MIHAI CODREANU

Poezie

Batranii spun ca apa trece 
Si spun ca pietrele raman, 
Dar lucrul altfel se petrece 
Pe vechiul nostru glob batran.

Ca piatra, orisicat de tare, 
Se macina si trece stand, 
Iar peste trista-i macinare 
Doar apele raman curgand. 


DALOCRIN

Moartea pamantului

Pe marginea marii, suspina in tacere 
O gasca 
Cu coada si coama de cal 
Si-o musca ce-ar vrea sa se duca la bal 
Dar n-are picere. 
Alaturi, suspina o rata batrana, 
Ce poarta in mana 
Manuse de lana. 
Ar vrea sa arunce, sa rumege stele, 
Dar n-are masele. 
Pe Ocean, pluteste-n tacere, 
O sticla cu bere. 
Iae Africa ! Africa se arata la mal 
Calare pe cal. 
Pamantul tresare, se zguduie, se ridica-n picioare, 
Dar cade si moare. 
El moare, si-l plange duioase 
Trei broaste testoase, 
Si-l plange si pestii cu hohot, 
In ceruri s-aude un sunet de clopot. 
Iar vulcanii s-avanta si-arunca in nori 
Masline cu flori. 
El e dus la groapa, e dus cu cantare, 
La cap ii aprinde-o baba lumanare, 
Si-n urma lui vine, cu multa sfiala, 
O carte postala. 


MARCEL BRESLASU

Descumpanire...
 
Asa -
e soarta
boului
(vitel
adult):
Sa stea
la poarta
NOULUI
(nitel
mai mult !)

MARCEL BRESLASU

Inca din paradis

Adam canta intaiu-i cant. Si-i fapt notoriu: 
un altul mai dotat ca el nici nu era.

Eva-ar fi fost un excelent auditoriu, 
dar sarpele, intaiul critic, fluiera.


PETRE STOICA

In stagiunea viitoare

Gata trag cortina spectacolul meu s-a sfarsit 
nu sant clown pentru cat ati platit e destul 
v-am aratat pestisorul japonez din acvariu 
meditand la soarta avioanelor de tip supersonic 
am facut intre versuri si cateva salturi mortale 
dar nu le-ati vazut am adus cateodata pe scena 
capra, fonograful, broasca blajina si inima mea 
va rog indreptati-va acum spre casele voastre 
in lume e-o veselie mare si ploua si ploua mereu 
casa mea e numai un turn de hartie subtire plecati in 
stagiunea viitoare va arat si cateva mostre 
de coarne de diavol tuturora salut.


NICHITA STANESCU

Matematica poetica

Unu si cu unu nu fac doi,
Unu si cu unu fac trei
sau patru, sau cinci...
Unu tare si cu unu moale
fac unu tare si cu unu moale
sau o camila
Saptesprezece fara unu
fac douazeci si unu,
cinci si cu patru
fac un cal.
Opt fara trei
fac cat vrei,
o mie noua sute
a fost,
doua mii
va sa vie.

Unu poate fi la trecut.

Unu poate fi la viitor.

Dorm si visez in limba iraniana
ea are un timp intermediar
intre prezent si viitorul intai
ea are un timp intermediar
intre prezent si imperfect
si ea mai are un verb fara nici un timp.

Exista o gramatica a numerelor
1 poate fi subiect
dar poate fi si predicat.
1 poate sa fie pana la soare
dar poate fi si pana la lamaie
1, 2, 3,
o capra un taur, un turn
capre (cate ?)
tauri (unul).

Scuip pe 1
dau cu piciorul in 1

- Ai innebunit, imi spune Pitagora.

- N-am innebunit, ii strig.
Pamantul e plat ca o omleta.

Omul e cel mai vechi animal
si singur in vidul casnic.

El are doua maini
si doua picioare. Aceasta numaratoare
e un vis, un slogan,
2 tare nu e totuna cu doi moale,
2 lung nu e totuna cu 2 scurt
si aceasta pentru ca de fapt
e tot una
deci 2 este egal cu una
(una este nevasta lui 1)
1 la vocativ
nu este acelasi cu 1
la imperativ !

Matematica s-o fi scriind cu cifre
dar poezia nu se scrie cu cubinte.
Cucurigu !


ANTON PANN

Nu vedea-n chip pocitura,
Ci vezi ce-i vorbeste gura.

Trecand un pasa odata prin satul lui Nastratin, 
Locuitorii indata toti ca la un hogea vin, 
Il roaga s-il poftesc sa mearga la pasa ca diputat 
Socotindu-l decat dansii mai procopsit s-nvatat; 
Si pasii sa-nfatiseze ca din partea tutulor 
Supunerea si respectul, ca la un stapanitor; 
Mergand el sa implineaca cererea ce l-au rugat, 
Pasa la chipul si forma Hogii daca s-au uitat, 
- "Dar n-au mai gasit alti oameni, pasa catre el a zis, 
Si pe un magar ca tine inainte-mi a trimis ?" 
- "Pe oameni, Hogea raspunse, la alti oameni ii trimit, 
Dar eu ca sa viu la tine toti cu cale au gasit."


