Tablou sentimental cu vaci Siementhal
Din volumul "Pasari patrate pe cerul de apus", Editura Marineasa
Cineva deschise cateva geamuri si dinspre ulita razbatu ciripit de vrabii. Parca lovit de taria aerului de dimineata, Pista tiganu ataca in forta o hora sarbeasca.
� Asa, Pista, asa, sa crape dusumelele ! � urla nasul, poc-nindu?si degetele deasupra capului si dadu sa se ridice. Dar se opri brusc. Mainile ii cazura inerte pe langa trup. isi cobori incet privirea spre sticla cu tuica de pe masa. incerca s-o apuce. Capul se inclina usor spre umarul drept. Privi mustrator la recipientul ce parea ca se indeparteaza. Simti cum i se taie picioarele.
� F�te-te-as� � ingaima, dupa care se prelinse incet intre scaun si masa.
� ti-am spus ! � ii suiera nasa la ureche, incercand sa-i des-prinda mana pe care acesta, in cadere, i-o inclestase de un picior. ti-am spus !
il pocni puternic peste cap.
� Haide c-au ajuns magarii, nenorocitule !
in lumina albastrie a zorilor, afara se intrezareau spinarile a doi magari legati la o tiliga.
�Trebuie sa ma tin tare !� � isi dadu mirele curaj. Prin partea goala a paharului intrezarea chipul deformat al lui Ihliebedih. Apoi nu-l mai vazu decat in momentele in care intre ei nu se interpuneau siluetele unduitoare si, totodata, provocatoare ale femeilor din lantul dansatorilor. De fapt, barbat nu era decat Bogdan, cel care conducea hora. Ceilalti barbati fie zaceau cu tamplele sau fruntile proptite in mese, fie priveau absenti, incremeniti in scaune, fie se aflau afara, la vomitat.
Doar pentru o clipa isi ridica mirele capul, ca neamtul ii si agata privirea si-i arata de sub haina coltul revistei. Marco inchise ochii. Ihliebedih isi batea joc de el. il tachina in vazul lumii. Se intoarse discret spre Stanca, mireasa lui. Aceasta adormise cu fruntea lipita de masa, cu amandoi pantofii in poala. Coronita din floricele de dantela si voalul i se desprinsesera pe jumatate din coc si-i atarnau intr-o parte.
Pret de cateva secunde, acordeonul lui Pista fu acoperit de ragetele magarilor. Marco isi intredeschise iar ochii. Ihliebedih il privea tinta, ranjind, cu dintele-i de aur stralucind in lumina becurilor. Nu-l lua in seama, fiindca i-l ascunsera din nou pleoa-pele. insa numai pret de cateva clipe. Neamtul reaparu in mintea lui Marco. Imagini din amintiri. Ihliebedih, tanar, mult mai slab si fara chelie. El, Marco, mic. Alaturi de ei, Nicolae, colegul de clasa si de banca al lui Marco. Toti trei in pisoarul veceului de la cinematograful lui Toni-Mozi, in pauza dintre doua filme de duminica. Ihliebedih scoase din buzunarul de la camasa o foto-grafie alb-negru, cu o tipa in pielea goala. �Mamaaa !� � excla-mara pustii in cor. �Va uitati atent la ea, apoi inchideti ochii si va inchipuiti cum o mangaiati pe tate� Asa� asa� simtiti cum va creste� asa� da� asa� asa�� Cand deschisera ochii, neamtul se masturba de zor. Au fugit, razand, inapoi in sala cine-matografului. Toni-Mozi tocmai tragea perdeaua de catifea neagra ce impiedica sa patrunda in sala lumina de afara, din curtea pe ce dadea spre sala proiectorului, acolo unde se aflau gradina de vara si veceul. Apoi, dupa un minut, se auzi torsul proiecto-rului si pe ecran incepu �Jurnalul�. Altul decat cel de dinaintea primului film. Tovarasele sovietice secerau aliniate intr-un lan imens de grau. tesatoarele din Bucuresti dadeau productii record. Iar agricultoarele din Banat mulgeau niste vaci Siementhal cu ugere gigantice� Aici pustii, adica Marco si Nicolae, au inceput sa chicoteasca. Au ras pana le-a rasunat dupa ceafa cate o palma zdravana, lipicioasa. Din randul de scaune din spate ii potopi un miros intepator de lavanda amestecata cu spirt medicinal. Mirosul inconfundabil al lui Ihliebedih.
