Batranii spun ca apa trece 
Si spun ca pietrele raman, 
Dar lucrul altfel se petrece 
Pe vechiul nostru glob batran.

Ca piatra, orisicat de tare, 
Se macina si trece stand, 
Iar peste trista-i macinare 
Doar apele raman curgand. 

Pe marginea marii, suspina in tacere 
O gasca 
Cu coada si coama de cal 
Si-o musca ce-ar vrea sa se duca la bal 
Dar n-are picere. 
Alaturi, suspina o rata batrana, 
Ce poarta in mana 
Manuse de lana. 
Ar vrea sa arunce, sa rumege stele, 
Dar n-are masele. 
Pe Ocean, pluteste-n tacere, 
O sticla cu bere. 
Iae Africa ! Africa se arata la mal 
Calare pe cal. 
Pamantul tresare, se zguduie, se ridica-n picioare, 
Dar cade si moare. 
El moare, si-l plange duioase 
Trei broaste testoase, 
Si-l plange si pestii cu hohot, 
In ceruri s-aude un sunet de clopot. 
Iar vulcanii s-avanta si-arunca in nori 
Masline cu flori. 
El e dus la groapa, e dus cu cantare, 
La cap ii aprinde-o baba lumanare, 
Si-n urma lui vine, cu multa sfiala, 
O carte postala. 

Adam canta intaiu-i cant. Si-i fapt notoriu: 
un altul mai dotat ca el nici nu era.

Eva-ar fi fost un excelent auditoriu, 
dar sarpele, intaiul critic, fluiera.

Gata trag cortina spectacolul meu s-a sfarsit 
nu sant clown pentru cat ati platit e destul 
v-am aratat pestisorul japonez din acvariu 
meditand la soarta avioanelor de tip supersonic 
am facut intre versuri si cateva salturi mortale 
dar nu le-ati vazut am adus cateodata pe scena 
capra, fonograful, broasca blajina si inima mea 
va rog indreptati-va acum spre casele voastre 
in lume e-o veselie mare si ploua si ploua mereu 
casa mea e numai un turn de hartie subtire plecati in 
stagiunea viitoare va arat si cateva mostre 
de coarne de diavol tuturora salut.

Trecand un pasa odata prin satul lui Nastratin, 
Locuitorii indata toti ca la un hogea vin, 
Il roaga s-il poftesc sa mearga la pasa ca diputat 
Socotindu-l decat dansii mai procopsit s-nvatat; 
Si pasii sa-nfatiseze ca din partea tutulor 
Supunerea si respectul, ca la un stapanitor; 
Mergand el sa implineaca cererea ce l-au rugat, 
Pasa la chipul si forma Hogii daca s-au uitat, 
- "Dar n-au mai gasit alti oameni, pasa catre el a zis, 
Si pe un magar ca tine inainte-mi a trimis ?" 
- "Pe oameni, Hogea raspunse, la alti oameni ii trimit, 
Dar eu ca sa viu la tine toti cu cale au gasit."

Sant cel mai frumos din orasul acesta, 
Pe strazile pline cand ies n-am pereche, 
Atat de gratios port inelu-n ureche 
Si-atat de-nflorite cravata si vesta. 
Sant cel mai frumos din orasul acesta. 

Nascut din incestul luminii cu-amurgul, 
Privirile mele dezmiarda genunea, 
De mine vorbeste-n oras toata lumea, 
De mine se teme in taina tot burgul. 
Sant Printul penumbrelor, eu sant amurgul... 

Nu-i chip sa ma scap de priviri patimase, 
Prin parul meu vanat, subtiri trec ca ata, 
Si toti ma intreaba: sant moartea, sant viata ? 
De ce-am ciorapi verzi, pentru ce fes de pase ? 
Si nu-i chip sa scap nici pe strazi marginase... 

Panglici, cordelute, nimicuri m-acopar, 
Cand calc, parca trec pe pamant de pe-un soclu. 
Un ochi (pe cel roz) il ascund sub monoclu 
Si-ntregul picior cand pasesc il descopar, 
Dar iute-l acopar, ca iar sa-l descopar... 

Cellalt ochi (cel galben) il las sa s-amuze 
Privind cum se tin toti ca scaiul de mine. 
Ha ! Ha ! Dac-ati sti cat va sade de bine 
Sarind, topaind dupa negrele-mi buze. 
Cellalt ochi s-amuza si-l las sa s-amuze 

C-un tainic creion imi sporesc frumusetea, 
Fac baie in cidru de trei ori pe noapte 
Si-n loc de scuipat am ceva ca un lapte, 
Pantofi cu bareta-mi ajuta zveltetea 
Si-un drog scos din sange de scroafa, nobletea. 

Toti dintii din gura pudrati mi-s cu aur, 
Mijlocul mi-e supt in coreset sub camase, 
Fumez numai pipe de opiu uriase, 
Pe bratul meu drept tatuat-am un taur 
Si fruntea mi-e-ncinsa cu frunze de laur. 

Prin lungile, tainice, unghii vopsite, 
Umbrela cu cap de pisica ranjeste 
Si nu stiu de ce, cand plimbarea-mi prieste, 
Cand sant multumit c-am starnit noi ispite, 
Din mine ies limbi si naparci otravite. 

Din mine cresc crengi ca pe pomi, matasoase, 
Si insasi natura atotstiutoare 
Ea insasi nu stie ce sant: om sau floare ? 
Sau numai un turn ratacit printre case, 
Un turn de pe care cad pietre pretioase ? 

Sant cel mai frumos din orasul acesta, 
Pe strazile pline cand ies n-am pereche, 
Atat de gratios port inelu-n ureche 
Si-atat de-nflorite cravata si vesta. 
Sant cel mai frumos din orasul acesta.