LORENA PAVALAN (Posta redactiei - "Luceafarul" - 27 XI 1982

Renuntare vesela

Si te-astept cu trei garoafe
si te-astept cu trei idei
si in par am trei agrafe
si in ochi am trei scantei

o garoafa pentru soare
o garoafa pentru ritm
o garoafa care moare
si-o garoafa din senin

si te-astept cu trei agrafe
si te-astept cu trei idei
si te-astept cu o garoafa
si in ochi am trei scantei

o scanteie pentru soare
o agrafa pentru ritm
o idee care moare
si-o scanteie din senin

si te-astept cu o agrafa
si te-astept cu o idee
si te-astept fara garoafa
si in ochi am o scanteie...


RADU STANCA

Corydon

Sant cel mai frumos din orasul acesta, 
Pe strazile pline cand ies n-am pereche, 
Atat de gratios port inelu-n ureche 
Si-atat de-nflorite cravata si vesta. 
Sant cel mai frumos din orasul acesta. 

Nascut din incestul luminii cu-amurgul, 
Privirile mele dezmiarda genunea, 
De mine vorbeste-n oras toata lumea, 
De mine se teme in taina tot burgul. 
Sant Printul penumbrelor, eu sant amurgul... 

Nu-i chip sa ma scap de priviri patimase, 
Prin parul meu vanat, subtiri trec ca ata, 
Si toti ma intreaba: sant moartea, sant viata ? 
De ce-am ciorapi verzi, pentru ce fes de pase ? 
Si nu-i chip sa scap nici pe strazi marginase... 

Panglici, cordelute, nimicuri m-acopar, 
Cand calc, parca trec pe pamant de pe-un soclu. 
Un ochi (pe cel roz) il ascund sub monoclu 
Si-ntregul picior cand pasesc il descopar, 
Dar iute-l acopar, ca iar sa-l descopar... 

Cellalt ochi (cel galben) il las sa s-amuze 
Privind cum se tin toti ca scaiul de mine. 
Ha ! Ha ! Dac-ati sti cat va sade de bine 
Sarind, topaind dupa negrele-mi buze. 
Cellalt ochi s-amuza si-l las sa s-amuze 

C-un tainic creion imi sporesc frumusetea, 
Fac baie in cidru de trei ori pe noapte 
Si-n loc de scuipat am ceva ca un lapte, 
Pantofi cu bareta-mi ajuta zveltetea 
Si-un drog scos din sange de scroafa, nobletea. 

Toti dintii din gura pudrati mi-s cu aur, 
Mijlocul mi-e supt in coreset sub camase, 
Fumez numai pipe de opiu uriase, 
Pe bratul meu drept tatuat-am un taur 
Si fruntea mi-e-ncinsa cu frunze de laur. 

Prin lungile, tainice, unghii vopsite, 
Umbrela cu cap de pisica ranjeste 
Si nu stiu de ce, cand plimbarea-mi prieste, 
Cand sant multumit c-am starnit noi ispite, 
Din mine ies limbi si naparci otravite. 

Din mine cresc crengi ca pe pomi, matasoase, 
Si insasi natura atotstiutoare 
Ea insasi nu stie ce sant: om sau floare ? 
Sau numai un turn ratacit printre case, 
Un turn de pe care cad pietre pretioase ? 

Sant cel mai frumos din orasul acesta, 
Pe strazile pline cand ies n-am pereche, 
Atat de gratios port inelu-n ureche 
Si-atat de-nflorite cravata si vesta. 
Sant cel mai frumos din orasul acesta.


AL. PHILIPPIDE

Cautatorul
Ai socotit ca soarele mai arde
Abia vreo cincisprezece miliarde
De ani... Numai atat ? De azi pe maine ?
Si-atunci, cu vesnicia cum ramane ?
Nu asta te opreste sa cugeti mai departe:
Doar stii ca timpul n-are moarte.
Un calcul scurt, de doua sau trei linii
Si-ai intrecut viteza banala a luminii.
Ca-n mii si mii de repezi rasfrangeri de oglinzi
Ti-e mintea strabatuta de cautari rebele.
Ai spune ca si mana in sus cand o
intinzi ti se lungeste bratul pan-la stele.
Ai dat cu tifla ticaloasei sorti,
De-amenintarea ei nu-ti pasa,
Si-n timp ce spargi absurde porti
Nici o sfiala nu te mai apasa.
Si cand din lungi peregrinari
Te-ntorci pe cai de raze si de unde
In lumea dinauntru, a inimii profunde,
Tot mai gasesti acolo intrebari.

Arhimede si soldatul

Bufonu

Hosted by www.Geocities.ws

1