Este...era o simfonie a sentimentelor... Fara cuvinte,doar atingerea era de ajuns. Ai fost cea care mi-a deschis inima si in acelasitimp,si cea care a ferecat-o!! Acum...este un cuvant fara sens pentru ca nu mai pot sa exist fara ce-a fost..., Insa nu pot sa traiesc fara sa uit. Ma apasa greutatea minutelor transformate in ani. Nu pot sa traiesc fara sa uit jocul luminii in ochii tai, Buzele calde care ma mangaiau daca ma loveam. Acum am pierdut sirul lacrimilor. Sunt intr-un labirint care cred ca este viata mea! Si stiu,stiu ca nu vei veni sa ma salvezi. Acum as vrea sa stiu ca esti fericita si daca nu mai insemn nimic,... Ma multumesc sa stiu c-a fost ...candva... Nu pot sa nu ma intreb daca a fost vina mea, Fiindca stiu ca am un mod ciudat de a iubi si de a arata asta. Stiu ca poate e prea tarziu,dar te iubesc. Ce greu apasa aceste simple cuvinte,oare ar fi schimbat ceva daca ti le-as fi spus?! Cred ca nu mai conteaza si acum inca mi-ar fi greu sa explic tot ce insemni pentru mine!! Lacrimile se intorc din focul care le-a nascut.Imi este dor de cuvintele tale cel mai mult.De ce taci??? Urasc tot ceea ce se leaga de tine.pana si pe mine.... Si plang,si sper si TE IUBESC!!!