În cautarea cuibului pierdut

2. VREMURI (Florin Bordeianu/Nicolae Covaci)
Hei, tramvai, cu etaj si tras de cai!
Hei, joben, ce umblai la Mon Jardin!
Hei, bunic, cu monoclu erai sic!
Hei, cancan, cu picioarele-n tavan!
Toate au fost la timpul lor, ceva exagerat,
Anii au trecut în zbor, si lumea le-a uitat.
Da, da! Nu, nu!
Hei, pletosi, pantaloni strâmti si soiosi!
Ghitaristi, zgomotosi si fantezisti!
Minijup, foarte scurt si strâns pe trup!
Hei, tu breack, îndraciti ca un berbec!
Toate sînt la moda acum, si tot exagerat,
Timpul trece ca un fum, si tot va fi uitat.
Da, da! Nu, nu!
Hei, tramvai, cu etaj si tras de cai!
Hei, joben, ce umblai la Mon Jardin!
Hei, bunic, cu monoclu erai sic!
Hei, cancan, cu picioarele-n tavan!
Toate au fost la timpul lor, ceva exagerat,
Anii au trecut în zbor, si lumea le-a uitat.
Da, da! Nu, nu!

3. UN OM PE NISTE SCARI (Mircea Vintila - Adrian Paunescu)
În lumea plina de urmari, eu sînt un om pe niste scari.
În sus ce e? În jos nimic. În jos ce e? În sus nimic.
Vorbesc cu ceilalti care-au fost si-n sus si-n jos si unde zic,
Eu însumi spun de locurile pe unde-am fost nu e nimic.
Vecinul meu praseste ciori, vecina mea praseste farduri,
Eu sunt un om pe niste scari, si-un câine bulucind prin garduri.
Daca de mai multe ori, caci ce pot fi aceste garduri,
Decât cazute foste scari, decât cazute foste garduri.
Vecine, domnule, straine! Nu înteleg ce-aveti cu mine,
Stiu, scarile ne sînt comune, dar trec atât de rar pe-aici,
Portarul însusi poate spune ca am ambitii foarte mici.
Din când în când mai vin pe-acasa, de ce va suparati când vin?
Arare talpa mea apasa pe dalele cu pasi straini.
Vecinul meu praseste ciori, vecina mea praseste farduri,
Abia m-am ridicat din garduri, si mârâind în joase salturi,
Eu sînt un om pe niste scari.
Si daca vreti sa fiu-n balada, si fiindca eu nu am o stea,
Accept, râvnesc, visez sa cada un corb nervos la moartea mea.
Si-acuma, va implor, zâmbiti, în lumea plina de urmari,
Voi care fard si ciori prasiti, întunecati si spalaciti,
Lasati-ma sa fiu pe scari.

4. VÂNARE DE VÂNT (Bob Dylan - Trad.Adrian Paunescu)
How many roads must a man walk down
Before he can call him a man
Yes, and how many sees must a white dove sail
Before she can sleep in the sand
Yes, and how many times must a canon balls fly
Before they are forever band
The answer, my friends, is blowing in the wind,
The answer is blowing in the wind.
Câte drumuri un om ar avea de facut,
Pâna ei sa-l considere om?
Câte mari pescarusii mai au de batut,
Pân-ajung pe nisip pentru somn?
Câte bombe vor mai sfârteca vieti întregi,
Pîn'sa le interzicem pe veci?
Refren:
Raspunsul, prieteni, e vânare de vânt,
Raspunsul e vânare de vânt.
Câti ani poate un munte în lume trai,
Pâna marea sa-l spele-ntr-o zi?
Si câti ani si oamenii pot vietui,
Pâna liberi permis li-i a fi?
De câte ori omul vede un rau,
Si tace, întorcând capul sau?
Refren
De câte ori omul în sus va privi,
Pâna cerul sa-l vada de-ajuns?
Cât de multe urechi necesare îi sînt
Ca s-auda al gurilor plâns?
Câti mai au au de murit ca s-aflam în sfârsit,
Ca oameni prea multi au murit?
Refren
The answer, my friends, is blowing in the wind,
The answer is blowing in the wind.
The answer, my friends, is blowing in the wind,
The answer is blowing in the wind.
Refren

5. CANARUL (Florin Bordeianu/Nicolae Covaci - Victor Suvagau)
Canarul galben ca un galbenus
Cu pene moi si ochii dusi,
Cânta de dupa sârmele de-argint
Si viersu-i se pierdea în vânt.
Deodata ochii tristi din cap tresar
Si da din aripi, dar în zadar,
Lovind cu pieptul sîrmele de argint
Cade în jos cu pieptul frînt.
Sarman canar, ti s-a parut
Ca zarile ti s-au deschis,
Dar n-a fost, doar, decât un vis
Ranit tu ai cazut.
Canarul galben ca un galbenus
Cu pene moi si ochii dusi,
Plîngea de dupa sîrmele de-argint
Si viersu-i se pierdea în vânt.
Si viersu-i se pierdea în vânt.

6. PUTEREA OBISNUINTEI (Ion Dogar Marinescu)
Într-o zi, la o stâna, a venit un lup si a mâncat o oaie.
Ciobanul si-a luat pusca, a plecat în padure si spre seara s-a întors cu lupul mort.
A doua zi, alt lup a venit si a mâncat o oaie.
Ciobanul si-a luat pusca, a plecat în padure si spre seara s-a întors cu lupul mort.
A treia zi, alt lup a venit si a mâncat o oaie.
Ciobanul si-a luat pusca, a plecat în padure si spre seara s-a întors cu lupul mort.
A patra zi, alt lup a venit si a mâncat o oaie.
Ciobanul si-a luat pusca, a plecat în padure si spre seara s-a întors cu lupul mort.
A cincea zi, alt lup a venit si a mâncat o oaie.
Ciobanul si-a luat pusca, a plecat în padure si spre seara s-a întors cu lupul mort.
A sasea zi, o oaie a mâncat o oaie.
Ciobanul si-a luat pusca, a plecat în padure si spre seara s-a întors cu lupul mort.

7. MIELUL (Mircea Vintila - Adrian Paunescu)
Un'te duci tu, mielule?
La pasune domnule.
Ce sa faci tu, mielule?
La pasc iarba, domnule.
Cin'te mâna, mielule?
Ciobanasul, domnule.
Ce asculti tu, mielule?
Fluierasul, domnule.
Ce se-aude, mielule?
Ce-auzi tu, mielule?
Coasa-n iarba, domnule.
Plângi de frica, mielule?
Nu plâng, nu plâng, domnule.
Eu n-am lacrimi, domnule.
Am cornite, domnule.
Nu plângi, nu plângi, mielule?
Nu plâng, nu plâng, domnule.
Plâng ciobanii, domnule.
Latra câinii, domnule.
Cin'te taie, mielule?
Macelarul, domnule.
Cin'te mânca, mielule?
Dumneavoastra, domnule.
Cine moare, mielule?
Si noi mieii, domnule.
Si voi domnii, domnule.
Noi cu totii, domnule.
Ce ramâne, mielule?
Acest cântec, domnule.

8. SÎNT TÂNAR, DOAMNA (Mircea Dinescu)
Sînt tînar, Doamna, vinul ma stie pe de rost
si ochiul sclav îmi cara fecioarele prin sânge,
cum as putea întoarce copilul care-am fost
când carne-mi înfloreste si doar uitarea plânge.
Sînt tînar, Doamna, lucruri am asezat destul
ca sa pricep caderea din somn spre echilibru,
dar bulgari de lumina dac-as mînca, satul
nu m-as încape înca în pielea mea de tigru.
Sînt tînar, Doamna, tînar cu spatele frumos
si vreau drept hrana lapte din sfârcuri de cometa,
sa-mi creasca ceru-n suflet si stelele-n os
si sa dezmint zapada pierdut în pirueta.
Sînt tînar, Doamna, înca aripile ma tin
chiar de ating pamântul pe-aproape cu genunchii,
aceasta putrezire ma-mbata ca un vin
caci simt curgând printr-însa bunicile si unchii.
Sînt tînar, Doamna, de-aceea nu te cred,
oricât mi-ai spune, timpul nu-si ascute gheara
desi arcasii cetii spre mine îsi reped
sagetile vestirii. Sînt tînar! Buna seara!

