Un cunoscut sociolog a impartit istoria omenirii intr-o succesiune de perioade, care, ca undele electromagnetice, se suprapun unele peste altele:
-Perioade organice, in care viata istorica se scurge, sprijinita pe un sistem de credinte, de convingeri, de idealuri inalte. In cursul acestora societatea omeneasca se devolta si progreseaza armonios. Sunt timpuri de liniste, de bunastare, de progres social si cultural. Reprezinta saltul inalt al omenirii.
-Perioade critice (sau inorganice) in care omul ingamfat, satul de acelasi lucru, dintr-un neastampar intelectual - dar fara suport temeinic - porneste in cautare de alte drumuri pentru viata lui si a societatii sale. Se patrunde, in astfel de epoci, in situatii politice nesigure de miscare de mase, de haos social, de nedreptati, de revolutii sangeroase, de violente de tot felul, de decadere a moralitatii oamenilor si de moarte a idealurilor.
Se pare ca omenirea strabate astazi o astfel de perioada. Iar intensitatea descompunerii la care s-a ajuns ar indica sfarsitul ei apropiat. Asa cum descompunerea unor substante ajuta la germinarea vietii in natura, tot astfel si putrefactia felului de a trai de astazi va ajuta la inflorirea altuia, tot astfel si putrefactia felului de a trai de astazi va ajuta la inflorirea altuia, al unei existente in bine, a unei societati mai axate si mai constiente de misiunea trecerii ei prin viata.
Schimbarea va veni pe aici, iar adevarurile, cadrul moral pe care generatiile anterioare l-au lasat inscris in istoria oamenilor, va ajuta acestora sa intreprinda fara intarziere si cu toata hotararea, aceasta innoire de ciclu.
Avem certitudinea ca dupa 60 de ani, de cand a inceput sa se afirme generatia "fratiei de cruce", dreptatea a ramas indiscutabil de partea ei. Marea scoala de edcatie umana si cetateneasca pe care a initiat-o ea, va ajuta poporului nostru ca sa iasa din ceata istorica pe care o strabate, impreuna cu toata lumea. Dreptatea nu poate fi manuita. Ea este detinuta numai de aceia care cred in dimensiunea transcedentala a omului, care-l ajuta sa se apropie de intelegerea rosturilor lui superioare in lume.
Nu intereseaza ca, poate, ideile si trairile fratilor de cruce de atunci nu mai sunt "la moda" astazi. Niciodata moda nu creaza adevaruri. Ea este mereu gregara si, de obicei, superficiala. Si nici nu intereseaza ca asa numitele "majoritati democratice" sunt astazi ostile gandirilor si idealurilor fratilor de cruce din acele vremuri. Nici macar "numarul" nu este chezasie adevarului. Depinde foarte mult de cadrul moral in care a fost constituit si in care se misca acest "numar". Mantuitorul insusi a fost condamnat si omorat de o gloata infuriata si manevrata de Sanhedrin. Se poate spue, oare, ca aceasta gloata "majoritara" a avut dreptate cand a condamnat la rastignire pe Insusi Dumnezeul ei? Nimeni cu mintea intreaga nu poate raspunde afirmativ.
Astfel si cu ideile care au miscat Fratia de Cruce si toata Miscarea Legionara. Ele nu pot fi afectate de "moda" sau de "majoritati". Ele depind si traiesc prin ele insele, numai datorita adevarurilor pe care le detin. Adevarurile sunt inmutabile si indestructibile. De aceea timpul lor nu este sfarsit. Acesta si-a domolit numai mersul, datorita circumstantelor politice grele prin care se trece in prezent. Fara tara, fara seva intaritoare a pamantului romanesc sub picioare, singuri si huliti. O haita infuriata si bine manevrata de dusmani, urla si improasca de jumatate de secol cu neadevaruri in singurul adevar pe care l-a detinut, in ultimul secol, poporul romanesc. Dar toate aceste greutati si agitatii nu pot ucide adevarul. El straluceste si va straluci mereu cu lumina lui proprie,
Mesajul pe care Legiunea, prin urmare si Fratia de Cruce, l-a lansat acum 70 de ani, neamului ei, a ramas nealterat si tot atat de actual - sau, chiar mai mult, poate - ca si atunci. Dar mai ales este actual, este indreptatit si necesar, pentru tineretul roman, de care depinde si pe care se va sprijini viitorul Romaniei. Iar acest mesaj este un mesaj de speranta, de hotarari neinfricate si pe drumuri drepte. El indica victoria finala.
