Nimeni dintre cei care l-au cunoscut pe profesorul Haynal Imre, seful clinicii medicale din Cluj in anii Diktatului, n-a uitat nobila sa intelegere si bunavointa, interesul stimulant, dorinta si vointa de participare la rezolvarea unor incâlcite probleme, si nici energia cu care raspundea solicitarilor celor multi care ii cereau ajutorul in fuga lor disperata din fata injustitiei si a nenorocirilor. Si câti nu I se adresau dintre cei amenintati sa fie izgoniti din viata lor obisnuita! – mai ales “pacienti” români si evrei! Si câti dintre acestia au beneficiat de sprijinul sau, fiindca in viata profesorului moralitatea se definea prin vointa sa ferma de a ajuta!

Cu aceste imagini in suflet si constiinta m-am adresat in februarie 2000 Consiliului local al Municipiului Cluj-Napoca cu propunerea de a atribui unei strazi numele reputatului savant si medic, fost profesor la Universitatea (maghiara) din Cluj (1940-1946), apoi la Universitatea din Budapesta (1946-1956), inlaturat brutal de cârmuirea comunista din toate functiile sale publice, in legatura cu atitudinea sa umanista fata de cunoscutele evenimente istorice din Ungaria anului 1956.

In motivarea propunerii mele am incercat sa rezum argumentele ce indreptateau ca numele Dr. Haynal Imre sa fie inscris si inaltat in ierarhia simbolica a municipiului Cluj-Napoca, datorita faptelor sale de adânca solidaritate umana in imprejurarile unor tragice crize nationale, politice si morale din anii 1940-1944, adeseori fatale mai cu seama pentru românii si evreii din Transilvania de Nord (Ungaria).

Se poate afirma, fara vreo retinere ca Dr. Haynal Imre, la acea raspântie involburata a istoriei, a fost exponentul curajos, ferm si consecvent al unui curent umanist, coincident si cu o mare speranta locala, aceea anume de a infaptui statornica si fraterna convietuire vesnica dintre români si maghiari pe pamântul Transilvaniei – si nu numai acolo.

In imprejurarile contagioasei extinderi a sovinismului, a agresiunilor oficial stimulate impotriva nemaghiarilor in general, a românilor si evreilor in special, Dr. Haynal Imre in actiunile sale – de o pilduitoare fermitate – a ajuns pâna in pragul jertfei de sine (cum s-a intâmplat si in 1956!) prin manifestari impresionante, asumându-si riscul de a-si periclita propria-i siguranta personala.

In acel orizont infierbântat de dusmanie si xenofobie in care am trait aici, in locurile noastre de obârsie, am cunoscut in mod nemijlocit – ca experienta traita – efectele unor dezlantuiri antiromânesti si antievreiesti, in ceea ce avea ura, dispretul si crima mai cumplit. Eram confruntati cu neleguiri si campanii distrugatoare.

Numai cunoscând adevarul despre realitatile de odinioara vom fi in masura sa contribuim la formarea capacitatii de distingere a ceea ce a fost, cum a fost si cum s-ar fi cuvenit sa fie. Numai astfel procesul reflexiv al vietii de azi ne va face sa intelegem câte ceva din urzelile trecutului si din sarcinile viitorului.

Fata de imaginea schitata, desprinsa din cronica catastrofelor acelor ani, o seama de personalitati ale lumii ungare s-au detasat de fenomenele si practicile evocate si s-au delimitat categoric si ostentativ nu numai de ansamblul agresiunilor oficializate, dar si de orice fel de deprindere ori conjuratie sovina. Tinuta lor era demonstrativa, consecventa si franca.

Dintre cei care si-au pus cu responsabila constiinta problema ca oamenii redusi la substanta lor sunt in fond aceiasi, indiferent de nationalitatea, de originea ori de rasa lor, apropiati – poate chiar identici – prin tot ceea ce a asezat natura, indubitabil, in structura intima a fiintei fiecaruia – in lumea noastra, a celor din Transilvania de Nord, profesorul Dr. Haynal Imre a devenit un simbol.

Este oare nevoie sa arat ca mai erau si alte personalitati ale societatii ungare care au simtit groaza in inima si constiinta lor la gândul celor ce se petreceau in jurul lor. Dintre acestia ne aflam intr-o apropiata relatie cu F. Takáts Zoltán, Barászky-Jób László, Miskolczy Dezso, profesori la Universitatea din Cluj, cu pictorul Bernáth Aurél, cu scriitorul Zilahy Lajos, ambii din Budapesta s.a.