9. ADIO, DECI PE CURÂND (Mircea Vintila - Florian Pittis)
Iubito, poti fugi cât vrei,
În gând vei auzi pasii mei.
Poti spune vorbe multe în vânt,
Eu n-am sa ascult,
Oh! N-am sa le-ascult!
Iubito, poti în lume umbla
De mine nu mai poti scapa.
Voi trece zilnic prin gândul tau
Prin ochii tai.
Prin ochii tai.
Refren:
Dar spune-mi cine te-a mai purtat prin nori?
Si spune-mi cine te-a mai visat în culori?
Si stii tu cine de toate a uitat,
De când cu tine, prin ploaie a umblat?
Nu uiti tu zilele de mister
Nici clipa când stele pier
Nu uiti ziua aceea de mai
Când îmi spuneai: mai stai, mai stai!
Nu uiti tu zilele de mister
Nici clipa când stele pier
Când timpul pentru noi disparea
Si inima ta batea, batea!
Refren
Te vad acuma grabita sa pleci
Cum cauti doar cuvinte mai reci
Le spui, dar în spatele lor
Mai simt cum te dor.
Mai simt cum te dor.
Te vad cum mai încerci sa zîmbesti
Dar ochii tai fug de povesti
Si nu te uiti la mine plecând
Deci, Pe curînd! Da, Pe curînd!
Refren

10. NU-I NIMIC, ASTA E! (Bob Dylan - Trad.Florian Pittis)
Hei! Si la ce bun sa-ntrebi de ce, iubito,
daca n-ai aflat deja?
Hei! Si la ce bun sa-ntrebi de ce, iubito?
Acum tot n-ar mai conta.
Când cocosii tai vor cânta în zori
Pe geam te uita, eu sînt calator.
Tu esti de vina ca ma pierd din nou în nori.
Dar nu-i nimic, asta e!
Hei! Si la ce bun s-aprinzi acum lumina,
cea de care n-am aflat?
Hei! Si la ce bun s-aprinzi acum lumina?
Drumul meu e-ntunecat.
Dar doream cumplit sa fi gasit ceva de spus
O vorba buna ce-napoi m-ar fi adus.
Timp de vorbe multe pentru noi n-a fost de-ajuns.
Dar nu-i nimic, asta e!
Hei! Si la ce bun sa ma ma strigi pe nume,
cum nu te-am mai auzit?
Hei! Si la ce bun sa ma ma strigi pe nume?
Nu te-aud, am asurzit.
Dar ma tot framînt si ma gândesc pe calea mea
Iubeam o femeie, "biet copil" îmi spunea
Ei inima i-am dat, dar ea sufletu-mi dorea.
Dar nu-i nimic, asta e!
Si deci, deci adio!
Unde plec? Hm, pai nu prea stiu,
Dar pe curând nu-i bun iubito, nu!
Un adio e mai viu.
Nu, nu-i timp acum de vreun vag repros,
Puteai tu multe, dar ce folos?
Tu mi-ai cheltuit anii mei cei mai frumosi.
Dar nu-i nimic, asta e!
Dar nu-i nimic, asta e!

11. ÎNTELEGERE (Mircea Baniciu - Mihail Lermontov; Trad.Mihai Beniuc)
Las' lumea sa dispretuiasca ascunsa taina dintre noi,
Prejudecata omeneasca arunce-n cale-ti cu noroi.
În fata idolilor lumii nu-ngenunchi, nu-nchin, nu cersesc.
La fel cu tine gândul nu mi-i nici sa iubesc, nici sa urasc.
La fel cu tine gândul nu mi-i nici sa urasc, nici sa iubesc.
M-afund fara sa caut rostul în chefuri, nici voios, nici trist.
Vorbesc cu prostul, cu neprostul, doar pentru sufletu-mi exist.
În larma lumii ne-ntâlnim, o zi ca orice alta zi,
Fara de bucurii, iubire, fara tristeti ne-om desparti.
Si pretuim în viata toata doar oamenii, atâta tot,
Nu ne-om minti noi niciodata, nici altii a ne minti nu pot.

12. HANUL LUI MANUC (Mircea Vintila - Adrian Paunescu)
Fata frumoasa, fata straina,
Diseara am sa te duc
Pentru convorbiri pentru cina
La Hanul lui Manuc.
Refren:
Nu sînt trasuri,
Nu poti sa pleci,
Secolul e douazeci.
Nu sînt trasuri,
N-ai cum sa pleci,
Secolul e douazeci.
Diseara sa fi pregatita,
Diseara am sa te duc
Pentru o cafea turceasca si-o clatita,
La Hanul lui Manuc.
Refren
Nu vin haiducii,
Sînt ospatarii
Dulce iubito, eu sînt
Gândul (?) meu afla-l tu si tîlharii,
La Hanul lui Manuc.
Refren
Haide frumoaso, haide straino,
Dragostea mea fara leac
Vino cu mine, surâzi si vino,
La Hanul lui Nalbea.
Sînt si trasuri,
Poti si sa pleci,
Mai e un mileniu pâna sa fie secolul XX
Sînt si trasuri,
Poti si sa pleci,
Mai e un mileniu pâna sa fie secolul XX
Mai e un mileniu pâna sa fie secolul XX

13. TOTI SUNTEM PUTIN LUATI (Bob Dylan - Trad.Florian Pittis)
Te iau când crezi ca esti si tu mai bun,
Te iau c-asa ar trebui, îti spun,
Te iau când vrei s-ajungi si tu acas',
Te iau când numai tu ti-ai mai ramas!
Refren:
Dar hai sa ne avem ca frati,
Toti sîntem putin luati!
Te iau când iesi si tu putin pe strazi,
Te iau când locu-ncerci sa ti-l pastrezi,
Te iau când pe pamânt calci în sfârsit,
Te iau când spre iesire mergi grabit!
Refren
Te iau chiar de la ceai când te trezesti,
Te iau când tânar si capabil esti,
Te iau când banii, banii nu stii ce's,
Te iau si-apoi îti zic zâmbind: Succes!
Refren
Te iau si-apoi îti spun ca s-a sfârsit,
Te iau si-apoi apar din nou uimit,
Te iau când cu masina mergi hai-hui,
Te iau când pe ghitara mâna pui!
Refren
Te iau când numai tu ti-ai mai ramas,
Te iau si-atunci când mergi si tu acas',
Te iau si-apoi îti spun ca esti barbat,
Te iau când în mormânt te-ai asezat!
Refren

14. LORDUL JOHN (Mircea Vintila - George Cosbuc)
Se zvonise prin ziare
Ca-n Irlanda-i
Un barbat grozav de tare.
Lordul John prinzând de veste
Cine e si unde este
Vrea sa stie daca e adevarat
Ca multi lorzi de vita veche
Din îndepartatul nord
Lordul John e-ntr-o ureche
Fluiera pe drum si cânta
Si e cel dintâi la trînta
Si e cel mai tare lord
A gasit în urma satul
Pe taran el l-a gasit
Ocupat cu maturatul
Si asa, ochindu-l bine,
Lordul drept spre dânsul vine,
Far-a-i zice, far-a-i zice bun gasit.
Si-apoi gata de bataie
El se-ndreapta spre taran
- Spui ca esti grozav de tare
De ti-a mers cuvânt prin lume
Eu din Londra vin anume
Trânta deci cu tine vreau.
Dar taranul se cruceste,
Simte palmele ca-i ard
Lenes târnul si-l propteste
Scuipa-n palme si se-ntinde
Si pe lord de brâu îl prinde
Si-l azvârle, si-l azvârle peste gard.
- O sa stau acum cu tine
Sa ma lupt.
Mai vrei ceva?
Auzi tu cu ce gând vine!
Lordul John privind cu jale
Si tinându-se de sale
Spune sa-i azvârle calul
Sa poata pleca.

