus misiunile din Moluccas si Japonia dar numai dupa ce mii de martiri si-au dat viata. Chiar inainte de a muri, Francis Xavier a fost considerat sfant si a fost venerat de Biserica Catolica inca de la 1622. In 1927 a fost numit Patron al tuturor misiunilor. Este cu adevarat unul dintre cei mai mari misionari, urmele sale fiind pe oriunde treci in Asia. Insa locul cel mai insemnat se afla in Goa acolo unde se odihnesc ramasitele sale. Goanezii sunt mandrii de asta pastrand cu sfintenie urmele sale. Biserica din Old Goa este un monument de sfintenie prin gazduirea misionarului.

De remarcat simplicitatea interiorului bisericii construit in 1594 si terminat in 1605. Centrul interesului e mormantul semnat de Duke of Tuscany si executat de sculptorul florentin Giovani Batista Foggini timp de 10 ani pana in 1698, cand Placido Francesco Ramponi o instaleaza. Decorul apartine lui Ramponi si e xecutat tot in 1698. Ramasitele Sf. Xavier sunt puse intr-o racla din argint ce altadata era acoperita cu bijuterii. Pe pereti sunt scene din viata sfantului, cu calatoriile sale, iar una din ele reprezinta moartea din insula Sancian (China).

Si legendele incep…

Sfantul Francis Xavier, patron al tinutului Goa, si-a petrecut 10 ani cu calatorii misionare in sud-estul Asiei, murind in 2 decembrie 1552 pe coastele Chinei, in insula Sancian. Dupa 2 luni corpul a fost trasportat in Mallaca si s-a observat ca era in stare perfecta (servantul sau acoperind trupul cu clei rapid din 4 saci pentru a putea tine pana in Goa), trupul refuzand sa putrezeasca. In urmatorul an a fost adus la Goa unde poporul a declarat ca este un miracol. Biserica a cerut o examinare in 1556 in prezenta doctorului viceregelui care a declarat ca toate organe interne sunt intacte si nu s-au folosit agenti speciali pentru aceasta. Mai mult, s-a cerut ca 2 iezuiti sa faca o gaura in cufar si sa introduca degetele. Ele au fost acoperite de sange care nu mirosea si era nestricat! Canonizarea s-a facut in 1622, urmand ceea ce am putea numi “lucrarea” asupra trupului neatins. Astfel in 1614 bratul drept al Sfantului e luat si divizat intre iezuitii din Japonia si Roma, iar din 1636 parti ale unui umar si toate organele interne fiind risipite in sud-estul Asiei. Catre sfarsitul secolului XVII corpul era in avansata stare de uscare si miracolul a aparut din nou. Iezuitii au hotarat atunci sa inchida corpul intr-un cosciug de sticla, la vedere, urmand sa fie expus la intervale de 10 ani. Peste un million de oameni l-au vazut pana in 1954 la a cincea expunere. Urmatoarea va fi in anul 2004 in noiembrie.

Biserica a fost construita de societatea lui Isus intre 1595 – 1605 prin donatiile lui Dom Jeronimo Mascareuhas. Pe principalul altar se afla statuia lui Ignatius Loyola fondatorul societatii. Formele exterioare clasice contrasteaza cu interiorul grandios.

Nu departe de Bom Jesus se inal\a maiestos See Cathedral considerata cea mai mare din sud-estul Asiei, adapostind 15 capele cu frumoase altare sculptate in lemn aurit. Construc\ia a inceput in 1562. E terminata in 1619, iar altarul principal in 1652. A fost construita de dominicani dar platita din trezoreria regala. Stilul e gotic-portughez imbinat cu toscan la exterior si corintian in interior. Initial avea 2 turnuri, dar unul a cazut in 1776, cel ramas avand un clopot renumit “Golden Bell”, cu un sunet deosebit. Principalul altar e dedicat sfintei Ecaterina a Alexandriei si e pictat cu 4 scene din viata ei. Impozante usi inchid un interior magnific. A fost primul monument religios ridicat sa comemoreze victoria lui Alfonso de Albuquerque asupra lui Adil Shah. Constructia ei a durat aproape 90 de ani, cei ce au lucrat la inaltarea ei fiind chiar inmormantati in peretii ei drept cinstire a jertfei lor. Impresionanta imensa catapeteazma cu cele 4 tablouri sculptate reprezentand-o pe Caterina de Alexandria careia don Alfonso ii purta o iubire patimasa. In imensitatea ei, catedrala adaposteste 15 capele, fiecare diferite. Privita de afara Se Cathadral avea doua turnuri laterale dar numai unul a supravietuit timpului, cel din dreapta fiind doborat de traznetul din 1775. In cel ramas exista un clopot cu un sunet de neimitat de unde si denumirea lui(“Golden Bell”). In catedrala mai exista inca piatra funerara sub care a fost adapostit o vreme trupul Sf. Xavier. A fost apoi mutat acolo unde se afla si azi la loc de cinste in Basilica Bom Jesus.