Datorita unor asemenea oameni ne-am simtit repusi in conventii europene.

Astazi nu ne este ingaduit sa uitam de amintita dorinta comuna din acei ani, a unor unguri si români, de a ne cunoaste, de a ne intelege si ajuta, de a ne defini interesele si sperantele si de a clarifica factorii de afinitate si de unitate din existenta noastra.

Dintre toti cei amintiti, Dr. Haynal Imre, in spiritul omeniei si al vointei de a-i ajuta pe cei napastuiti, si-a adaptat cel mai mult viata morala la conditiile locului si la imprejurari. A salvat oameni, români si evrei, de la moarte, ferindu-i de deportare si de „incorporari”. Nu s-a sfiit sa acorde atestari neconforme unor stari medicale de fapt; sa intervina personal la autoritati – civile si militare – pentru anularea unor ordine de chemare. (Dupa aprecierea publica a unor ofiteri superiori ai fostei armate ungare, acele ordine de chemare echivalau cu tot atâtea condamnari la moarte!) In toti acei ani Dr. Haynal Imre i-a consultat si ingrijit –gratuit fireste, si cu afectiune – pe românii si evreii adusi la sapa de lemn si prigoniti.

Faima omeniei lui Dr. Haynal Imre luase aripi: o faima cunoscuta si patrunsa in lumea românilor din Cluj pâna in Maramures, Bihor, Nasaud...

(In cadrul Universitatii din Cluj, la Clinica Medicala, Dr. Haynal Imre omagiase si nu o data, personalitatea marelui sau predecesor român, Iuliu Hatieganu, fapt unic in analele Universitatii „Francisc Iosif” in anii ocupatiei.)

Credinta de care a dat dovada Dr. Haynal Imre nu era un program – ci o credinta reala, curata si arzatoare. O asemenea credinta ne-a putut – si ne poate inca – aduna si sustine, pe români si unguri.

Suum quique tribuere – sa recunoastem, prin urmare, fiecaruia ceea ce i se cuvine! O asemenea sentinta este nu numai expresia potrivita a unui important principiu definitor de justitie, ci si exprimarea, la nivel de simbol, a acelei principialitati cu care cumpanim aportul fiecaruia aici, in Ardeal, la desfasurarea vietii si a unei convietuiri fara sfârsit . Intr-un anume fel când il evocam pe Dr. Haynal Imre, pe Bernáth Aurél, pe F. Takáts Zoltán s.a. si neaparat intr-un alt fel când ne intâlnim cu numele lui Kós Károly, al contelui Vass (scriitor), al lui Mikó Imre, Daday Loránd, Albrecht Dezsö ori al baronului Atzél Ede...

Intrucât aplicarea principiului mai sus citat ii revine posteritatii, respectiv – in cazul de fata – Consiliului Muncipiului Cluj-Napoca, care singur are atributia sa ia in considerare semnificatia pilduitoare a cauzei infatisate de subscrisul,

Rog Onor. Consiliu Local al Municipiului sa puna in discutie propunerea de fata si sa hotarasca acordarea numelui aceluia care a fost Prof. Dr. Haynal Imre unei strazi din Municipiul Cluj-Napoca.

Prin aceasta hotarâre a Domniilor voastre s-ar statua un exemplu de importanta mai mult decât locala. Fiindca principiile si sentimentele care au definit personalitatea si pilda lui Dr. Haynal Imre, alaturi de idealurile care l-au insufletit in generoasele sale actiuni se situeaza dincolo de framântatul orizont al provinciei noastre.

Propunerea a avut parte de o primire favorabila: “Este adevarat – citez din raspunsul Directiei Gospodariei Comunale – ca meritele dr. Haynal Imre sunt de natura a-i determina pe cei indrituiti cu luarea unei astfel de decizii sa nu pregete, chiar daca la orizontul provinciei noastre au loc framântari.

Mai presus de orice este valoarea omului – a dr. Haynal Imre... De aceea, va asiguram ca vom supune aceasta propunere analizei Consiliului local in vederea unei corecte reparatii prin recunoasterea meritelor Dr. Haynal Imre, deoarece asa cum spuneti dv. “Suum quique tribunere”.

Consiliul local si-a insusit propunerea.

Au votat insa pentru consilierii UDMR-ului? In pofida opozitiei maghiare in Municipiul Cluj-Napoca azi exista o strada cu numele profesorul maghiar Dr. Haynal Imre!