Ragetul magarilor rupse brutal filmul amintirilor. Marco deschise ochii. in fata sa, pe masa, intre pahar si tortul miresei, aparuse o revista cu o femeie goala pe coperta. Privi spre Ihliebedih.
Acesta ii zambea satisfacut si-i facu semn cu degetul mijlociu indoit.
Mirele se intoarse catre Stanca. Femeia zacea in aceeasi pozitie, cu fruntea lipita de masa, si sforaia. Se uita spre nasa. Marina ii zambea si ea, aratandu-i de trei ori cate zece degete plus altele patru.
O palma peste spate il dezmetici. sirul de dansatoare, cu prie-tenul sau, Bogdan, in frunte, ajunsese pe neasteptate in spatiul dintre miri si perete.
� Acusica incheiem ! � ii striga soacra la ureche, continuand sa joace si sa gafaie plina de transpiratie.
Protapit dinaintea lui Pista tiganu, Bogdan scoase o bancnota de cinci sute de mii, o scuipa si o lipi de fruntea tuciuriului. Cu gura pana la urechi, Pista prinse subit putere. Burduful acor-deonului se desfacea intre bratele sale larg, mai gata sa se rupa in doua. tiganul marise considerabil ritmul. Femeile continuau sa danseze. In sala plutea un miros nedefinit de amestec de tuica, vin, bere, transpiratie si voma. Din cand in cand, cate-o gospodina se desprindea din hora si se prabusea franta pe scaun. O alta, intrucatva odihnita, ii lua repede locul. Lumina de afara devenea tot mai puternica, estompand stralucirea becurilor din Caminul cultural. Privirile celor din sala se intorceau tot mai des catre ulita. Magarii prinsesera viata si incepusera sa manance iarba din tiliga.
Zambetul disparu de pe buzele lui Pista. De pe tample ii curgeau siroaie de sudoare. Muiase ritmul. il dureau cumplit buricele degetelor, falangele si spinarea.
� Manca-v-ar lupii de magarii dracului ! � suiera el printre dinti, privind cum animalele de afara smulgeau cu botul iarba din tiliga. Trebuia sa mai intinda de foalele instrumentului de cantat pana cand dobitoacele rageau pentru a treia oara. Atunci era semnalul de plecare. il strafulgera o idee si nu statu mult s-o rumege. Cum ajunse conducatorul horei aproape de el, cobori de pe scena si, continuand sa cante din acordeon, trase sirul de dansatori dupa el, pana in strada, langa tiliga. Se opri langa magari.
� Rageti, fire-ati ale dracului de putori !
Patrupedele nici nu-l bagara in seama.
� Canta, bre, Pista, canta !
Tiganul isi dadu seama ca degetele aproape i se oprisera din alergatul nebun pe butoanele si clapele acordeonului.
� Canta, Pista� � ingaima el, lovind cu piciorul in glezna unuia dintre magari, dar prea slab pentru ca animalul sa-l bage in seama. Se apropie de urechile animalului si porni sa umfle vartos burduful instrumentului.
O data muzica iesita in strada, ultimii barbati treji din sala Caminului cultural adormira cu tamplele sau fruntea pe mese. Unii chiar se intinsesera pe bancile lungi de lemn si acum sforaiau de mama focului.
Nasa Marina umplu un pahar cu apa si se apropie de urechea lui Marco.