Tineretul roman nu trebuie sa dispere. Nu are voie sa lase sa fie invadat de disperare. Nu se poate trai fara lumina sperantei.Aceasta este ca o sampanie stravezie si spumoasa, pentru viata omului. Fara de speranta, acesta incepe sa moara incet, incet, in viata fiind. Cu cat greutatile sunt mai mari cu atata hotararea de a le invinge trebuie sa fie mai mare. Tineretul nostru sa scuture de pe el scepticismul, indoiala si vagul sentiment de neputinta. Dusmanul ne vrea demoralizati si inspaimantati, caci asa ne poate distruge mai usor. Este drept ca poporul nostru trece printr-un moment istoric extrem de grav. Este drept ca primejdiile s-a inmultit inspaimantator de mult. Dar el a mai intalnit si supravietuit atator altora de-a lungul timpului sau. Nu a pierit atunci si nici acum nu va pieri. Exista multa energie vitala acumulata de greutatile actuale, oricat de enorme ar fi ele. Primejdia cea mai mare pentru existenta unui popor nu sta atata in dusmanii ce-l impresoara, cat in doborarea, in moartea a insusi sufletului sau. In aplecarea grumazului cu resemnare in fata adversitatilor si in admiterea infrangerii. Primejdia incepe cand poporul, si in special tineretul lui, se prabuseste deznadajduit pe ogorul Patriei, cu scancete inabusite si neputincioase. Descurajarea si demoralizarea, aceste demagogii intoarse pe dos, reprezinta adevaratul pericol pentru popoare. Numai acestea pot stinge flacarile care incalzesc sufletele natiunilor si le dau puterea de rezistenta. Dusmanul, chiar si cel mai grozav, ramane neputincios in fata hotararii de a trai a unui neam (cecenii sunt cel mai actual exemplu, n.ed.).
Deci, sa nu disperam. La toate raspantiile grele ale istoriei poporului roman a aparut o generatie tanara, plina de speranta, decisa si eroica, care a luat in mainile ei destinul neamului nostru si l-a scos la lumina. Exemple sunt multe: asa s-a intamplat la 1821, in 1848-1856, in 1916, in 1922, in 1941. Mereu au izbucnit din sanul natiei forte itale noi, care au indreptat poporul romanesc spre limanuri de liniste si supravietuire.
Ultimele generatii eroice ale neamului nostru, cele din 1922 si 1941, care s-au impotrivit prapadului rosu, se indreapta ireversibil, ca orice lucru in lume, spre sfarsitul lor biologic. Dar trairea lor, exemplul vietii lor, va ramane. Este deja un bun istoric romanesc. Si in acest exemplu pe care-l lasa urmasilor sta semnul lor, grauntele care va germina din nou si care va ajuta poporului nostru sa isi gaseasca si sa pauce pe drumul lui propriu.
Fratia de Cruce a fost o "candela aprinsa" in sufletul natiei noastre. O candela de speranta. Poate multi, acolo in tara, se hranesc inca din amintirea ei si supravietuiesc datorita ei. Si in exil sunt multi care gasesc in ea, in ideile pe care le-a raspandit ea, un sprijin moral cu care inving greutatile unor vieti de destarati si ii ajuta sa creada si sa se pastreze integri in mijlocul unei lumi care se clatina.
E bine, si trebuie chiar, ca tineretul romanesc, prezent si viitor, sa se apropie cu incredere de invataturile si de exemplele de viata curata pe care le-a lasat Fratia de Cruce a tarii lui. Sa le cerceteze cinstit, sa le cunoasca in adevarata lor valoare si nu numai prin propaganda defaimatoare, mincinoasa si ignobila, pe care au lansat-o si pe care o sustin eternii ei dusmani, aceleasi forte politice care ne-au pus in jug tot poporul. Ei sa judece la lumina aceste percepte si trairi pe care le-au experimentat fratii de cruce, cu ochi critici, desigur, dar deschisi adevarului si sinceri. Sa-si insuseasca apoi, de vor crede de cuviinta, tot ceea ce vor gasi mai bun, pentru ei si pentru poporul nostru, depozitat in ele. Sa se boteze in credinta lor romaneasca si sa duca prin lume, cu demnitate si mandrie, numele ce-l poarta. Ei raman reprezentantii, pe drumurile diasporei, ai unui popor bun si nobil. Sa nu uite nici un moment aceasta. Sa fie siguri ca se vor intoarce acasa, intr-o tara libera. Dar sa se intoarca cu fruntea sus, cu constiinta limpede si impacata, ca au facut tot ce-au putut pentru poporul lor. Adica, la fel ca si inaintasii lor, ca acei "frati de cruce" care i-au precedat.
Sa nu le fie frica de viitor si de necunoscutele lui. Acesta ramane deschis numai cauzelor nobile. Si ale noastre sunt. Din contra, el se inchide pentru cotropitorii de popoare si asupritorii lor, pentru