15. ANDRII-POPA (Mircea Baniciu - folclor)
Cine trece-n Valea-Seaca,
Cu hangerul fara teaca,
Si cu pieptul dezvelit?
Andrii-Popa cel vestit!
Andrii-Popa cel vestit!
Sapte ani cu voinicie,
Si-a batut joc de domnie,
Si tot prada ne-ncetat,
Andrii-Popa, hot barbat!
Andrii-Popa, hot barbat!
E haiduc, si e vestit,
Andrii-Popa cel voinic!
Refren:
E haiduc, si e vestit,
Andrii-Popa cel voinic!
Zi si noapte tot calare,
Trage bir din drumul mare,
Si din tara peste tot!
Fug neferii cât ce pot,
Fug neferii cât ce pot,
Caci el are-o pusca plina,
Cu trei glonti la radacina,
S-are-un murg de patru ani,
Care musca din dusmani!
Care musca din dusmani!
Refren
S-are frati de cruce sapte,
Si-au supt sângele cu lapte,
Si nu-i pasa de nimic,
Andrii-Popa cel voinic!
Andrii-Popa cel voinic!
Refren

16. STRADA POPA NAN (Mircea Vintila - Dorin-Liviu Zaharia)
În Popa Nan sta un barbos
Batrân si fotograf
Pustii de pe strada spun ca este un zeu
Stie chiar de esti om bun sau rau
Dupa chipul, dupa chipul tau.
Sub o streasina-i statuia unei fete gri
Sprijind un cos cu struguri de ciment
Jos în casa stau trei fete vii
Cu comportamentul indecent
Refren:
Popa Nan e o strada înspre Hala Traian
De la Foisor pâna-n Piata Vitan.
La un colt e-o florareasa ce va vinde flori
Mereu plânge din nimic si-are par cret
Când râde rar numai la sarbatori
Toate florile nu mai au pret.
Refren
În Popa Nan e-o frizerie fara musterii
Pensionarii stau în pragu-i la taifas
Iar frizerul gras si chel da glas
Unor melodii de cheflii.
Refren
Zilnic trece un postas cu ochii de cafea
Toate fetele citesc si scriu vederi
Numai fata lui ce sta în cartier
Nu e nicaieri, nicaieri.
Refren

17. ÎNTOARCEREA LA ORIENT (Mircea Baniciu - Dan Verona)
Se întoarce iar acasa
Fat-Frumos, din pribegie,
La batrânii sai parinti
Si cu gând sa-si ia mireasa,
Ca un fir de papadie
Numai bun de rupt în dinti
Dar obloanele-s lasate
Pe ulita de mirese
Si-asta înca nu-i destul
Umbla zvonul ca-s plecate
Sa devina-mparatese
Undeva prin Istambul
Prin dughene si tramvaie
Cu comfort sporit de cusca
Tatal-Zvon e împarat
Si se-arata ades pe ploaie
Zvonerite goale pusca
Prin Orient dupa vânat.
Refren:
Râdeti voi, râdeti voi, vechi amici din Bizant
Râdeti voi, dar priviti - diligenta zace-n sant
Chiar si calul abia mai respira de-un sfant
Iar sub noi - ce belea! - bicicleta n-are lant
Alte zvonuri, vând comploturi
???? tevi de pusca
Slugi marunte si mai mari
Punele cu doua boturi
Ca sa latre-n timp ce musca
Biata lume de salvari
Sub escorta din savana
Cic-ar fi sosit aseara
Într-un tren accelerat
Chipul zeului Balada
Ce va fi expus în gara si apoi sanctificat
Refren
Poate nu-i exact decorul
Poate-mparatia-i trista
Însa plina de umor
Hai sa tragem - ZDRANG! - zavorul
Realitatea nu exista
Noapte buna tuturor
Doamnelor si domnilor

18. MUGUR DE FLUIER (Nicolae Covaci - Victor Cârcu)
Îmi simt sufletul mugur de fluier
Ce-a doinit cântec cu suier
Pentru zilele ce-au fost trecute
Pentru noptile negre si slute.
Am pornit cu roua-n picioare
Ca sa cânt un cântec de soare
Pentru zilele ce au sa vie
Pentru noptile cu iasomie.
Freamatul apelor si fosnetul codrilor
În el se întâlesc si sufletu-mi încalzesc.
Hei, hei, verde e iarba, soarele-i sus pe cer
Hei, hei, dusa e iarna, cu dintii ei de fier.

19. PHOENIX (Nicolae Covaci - Serban Foarta/Andrei Ujica)
Fie sa renasca numai cel ce har
Are de-a renaste, curatit prin jar,
Din cenusa-i proprie si din propriu-i scrum,
Astazi ca si mâine, pururi si acum!

20. CÂNTECUL BUFONULUI (Dan-Andrei Aldea - W.Shakespeare; Trad.Mihnea Gheorghiu)
Când eram flacau la mama,
Hei, ce ploaie si ce vânt,
Dam si eu prin fete iama,
Fiindca ploua pe pamânt!
Iar când mi-a mijit mustata,
Hei, ce ploaie si ce vânt,
Tot în râs am luat viata,
Fiindca ploua pe pamânt!
Dar de când m-a ars napasta,
Hei, ce ploaie si ce vânt,
Si mi-am luat si eu nevasta,
Ploua într-un pe pamânt!
Si de-atunci, batu-o-ar gaia,
Fie ploaie, fie vânt,
Beau si eu cât toata ploaia,
Care cade pe pamânt!
Piesa-i gata, trag oblonul,
Hei, ce ploaie e afara,
Daca v-au placut bufonii,
Mai poftiti si-n alta seara! 

CIRIPUTURI

2. PESTE RABDARI (Mircea Vintila/Gheorghe Azap)
Atunci când ai promis ca vii,
Mi-am pus camasa de nylon,
Aceea cu pasvanterii,
Si-n suflet înca un zorzon.
Refren:
Ma lustruisem, ma lustruisem,
ma lustruisem pe bombeu
Paseam atent, paseam atent,
paseam atent sa nu sfarm;
Miscându-ma, miscându-ma,
miscându-ma destul de greu;
Înfipt în blugi, înfipt în blugi,
înfipt în blugii bleu jandarm.
Peste rabdari te-am asteptat,
Încins de-un patos urias,
Sa-ti darui moftul preferat
Si-o trotineta cu atas.
Refren
Dar n-ai sosit nici mai apoi -
Încât, de-a binelea posac,
Mi-am procurat tigari de foi
Si le-am topit cu basamac.
Refren
Vezi tu, acum la mine în piept
Se zbat suspinele fierbinti,
Si n-am habar ce mai astept
În lumea în care tu ma minti.
Refren

3. ÎN TREN (Mircea Baniciu/George Topârceanu)
E larma si trenul sta gata sa plece,
Vagonul se umple de oameni straini.
Mi-e inima strânsa, e sapte si zece,
Ma-ntorc la fereastra si stau ca pe spini.
Da-i, baiete, drumul, ca n-avem rabdare,
E gata, un suier, un repede zvon
Si simt ca se misca cu noi, salutare,
Trec umbre grabite pe lânga vagon.
E clipa când glasul durerilor tace,
Duc mâna la frunte si ochii mi-i strâng
Si-n suflet, deodata, un gol mi se face,
Da-i, baiete drumul, ca-mi vine sa plâng!
Acum, pe de laturi, încep sa ramâna
Semnale, macazuri, vagoane si fum.
Trec umbre de oameni cu steaguri în mâna
Si trenul, navalnic, se-asterne la drum.
Adio, adio, romantica urbe,
Adio, zadarnic si dulce trecut!
Din goana, când trenul se-ndoaie la curbe,
Scot capul afara si lung te salut!
Orasul ramâne sclipind în lumina,
Biserici si case, deodata, apun.
În fata le cade o verde cortina
Si trenul alearga, alearga nebun.
Se schimba decorul, privelisti sure,
Un ses peste care trec umbre de nori,
Un drum singuratic, un colt de padure,
Cu vârfuri uscate si cuiburi de ciori.
În arie larga se-nvârte pamântul
Si fuge-n rotire întregul teren
Pe netede câmpuri ne ducem ca vântul,
Cantoanele albe se uita la cer.