� Treizeci si patru de mii ! � ii sopti, aratandu-i spre poseta pe care o tinea stransa la subsuoara. Sa fie cu noroc ! Socrii au cotizat gras�
Nu termina tot ce avea de spus. Stana se foi pe scaun, ofta din rarunchi si, in cele din urma, se indrepta de spate. Perisorii fini si negri de pe buza de sus mai pastrau destule fire din zaharul-pudra presarat pe prajituri. Una dintre lentilele groase ale ochela-rilor era pe jumatate acoperita cu frisca. Stanca isi miji ochii, mai rasufla o data adanc si-si lipi iar arcadele de masa. Unul dintre pantofii pe care?i tinea in poala ii cazu pe podea si se rostogoli sub scaun.
in usa Caminului se itira cativa dintre cainii care dadusera toata noaptea tarcoale in strada. Paia bucatarul le mai azvarlise niste oase, insa acestea nu fusesera indeajuns de convingatoare pentru foamea patrupedelor. seful haitei, un maidanez alb cu negru, cu o ureche ce parea a fi rupta dupa felul cum atarna, isi facu putin curaj si patrunse in sala. De aici pana la primul scaun gol si pana la prima masa incarcata cu resturi de carne, sarmale, ciorba si prajituri nu mai fu decat un singur pas. Cineva arunca insa cu o farfurie. Lovit, cainele sari de pe masa chelalaind si disparu in strada, urmat de haita.
In momentul acela se auzi ragetul unuia dintre magarii de afara. Dansatoarele sparsera hora si, chiuind, se repezira la intrarea in Caminul cultural. Careva dintre ele se izbi violent de Pista tiganu. Acestuia putin ii lipsi sa se impiedice de trepte si sa cada cu acordeonul peste el.
� Pe masa, pe masa ! � chiuiau femeile navalind in sala nuntii. Cativa barbati, vadit deranjati de zgomot, se frecau de zor la ochi.
� Mirii pe masa ! � striga si Bogdan si se apropie impleticin-du?se de masa mirilor.
Marco apuca sa ascunda revista porno in buzunarul de la piept. O inghionti pe Stanca.
� Ce vrei�? � mormai mireasa.
� Muzica, unde-i muzica ? � intreba careva si harmalaia se potoli ca prin farmec.
Femeile se priveau una pe alta nedumerite. Una isi aminti ca-l vazuse prabusindu-se pe treptele de la intrare. intr-adevar, Pista era exact acolo. Fruntea i se sprijinea de prima treapta. Acordeonul zacea alaturi, fara viata.
� Mai, asta a murit ! � exclama Bogdan.
Se auzi un murmur. Femeile se bulucira sa-l vada pe mort. il apucara de maini si de picioare, il dusera in sala si-l intinsera pe o banca.
� Mort pe dracu ! � striga Ihliebedih. Scoase din buzunarul pantalonilor o sticla de un sfert, ii desfacu dopul de plastic si incepu sa toarne continutul pe chipul impietrit al tiganului.
� Chiar ca e mort� Dumnezeu sa-l ierte, ca tare frumos a cantat�
Atunci buzele lui Pista se miscara. Pareau ca vor sa suga dintr-o tzatza invizibila. Tn sticla lui Ihliebedih nu fusese altceva decat tuica.
Pista intredeschise ochii si porni sa pipaie in jur.
� Acordeonul�
� ti-l aduc eu ! � striga Marina, pasandu-i mirelui poseta. Reaparu in cateva secunde, cu acordeonul larg desfacut, cu una din parti tarandu-se pe pardoseala de lemn. La fiecare nod sau denivelare a scandurilor din podea, se auzeau sunete muzicale, scurte.
� Cand ma platiti ? � intreba Pista cu o voce stinsa.
Marco dadu din umeri. Apoi scoase din buzunar portmoneul, numara opt sute de euro si-i intinse muzicantului. Acesta insfaca hartiile si le inghesui la piept, intr-un loc stiut numai de el.
� Mirii pe masa ! � striga nasa si chiui apoi cat o tinura bojocii.
