| din ascultarea Bisericii Dreptmaritoare, dupa cum au facuto toti ereziarhii, a propovadui Evanghelia printr-o interpretare proprie fiecaruia, cu gandul de a-i sluji astfel lui Hristos, dar aruncand cu noroi in dreapta si in stanga, pe tot trecutul Bisericii si pe toata ierarhia ei, inseamna a uzurpa asezamantul de mantuire al Mantuitorului, ceea ce doreste in realitate Masoneria. Si daca samanta care a fost semanata a fost rea, ea nu va pieri, ci va creste, va rodi si se va inmulti, iar roadele ei vor fi rele si vor vatama pe toti cei care vor manca din ele, apoi cei vatamati vor vatama si pe altii si raul va creste tot mai mult. Intr-o si mai avansata conceptie de intelegere universala, de unire si armonie a lumii, a luat fiinta in Apus si o Organizatie Mondiala a Religiilor Unite (OMRU). Si astfel, din orice legaturi invechite, purcezand din reforma in reforma, cu Biserica sau fara Biserica, cu sacramente sau fara sacramente, cu Hristos sau fara Hristos, nu conteaza sa ajunga la o unire, iar pe aceasta cale sa se mearga mereu inainte pentru civilizatie si progres social. Dar Hristos n-a venit sa aduca pacea pe pamant! OMRU este o miscare diversionista de mare amploare, care cauta sa inmanuncheze, sub o falsa dogma de credinta si sub o falsa conceptie de dragoste si fratietate, pe toti oamenii, de orice convingere religioasa, contestand ideea de revelatie la toate religiile, pentru a le discredita pe toate, in frunte cu Crestinismul, de a carui nume se foloseste ca momeala. Aceasta alcatuire psudoreligioasa si anticonfesionala, avand ca fatada un simulacru de precepte moralizatoare, se prezinta sub forma aparenta a unui ecumenism, dar cu un fond si un aspect fals, fata de notiunea adevaratului ecumenism crestin, prin care Biserica Dreptmaritoare a lui Hristos trebuie sa fie temelie pentru unirea tuturor si aducerea la aceasta matca nu numai a heterodocsilor, dar si a lumii necrestine, printr-o comuniune a tuturor in duh si adevar. In sfarsit, o alta miscare de rasunet mondial si cu veleitati ecumenice, purtand o netagaduita pecete francmasonica, este Asociatia Unirii Crestinismului Mondial (AUCM), care pretinde a fi crestina, dar de fapt exclude ideea de Biserica si de Hristos. In opozitie ce l`Eglise du Silence si cu publicatia ei Catacombes, care se declara supraconfesionala si propaga un misionarism evanghelic in numele lui Hristos, dar cu un caracter antidogmatic si antiierarhic, AUCM se considera aconfesionala, iar in doctrina ei mentine cateva precepte morale, fara insa a pomeni nimic despre nici o Sfanta Taina. Aceasta miscare a fost initiata de coreanul Sun Myung Moon, profetul erei cosmice a Noului Ev, iar invataturile sale au fost publicate de Young OOn Lim in cartea Les principes divins el leur applications. Printr-o diabolica incercare de mistificare, aceasta miscare cauta sa determine o unificare a crestinismului mondial, golindu-l insa de orice continut si de orice sens hristic. Lansata si sustinuta in America, miscarea il are ca reprezentant principal in Europa pe Reiner Vincenz care, de la locuinta lui princiara din Paris, conduce o activitate misionara febrila si multilaterala pentru convertirea celor dezaxati. Fenomenele negative observate, de la un timp, pe taramul ecumenismului demonstreaza ca un fals ecumenism anticonfesional a patruns atat in sanul Consiliului Ecumenic al Bisericilor (CEB) cat si in atatea alte organizatii pretins religioase. La 14 August 1972, in cadrul celei de a 25-a sesiuni a Comitetului Central CEB tinuta la Utrecht, in fata reprezentantilor eclesiastici a 50 de Biserici si confesiuni crestine, s-a sustinut printre altele, prin expozeul teologului german Jurgen Moltmann, teza masonica a unui guvern mondial indispensabil pentru a putea face fata actualelor nevoi ale societatii, precum si necesitatea ca Biserica sa se degajeze de particularitatile ei confesionale si structurale care o impiedica de la misiunea ei.(22) Misiunea Bisericii, in intelegerea Consiliului Ecumenic si a celorlalte organizatii similare, exte axata, in cea mai mare parte, pe probleme de ordin social si nu pe preocupari spirituale, avand ca principale obiective combaterea saraciei si a exploatarii, a violentei si opresiunii, a alienarii rasiale si culturale si a distrugerii naturii prin industrie. Printr-un asemenea program, dominat de aspectul social si politic, Biserica inceteaza de a mai fi Biserica si se reduce la o institutie de binefacere pentru bunastarea, progresul si prosperitatea oamenilor, de toate culorile si rasele, devenind astfel slujitoarea imparatiei pamantesti in locul celei ceresti! Asemenea influente organizatii mondiale, avand drept deviza ecumenismul Bisericilor crestine, dar urmarind sub pretextul apararii intereselor materiale ale umanitatii, extirparea particularitatilor si a constiinteiconfesionale din Biserica, ar putea fi patronate nu numai de venerabili maestri ai Francmasoneriei, ci chiar de insusi Belzebut, domnul dracilor, prin autoritatea pe care o are in aceasta materie. Aparitia unor organizatiii religioase prin care se reformeaza tot Crestinismul, pana la anihilarea lui ca religie, contopindu-se intr-un acelasi alabic cu toate confesiunile crestine, in abstractie de orice crez, de orice doctrina si traditie, fara preotie si fara Sfinte Taine, dar pastrand numai o emblema formala de crestinism, nu reprezinta un fenomen intamplator al unor smintiti, ci este o actiune dirijata conform unui plan masonic. Dupa ce a urmarit si incurajat, prin toate ramificatiile ei, faramitarea Crestinismului, Masoneria cauta acum sub pretexte ecumenice, sa regrupeze toate confesiunile crestine intr-o credinta lipsita de har si avnd ca aspiratie numai scopuri sociale. Prin astfel de tendinte, care au luat aspecte bine conturate si foarte transparente, a venit vremea cand se va introna in toata lumea o guvernare mondiala iudaica, provocand marea apostazie a crestinilo, proorocita de Hristos, cu o infricosata prigonire de moarte impotriva celor care nu se vor inchina Antihristului, adica Satanei. Cat despre marturisitorii lui Hristos de la urma, ei vor fi mai mari decat cei dintai. __________________________________________________________ (22)Jurgen Moltmann, Comunitate fraterna intr-o lume divizata, SOEPI, 17 August 1972, p.9-10 |
||||