4. PLOAIA CARE VA VENI (muzica: Dorin Liviu Zaharia; adaptare dupa o piesa a grupului ECHIPA '84/Dorin Liviu Zaharia)
Sînt un frate tânar, care crede în dreptate,
Am ochii negri, dar am mâinile curate.
Iubesc pletele si ploaia si camasile-nflorate,
Nu raspund când mi se-arunca vorbe-n spate.
Un fapt fara importanta ma poate face sa sper,
Ma-nclin si pun în balanta ce-i sfânt cu ce-i efemer.
Peste tot atârna greu teama de sinceritate...
Dar de câte ori, prieteni, n-am surâs cu întristare,
Când sperantele pareau înselatoare.
Când necinstea si prostia si-ascundeau prin gropi norocul,
Stiti de câte ori, prieteni, le-am prins jocul.
Ne-am saturat de palavre, de carti si filme de soc,
Cu vampe, regi si cadavre, cu stele de iarmaroc...
Ploaia care va veni le va potopi pe toate.
Mi-e lehamite de marsuri, de tromboane, de plocoane,
De blazoane, de canoane si fasoane.
Fiindca banul si puterea sunt pericole morale,
Circul vietii ne-a impus salturi mortale.
Deasupra florilor noastre, ciuperca cheama a pustiu,
Din cer cad pasari albastre, si totusi nu-i prea târziu.
Ploaia care va veni le va potopi pe toate.
Sa-ncercam sa facem noi un oras fara pacate.
Ploaia care va veni le va potopi pe toate.

5. UN ZVON (Mircea Baniciu/Dan Verona)
Iubita mea, când tocmai ne iubeam
Cu voia celor de la Primarie,
Am auzit ca veacul n-are geam
Si unde sunt geamgii nu se stie.
Abia de s-a zvonit prin telegraf
O adiere ca o întâmplare
Si iata cum, duminica în praf,
Îsi frânge coastele pe strada mare.
Vazând ca ne iubim cu-adevarat,
Sub cuibul vechi un pui de rândunica,
E, poate, cineva care-a aflat,
Motiv sa tremuram si noi de frica.
Prin geamuri sparte mai cazura ploi,
Si-n alte veacuri, mult mai efemere,
Dar daca sufla crivatul în noi,
Adio, lumânare de-nviere.
Refren:
Poate zvonu-i fara rost,
Geamuri sparte au mai fost,
Dar de nu, e bine-a stii
Ce ne facem de geamgii?
Sa nu te smulga vântul într-o zi
Din viata mea cu toate ale tale,
De-acum, iubito, stiu, va trebui
Sa te pazesc cu garzi imperiale.
Din veacu-acesta sa iesim cumva
Prin geamuri sparte, -asa cum fac copiii
Si poate-n celalalt, de ziua ta,
De nicaieri se vor ivi geamgii.
Refren
Hei!...

6. CÂND SE LASA SEARA (Mircea Vintila/Florian Pittis)
Uit'o clipa de-ai tai
Si coboara scara,
Doar tu cu mine-as vrea sa fim,
Când se lasa seara.
Lasa marea, lasa luna,
nu privi bratara,
Uita-te doar în ochii mei
Sa vezi primavara.
Vom patrunde iar în lumea viselor, mi-nu-na-ta,
Te voi apara de orice nor trecator,
Iar visul va fi sonor si tehnicolor.
Refren:
Doar tu cu mine as vrea sa fim,
Doar tu cu mine as vrea sa fim,
Doar tu cu mine as vrea sa fim.
Nu e nimeni lânga noi,
Nu vorbi în soapta,
Aici e scara catre cer,
Urca înc-o treapta,
Tot ce ne-am promis de mult
Va ajunge fapta
Tu esti vedeta visului,
Oscar-ul te-asteapta.
Vor cânta în cor privighetorile, o mi-nu-ne,
Flori vor fi mereu în calea ta
Nu uita, pe toate le poti avea
De vei spune da.
Refren
Tot esti tu asa cum esti,
Zece la purtare,
Te rog în viata sa îmi fii
Semn de exclamare.
Voi compune pentru tine cântece mi-nu-na-te,
Flori vor fi mereu în calea ta,
Nu uita, pe toate le poti avea
De vei spune da.
Refren

7. ALO! EA-I A MEA! (Bob Dylan/Trad.Florian Pittis)
Are tot ce si-a dorit
Ea-i artista, n-are trecut
Îti ia-ntunericul din noapte
Si zi neagra ti-a facut.
Tot ce vrea îi furi ferice,
Gata orice cazna sa înduri,
Dar de la ea doar o privire,
Atâta doar mai poti sa-i furi
Ea nu cedeaza,
Nu-i loc s-o vezi cazând.
Ea de cap îsi face,
Nu-s legi s-o vezi respectând.
Din inel îi ies scântei
'Nainte de a vorbi.
În hipnoza e maestra,
Tu medium îi vei fi.
Dac-o vezi e sarbatoare,
Salut-o când e ziua ei.
Cu tam-tam dai drumu-n strada
Si atârna-i clopotei.

8. TRISTETI PROVINCIALE (Mircea Baniciu/George Topârceanu)
La, ri, la...
Tristeti de dupa amiezi ploioase
Si de nostalgice obsesii,
Când stai cu storurile trase
Si-astepti sa vie ora mesii.
Si-astepti sa vie ora mesii.
Tristeti de strazi pustii si mute,
De ziduri vechi si cu fatade,
De edificii cunoscute
În care nu stii cine sade.
În care nu stii cine sade.
De domicilii spatioase,
Cu flori la geam si cu salon,
Din care pe la ceasul sase
Auzi urlând un gramofon.
Auzi urlând un gramofon.
La, ri, la...
Tristeti de goarna funerara,
Melancolii de catelus,
Uitat de cineva pe-afara
Sa schiaune pe lânga usi.
Tristeti romantice de fata
Cu nasul lung si demodat
Si de odaie mobilata
În care-a stat un magistrat.
La, ri, la...
Tristeti pustii, molipsitoare,
De ce ma urmariti mereu
Si fie ploaie ori ninsoare
Va tineti scai de capul meu?...
Va tineti scai de capul meu?...
La, ri, la...

9. POEZIE (Mihai Codreanu)
Batrânii spun ca apa trece
Si spun ca pietrele ramân
Dar lucrul altfel se petrece
Pe vechiul nostru glob batrân.
Ca piatra, orisicât de tare,
Se macina, si trece stând,
Iar peste trista-i macinare,
Doar apele ramân curgând!

10. HANUL ULCIORULUI NESECAT (Mircea Baniciu/Mircea Baniciu)
Vin din zarea-ndepartata,
Vin ca norii fara pata,
Bucurosi de cale lunga,
Abia asteptând s-ajunga.
Cu pieptare înflorate,
Si cu straie colorate,
Peste zi si peste noapte
Au trecut, fructele-s coapte.
Încotro se tot grabesc ei,
Aprigi, însetatii zmei?
Colb prin barbi si praf prin plete,
Hohote vin pe-ndelete.
Refren 1:
Hei! Ei se duc la hanul,
Hanul ulciorului nesecat,
Hei! Ca s-a-mplinit anul,
De când pe-acasa n-au mai dat.
Mese-astern, ulcioarele curg,
Aspre cânturi pâna-namurg.
Piepturi rosii ce mustesc de vin,
Râsete, glume, nici un suspin.
Soarele din nou rasare,
Peste han si peste-ogoare
Si-n lumina diminetii,
Îsi iau zborul iar, baietii.
Înc-un an de pribegie
În goana timpului, pustie,
Bând cu gândul însetat
Din ulciorul nesecat.
De-unde vin, pe unde-au fost ei,
Aprigi, însetatii zmei?
Colb prin barbi si praf prin plete,
Hohote vin sa ne-mbete.
Refren 2:
Hei! Ei vin de la hanul,
Hanul ulciorului nesecat,
Hei! Ca s-a-mplinit anul,
De când pe acasa n-au mai dat.
Mese-astern, ulcioarele curg,
Aspre cânturi, vin din belsug.
Piepturi rosii ce mustesc de vin,
Râsete, glume, nici un suspin.