� Pe masa, pe masa ! � ii raspunsera femeile tipand.
Marco o lovi iar cu cotul pe Stanca. Din poala miresei se rostogoli si cel de-al doilea pantof. Coronita si voalul se desprinsera de tot din parul femeii si doar blaturile tortului din fata, acolo de unde se taiasera cateva felii pentru cei mai pofticiosi, aminteau ca tortul era tort, iar coronita � coronita.
� Nu poate fina, sa urce nasa ! � racni Ihliebedih.
Urmara cateva clipe de tacere. Ceva nu era in regula cu propunerea neamtului. Cine mai pomenise ca nasa sa urce pe masa, se intrebau femeile mai in varsta.
� Si ce daca ? � intreba careva. E totuna�
La ora aceea, majoritatii ii era totuna.
� Hai, sus, pe masa !
Marco se ridica. Atinse cu piciorul ceva moale. Privi alaturi. Nasul dormea dus, sub scaun. Langa el, seful haitei de caini ii lingea voma.
� Hai, Marco, sus, sa te vedem.
Marco urca pe scaun. in clipa in care puse piciorul pe masa, de sub haina ii aluneca revista porno a lui Ihliebedih. Ii ingheta sangele in vine. Dura o vesnicie pana cand ii fu limpede ca revista nu se va opri pe masa, in vazul tuturor. Se linisti abia cand poza cu femeia goala de pe coperta cazu sub masa, alaturi de nas. Atunci incepu si Pista tiganu sa traga vartos de burduful acor-deonului. Atmosfera se incinse din nou.
� Nasa pe masa ! Nasa pe masa ! � scandau cateva femei cu obrajii plini de flacari.
� �pe masa� pe masa� le raspunsera in cor cativa barbati treziti din somn, cascand.
Marina nu se lasa rugata. Se prinse de spatarul unui scaun si ridica un picior.
� Coronita, puneti-i coronita si voalul�
O femeie lua coronita de langa tortul miresei si o indesa pe cocul ca de activista de partid al nasei. Coronita cazu cu tot cu cele doua-trei agrafe ramase si parul negru al Marinei se prelinse valuri-valuri peste umerii dezgoliti. Marco o privi lung, cu ochii sclipind.
Magarii pornira sa raga in duet.
� Hai, dati-i drumul !
Mirele o apuca pe nasa de mana. O luara peste mese, fara sa le pese de farfurii, de bolurile cu ce mai ramasese din ciorba de potroace, de tavile cu prajituri si friptura.
� Dansati, dansati�
Maestrul de ceremonii nu era altcineva decat Ihliebedih, cu pometii sai mari si imbujorati ca doua piersici. Mirosul de lavanda ajunse pana la nasul lui Marco. Neamtul mirosea intotdeauna a lavanda.
O apuca pe Marina de mijloc, in pasi de dans, invartindu-se din cand in cand, atent sa nu calce vreunul din ei in gol. Ajunsera la masa de langa usa. Acolo fura luati pe brate de femei si dusi in tiliga.
� Acasa, sa mergem acasa, la fulgi !
Ihliebedih continua sa faca pe maestrul de ceremonii. il puse pe Pista sa urce si el in caruta. Scoase o bancnota de douazeci de euro, o scuipa si o lipi de fruntea tiganului.
� O polka, Pista, o polka pentru mine...!
Muzicantul se dezlantui de parca abia atunci luase acordeo-nul in maini.
� Sa mergem ! � striga o muiere bondoaca, imbujorata, gesti-culand.
Femeile se uitara lung una la alta. Lipsea ceva si, pe moment, nu-si dadea nici una seama ce anume.
� Pai, asa, fara nas ?! � se minuna soacra mica, sprijinindu-l pe socru� mic.
� Da� da�, unde-i nasul ? � se intrebara nuntasele in cor.
