Departamentul de Teatru
Universitatea din Craiova
Cronici
Distributia 1
Distributia 2
Robert Tudor, Dan Andrei, Daniel Cerga, Vlad Dragulescu, Clara Vulpe, Daniela Serban, Denisa Vlad, Monica Ardeleanu, Laurentiu Nicu, Maria Calin
dupa spectacolul "Mady-Baby.edu" de la examenul de licenta
Clasa prof. univ. dr. Remus Marginean, conf. univ. dr. Smaragda Olteanu
Foto: Gabriel Rechiteanu
Pe verso scrie: "Nu va mirati ce bun sunt, uitati-va cu cine joc!"
Foto: Laurentiu Barbuica, http://www.pbase.com/an4licenta/
Distributia 1
Tofana : Monica Ardeleanu
Sbilt : Laurentiu Nicu
Rudy : Dan Andrei
Castris : Robert Tudor
Crina : Daniela Serban
Foto: Laurentiu BARBUICA, http://www.pbase.com/an4licenta/
Distributia 2
Tofana : Denisa Vlad
Sbilt : Daniel Cerga
Rudy : Vlad Dragulescu
Castris : Robert Tudor
Crina : Maria Calin
Foto: Gabriel RECHITEANU
Foto: Laurentiu Barbuica
Madalina : Clara Vulpe
Voicu : Vlad Dragulescu
Bogdan : Laurentiu Nicu
Fetele : Maria Calin, Denisa Vlad, Daniela Serban
Foto: Gabriel RECHITEANU
Cronici
"Zece. Cu felicitari"
de Corina BARBUICA
Supliment de cultura", Nr. 134, 30 Iunie-06 Iulie 2007
http://www.supliment.polirom.ro/images/pdf/134_Oltenia.pdf
"Romantism 2007"
de Marius DOBRIN
"Mozaicul"
http://www.revista-mozaicul.ro
Adela Minae mi-a raspuns ca, din pacate, cunoaste o singura poveste de dragoste. In rest pustiu. Denisa Vlad, care imparte cu Adela rolul din cea mai recenta premiera a nationalului craiovean, "Canta maica-mea in far", mi-a vorbit despre schimbarea la fata a simbolurilor romantice.
Si totusi eu ma incapatanez a crede in perenitatea romantismului. Adaptat desigur timpului pe care il traim. Ei bine, i-a fost dat promotiei 2007 a Departamentului de Teatru din universitatea craioveana sa ilustreze starea de azi a romantismului. Si a facut-o cu stralucire!
Este meritul lui Remus Margineanu si a celorlalti profesori care au ales doua piese care nu doar ca ofera prilejul aboslventilor de a-si demonstra calitatile, dar sunt si propuneri de anvergura pentru un teatru care se respecta.
Montarea cu "Patima rosie" a lui Mihail Sorbul este o revelatie pentru orice spectator. Cine ar zice ca piesa aceasta e scrisa in 1916 ?! Cu minime adaptari, ea se dovedeste extrem de actuala, poate fi jucata ca si cum actiunea se petrece in zilele noastre. Profesorul Margineanu a tinut sa remarce ca azi nu mai scandalizeaza pe nimeni daca o tanara isi afla suport material, fie si pentru anii de studii, la un amant. Poate da, poate nu. Poate am lasat noi toti impresia ca nu ne pasa. Nedumerit ca-i refuza cererea in casatorie, Castris ii cere o explicatie Tofanei: "Nu vrei sa fii sotia mea si totusi ai primit o situatie inferioara, mai jignitoare chiar..." Vorbele astea sunt valabile si azi.
In acelasi timp trebuie sa remarcam cat de dezinvolta putea fi o relatie sentimentala si acum o suta de ani. Trebuie sa descoperim cum modernitatea noastra a inceput de mult. De tare demult. Tofana se justifica: "Ca prietena nici o legatura trainica nu ma tine langa tine, pe cand altfel... [...] Dragul meu, n-am catusi de putin pofta sa ma jertfesc tie toata viata. E drept ca mi-ar veni in ajutor divortul, dar fiindca ai fost bun cu mine, nu vreau sa te fac de rasul lumii."
Interes, sentiment curat, dragoste, gelozie, vise si destramare de vise, toate astea sunt etern umane si o poveste romantica incluzand aceste ingrediente e de actualitate oricand. Promotia 2007 ne demonstreaza ca "Patima rosie" poate sa figureze pe afisul oricarui teatru care se respecta. Teatrul romanesc al primei jumatati de secol XX asteapta sa fie reconsiderat si mai ales jucat!. Sunt multe alte titluri care pot avea o noua traiectorie stralucitoare de-acum inainte. "Patima rosie" a venit acum in doua distributii. Fiecare cu o alta partitura, pe masura trasaturilor actorilor. Inainte de orice, jocul lor a fost o superba demonstratie ca exista inca romantism, ca exista inca dragoste. Si nu neaparat pentru ca asa au fost replicile ci pentru ca asa au grait chipurile lor, gesturile lor. Denisa Vlad este o felina care controleaza scena, ofera nu doar gratie ci si senzatia de forta nebanuita cu care o femeie delicata isi urmareste interesul. Un interes al sufletului: "Vreau sa fiu fericita si-atata tot! Asta vreau, si-o vreau cu orice pret, de-as sti ca-mi vand palaria din cap si ultimul dictionar!"