11. LAPTARIA LUI ENACHE (Mircea Vintila/Mircea Vintila)
Îti amintesti se înserase,
Umblam pe strazi întortocheate,
Mergeam firesc pâna la urma
La Laptaria lui Enache.
Iubito, hai, prin poarta noptii,
Sa trecem si-o sa-mi dai dreptate,
Sa stam macar un ceas sau doua,
La Laptaria lui Enache.
Refren:
Habar nu am, Habar nu ai,
Ca timpul trece, se prea poate,
Pâna la ziua sa ramânem,
Deci iarasi suntem pusi pe fapte.
Îti mai spuneam din când în când,
C-o sa ma pierd cu tine-n noapte,
Dar tot ne-oprim sa bem o bere,
La Laptaria lui Enache.
Erai usor înfiorata,
E-adevarat, trecuse anu'.
O, Doamne, cât de mult doreai,
Sa cânte Johny Raducanu.
Refren
La umbra ochilor tai mari,
Sa stau s-ascult e-o sarbatoare,
Am reusit s-avem un loc
Si asta este de mirare.
Si findca te doresc prea mult,
Si casa mea nu-i prea departe,
Te iau de mâna si te duc,
Din Laptaria lui Enache.

12. ESARFA ÎN DAR (Mircea Baniciu/Victor Cârcu)
Cu ape de rosu în ochi,
Valuri largi de alb,
Mov si verde zboara cald
Pe chipul tau drag,
Esarfa în dar.
Tin mine si acum
Ne-am oprit din drum
Ce bine-amintesc, ce clar,
Ti-am înfasurat
Esarfa în dar.
Culorile alergau
În vânt se certau
Fata toata-ti lumina
cu albul de var,
Esarfa în dar.
Aveam optsprezece ani,
Eram Beatles fani
Si umblam în tenisi albi.
Primavara-n par
Si miros de mar.
A mai trecut de-atunci ceva,
Albul de var nu-i chiar la fel
Tu gândesti altceva,
Si mai e si el.
Eu, aici, tu, acolo,
Niciodata noi.
Te mai vad, când si când,
El în stânga ta
Si nu pot sa-ti spun ce gândesc
Când la gâtu-i vad
Esarfa în dar.
Cu ape de rosu în ochi,
Valuri largi de alb
Mov si verde zboara cald
Pe chipul tau drag,
Esarfa în dar.

13. MIRUNA (Mircea Vintila/Mircea Vintila)
Draga Miruna, îti spun printre soapte
Îmi place camasa ta de noapte,
Dar mai ales, vreau sa-ti dau de stire
Sa mi-o lasi ca amintire.
Nespus de frumos dormeai o noapte blânda,
Zâmbeai prin somn, iar eu statam la pânda,
Sa nu te trezesc sa tulbur visele tale,
Dar vreau sa-ti iau si costumul de baie,
Sa te-admir cu si fara costumul de baie.
În Gradina Botanica, într-o duminica, ea se plimba.
Ne-am fotografiat, cu un vechi aparat, automat.
Un celebru si bun coleg de facultate
Spunea c-aveai blugii rupti la spate,
Veneai spre casa când afara ploua
Cu troleibuzul optzecisinoua,
Blonda si trista cum ne-ai placut noua.
Cu palaria de paie cu panglica mov,
Ieseai din cladirea de pe strada Snagov,
Usor te-ndreptai spre Calea Mosilor
Sa-ti iei bluza pepit de la Bucur Obor.
Venind din practica, poseta galbena ea îsi lua.
În magazine-a intrat fusta si-a cumparat maxi-nflora.
Draga Miruna, ce rost are sa-ti cumperi toate lucrurile acestea?
Cheltuiesti o suma prea mare de bani...
De fapt, stii foarte bine ce-ti spuneam în seara aceea printre soapte:
Îmi place camasa ta de noapte,
Dar, mai ales, vreau sa-ti dau de stire
Sa mi-o lasi ca amintire.
Acum ma privesti dintr-o poza cu zimti,
Atunci aveai nervi, dar si buze fierbinti,
Si te-auzeam cum strigai, printre soapte:
"Unde-i camasa mea de noapte?"
La mine-i camasa ta de noapte,
Plâng pe camasa ta de noapte,
 

14. DACA AI GHICI (Mircea Baniciu/Mira Hristofor)
Refren:
Daca ai ghici tot ce-ti pot dori,
Eu ti-as prinde-n par cununa de sori
Stropita cu flori.
Încearca sa zâmbesti far' sa te-amagesti
Si sa îti doresti un lucru usor
Fiindca-i trecator.
Daca iei un strop de ploaie
În palma ai sa vezi
Ca nu-i atât de greu sa speri.
Fur-o raza de lumina,
Încearca-n ea sa crezi
Si ridica-ti fruntea spre cer.
Refren
Ia un strop de fericire dintr-un colt de cer
Ochii oglindeste-i în el,
Ia un fluture din soare,
Puneti-l în par, lânga o cununa de mar.
Refren

15. ULTIMA SCRISOARE (Mihai Beniuc)
Sfârsitul a venit fara de veste.
Esti fericita?
Vad ca porti inel.
Am înteles, voi trage dunga peste
Nadejdea inutila. Fa la fel.
Nu, nici un cuvânt, nu-mi spune ca-i o forma.
Cunosc însemnatatea ei deplin.
Stiu, voi aveti în viata alta norma.
Eu însa-n fata normei nu ma-nchin.
Nu te mai cânt în versuri niciodata.
Mai mult în drumul tau nu am sa ies.
Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata
Si n-am sa spun ca nu m-ai înteles.
A fost, desigur, numai o greseala.
Putea sa fie mult - nimic n-a fost.
În vesnicia mea de plictiseala
Tot nu-mi închipui ca puneai vreun rost.
Si totusi, totusi, câteva atingeri
Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli.
Vedeam vazduhul fluturând de îngeri,
Lumina-n noaptea mea de îndoieli.
Când degete de Midas am pus, magic,
Pe frageda fiinta-a ta de lut,
Suna în mine murmurul pelagic
Al sfintelor creatii de-nceput.
Vedeam cum peste vremuri se înalta
Statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalta
Si-ngenunchiate rânduri, submisiv,
La soclul tau dumnezeiesc asteapta
Sa le întinzi cu zâmbet linistit
Spre sarutare adorata dreapta
'Nainte de-a se sterge-n infinit.
O, de-am fi stat alaturi doar o ora,
Ai fi ramas în auriul vis
Ca o eterna roza aurora
De neînteles, de nedescris.
Ireversibil s-a-ncheiat povestea
Si nici nu stiu de ai sa mai citesti
Din întâmplare rândurile-acestea
În care-as vrea sa fii ce nu mai esti.
N-am sa strivesc eu visul sub picioare,
N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag.
As fi putut sa spun: "Esti ca oricare",
Dar nu vreau în noroaie sa ma bag.
De-ar fi mocirla-n jurul tau cât haul,
Tu vei ramâne nufarul de nea
Ce-l oglindeste beat de pofte taul
Ce-l tine candid, amintirea mea.
Vei fi acolo pururi neîntinata,
Te voi iubi mereu, fara cuvânt,
Si lumea n-o sa stie niciodata
De ce nu pot mai mult femei sa cânt.
Acolo, sub lumina de mister,
Scaldata-n apa visurilor, lina,
Vei sta, iubita, ca-ntr-un colt de cer
O stea de seara blânda si senina.
Iar când viata va fi rea cu tine,
Când or sa te împroaste cu noroi
Tu fugi în lumea visului la mine,
Vom fi acolo singuri, amândoi.
Cu lacrimi voi spala eu orice pata,
Cu versuri nemaiscrise te mângâi.
În dulcea lor cadenta leganata
Te vei simti ca-n visul tau dintâi.
Iar de va fi, cum simt mereu de-o vreme,
Sa plec de-aicea, de la voi, curând,
Când glasul tau vreodata-o sa ma cheme,
Voi reveni la tine din mormânt.
Iar de va fi sa nu se poata trece
Pe veci pecetluitele hotare,
M-as zbate-ngrozitor în tarna rece,
Plângând în noaptea mare, tot mai mare.