Din Caminul cultural incepura sa iasa barbatii unul dupa altul, bombanind si frecandu-se la ochi. Unul chiui si pocni cu degetele. Apoi scoase o sticla de un sfert din buzunar, ii smulse dopul de plastic alb si dadu pe gat ultimele inghitituri de tuica. Dupa care izbi cu recipientul de trotuar, de zburara cioburile in toate partile. Unul dintre magari porni sa raga in draci.
� Cautati-l pe nas ! � striga neamtul, disperat ca vocea sa pitigaiata nu va acoperi glasul patrupedului.
Cateva femei se repezira in Camin. Cei ramasi afara incepura sa danseze polka pe langa tiliga. Careva injura, fiindca Pista nu prea mai pastra ritmul. Trecura cateva minute bune pana in usa cladirii aparu figura trista si adormita a nasului.
� Ia priviti, priviti cu ce se ocupa nasul ! � chiui una dintre nuntase, fluturand deasupra capului revista porno a lui Ihliebedih. Statea sub masa si se uita la poze. La ce dracu a putut sa vada in intunericul ala ?
� Vaaaai� fata mea, vaaai ! � boci soacra mica, cu mainile prinse de propriul coc. Pleci si ne lasi singuri pe lumeeee� fata meaaaa�
Rasete infundate.
� Stanca, unde-i Stanca ? � se dezmetici socrul mic, brusc aparut in usa Caminului cultural.
� Mireasa, care a furat mireasa ? � striga Ihliebedih.
Socrii mici se repezira sa-si scoata fata. Si, intr-adevar, o adusera, dar mai mult pe sus. Mama ei se caznea sa-i inlature de pe ochelari resturile de frisca. Stanca, tinuta de sub brat de tata, isi miji ochii.
� Deja s-a facut de ziuuuu�? � ingaima.
intrebarea se transforma intr-un cascat prelung. Privind-o, ceilalti se molipsira. Mai ales barbatii. Urma un cor de cascaturi zgomotoase.
� Urcati-i in tiliga ! � racni Ihliebedih.
Nu se misca nimeni.
� Urcati-i in tiliga ! � racni Ihliebedih din nou.
Nasul si mireasa fura aruncati in caruta, pe gramada de fan.
� Nu mai am loc sa cant ! � striga Pista si-l impinse pe nas de langa el.
Careva biciui magarii si tiliga porni din loc scartaind, cu alaiul in urma ei.
� Canta si tu un ceardas, Pista ! � striga un tip mustacios, bru-net, care se sprijinea in mers de loitra tiligii� Hai, ma, te platesc, ce naiba�
� N-am loc ! � raspunse Pista.
� Nasul... nasul sa coboare, sa cante muzica ! � ordona Ihliebedih.
Oamenii il trasera jos. Nasul se puse pe injurat si blestemat, insa nu-l lua nimeni in seama si, in scurt timp, cand ajunse alaiul in dreptul unei case cu bancuta la poarta, se opri, se aseza si adormi imediat. Cateva gaste, vadit deranjate, se pusera pe gagait.
Alaiul se tara incet-incet spre casa mirelui. La fiecare colt de strada, din el se desprindeau cate unul, doi, trei nuntasi. in urma se forma un alt alai, de caini scapati de prin curti. in fata portilor, babe si mosi fara somn, starniti de acordeonul lui Pista si de chiotele femeilor. Curiozitatea ii determina sa se alature nuntasi-or, dar la vreo cincizeci-saizeci de metri mai in spate, in urma animalelor. Casa mirelui nu era departe. Dinspre rasarit, razele soarelui scaldau deja intr-o lumina aurie coroanele salcamilor si prunilor de pe o parte si alta a ulitei.
Alaiul ajunse la casa mirelui. Poarta acesteia era larg deschisa. Soacra mare astepta nuntasii tinand in maini un platou urias, plin cu prajituri. Iar socrul mare tragea de zor dintr-o sticla de bere. Mai incolo, la poarta vecinului din fata casei, stationa �Mercedesul� mirelui, plin de flori de plastic lipite cu banda de scotch. Cu �Mercedesul� a dus-o ieri pe mireasa la Primarie, la casatoria civila, iar dupa aceea si la biserica.
