Miscarea Legionara,care a isvorat din spatiile luminoase ale sufletului romanesc,a fost urmata cu entuziasm,cu credinta si cu curaj,de marea majoritate a tineretului tarii noastre dintre cele doua razboiae mondiale.Ea,Miscarea,a dat nastere unui fel de mit national in sufletul unei generatii intregi de romani,care au crezut cu tarie in valorile esentiale ale poporului lor,le-au dezgropat de sub molozul istoriei,si au cautat sa le pompeze din nou in viata romaneasca moderna.Ei au visat un destin crestin pentru tara lor si chiar pentru intreaga omenire si si-au scaldat credintele in apele limpezi ale sperantei.
Insusi seful Miscarii Legionare,Corneliu Zelea Codreanu,omul care a umplut cu personalitatea sa viata politica moderna a tarii si a aprins in suflete flacara unui romanism curat si avantat,era un tanar.El isi incepe activitatea politica fiind inca student,infiinteaza organizatia sa in anul isi care isi ia doctoratul in stiintele politico-economice,si este asasinat cand de-abia implinea 39 de ani,deci cand nu trecuse inca pragul maturitatii biologice.
Asadar,toata activitatea lui,atat cea politica cat si cea educativa,(mult mai insemnata aceasta) a avut un stil proaspat,curat si idealist,avantat si profetic,nascut dintr-o stare de transfigurare interioara ce inunda uneori,in anumite epoci de istorie,sufletele generatiilor tinere.Caci tineretul este mai sensibil,mai usor infiorat de o chemare nationala adevarata,pe care o simte cu antenele sale delicate si nealterate inca de rostogolirea vietii.Numai acest tineret poate radia apoi din putrenicul sau continut patriotic,acele stimulente politice care aprind sperantele natiunilor,inflacareaza sufletul colectiv si determina popoarele sa-si ia in maini,cu hotarare,destinele proprii si sa le poarte pe drumuri noi,spre realizarea lor.
Uneori se deschid in viata popoarelor niste raspantii nelinistitoare.Apar undeva,in zarea viitorului lor,niste primejdii care iau astfel de proportii incat astern umbre de incertitudine peste ele.Inastfel de momente natiunea intreaga,daca nu este bine condusa,daca este orfana de o patura politica competenta,prevazatoare si decisa,isi pierde vlaga si hotararea de a rezista.Intra in panica.Se simte coplesita de perspectiva neagra a greutatilor ce se vor arunca peste ea.Urmeaza apoi resemnarea,ca o alternativa a neputintei,care ucide vointa colectiva si sugruma curajul.Natiunea intreaga,in astfel de momente,obosita,dezamagita si infricosata,se aseaza pe marginea drumului istoriei sale si asteapta resemnata desfasurarea evenimentelor pe care nu le mai poatedomina.Devine pasiva si indiferenta.
Si cand totul pare pierdut,cand negura indoielilor,groasa si apasatoare,invalueste sufletul national,
tasneste deodata,intr-o reactie sanatoasa a corpului semidoborat,o generatie noua,lucida,hotarata,care infrunta cu barbatie primejdia,scutura amorteala multimilor si pompeaza sange proaspat in vinele natiunii.Ea aprinde iarasi in popor,de obicei cu sfortari si cu sacrificii dureroase,focul aspru al virtutiilor lui,ii caleste barbatia si da nastere la miscari colective care indruma iarasi corabia nationala spre limanuri mai sigure si linistite.
La o astefl de grea rascruce istorica pentru poporul romanesc,nedepasita inca,a aparut Corneliu Zelea Codreanu,Capitanul,cum l-au numit contemporanii sai.Si tot la aceasta grea rascruce istorica,inca nedepasita,a aparut la spatele lui,ca o generatie spontana,tineretul roman de atunci,luminos in sufelete si beligerant in fapte.Codreanu aducea cu el o viziune istorica clara si un concept romanesc de proportii universale.Tineretul roman aducea o vointa de fier,niste convingeri inflexibile si un spirit de sacrificiu ce rar se intalneste in istoria lumii.Impreuna au luat de coarne plugul romanesc si au incercat sa-l puna pe razor bun.Ei au reinviat sperantele si au incordat muschii poporului lor.Codreanu si generatia lui au vorbit multimilor romanesti cu un limbaj clar si profetic,iar acestea i-au inteles si s-au urnit la dinamica discursului lor.Rezultatul a fost un maret imn national caruia evenimentele politice ulterioare si neintelegerea unor compatrioti inselati,i-a stins armonia.
