 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
 |
|
|
|
 |
|
|
|
Cascada "Group avec cagules" cu draperia ei fragila. |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Cand coboram catre locul din care ne lua microbuzul, am vazut pe partea cealalta a vaii o cascada care era intrerupta de un mare tavan, dupa care continua mult in sus sub forma umui fir inclinat de vale cu gheata in trepte. Ne-am propus ca a doua zi sa mergem si sa incercam sa fortam trecerea tavanului, cu cele cateva pitoane pe care le aveam la noi. Asa ca a doua zi dimieata cat am putut de devreme ne aflam pe Valea Fournel, catre cascada. Am urcat o bucatica de morena, apoi un rest de ghetar si am ajuns la baza cascadei. Aceasta avea gheata subtire, portiuni mixte si era aproape verticala. Asigurarile au fost puse mai mult pentru moral deoarece probabil nu ar fi tinut nici una in caz de cadere. Dupa 50m. intinsi George a regrupat la inceputul unei platforme, intr-o portiune cu gheata nu foarte buna, dar atat ii permitea corda. Dupa ce am urcat eu si Dan, am mutat regruparea mai in dreapta la cateva pitoane si ele destul de proaste. A doua lungime, a fost realmente o placere, cu gheata buna si groasa si foarte frumos formata din ciuperci suprapuse. In anii cu apa mai multa cascada se formeaza si peste tavan. Cand am fost noi incepuse sa se ridice draperia dar mai era mult pana sa se formeze. A doua lungime a condus pana sub tavan, regruparea facandu-se la doua spituri legate cu o bucata de cordelina veche, si pe o platforma de gheata, comoda. Apoi George a incercat sa forteze tavanul, chiar a batut primul piton, insa in timp ce-l batea, fisura se tot largea, pana s-a desprins o bucata mare de stanca care i-a cazut pe picior si i-a taiat siretul de la bocanc. A mai incercat o data dar roca era foarte friabila si orice fisura se incerca exploatata se desfacea in bucati de stanca drepte si netede. Asa ca am coborat, prima lungime usor, a doua mai cu cantec, din pitoanele care miscau, pentru ca gheata nu era buna pentru amenajarea unui Abalacov, fiind prea subtire, deci nesigura. Cascada se numeste, mai mult decat sugestiv: "Beathing the Retreat"...si are drad de dificultate IV+ V. |
|
|
|
 |
|
Dupa ce am coborat, ne-am gandit sa mai facem ceva si pentru ca tocmai treceam pe langa restul de ghetar de care am vorbit, ne-am gandit sa punem o mansa pe una din laturi care prin tpoire devenise puternic surplombata. A fost una dintre cele mai interesante experiente. Baietii au muncit din greu pentru cativa metri, lui George reusindu-i un ianiro spectaculos. |
|
|
|
|
|
Urmatoarea zi, baietii si-au propus sa continue cascada urcand prin stanga de tavan pana deasupra acestuia, iar eu am decis sa ma indrept catre Davidoff, cea mai mare si mai bine formata dintre cascade, dar si cea mai aproape 100 m. de locul unde oprea microbuzul, si aceasta datorita faptului ca in seara care venea era masa festiva si festivitatea de decernare a premiului Pioletul de Aur. Pana la urma George a optat si el pentru Davidoff (foto). |
|
|
|
Cascada Davidoff este formata din trei praguri si este cotata avand dificultati tehnice de gradul V-V+ peste turturi. Dupa ce am parcurs cele trei lungimi am coborat inapoi pe cascada montand un Abalacov, pana la o zona de unde se putea intra pe o poteca comoda. |
|
|
 |
|
 |
|
|
|
|
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Alternativa la acest mod de coborare era o o brana accidentata pe care se descatara destul de periculos. Dupa aceea, toate echipele au folosit coborarea montata de noi. Seara a avut loc festivitatea de decernare a premiului Pioletul de Aur. Si cam asa s-a incheiat experienta noastra printre cei mai buni alpinisti ai momentului. O experienta pe care ar trebui s-o aiba cat mai multi dintre noi... |
|