Ce concluzie trebuie sa tragem pentru neamul nostru? Cum trebuie sa valorizam mostenirea traca si romana in componenta poporului roman?
Pe linie traca, dispunem de imense rezerve in domeniul culturii, fapt ce s-a verificat prin fenomenala aparitie a culturii romanesti in cateva decenii. Ce eram inainte de Eminescu? Dispunand de libertate de manifestare, neamul a iesit spre lumina, a facut un salt spiritual navalnic, creand opere de mare valoare in toate domeniile culturii.
Pe linie romana, suntem mai putin inzestrati. Nu trebue uitat ca noi suntem 80% Traci si abia 20% Romani, din punct de vedere al componentei rasiale. Si atunci aceasta deficienta biologica se resimte in domeniul politic. Am mostenit de la Traci tendinta de a ne retrage in cadrul restrans al locului natal, de a ne multumi cu peisajul tarilor de bastina, fara a cuteza sa privim in lumea larga, pentru a vedea in ce situatie externa ne gasim si de unde ne poate pandi primejdia. Ne lipseste simtul politic, simtul de prevedere al evenimentelor. Din cauza acestei inchistari a orizontului, am suferit enorm in istorie. Cand ni se parea ca am ajuns la o implinire a nazuintelor noastre, o lovitura administrata de vecini mai puternici, ne dadea inapoi cu secole. Trebuie deci sa facem un efort de explorare in constiinta noastra a posibilitatilor noastre romane. Trebue sa valorizam experienta acestui popor, care s-a transmis si sin sufletul Romanilor. Exista un fond de romanitate in noi care n-a fost indeajuns cercetat, care trebuie pus in valoare, caci din radacinile lui ne vom putea intari viata noastra politica.
Putem fi visatori ca Tracii in cultura, dar trebuie sa fim realisti ca Romanii. Trebuie sa ne alimentam din amandoua isvoarele si sa nu amestecam niciodata cele doua surse.
13.Sentinela neamului
Inarmat cu aceste adevaruri elementare, Romanul se poate avanta in viata politica, avand certitudinea ca e pe drumul cel drept. Aceste premise sunt la indemana oricui sa le descopere. Romanul trebuie sa iasa din cadrul stramt al grijilor personale si materiale si sa-si indrepte privirea spre orizontul vietii publice. Daca cetatea nu este asezata pe baze trainice, nici viata individului nu e la adapost de surprize.
Romanul trebuie sa devina o sentinela a neamului. Sentinela sta la portile cetatii, priveste in departari si daca observa palcuri dusmane ce cauta sa se strecoare in cetate, da alarma. Locuitorii cetatii se aduna, se sfatuiesc si iau masurile de aparare.
In epoca noastra, cetatea nu e ca in vremurile antichitatii, o asezare de case pazita de ziduri, ci o totalitate nationala. Sentinelele neamului nu sunt numai acei anume insarcinati cu aceasta misiune de stapanire, la regimente, la cladiri sau isntitutii publice, ci toti Romanii trebuie sa idneplineasca aceasta functiune, trebue sa vegheze la propasirea neamului si la fericirea lui de eventuale penetratii inamice.
Iata adevarata atitudine ce trebuie sa o ia in actualele imprejurari fiecare Roman: privirea lui tinta spre neam, tinta spre neavoile lui, gandindu-se cum l-ar putea ajuta. Nu este destul sa constati ca lucrurile nu merg bine si ca inamicii ne coplesesc, ca trebue actionat pentru indreptarea raului.
Romanul nu poate ramane indiferent la suferintele neamului sau. El este o sentinela credincioasa lui, de care trebue sa se isbeasca toate valurile vrajmase. El nu e numai el, ci o energie acumulata de milenii, din vremuri imemoriale. El este un adevarat Fat-Frumos al istoriei care se lupta cu toate urgiile pamantului. Cand ne vom transforma cu totii in sentinele ale neamului, de abia atunci vom atinge acel grad de inalta constiinta nationala, care sa ne permita a face din Romania o tara fruntasa in marea civilizatie a lumii.