16. UN CUVÂNT (Mircea Vintila/Florian Pittis)
Un cuvânt de al tau îmi e de ajuns,
Sa m-opresc din drum,
râzând, în loc de raspuns
Si lumea întreaga ar fi a mea,
Si greierii toti m-ar asculta,
Si ceata cea deasa s-ar risipi,
Senin curcubeu ar rasari,
Refren:
Dar nu-l aud,
Nu-l aud,
Si iar, tacut, pornesc la drum,
Drumul meu mai nu-stiu-cum,
Si nu îl aud,
Nu îl aud,
Si doar tacerea e a mea,
Ma voi stinge ca o stea,
În noaptea cea grea.
Un cuvânt al tau ar fi un balsam
Pentru rana fara leac ce-n suflet o am.
Frumosul meu vis n-ar mai fi vis,
Ti-as da sa citesti tot ce ti-am scris,
Promit de fumat c-am sa ma las
Si clipa de-acum ar tine-un ceas.
Refren
Cântecul ce-l cânt e numai un dar,
Pentru tine l-am compus, desi în zadar,
Caci tu nu mai vrei sa simti ce simti.
Sa fim, ca atunci, doi fericiti,
Urechi de-ai avea l-ai auzit,
Si ochi de-ai avea te-ai îmblânzi,
Dar nu îl auzi,
Nu îl auzi,
Si iar, tacut, pornesc la drum,
Drumul meu mai nu-stiu-cum,
Si nu îl auzi, nu îl auzi,
Si doar tacerea e a mea,
Ma voi stinge ca o stea,
În noaptea cea grea...

17. OAMENI BUNI (Bob Dylan/Trad.Florian Pittis)
Se naste un mâine dintr-un ieri blestemat
Vine el, vine ca un accelerat.
Nu, nu ma plâng prin câte-am trecut,
Se putea si mai rau, dar cine-a stiut?
Refren:
Oameni buni, oricât dati în dar,
O inima de piatra nu mai bate iar.
Oameni buni, de n-oi mai fi viu,
Aflu eu taina ce doar mortii-o stiu.
Sincer, cinstit, dar si treaz si destept,
Când la usa îti bat, nu pomana astept.
Sunt un suflet hai-hui, cautând adapost,
Si de nu-ti e pe plac, îmi gasesc eu un rost,
Ploaie v-aduc, oricând veti dori,
Si soarele-l scot din norii cei gri.
În trupuri torn vlaga si adio dureri,
Iar visele tale nu mai sunt doar pareri.
Refren
Am dat ce-am primit, pân' n-am mai avut ce,
Am luat ce mi-ati dat si n-am spus de ce.
Stii, te iubesc si etcetera,
Dar deschisa ti-e usa de spui: "Voi pleca".
O spun cu frumosul, pot sa si strig.
Îti vine si plata, dupa orice câstig.
Cum orice placere se termina prost,
Plateste cât face, sa plângi n-are rost.
Refren
Astazi sau mâine, foarte curând,
Ma duc într-o vale, un cântec sa-ti cânt.
O sa-l cânt, o sa-l strig, asculta-l si tu.
Ecou-mi va spune de-am dreptate sau nu.
Refren

18. OPRESTE-MA LA TINE (Mircea Vintila/Gheorghe Azap)
Opreste-ma la tine, când o sa-mi vina criza
De a pleca departe fara aparat de bord
Ascunde-mi pijamaua, cravata sau valiza
Cu lacrimile tale adu-ma de acord.
Refren
Aprinde încaltamintea, ce drumului o cere
Cu gânduri înnodate si pumnul pe toiag
Si din tulpina alba a boiului de miere
Fa-mi piedici iscusite sa mor la tine-n prag.
Ia-mi penele din aripi, când numai lânga tine
Regenerez sorbindu-ti mirozna din pafta
Sopteste-mi indulgente, hriso-elefantine
Si leaga-ma de scaun cu anemia ta.
Refren
Ajuta-ma o clipa când zarile ma striga
Saruta-ma domestic sau crâncen ca un drog
Mai fierbe-mi niste lapte, mai fa-mi o mamaliga,
Opreste-ma la tine, opreste-ma te rog.
Refren

19. MICA TIGANIADA (Nicolae Covaci/Serban Foarta, Andrei Ujica)
Trec tigani pe drum,
Drumu-i plin de fum,
Fumu-i plin de scrum,
Foc ardea.
Vai tigani, tigani,
Gipsy si hitani,
Fara cer si ani,
Trec pe drum.
Tiganie rai,
Rai care erai,
Caravenserai,
Acadea.
Raiul meu beteag,
De pe alt meleag,
Cât îmi esti de drag
Nu stiu cum.
Trec tigani prin colb,
Colbul este orb,
Orbul e un corb,
Giacardea.
Cade seara-n câmp,
Soarele-i scalâmb,
Cortul este strâmt,
Foc ardea.
Fac tigani foc,
Focu-i la mijloc,
Fete cu ghioc
Si cu carti de joc,
Hai noroc, noroc,
Vino la soroc,
Vino sa-ti ghicesc,
Cartile vorbesc,
Si nu ne mintesc,
Giacardea.
Fata de caro,
Sub cer indigo,
Sa-ti spun încotro
Foc ardea.
Ca multi ani s-au scurs,
De când el s-a dus,
Cu un pui de urs
Pe un drum.
Cu belciug si lant,
Fara nici un sfant,
Spre un târg bizant
Foc ardea.
Zaiafet acum,
Lautari duium,
Numai tu nicicum,
Giacardea.
Noaptea de-ar veni,
Pe pamântul gri,
De ne-ar adormi,
Orisicum.
O, dar azi, dar azi
Ceru-i de atlaz,
Soarele-n extaz.
Ei se duc la pas,
Spre un alt popas,
Satra de pripas,
Pâna nu-i mai vezi,
Pâna nu-i mai crezi
Si din ochi îi pierzi
Printre ceturi verzi,
Ceturi de livezi,
Vezi ca nu-i mai vezi.
Giacardea, cardea,
Gialino mura,
Gia mura, mura,
Ce misto...

20. LECTIA DE GIMNASTICA (Nicolae Alexandru-Vest)
Unu, doi, trei,
Reglati-va pulsul.
Din inima dati
Ca v-apuca plânsul.
Patru, cinci, sase,
Daca se mai poate,
Exersati temeinic
Si datul din coate.
Inspirati pe nas,
expirati pe gura,
Vremea de afara
este foarte dura.
Unu, doi, trei,
Stati, va rog, în cruce,
Sângele la cap
Sa nu vi se urce.
Aplecati si capul,
asa, într-o doara,
Multe-n felul asta
n-or sa va mai doara.
Scaparati din palme,
Faceti si flotari,
Hai cu toti deodata,
Dragi ascultatori!
Pentru-nviorare
Faceti câtiva pasi,
Râdeti la comanda:
"Înainte, mars!"