Acestea doua sunt singurele biserici “vii” – in care sunt celebrate slujbele religioase traditionale, pentru ca, celelalte sunt inchise pentru conservarea lor in muzee.

    In apropiere se afla Arcul viceregilor, simbol al triumfului portughez, construit in 1599 de Dom Francisco de Gama in memoria bunicului sau Vasco da Gama, descoperitor al drumului pe mare spre India.

Dar Goa e plina de biserici! Langa Bom Jusus se afla Muntele Sfant la care se ajunge pe un singur drum. Imediat este biserica sfantul Ioan al lui Dumnezeu de unde drumul se desparte in doua, la dreapta se merge spre biserica Fecioara cu matanii si manastirea sfanta Monica. Cel din stanga trece pe langa vechiul complex de biserici, colegii si seminarii sfantul Augustin, construit intre 1572-1605.

Tot aici se afla biserica Miraculoasei Cruci, Capela sfanta Ecaterina, biserica sfantei Fecioare a divinei providente construita de calugarii zetini ce au modelat paternal bisericii sfantul Petru din Roma. Capela Sfanta Ecaterina a fost construita de Alfonso de Albuquerque in cinstea victoriei impotriva musulmanilor din 15 noiembrie 1510.

Printre relicve se afla Palatul fortaretei reconstruit intre 1554 si 1695. A fost resedinta viceregelui, astazi nu a mai ramas nimic in afara de poarta.

Nu numai in Old Goa intalnesti biserici catolice! La Mapusa intalnim biserica sfantului Jerom cu un impresionant anvon din lemn sculptat, la Fontainhas se afla capela sfantului Sebastian, in Margao biserica Sfantului Spirit construita de iezuiti in 1564, distrusa de musulmani in 1571, dar reconstruita in 1645. La Palolem este biserica sfintei Tereza. In regiunea Saligao, la Pequeno Morod biserica Mae de Deus care, desi e noua, prezinta un interes aparte prin stilul architectonic deosebit, ingrijit. Usa de la intrare e bogat sculptata in lemn in stil indo-portughez.

La 35 Km de Bogmalo se afla Panaji (fost Panjim City) – capitala – un mic si incantator oras pe malul stang al raului Mandovi. Case cu acoperis rosu construite in stil latin, moderne, cu gradini, statui si bulevarde bordate de gulmohar, acassia si alti copaci, constituie mandria celor din Panaji.

Si ca peste tot in Goa te intampina aici biserici catolice aflate la tot pasul. Una dintre ele, Biserica Nasterii Feciorei, se inalta alba cu o deschidere in terase cu scari monumentale.

Langa palatal lui Adil Shah retine atentia o statuie neagra representand pe abatele Faria intr-o scena de hipnotizare a unei femei. Si azi statuia impresioneaza pe vizitatori! Jose Custadio Faria, cunoscut ca abatele Faria sau tatal hipnotismului s-a nascut pe 30 mai 1756 la Candolim. O vreme castiga renume la Roma impressionand chiar pe papa Pius al VI-lea. Mai tarziu isi a doctoratul aici si se intoarce la Lisabona. Dar faima lui creste in Franta la academiile din Marsilia si Nimes unde incearca sa descopere stiintific explicatiile hipnozei. El a dovedit producerea starii de hipnoza prin sugestionare directa. Cu toate ca a fost acuzat ca nu e medic, Faria a fost membru al Societatii Medicale din Marsilia, bucurandu-se de o mare popularitate in acele timpuri. A murit la Paris in 20 septembrie 1819 si e inmormantat la St. Roch. Indienii sunt mandri ca s-a nascut aici onorand amintirea sa prin plasarea statuii si a unui bust chiar in casa sa.  

Binenteles, capitala isi are plaja sa la Miramar. La nord, in apropiere, se afla celebrele plaje de la Calangute si Baga.

La doar 7 Km de Panji cu fata la port este privelistea cea mai frumoasa si pitoreasca - Dona Paula – in dreptul careia se intalnesc raurile Mandovi si Zuari in apropierea portului Mormugao. Legenda spune ca Dona Paula, o bogata si frumoasa doamna s-a indragostit de un pescar si, nepermitanduli-se casatoria s-au arucat in valurile marii aproape de locul unde  doua statui au fost inaltate in amintirea lor. Este locul de unde poti privi marea in toata splendoarea ei pe un arc de peste 270 de grade. Un mic golf e amenajat pentru sporturile pe apa gen windsurfing, water-skiing, parasailing…

Vis a vis se afla plaja Vainguinium ce adaposteste hotelul de 5 stele de lux Cidade de Goa, asezare de vis care, din Dona Paula, se vede ca un paradis.

