Pasari patrate
pe cerul de apus
http://www.rastko.ro/literra/traducatori/baiski/
Din volumul cu acelasi titlu, Editura Marineasa, 2006
De-a lungul gardului din fier forjat al uneia dintre cele patru biserici, o sumedenie de vanzatori ambulanti mai mult sau mai putin tuciurii isi intinsesera inca de dimineata nimicurile pe tarabe. Trecuse binisor de ora pranzului si satul parea mort. Pe strazi, nici o miscare. Arareori, cate-o pisica se incumeta sa strabata in goana soseaua principala. Ioji, proprietarul caruselului cu lanturi instalat in fata Caminului cultural, calarea un scaun cu spatar si scuipa seminte. Ionela, cea de-a doua nevasta a sa, socotea ceva de zor si, din cand in cand, muia creionul chimic cu varful limbii. Nu departe de ei, sezand in fund, cu spatele sprijinit de gardul bisericii, statea Bandi cel Tuciuriu. Era un batranel intr-adevar foarte tuciuriu, cu doua baloane umflate ale caror sfori erau ancorate de cureaua lui de la pantaloni si cu alte baloane, dezumflate, galbene, albastre, verzi si rosii, intinse pe o bucata de hartie in fata sa.
Dinaintea magazinului mixt, un chipiu. Sub chipiu cotidianul �Scinteia�, iar de la �Scinteia� in jos, o pereche de pantaloni si una de pantofi negri. Pe deasupra ziarului se puteau vedea, destul de des, ochii caprui ai plutonierului Bercica, seful de post.
Dinspre pichetul de graniceri se auzira comenzi scurte. In cateva minute, pe sosea se ivira alergand cadentat doi soldati insotiti de un sergent. Ajunsi in dreptul tarabelor, schimbara alergatul cu mersul la pas. Aveau arme pe umeri. Dupa ce depasira zona comerciala, incepura iar sa alerge. Bercica lasa ziarul in jos si privi la ceas. �Au intarziat la gara�, gandi satisfacut. Ii va raporta deseara la companie. Poate si la primarita. Sa puna problema acolo unde trebuie. Doua erau punctele nevralgice pe unde puteau sa apara potentialii infractori de frontiera : soseaua si calea ferata.
� Ce-ti mai face porcul, nea Bercica�?
Vrabiile gurese de pe afisierul de langa Primarie isi luara zborul ciripind speriate. Bercica impaturi ziarul. Pe sosea, clatinandu-se, Misa, cel poreclit Pizdici, porcarul satului. Avea fata mai rosie ca de obicei. Parca-i luase foc. Barbatul se tinea de o bicicleta de dama, cu plase de protectie la roata din spate. Din buzunarul sacoului se itea gatul unei sticle de un sfert.
� Nu i-au picat belciugele ?
Plutonierul simtea ca ia si el foc. Terchea-berchea de pe drum se trezise tocmai acum sa-l intrebe de animal. Simtea ochii tuturor celor de dinaintea bisericii si Caminului cultural masurandu-l din cap pana-n picioare.
� Te-oi chema, n-ai grija� Dar du-te mai repede ca te asteapta muierea si de aud ca iar ai facut scandal, te-am ras� Hai, da-i drumul, ca-ncurci circulatia.
� Da� sa ma chemi neaparat, dom� sef. Ca poate sa-ti darame si postul. Nu-i de gluma. Si eu�
� Du-te, bre, ca trec masinile si te calca, du-te !