21. VARA LA TARA (Mircea Baniciu/George Topârceanu)
La, la, la ...
Locuinta mea de vara
E la tara...
Acolo era sa mor
De urât si de-ntristare
Beat de soare
Si pârlit îngrozitor!
Acolo, când n-are treaba,
Orice baba
Este medic comunal.
Viata ce aci palpita
E lipsita
De confort octidental.
Nu exista berarie,
Nici regie...
Doar un hot de cârciumar
Care are marfa proasta
Si-o nevasta
Ce se tine c-un jendar'.
La, la, la...
Când te duci pe drumul mare
La plimbare
Este praf de nu te vezi:
Trec, miscând domol din coada,
Spre livada
Ale satului cirezi,
Si te poarta sub escorta
O cohorta
De tântari subtiri la glas,
Înzestrati la cap c-o scula
Minuscula,
Cu pretentie de nas...
La, la, la...
Când se ia câte-o masura,
Lumea-njura
Pe agentul sanitar
Si-l întreaba, fara noima:
Ce-ai cu noi, ma?
Pentru ce sa dam cu var?...
Ale satului mari fete, fara ghete,
Ies la garduri pe-nserat...
(Am vazut aci-ntr-o noapte
Niste fapte care m-au scandalizat!)
Dar în zori încep cocosii, pacatosii,
Ca sa faca iar scandal, -
Sa te saturi de viata si dulceata
Traiului patriarhal!
D-aia zic eu, vezi, prin urmare,
Vorba mare:
Ca de-acuma, sa ma tai,
Nu-mi mai trebuie alta cura
În natura
Sa ma duceti cu alai!
La, la, la...
Mearga pictorii la tara
Ca sa piara
De caldura si de praf!
Mie dati-mi strazi pavate,
Maturate,
Dati-mi cinematograf!
Dati-mi, dati-mi strada-ngusta,
Unde gusta
Omul viata mai din plin,
Cu trasuri, femei cochete
Si cu fete
Încaltate cel putin!

22. SFARSITUL NU-I AICI (Bob Dylan/Trad.Florian Pittis)
Când necazuri te doboara
Si prieteni n-ai sa-i strigi,
Tine minte, sfârsitul nu-i aici.
Si ce slaveai în taina
E-asa cum nu-ti explici,
Tine minte, sfârsitul nu-i aici.
Refren:
Nu-i aici (Nu, nu)
Nu-i aici (Nu, nu)
Tine minte, sfârsitul nu-i aici. (Nu, nu)
Când oprit la o rascruce,
Drumul nu stii sa-l prezici,
Tine minte, sfârsitul nu-i aici.
Când nu mai ai nici vise
Si nu stii cum sa te ridici,
Tine minte, sfârsitul nu-i aici.
Refren
Când se-aduna norii negri,
Ploaia cade ca un brici,
Tine minte, sfârsitul nu-i aici.
Mângâiere n-ai, nu vezi acum
Mâini întinse de amici,
Tine minte, sfârsitul nu-i aici.
Refren
Pomul vietii creste mândru
Unde spiritul e viu,
Lumineaza ea, salvarea,
Cerul gol si cenusiu.
Când orasele-s în flacari,
Musuroaie de furnici,
Tine minte, sfârsitul nu-i aici.
Si când cauti în zadar un om
Printre-atâtea mii de venetici,
Tine minte, sfârsitul nu-i aici.
Refren

23. ALTE CLIPE TRAITE, ALT EPILOG (Mircea Vintila/Florian Pittis)
Iar un colt din viata mea
A-ndraznit sa va înfrunte,
Sa va stearga, de-ar putea,
Noua cuta de pe frunte.
Am cântat mai rau, mai bine,
Ce-am în suflet si în gând.
Vreau sa stiu ce e cu mine,
Ce rost am pe-acest pamânt.
Printre stele cum se face
Ca într-una ma învârt,
De ce berea îmi mai place,
Cine sunt si de ce cânt.
Sunt o umbra calatoare
Ca si Puck, ca Ariel;
De-am adus vreo suparare,
Suparati-va nitel.
Dar de-am reusit o clipa
Sa va fac sa mai visati,
Dati-mi toti câte-o aripa
Si sa fim pe lume frati.
Dac-ati fost atenti putin,
Daca v-a facut placere,
Eu, sa spun atât, mai tin:
Pe curând! La revedere!

 

Imnul Bucegilor
Colind
Cabana Schiorilor
Zapada si doage de lemn
Fata din Caraiman
Imnul ghizilor
Ramas bun cabanei
Omagiu unui alpinist
Floare de colt
Copilul muntilor
Marsul Dianei

IMNUL BUCEGILOR
1. Daca ai un dor ce te framânta
Nu cata ca-i drum obositor
Hai cu mine, prietene, la munte
Pe cararile Bucegilor.
Pe carari umblate doar de ciute
Sub aripa Caraimanului
Vei afla povesti nenumarate
Spuse chiar de glasul muntelui.
Refren:
Când Bucegii dau zvon de piatra si izvoare
Unde-ai fi raspunde la a lor chemare.
Caraimanul, Costila-ascunsa sub un nor
Si Morarul te vor primi la pieptul lor.
2. Pe platou, la mare înaltime,
Babele la sfat s-au adunat
Numai Baba Mare sta de-o parte
Si-si pune întrebari neîncetat :
Oare Sfinxul care tace-ntruna
Si priveste-n zari nepasator
Se iubeste-n taina cu Batrâna
Sau le face curte Doamnelor ?
3. Jos în Pestera întunecoasa
Sta batrânul schit uitat de ani.
Aici doina-ti pare mai duioasa
Îngânata de batrâni ciobani.
Staretul batrân, cu barba-i alba,
Adâncit în rugaciunea lui,
Spune-ncet, cu vocea lui domoala,
Pravila straveche-a muntelui.
4. Pe Morar, în nopti cu luna plina,
Sau pe brânele Bucsoiului
Vin din zari scaldate în lumina
Zânele din Valea Cerbului.
Au pe cap cununi de campanula
Si-n plete flori de colt de-argint,
Capre negre-n vârf de creasta sura
Strajuiesc în noapte locul sfânt.
5. De la vârful Omu hat în zare
Dunarea albastra poti s-o vezi,
Piatra Craiului si Piatra Mare
Si Ceahlaul cu-ale lui zapezi.
Dar hoinarind în munti pe o carare
Daca-n cale-o cruce-ai întâlnit
Nu uita sa pui macar o floare
Pentru cel ce muntele-a iubit.

COLIND
1. Colindând acest pamânt de dor
Va aducem o urare
Voua oameni dragi ai muntilor
La multi ani si soare !
Refren:
Voi ce colindati din zari în zari
La multi ani si soare !
Sa aveti cararile cu flori
Si doar sarbatoare !
2. Sa aveti în viata ce doriti,
Zile lungi si fericite,
Toate visele sa le-mpliniti
Doruri împlinite !
3. Plina sa va fie inima
De o dragoste curata !
Cu belsug sa fie tarina,
Si noroc în casa !
4. Când chemarea iarasi va suna
Peste crestele carunte,
Vom veni din toata inima,
Vom veni la munte !

CABANA SCHIORILOR
1. Printre munti si printre creste, sub aripa norilor,
În poiana minunata se gaseste o cabana,
Cabana Schiorilor.
Toata ziua ei schiaza; pentru unii e un chin;
Pentru cei ce stiu mai bine s-alunece pe zapada
E-o placere si-un sublim.
Refren:
Frumoasa-i viata daca stii sa o traiesti,
Frumoasa-i fata daca stii sa o iubesti.
Noi n-avem bani, n-avem bani, n-avem bani,
Suntem simpli hoinari;
În schimb avem, noi avem, toti avem
Peste 20 de ani.
Zero lei si zero bani, zero lei si zero bani
Au format si gasca noastra de hoinari !
Zero lei si zero bani, zero lei si zero bani
Au format si gasca noastra de hoinari !
2. Unii locuiesc la munte, altii vin de la oras
Sa schieze-n muntii Rodnei, Retezat sau Postavarul,
În Bucegi sau Fagaras.
Lumea cânta si schiaza, schiul zboara sub picior,
Flori pe pârtie brodeaza; pe unii îi întristeaza,
Pentru altii e usor.