Ihliebedih opri magarii. Lumea forma in graba un semicerc cu deschizatura spre poarta casei mirilor. La inceput generos, semicercul se strangea tot mai mult. Speriati, magarii se smuceau in hamuri. Unul dintre ei porni sa raga, acoperind ceardasul cantat anemic de Pista.
� O sarba, bai, tigane ! Suntem la noi acasa, ce mama dracului ! � striga socrul mare, cu mana dreapta proptita de stalpul portii.
Pista se supuse.
� Jos cu ei, jos cu ei ! � striga Ihliebedih, cu degetul spre tiliga.
Nu fu nevoit sa repete. Cei din caruta fura trasi jos.
� Stancooo� cui ne lasi, fata mea�? � se bocea soacra mica.
� La dracu, nu suntem handicapati � mormai socrul mic, cu mana in buzunar, pe gatul unei sticle de bere plina cu tuica. Pana la urma se hotari, scoase recipientul si dadu pe gat cateva inghi-tituri de tarie. Dupa care ragai zgomotos.
in clipa aceea, chiuind si tipand, pe poarta socrului mare na-valira vreo patru-cinci baietani cu perne descusute in brate. ii inconjurara numaidecat pe mire si pe mireasa, pe nas si pe nasa. Apoi isi bagara palmele in perini, scoasera de-acolo cate-un pumn plin de pene si le aruncara in sus. in cateva secunde, ulita, nuntasii, cainii ce latrau starniti si cei curiosi fura umpluti de fulgi de gasca. Parea ca iarna poposise pe strada in plina luna septembrie. Oamenii chiuiau, cu bratele fluturand prin furtuna de fulgi.
Atunci Marco o prinse pe Marina de brat si o trase brusc inspre �Mercedes�. Descuie portiera, o impinse pe nasa in masina, urca precipitat, porni caii-putere si, in chiotele nuntasilor, �Mercedesul� demara in tromba.
O luara inspre soseaua principala, iar de-acolo, spre granita. Spre Cenad. O vreme, nu spuse nici unul nimic. Marina casca de zor. Marco reusi sa-si aprinda o tigara. Duzii alergau bezmetic de-o parte si de alta a soselei. Trecura prin Cenad ca vantul. Lui Marco nu-i pasa nici de politistul aparut din senin in mijlocul soselei, nici de caruta ce traversa agale soseaua, in plin centrul satului, aproape de biserica ortodoxa. In cateva minute lasa in urma cateva gaste calcate si fosta Zootehnie, cu grajduri aliniate de-o parte si de alta a panglicii de asfalt. Cu vreo cateva sute de metri de catunul numit Icar, dupa numele abreviat al fostului institut de cercetari agricole, se auzi un bubuit. Cu greu reusi Marco sa tina volanul drept. Frana puternic.
� Uite ce vaci frumoase ! � bombani Marina, cu ochii holbati la o cireada de vaci Siementhal ce pasteau la marginea soselei. Dar nu e bine sa manance iarba poluata�
� Baga-ti ceva-n vacile tale ! � urla Marco si cobori.
Era evident : avea pana la roata din dreapta fata. Deschise portbagajul. Scoase de-acolo roata de rezerva si o arunca jos. Spre disperarea sa, aceasta cazu moale. Cerul incepu sa se apropie de Icar, de fosta unitate militara de graniceri, de fostul turn de paza si chiar de duzii de la margine.
� Mergem pe jos ! � decreta Marina. Bani avem destui. Treizeci si cinci de mii de euro� Un concediu de milioane, nu-i asa, iubitule� Dar unde mi-i poseta, poseta meaaaa ! � urla.
Mirele o privea nauc.
� Care poseta ? � se mira acesta. Pai�
� Ti-am dat-o tie, nenorocitule ! Ce-ai facut cu ea, nenorocitule ! Concediul meu pe Coasta de Azur s-a dus dracului, concediul meu�
� Mai taci odata, ca nu tu ai pierdut banii, ci eu.
