1.Scoala creatoare de caractere
Caracterul fundamental al Miscarii Legionare - si cu atat mai mult al Fratiei de Cruce,prima etapa a acesteia - este educatia.Formarea unor oameni dotati cu o serie de calitati indispensabile pentru a fi un om adevarat.Este piedestalul care sprijina tot edificiul creat de Corneliu Zelea Codreanu.
Fratie de Cruce era in esenta o scoala creatoare de caractere.Nu este de ajuns sa fi invatat,
inteligent,inarmat cu sentimente patriotice chiar,pentru a fi si un bun roman,folositor tarii tale.Mai trebuie sa fi ordonat,cinstit cu tine insuti si cu altii,sa fi un patimas al ideii nationale si inarmat cu o convingere puternica si o vointa de fier.Numai asa se pot oferi poporului romanesc toate valentele unui bun patriot.Fratia de Cruce incerca sa deschida tineretului tarii noastre tocmai acest drum de eficienta,incerca sa desavarseasca in el niste calitati optime si necesare viitoarei lui activitati sociale.Ea credea ca inainte de a lua in piept valurile vietii,inainte de a se avanta intr-o actiune politica,tanarul trebuia sa capete o pregatire sanatoasa,morala si nationala,absolut necesara pentru ca actiunea lui sa aiba sorti de izbanda.Fratele de Cruce trebuia sa stimuleze in persoana lui valorile demnitatii,ale onoarei,ale dreptatii si ale setei de justitie sociala.Astfel inarmat,el trebuia sa smulga din mainile mincinoase ale marxismului,steagul dreptatii sociale - pe care acesta incerca sa-l acapareze,si sa-l poarte cu hotarare,dar si cu o cunostinta perfecta a cauzelor care zamislesc nedreptatiule,spre realizarea lui nationala.Dar pe deasupra tuturor calitatilor omenesti,trebuia sa straluceasca in sufleteul tanarului frate de cruce iubirea de Dumnezeu,izvorul tuturor virtutilor care se vor dezvolta apoi in el.
Corneliu Codreanu spunea generatiei lui - si indemnul sau se indreapta catre toate generatiile prezente si viitoare ale neamului romanesc - ca din dragoste pentru poporul lui,tineretul trebuie sa se auto-educe serios,sa-si deschida sufletul spre orizonturi largi si sa priveasca cu incredere viitorul.El trebuie sa se pregateasca bine intelectual sau profesional si sa se inarmeze cu o morala de victorie in tot ceea ce intreprinde.Este obligatoriu sa se alunge din constiinta lui dezordinea,aceasta plaga periculoasa care duce societatile omenesti spre pierzania lor.Aceasta pregatire se putea face in scoala legionara.Din aceasta scoala,spunea Capitanul,va iesi un om nou in care "vor trebui sa invieze toate virtutile sufletului romanesc","vor trebui ucise toate defectele si toate pronirile spre rau",va trebui sa iasa un om "incapabil dupa victorie,de a exploata munca altuia".Astfel Legiunea intreaga,si cu ea desigur si Fratia de Cruce,erau,in conceptia lui Corneliu Codreanu,mai putine arme politice imediate si mai mult niste mijloace pentru regenerarea morala si politica a poporului romanesc.Aveau,deci,o intentionalitate de viitor.Omul roman trebuia sa recapete si sa transmita neamului sau,stralucirea cu care fusese inzestrat de Dumnezeu si pe care si-a ratacit-o de-alungul istoriei sale grele.
Pentru aceasta era nevoie de o educatie timpurie,completa si exigenta.Ideile si virtutile,pentru a patrunde in multimi si a le lumina,trebuie sa fie purtate de oameni care sa creada in ele si sa le practice cu generozitate.Ei trebuie sa reprezinte icoanele autentice ale unei ideologii vii si promitatoare.Numai o educatie sanatoasa,atat morala cat si nationala,poate crea astfel de oameni.Numai aceasta poate scoate pe individ din cotidianul mediocru si rutinar si il avanta spre o viata cu sens si cu o finalitate inalta.In felul acesta,omul devine purtatorul unui crez printre semenii lui.