Monica Ardeleanu impune o alternativa, femeia culorilor vitale, cu priviri deschise si zambet cuceritor, dar care oricand poate ridica o bariera cu atat mai frustranta cu cat e opusa sperantelor induse.
Denisa Vlad si Monica Ardeleanu sunt actritele care pot convinge orice sceptic de azi despre perenitatea dragostei cu toate trairile aferente, incat nu vad ce motive ar mai fi de a n-o regasi fie si din cand in cand, pe scena.
Dan Andrei poate fi oricand acel barbat care trezeste in sufletul feminin un vis tainic. Ramane ca punerile in scena care vor veni sa-i valorifice aceasta expresivitate. Dragostea pe care o ilustreaza Robert Tudor, prezent in ambele distributii, este de alt gen, mai putin ispititoare dar care pe termen lung castiga prin constanta, soliditate si farmec. Ii descoperi privirea si astfel promisiunea unui viitor linistit.
Vlad Dragulescu oscileaza intre ingerul negru si cel decazut. Cinic in a-si justifica existenta, ajunge ca prin experienta sa inteleaga resortul sufletului, locul sentimentelor si pare a se apropia de esenta dragostei ca de un paradis pierdut.
Daniela Serban si Maria Calin sunt aproape la fel, femeia de planul doi care trebuie descoperita. Daca Maria Calin e mai aproape de inocenta primei tinereti, Daniela Serban este mai degraba cea care-si asuma rolul de sora, de tamaduitor de suflete. Amandoua isi retin efuziunile sentimentale dar au forta simplitatii cand isi afirma dragostea.
Sunt acestea toate chipuri ale dragostei intr-o comedie tragica in care romantimsul este adus la zi.
Daniel Cerga si Laurentiu Nicu au parte de rolul cu o tipologie clasica, vagabondul-decazut-filosof-rezoneneur-bufon, referinta pentru toate atitudinile, cu libertate maxima in a se juca dupa pofta inimii. Daniel Cerga merge spre comicul tragic, un Buster Keaton cu ochi mari, pe cand Laurentiu Nicu este o furtuna cu chef de joaca, de neoprit in cascadele sale.
N-ai fi zis ca la inceput ai asistat la o piesa clasica de nu ai fi vazut si celalat titlu din examenul de licenta 2007. E vorba de "Mady-Baby.edu" de Geanina Carbunariu, unde se simte cum romantismul e ocolit cu grija. Cum tanara autoare de succes decupeaza din viata mereu pana acolo unde poate aparea dragostea.
Piesa este densa si un adevarat tur de forta, mai ales pentru Clara Vulpe care panorameaza de la jocul sprintar al fetitei de nici paisprezece ani pana la entuziasmul unui proiect de viitor care este totdeauna semnul ca va naste. Trecand intr-un timp accelerat printr-o suita de incercari care-i contorsioneaza sufletul. Farmecul este indiscutabil al inceputului, cu stolul de fete care irump in plina lumina, cu chicoteli si mirari zgomotoase, sunete lungi si soapte urmate de rasete infundate, toate cate-si spun fetele si cate poarta pecetea timpului acesta. Denisa Vlad este cu maiestrie o alta fata de rolul Tofanei, ea trece acum cu talent la registrul juvenil. Clara Vulpe face un rol de zile mari, chipul ei inocent, zambetul creionat pe toata fata de copil, ochii cu luminite neastamparate dar mai ales rostirea cuvintelor. Atata savoare in simplul "naspa" sau in "sa mori tu?"... Si cata poezie pluteste in sala cand in clipele dramatice ale finalului se aude vocea ei inocenta rememorand dialogul de inceput.
"-E buna?
-E de vanilie."
Vlad Dragulescu se pliaza bine pe rolul cinicului, surpriza vine de la felul in care rolul ce-i revine lui Laurentiu Nicu trece pe langa latura romantica potrivita spre a echilibra balanta partiturilor. Autoarea s-a temut, a fugit ca in mai toate creatiile contemporane, exact in clipa cand dragostea ar fi putut sa intre in scena.
Un antract in pasi de dans la "Patima rosie" a fost ca un promo la un spectacol intreg de miscare, spectacol ce ar trebui sa fie prezentat, asa cum si cele jucate deja merita sa fie aduse in fata publicului larg. Cat inca mai sunt impreuna, inainte de a zbura fiecare spre destinul sau.
Remus Margineanu a fost de fiecare data alaturi de ei, cu un sfat, cu un gest, iar la final ne-a vorbit cu incantare despre inca o promotie cu care i-a placut sa lucreze. In entuziasmul general al iesirii la rampa, profesorul a imbracat tricoul inscriptionat nu doar cu fotografia absolventilor ci si cu mesajul: "Nu va mirati ca sunt bun...uitati-va cu cine lucrez!"
Tineretea lui Remus Margineanu si a Smaragdei Olteanu se hraneste cu entuziasmul fiecarei generatii, iar tinerii acestia poarta cu ei pe scenele pe care joaca vorbele celor care i-au construit ca actori.