� Nu-ti fa probleme, dom� sef, ca nici Mimi nu-si face. Ajung io s-acasa, daca-i musai� da� sa ma chemi� ca nu oricine stie sa puna belciuge�
Misa se pierdu in josul strazii, tinandu-se de bicicleta. Seful de post facuse �Scinteia� sul si tot lovea cu ea de picior. Ii ardeau tamplele. Simtea privirile tiganilor de la tarabe atintite asupra sa. Stia de ce nu aveau acestia clienti. Stiau si ei. Stia si Bandi cel Tuciuriu, singurul furnizor de baloane care primise autorizatie de vanzare pentru ziua respectiva. Acesta din urma nu avea voie sa vanda unei singure persoane decat maximum doua baloane. La inceput se bucurase afland ca va fi unicul vanzator de asemenea produse, dar de vreo doua ceasuri il blestema pe Bercica de zor. Insa numai in gand. Pe strada, tipenie. Nici un balon vandut. Ii statea pe limba sa-i spuna plutonierului: �Pai bine, bre, chiar de Rusalii sa nu lasi oamenii sa se bucure de baloane?� Insusi Bercica se nascuse intr-o zi de Rusalii, undeva in Baragan. Acolo aflase pe urma, cand se facuse mare, ca exista in tara o regiune tare bogata, unde oamenii o duc bine si, cand terminase scoala, tare mult se bucurase afland ca va fi repartizat la post tocmai in Banat. Parintii ii povestisera ce harnici au fost banatenii cand i-au dus in Baragan sa faca la gospodarii colective si sate nou-noute, in plin camp. Ajuns in Banat, prinsese ciuda pe banateni. �Ie-te ai dracu�� ce case au si au venit tocmai la noi sa ne faca colectiva�!�
Dinspre gara se auzi un suier de locomotiva. Bercica se nelinisti. Va avea mai mult de lucru decat de obicei. Era convins ca a sosit cu trenul un puhoi de neamuri, asa cum se intampla intotdeauna de Rusalii. Mai cateva minute, si piata se va umple de lume. Printre lume, potentiali infractori, frontieristi� Nervi, injuraturi, bastoane, implorari de iertare, uneori interventii� In soldati nu avea nici o incredere. Cedau la un banal pachet de tigari sarbesti. Sau la o duzina de gume de mestecat. Dintr-un punct de vedere, era pe deplin linistit. Cu doua baloane nu se putea ridica in aer nici macar un bebelus de trei zile, daramite un adult de cateva zeci de kilograme. La ultima sedinta, generalul fusese deosebit de limpede : �In zona de frontiera nu se mai admit mai mult de doua baloane de caciula. Nu vreau sa mai aud ca iara s-a roit careva agatat de snopul de baloane. E clar ?� Gene-ralul avea dreptate. De cand cu fuga acelei gimnaste peste gra-nita, dusa de vant cu cele cateva duzini de baloane peste Mures, superiorii suflau si-n iaurt.
De-atata lovit de picior, din �Scinteia� nu mai ramasese aproape nimic. Vantul zburatacea de colo-colo bucatelele de hartie. Lumea ar fi trebuit sa ajunga deja de la gara. Daca nu cumva or fi luat-o pe alte ulite. Desi, in mod obisnuit, se adunau cu totii aici, dinaintea bisericii. Mai cu seama ca, dupa slujba, popa se transforma in fotograf si-i poza cu neamurile. Privi spre cer. Vantul batea dinspre sud si cand bate dinspre sud, dinspre sarbi, aduce furtuna. Cand bate dinspre nord, dinspre unguri, aduce ploaie. Acest lucru il stia de la sateni. Se felicita ca reusise sa lipeasca afise prin tot satul. Otto, secretarul Primariei, maraise cand aflase ce sarcina i se pune in carca, dar, in cele din urma, se apucase sa multiplice textul la masina de scris. Mai cu seama ca seful de post, batandu-l pe umar, ii spusese ca stie despre patima sa de a nascoci bancuri politice bune.