� Cum tu, nenorocitule ? Nu a fost planul amandurora ? Crezi ca ti-ar fi dat soacra-ta treizeci de mii numai sa-i iei fata de ne-vasta ? Nu, eu am aranjat totul, eu i-am lamurit, nenorocituleeee�
� Mergem pe jos si tot trecem de vama.
� La ce sa mai mergem ? Ca nu avem nici un sfant !
� Am eu doua mii si ceva, ca doar nu ti-am dat toate plicurile cu daruri � incerca Marco sa salveze situatia si o privi gales, cu speranta ca iubita lui il va ierta. Nici acuma nu-si dadea seama cum de uitase de poseta Marinei. Stia ca i-o daduse, insa nu stia ce facuse cu ea.
� Cum sa mai merg cu tine, ca nici roata de rezerva nu esti in stare s-o repari la timp ? Ce facem cu doar atatia bani la mare, nu te gandesti, creier de gasca ? Vaiiii, ce mi-ai facut !
Marina se puse pe plans. Marco lovi cu piciorul in roata sparta.
� Trebuie sa mergem in sat. Sa chemam pe careva sa repare roata.
O luara obositi si plini de nervi spre Icar. Un stol de ciori trecu croncanind pe deasupra lor. Soarele se ridicase deja binisor pe cer si anunta o zi fierbinte si plina de praf. Un tractor ara de zor unde-va spre orizontul dinspre padurea Cenadului, spre nord-vest. Apoi nu se mai auzi nici acesta. Patrunsera in catun. tipenie de om. Geamurile fostei cazarmi erau batute in cuie. in deapta, cladiri parasite. Nu li se auzeau decat pasii tarsaiti pe asfaltul soselei. Se oprira amandoi in acelasi timp, nedumeriti si nehotarati. in aceeasi clipa de liniste auzira muzica. Era o muzica foarte cunos-cuta. Semana cu muzica pe care o canta Pista tiganu�. Se intoarsera concomitent. Le era limpede ca sunetele veneau dindaratul lor. Intr?adevar, spre Cenad, pe linia soselei, intre cele doua siruri de duzi ce se pierdeau in negura de la marginea satului, se zareau doua faruri. Spre ei venea o masina. Cum se apropia autoturismul, muzica se auzea tot mai tare.
� Asta-i Pista ! � exclama Marco.
Marina isi desprinse din par coronita de mireasa si voalul si le arunca in santul de la marginea soselei.
Muzica se auzea tot mai limpede. Si tot mai limpede distingea Marco si melodia. Era in mod evident o polca. Farurile deveneau din ce in ce mai mari. Faza lunga in plina zi. Marco si Marina se dadura pe marginea drumului, fluturand din maini. Autoturismul nici gand sa opreasca. Se apropia ca o masina de Formula 1.
� Ce dracu� asta� � mormai Marco nauc.
Abia in dreptul lor frana autoturismul. Dar nu se opri. Geamul uneia dintre portiere era lasat in jos. Pe acolo zarira pentru o clipa chipul imbujorat al lui Ihliebedih si fata intunecata a lui Pista tiganu� aplecata peste foalele in miscare ale acordeonului. si tot pe-acolo zbura afara un obiect albastru. Si flutura o mana. Marco simti in nari o dara usoara de miros de lavanda. Nu mai incapea indoiala. In masina se aflau Ihliebedih si Pista tiganu�. Auto-turismul disparu pe curba ce urma capatului de sat.
� Asta-i poseta mea ! � tipa Marina si se repezi sa ridice obiectul de pe panglica de asfalt. Cotrobai infrigurata. Banii� au furat banii� vai, mi-au furat toti banii, nenorocitii, mi-au furat toti banii�
� Ne-au furat � accentua Marco, mijindu-si ochii la ugerele cat roata de la car ale vacilor Siementhal ce pasteau la marginea drumului.