La 9 Km de Bogmalo se afla orasul Vasco da Gama amintind de aventurosul cutezator pe mare care a descoperit drumul spre India. Are o gara prin care trece o linie ferata ce se termina in portul Mormugao, care e foarte aproape, constituind centrul unor activitati maritime intense. Portul e un imens depozit de minereuri aduse din toata India pentru a fi exportate.

Desi zona e predominant agrara, orezul constituind recolta principala urmand apoi nuca de cocos, mango si alunele, populatia are cel mai mare procent de educatie din India. Multi poarta nume portugheze si fac parte din descendenti portughezi ca rezultat al casatoriilor mixte. Sunt de factura calda, primitori, pasnici, apropiati si cinstiti. Majoritatea sunt crestini si asta datorita influentei europene, mai ales portugheze care le-au lasat un bogat patrimoniu cultural, arhitectural si spiritual de tip catolic. Practic nu exista loc fara biseri catolice iar casele au la loc de cinste icoane crestine. Pana si in automobile poarta iconite cu Isus Cristos, Fecioara Maria, Sfanta Tereza…

Neindoielnic, Goa reprezinta o atractie speciala fie si numai datorita simbiozei dintre nou si vechi, lux si primitivism!

Nu o data mi-a fost dat sa asist la tipul de impartire primitiv, ancestral al rezultatului iesirii la pescuit in largul marii. Barcile de o constructie veche, speciala, cu o parte laterala alcatuita din doua rame ce se sprijina pe apa dand o siguranta in navigare, sunt aduse la mal, dupa ce au lansat dis de dimineata navodul, apoi perechi de cate doi trag de franghia groasa plasa care aduce la mal pretioasa captura. Unul dintre pescari, probabil un conducator, isi ia in primire cu constinciozitate misiunea de a impartii in mod egal pestele tuturor participantilor care stau disciplinati in jurul unui cerc.

Aproape totul este conservat atat de bine incat te duce cu gandul la perioada de inflorire a anilor 1575-1600.

La fel de interesanta e legenda legata de templele hindu aflate in regiunea Salcette. Dupa mitologia hindu se spune ca in urma unei inselaciuni zeii si demonii isi pierd puterile. Mai tarziu in lupta pentru acapararea nectarului nemuririi “Amrita”, apare Vishnu, incarnat ca Mohini, ce isi ofera medierea. Numai ca el incepe distribuirea nectarului cu zeii nemaiajungand si pentru demoni. Ca rezultat zeii devin puternici in timp ce demonii isi pierd puterea. Si astazi, la Mardol localnicii inca mai  venereaza incarnarea lui Vishnu.

La 24 septembrie alaturi de populatia hindu a fost sarbatorita imersia Ganesh-ului. Desi e protector al Bombay-ului, Ganesh-ul e sarbatorit in intreaga Indie ca unul dintre principalii zei. Legenda spune ca, Shiva (care intruchipeaza pe zeul razboiului) pleca de acasa in munti sa se reculega lasand-o pe Parvarti singura, care da nastere fiului lor Ganesh. Shiva se intoarce si batand in poarta ii deschide fiul care, necunoscandu-l pe tatal sau, nu-i da drumul. Atunci Shiva scoate sabia si ii taie capul nestiind ca acesta era fiul sau! Parvarti cand afla se intristeaza tare si-l alunga din nou in munti unde intalneste niste invatati care afland de trista poveste il sfatuiesc sa merga pana ce intalneste primul animal caruia sa-i taie capul si sa-l inlocuiasca Ganesh-ului. Primul animal intalnit este elefantul - simbol al intelepciunii - si astfel Ganesh-ul intra in legenda ca zeul copil cu cap de elefant. Spre deosebire de tatal care intruchipa razbobiul, raul, distrugerea, Ganesh-ul este opusul acestuia, fiind bland, bun si cu efecte benefice asupra oamenilor. Tocmai de aceea e venerat la loc de cinste in fiecare an cand are loc imersia. Pregatirile se fac din timp prin construirea unei statui ce-l reprezinta care e impodobita cu ghirlande si expusa peste tot ca loc de reculegere. Cand soseste timpul, de obicei seara, familii intregi cu mici Ganesh-uri se indreapta spre mare sustinuti de dansatori mitici si in focuri de artificii se initieaza imersia incredintandu-l valurilor. Bucuria cu care e insotit intareste ideea nepieritoare a Ganesh-ului reancarnat.

Si pentru ca ne aflam la mare nu pot sa trec cu vederea stupefactia in fata puzderiei de magazine cu bauturi alcoolice, asta poate si datorita portului si orasului Vasco.

in amintirea placerii de a savura o bere rece San Miguel am scris aceste randuri de pe terasa hotelui Sarovar Park Plaza cu gandul la valurile albastre ale marii Arabiei ce mangaie la Bogmalo pamantul de neinlantuit – Goa.