Cu toate ca o astfel de conceptie ar parea lumii actuale,pozitivista si sceptica prin excelenta, prea idealista,desprinsa de realitate si de posibilitatea obiectiva de a fi realizata,nu este asa.Corneliu Codreanu nu era deloc un visator sau numai un "mistic",asa cum incearca sa-l descrie toti dusmanii lui.El nu se scalda deloc in iluzii.Nu era posedatul unor utopii imposibile.Dimpotriva,era un realist in sensul cel mai legitim al cuvantului. Realismul se bazeaza pe ceva palpabil,pe ceva adevarat si verificabil.El nu inseamna,asa cum este tendinta astazi, de a lua drept bun tot ceea ce se misca in jurul omului,chiar daca acestuia nu-i place,sau daca ataca convingerile
sale cele mai intime si este daunator societatii.Realism nu inseamna abdicarea omului de la niste principii de baza,nu inseamna ingenunghierea lui idolatra in fata unor aspecte occidentale ale vietii,sau a unor conceptii absurde asupra ei.Nu inseamna deloc,acceptarea unor moravuri sociale alterate sau a unei gandiri politice decadente si negativiste.El nu este moda sau vestmant circumstantial in viata oamenilor.Rebeliunea rationalista de astazi,unde totul vrea sa se faca numai dupa logica oamenilor - care nu poate fi decat subiectiva si marginita - este tocmai indepartarea de realitatea umana.Este o rebeliune ingamfata si periculoasa pentru om.Asemenea lui Adam,in Gradina Paradisului,sau a rebeliunii de la Turnul Babel,omul vrea sa iasa - e mai comod pentru el - din sistemul legilor in care a fost asezat de Creatorul sau.Acestea sunt singurele legi realiste - prin originea lor divina si eterna - care pot sa implineasca omul si sa-l faca fericit.In neghiobia lui orgolioasa,insa,el vrea sa creeze altele,pe masura lui si a dorintelor sale.Dar,in aceste legi noi,marginite si viciate de la inceput,se ingroapa elanul omului si setea lui de a se ridica pe culmile inalte ale existentei.Urmandu-le isi indreapta toate straduinta numai spre realizarea unor necesitati materiale,stranse de egoisme,si intoarce spatele actelor generoase si dezinteresate. Acestei rebeliuni ingamfate si minore i se da numele de realism.Adevaratul realism insa este cu totul altceva.El se bazeaza pe cunoasterea deplina si pe aplicarea exacta a legilor eterne de viata,acelea indreptate spre noi de Sus. Numai acestea pot da impulsuri indivizilor si natiunilor pentru a-si croi concepte sanatoase despre existenta si despre misiunea omului pe pamant.Realism este a realiza ceea ce viata cere de la noi toti,tinand seama de legile ce ni le-a dat Dumnezeu.Caci de la El emana totul,chiar si gandirea politica,care,pentru a fi buna si roditoare pentru multimi,nu poate veni in contradictie cu perceptele Lui.Realism,deci,este traire in adevar.Iar adevarul nu este nicidecum circumstantial."Destinul nostru este strans legat de vointa Lui,este impulsul de a realiza ceea ce viata cere de la noi,supunandu-ne legilor ei,adica vointei lui Dumnezeu".
Corneliu Codreanu traia intens aceasta realitate.Ideile lui de baza erau simple si deloc intortochiate.Atat de simple si de clare erau,incat au dat nastere la banuieli nefondate intre unii dintre oamenii politici ai timpului sau,care cautau in ele internationalitati nemarturisite.Ideile sale politice porneau de la legile naturale ale vietii (cum le numea el) pe care Codreanu le cunostea,le intelegea si el aplica.(De altfel le cunostea toata lumea,chiar si detractorii Capitanului,dar netraindu-le,indepartandu-se de ele ca fiind demodate,s-au transformat in suspecete si periculoase,pentru ei.De aici ura dezlantuita contra lui si dorinta de a-l distruge. Codreanu era oglinda esecului lor total).
Corneliu Codreanu a privit cu ochi critici in jurul sau si si-a dat seama ca impotmolirea tuturor formulelor politice pe care le-a adoptat societatea moderna se datoreaza faptului ca a pierdut contactul cu realitatea de baza,pe care a inlocuit-o cu "realitati"fictive."Poporul,spunea el,nu se conduce dupa vointa lui: Democratie.Nici dupa vointa unei persoane:Dictatura.Ci dupa legi.Nu e vorba de legi facute de oameni.Sunt norme,legi naturale de viata si norme,legi naturale de moarte.Legile vietii si legile mortii.O natiune merge la viata sau la moarte dupa cum respecta pe unele sau pe altele din aceste legi".Oamenii politici au obligatia de a cunoaste aceste legi,de a le trai cu toata convingerea si de a guverna popoarele in baza lor,daca nu voiesc sa-si conduca natiunile spre moartea lor istorica.
Codreanu a intuit ca nimeni altul tragedia omului contemporan,ars de nedumeriri,care si-a scalcit viata si rosturile lui.A inteles ca toate curentele liberaliste moderne,spiritualiceste goale,arogante si cinice, indraznete si chiar crude cand se vad depasite,cat si in cea sociala,si-l indreapta spre un faliment dureros.A inteles ca noua "religie" care a invadat istoria contemporana a lumii,fruct al dezordinii morale ce-o sufera individul si societatea lui,marzismul,va arunca lumea in abisul celei mai negre barbarii.A inteles ca nimeni altul dintre