ZAPADA SI DOAGE DE LEMN
1. Când simt ca se-apropie iarna
Ma bucur si chiui cât pot
Ca stiu ca se-asterne zapada
Pe munti, peste vai, peste tot.
Atunci bucuria ma-ncinge
Ca stiu ca degeaba nu ninge.
2. De-un deget zapada se-asterne
Pe schiuri cu ceara îmi dau,
Îmi dau pe bocanci cu slanina
Si rucsacu-n spate mi-l iau.
Îmi pun palaria pe frunte,
Noroc si la drum catre munte.
3. Grozava-i placerea vitezei
Din sus cristiane sa faci
Sa intri prosteste prin santuri
Si schiuri surcele sa faci.
Atunci de viteza te saturi
Si-n loc sa schiezi vei da sfaturi.
4. În mai când trasneste si ploua
Un petec de nea eu mai cat'
De nu îl gasesc nici pe-acela
Atunci eu schiez pe asfalt.
Te râde si dracul, mai frate,
Sa cari doua scânduri în spate.
5. Batrân voi schia viata-ntreaga
Nu-mi pasa cum stiu sa schiez;
Un iodler pe munti de zapada
Si viata-n caban-o visez.
De-o fi sa ma-mpiedic si-n barba
Eu tot mai schiez înc-o iarna !
Refren:
Zapada si doage de lemn, iuhei,
Sunt doua grozave idei !

FATA DIN CARAIMAN
1. Într-o zi cu cer senin
Frumos ca niciodata
Urcau în Caraiman pe Schill
Câtiva baieti si-o fata.
2. Având în spate un rucsac,
Salteaua si cu cortul
Si-o palarie verde-n cap,
Lasau în urma totul.
3. Si cum urcau, asa pieptis
Ajunsera-n padure;
Le iese-n calea lor un urs
Ce culegea la mure.
4. Le zise ursul :'Mai baieti',
Crezând ca schimbu-i gata,
'Va dau ursoaica mea, în schimb
Voi dati-mi mie fata. '
5. Raspund baietii: 'Hai sictir,
Ursoaica ta-i natânga;
Noi ducem fata-n Caraiman
Si-acolo ea ne cânta. '
6. Si dupa drumul lung si greu
Ajunsera-n poiana.
Acolo fata le facu
O ciorba si-o tocana.
7. Si strânsi în jurul focului
De nimeni nu le pasa
Caci ei de dragul muntelui,
Lasara totu-acasa.
Refren:
Frumoasa-i viata sus în munti,
Când mergi pe o carare.
Putini în lume sunt ca noi,
Putini în lumea mare.

IMNUL GHIZILOR
1. Într-un pat la o cabana
Mi s-a spus c-am fost nascut
Si de-atunci, nu de pomana,
Eu si muntele ne-am vrut.
Refren:
Fiindca muntele îmi place,
Este rupt din viata mea,
Si-am simtit ca-n mine zace
Omul care-i trebuia.
2. Înca din copilarie
Hoinaream ca un zurliu;
Si-uite-asa în studentie
Am ajuns si ghid sa fiu.
3. Când comisia ne cheama,
Ca si-o closca puii ei
Noi uitam de toti, de mama,
Si pornim pe munti si vai.
4. Pe poteci de frunze pline,
Cu zapada si noroi,
Nopti cu ger sau cu furtuna,
Noi suntem modesti eroi.
5. Noaptea când se-arata luna
Stam în cerc si povestim,
Si-mpletim cu drag cununa
Tineretii ce-o traim.

RAMAS BUN CABANEI
1. Ceata s-a lasat pe munte,
Brazii s-au posomorât;
Timpul a trecut prea iute,
Tura noastra s-a sfârsit.
Refren 1:
Un bun ramas cabanei, pe înserat,
Îi vom sopti si-apoi noi am plecat.
Ramân în urma regrete si-un mic suspin
Si-o amintire cu cer senin.
2. Amurgeste vânat seara,
Norii par mai sinilii,
Stâncile-si schimba culoarea
Si devin mai cenusii.
Refren 2:
Stânca abrupta de suflet mi te-ai lipit,
Chiar de departe m-ai face fericit.
Voi reveni curând si-asprimea ta
O voi simti iar calda în palma mea.
3. Astazi e ultima seara
Când mai suntem la un loc.
Cerul este plin de stele;
Noi stam tristi pe lânga foc.
Refren 1

OMAGIU UNUI ALPINIST
1. Ninge peste munte cu melancolie,
Ninge peste moartea unui alpinist.
Ninge peste creste, ninge si sfâsie
Inima ce bate azi în pieptu-mi trist.
Refren:
Ninge sfânt si pagân,
Numai ochii ne ramân
Despartirea s-o mai vada.
Caci în munti noi ne-am strâns
Si-am ajuns de-atâta nins
Niste oameni de zapada.
2. Stânca grea si dura viata i-a rapit-o
Drumurile vaii casa i-au facut.
Giulgiu-i de zapada-pe care a iubit-o
Vântul îl jeleste ca la început.
3. Voi, aceia care azi dormiti în munte,
Voi, pe care stânca dura i-a învins,
O pustietate sta sa va asculte
Iar ninsoarea blânda vi se pare plâns.
4. Pulberea uitarii ninge pe morminte
Cei legati în coarda nu va vom uita
Catre culmea vietii mergem înainte
Pâna-n clipa-n care stânca ne-o trada.

FLOARE DE COLT
1. Vis de-argint si de petale
Cuibul tau e sus pe creste
Raza ta coboara-n vale
Mai frumos ca-ntr-o poveste.
Refren:
Tu, floare de colt
Minune sub bolti
Frageda stea,
Iubita mea.
2. Floare ninsa-n vârf de stânca
Mai presus de nori si stele
Cine oare sa te-ajunga,
Numai dorurile mele.
3. Floare de lumina vie,
Zâmbet cald de dimineata,
Te astept de-o vesnicie
Te-ntâlnesc o data-n viata.

COPILUL MUNTILOR
1. Eu sunt copilul muntilor
Si prin fisuri ma plimb,
Iodlerul eu îl îndragesc
Si muntilor îl cânt.
2. Spre vârful muntilor
C-o fata-n coarda urc,
Privesc la ea cu înteles
Si corzile le-ncurc.
3. De-o fi sa cad în jos
Si de-oi muri pe loc,
Voi sa ma duceti iarasi sus
Si sa-mi cântati cu foc.
4. Iar tu fetito, draga mea,
Nu plânge la mormânt;
Deasupra pune-o stânca grea,
C-altfel ma scol si cânt.
5. Iar voi prieteni, dragii mei,
Prin munti când v-avântati,
De mine sa va amintiti
Si-un iodler sa-mi cântati.

MARSUL DIANEI
1. Si-am plecat sa recladim Diana,
Un refugiu vechi si parasit;
Si-am lasat spritul si damigeana
Si din Plaiul Foii am pornit.
Refren:
Mama, unde esti,
Bate-ma de vrei,
Dar vino sa ma iei!
2. Si-ntr-o zi cu ploaie si cu ceata,
Cu rucsaci în spate si vopsea,
În alertul nostru pas de rata,
Am atacat-o pe Diana.
3. Scândura lunga, scândura lata,
Le caram pâna ne facem mici
Si echipa noastra cocosata
Parc-ar fi o ceata de pitici.
4. Totu-i bine pâna la-nserare,
Când cu lacrimi calde ne rugam:
'O ceresc parinte, îndurare,
Fa mai cald, sa nu mai înghetam!'
5. Am ajuns acolo, toti o forta
Si-ntr-o scurta clipa de ragaz
Am aprins a tineretii torta
De îndata ce-am ajuns în Crai!