Vantul se intetise. Directia de bataie era tot mai ingrijoratoare. Generalul nu putea decat sa aiba dreptate. Cateva baloane bune, un vant precum acesta si� directia peste granita. De gimnasta auzise si el, Bercica. Era pe vremea aceea sef de post intr-o comuna invecinata. A urmat imediat rocada si astfel a ajuns sef de post aici, pe unde fugise prapadita aceea. Si totusi nu era pe deplin convins ca putuse sa fie adevarat. Un var de-al sau lucra la Fabrica de cauciuc si-i adusese intr-o sambata vreo patruzeci de baloane. Le-a umflat pe toate si le-a legat de Leo, cainele-lup pe care-l mostenise de la fostul sef de post. Baloanele nu doar ca nu l au ridicat pe Leo, ci s-au lasat cu toate in jurul cainelui, pe pamant, lipsite de orice vlaga. O saptamana intreaga dupa aceea l-au durut plamanii de la atata umflat. Cand s-a linistit, a incercat din nou. De asta data cu fum de tigara. A fumat doua pachete de �Carpati� fara filtru pana a reusit sa umfle toate baloanele. Le-a legat din nou de patruped. Diferenta a fost ca toate au stat atunci ridicate in aer, insa Leo alerga linistit prin curte cu tot cu ele. �In conditii speciale, cateva duzini de baloane pot ridica in aer si un adult !�, a spus generalul. Bercica nu aflase care anume erau acele conditii speciale. Prin urmare, nu stia ce sa mai creada. Era insa convins ca trebuia sa fie deosebit de vigilent. De la oameni te poti astepta la orice, isi spunea el deseori.
Il nelinistea lipsa satenilor. La slujba de Rusalii nu se aratase nici macar preotul. Nici vreo baba chinuita de reumatism. Si nici crasnicul, sa deschida lacasul. Acum isi dadu seama ca nu auzise deloc clopotele. Arunca pe caldaram ultima fasie ce-i mai ramasese din �Scinteia�. Vantul o purta iute sub un podet.
Dinspre strada garii se auzira pasi tropaind pe caldaram.
� Un, doi, trei, patru, un, doi, trei, patru, stangu�, stangu�, stang, drept, stangu��
Pasii se auzeau tot mai aproape. Trebuiau sa fie soldatii care se intorceau de la gara, din misiune. Bercica nu mai clipea. Strada continua sa fie pustie. De soldati, nici urma. Se indrepta spre coltul ce dadea in strada garii. Ajunse. Tipenie. Se intoarse in zona tarabelor. Se apropie suspicios de Bandi cel Tuciuriu.
� Cate baloane ai vandut pana acum ?, il intreba scurt.
� Nici macar unul de prasila, se vaita tiganul. Ce mi-ati facut, don�sef� ca daca spuneati de trei baloane, poate mai vindeam ceva, don�sef...
� Da-le incoace pe toate. Cate ai ? Da si sacosa incoace. Va arat eu voua frontiera, fire-ati ai dracu� sa fiti de boanghine� Vreti sa fugiti, ai ? Da totul incoace ! Maine vii la post dupa pro-cesul-verbal. Ti le dau inapoi. Astazi se interzice orice vanzare.
Smulse sacosa din mana tiganului si porni grabit spre post.
� Nea Bercica !
Se opri ca trasnit. Iar dobitocul acela de Misa Pizdici. Tinea pe bicicleta un obiect destul de mare, ce parea a fi facut din hartie.
� Ce-i, bre, Misa, ce este ?
Nici nu mai avea putere sa-l besteleasca asa cum merita acesta pentru sacaiala sa. Lasa jos sacosa luata de la Bandi cel Tuciuriu.
� M-au trimis sa va intreb daca nu vreti sa mergeti si matale cu ei.
� Cu cine ?
� Pai� cu oamenii din sat. Ca ei s-au dus.
� Unde s-au dus ?
� Dincolo.
Misa facu discret semn catre granita.
� Cum s-au dus ?
� Mi-au dat sa va aduc asta.
Misa se chinuia sa desfaca o sfoara din jurul seii bicicletei. In cele din urma reusi. Ii intinse sefului de post ceea ce parea a fi un zmeu urias, asa cum ii facuse acestuia tatal sau, in Baragan, pe vremea cand era mic. Ridica ochii spre inalturi. Vantul se intetise. In partea de apus a satului, pe cer, i se paru ca zareste un stol urias de pasari patrate.